Cinetica reactiilor in cataliza

enzimatica
Universitatea Ovidius Constanta
Facultatea de Farmacie
Student Florea Marian
Anul II grupa 10
 1. Generalitati despre enzime

• Reactiile din organismele vii sunt catalizate de enzime

(fermenti), care sunt substante macromoleculare, proteice, cu
masa moleculara cuprinsa intre 104 si 107. Reactiile enzimatice
pot fi : reactii de oxidare, reducere, transfer de grupe sau atomi,
reactii de hidroliza, etc.
• In reactiile catalizate enzimatic, moleculele reactantilor sunt
denumite substrat. Enzima se combina cu substratul care apoi se
descompune in produsi de reactie cu eliberarea catalizatorului
enzimatic. Cinetica reactiilor catalizate enzimatic este complexa.
Ea decurge printr-un numar de etape elementare, fiecare
implicand interactiuni complexe intre mai multe grupari
functionale ale enzimei si moleculelor de substrat.
 Enzimele pot prezenta:
• Specificitate absoluta - de exemplu ureaza catalizeaza numai cataliza ureei
• Specificitate in grup - de exemplu enzimele proteolitice catalizeaza hidroliza
peptidelor
• Specificitate stereospecifica - cand sunt catalizate numai anumite forme ale
moleculelor reactante de exemplu enzimele proteolitice catalizeaza numai
hidroliza peptidelor formate din aminoacizi in configuratia L.
Caracteristicile unei enzime sunt cele specifice unui catalizator:
• In urma unei reactii enzimatice, enzima nu sufera o modificare chimica neta
• Orice enzima prezinta o anumita specificitate, ea se leaga de substrat prin
centri activi in functie de afinitatea sa fata de acea pozitie a substratului.
• Enzima creste viteza anumitor reactii chimice numai daca acele reactii sunt
posibile termodinamic
• In cazul unui echilibru, enzima creste numai viteza de atingere a echilibrului,
dar ea catalizeaza atat reactia directa cat si reactia inversa.
• O enzima micsoreaza energia de activare fara a modifica bilantul energetic al
reactiei globale.
2. Ecuatii de viteza in cataliza enzimatica

Conform postulatului starii stationare in afara unei foarte scurte faze initiale
(de ordinul a cateva
secunde) necesara amestecarii enzimei cu substratul, concentratia
complexului enzima - substrat ramane constanta pana ce substratul ramane
aproape in intregime epuizat.
Tratarea cinetica conduce la viteza initiala a formarii produsului de reactie V0
 Ecuatiile Michaelis-Menten

Vom considera o reactie catalitica la care participa o enzima E si un substrat S . La

ciocnirea (cu anumita viteza si sub un anumit unghi) unei molecule de enzima cu o
molecula de substrat se formeaza o molecula de compus intermediar enzima-
substrat notat ES (enzima se „ataseaza” substratului); moleculele ES pot, in unitatea
de timp, fie sa se descompuna in molecule de E si S, fie sa dea nastere unui produs P,
cu eliberarea enzimei, fie sa ramâna in forma de compus intermediar ES. Enzima
joaca astfel rolul de catalizator pentru transformarea substratului S in produsul P.
Avem astfel secventa:

cu constantele de viteza de reactie corespunzatoare. Aplicând legea actiunii

maselor vom deduce ecuatiile diferentiale care descriu cinetica reactiilor (pentru
a nu crea confuzie este util sa notam concentratiile cu litere mici: s, e, p si c
(pentru ES)):

O observatie importanta este ca ultima ecuatie este “decuplata” in sensul ca

rezolvând sistemul format din primele trei ecuatii, determinarea produsului p
se face printr-o simpla integrare, deci ne putem concentra atentia asupra
primelor trei ecuatii. A doua observatie este ca, asa cum a fost descrisa
reactia enzima se “conserva”: concentratia de enzima “libera” plus
concentratia de enzima legata (de substrat) ramâne mereu egala cu e 0
Deci, in fapt, modelul matematic al reactiei enzimatice este constituit dintr-un
sistem neliniar
de doua ecuatii diferentiale, neliniaritatea fiind de tip biliniar.

Folosind constanta Michaelis putem simplifica considerabil

formula matematica si vom obtine ecuatia diferentiala pentru S

Aceasta este o ecuatie diferentiala cu variabile separabile. Ipoteza care a

dus la aceasta simplificare considerabila se considera plauzibila daca avem
o concentratie mult mai mare a substratului In raport cu enzima (ceea ce
In general, concorda cu realitatea). Trebuie totusi retinut ca avem de-a
face cu o aproximatie si trebuie vazut, de la caz la caz,
Ecuatia de viteza in cinetica enzimatica in
prezenta unui inhibitor
Reactiile enzimatice pot fi inhibate de anumite substante, in principal prin
doua mecanisme: competitive si necompetitive. In cazul inhibitiei competitive,
inhibitorul se combina cu enzime la centrul activ la care actioneaza substratul,
blocandu-l prin urmatoarea reactie ce decurge in paralel cu ecuatia:

E+S ES

Inhibitorul necompetitiv se combina cu enzima in alta parte decat centrul activ,

ramas liber pentru substrat, dar complexul triomolecular care se formeaza ESI este
nereactiv. Din panta dreptei se poate obtine k1, iar din ordonata la origine se
obtine v0,max.
Unele reactii enzimatice prezinta o crestere a vitezei initiale cu cresterea
concentratiei substratului, dar dupa ce atinge valoarea maxima incepe sa scada
datorita fenomenului de autoinhibitie, care este o inhibitie necompetitiva prin
strat.
Influenta diversilor factori asupra reactiilor catalizate enzimatic

Reactiile catalizate enzimatic sunt influentate de o serie de factori ce nu tin

de structurile enzimei
sau ale substratului. Cei mai importanti sunt: pH-ul si temperatura de
reactie.
Cand pH-ul mediului se modifica, viteza reactiei catalizate enzimatic trece
printr-un pH optim. Orice enzima prezinta o activitate optima la un anumit
pH relativ mic in jurul celui optim, pentru care forma activa a enzimei nu este
distrusa.

Variatia vitezei de
reactie cu pH-ul
mediului in cataliza
enzimatica
Un factor care influenteaza cataliza enzimatica este
temperatura.
Viteza de reactie trece printr-un maxim cand temperatura
creste, aceasta se numeste temperatura optima. La
temperaturi in jur de 35 C sau mai mari, de obicei enzima
sufera o dezactivare rapida in timpul determinarilor cinetice.
Procesul inactivarii enzimei se datoreaza denaturarii
proteinei. Denaturarea se produce de cele mai multe ori
ireversibil, astfel constanta de viteza creste mai putin sau
chiar scade.
Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie este de natura complexa. La
temperaturi joase (la
care dezactivarea nu are loc) poate fi studiat acest efect al temperaturii asupra
catalizelor enzimatice.
Ecuatia lui Arrhenius se poate aplica pe domenii restranse de temperatura, din ecuatia :

Unde k2 depinde de T, dupa ecuatia lui Arrhenius (k 2= Ae-E / RT), cand se lucreaza la
concentratie constanta de enzima.
3. Sisteme farmaceutice obtinute prin reactii in cataliza enzimatica

Obtinerea prin biosinteza a penicilinelor G si V

Penicilina G ( benzil- penicilina) folosita in practica terapeutica sub forma

de sare de Na sau K, si penicilina V ( fenoximetil- penicilina) folosita sub forma
de acid liber sau sare Na si K sunt antibiotie de biosinteza larg utilizate.

Benzoil- penicilina (penicilina G), este o substanta alba, cristalina, cu

punct de topire 80 C, solubila in apa si solvent organici, avand trei atomi de
carbon asimetrici ( C3, C5, C7 ). Este activa bacteriostatic si bactericid fata de
bacilii si cocii gram pozitivi.

Fenoximetil- penicilina ( penicilina V) este o substanta alba insolubila in

apa, solubila in solvent, cu punct de topire intre 118 C si 120 C.
Tehnologia de obtinere este comuna tuturor antibioticilor de biosinteza si cuprinde :
Pregatirea mediilor de cultura si sterilizarea lor
Fermentatia biochimica
Filtrarea solutiilor native
Separarea si purificarea penicilinelor.

Pentru penicilina G se utilizeaza ca precursori fenilacetamida sau acidul fenilacetic, iar

pentru penicilina V se utilizeaza acidul fenoxiacetic. pH-ul mediului influenteaza viteza
reactiilor enzimatice, permeabilitatea membranelor celulare si gradul de ionizare a sarurilor.
Valoarea optima a pH-ului este cuprinsa intre : 6,4- 7.

Biosinteza penicilinei este un process aerob. Alimentarea cu oxigen trebuie sa se faca cu

o viteza controlata, astfel incat sa se asigure conditiile pentru atingerea vitezei maxime de
crestere a masei celulare. Temperatura este un perametru care intervine mult in aceasta
biosinteza.
Alte exemple de procese enzimatice sunt :
Sinteza unor antibiotice cu actiune citostatica cum sunt Rubomicina si
Mitomicina C
Rubomicina este un antibiotic produs de microorganismul Streptomyces
peutius, varianta carneus. Se foloseste sub forma de clorhidrat in boala
Hodgkin, in leucemii acute si in sarcoame. Mitomicina C se obtine prin
cultivarea microorganismului Streptomyces caespitosus pe un mediu
nutritiv ce contine hidrati de carbon, surse de azot organic si anorganic si
microelemente.
Obtinerea Vitaminei B2, prin biosinteza enzimatica pe tulpini de
Ermothecium Ashbji
intr-un mediu ce contine proteie si hidrati de carbon. Este un derivat de
izoaloxazina,
labil la lumina atat in mediu bazic- cand se formeaza lumiflavina, cat si
acid, cand se
formeaza lumicrom. Este o componenta a coenzimei flavoproteinelor
existente in toate
celulele. Are rol foarte important in procesele enzimatice din organism,
functia sa biologica de catalizator bazandu-se pe transferul de hidrogen
intre sistemele enzimatice donor-acceptor.
4. Bibliografie:
• Dr. Rodica Sirbu, Chimie Fizica, Cinetica
chimica a compusilor farmaceutici, (2004)
• St. Moisescu, Chimie Fizica, Ed Universitara “
Carol Davila”, Bucuresti, (2002)
• Prof. Paul Flondor, Cinetica reactiilor
enzimatice (publicatie online)