CONJUNCŢIA

 1. C o n j u n c ţ i a este o parte de vorbire auxiliară, neflexibilă care leagă

două propoziţii în cadrul frazei sau două părţi de propoziţie de acelaşi fel în
cadrul propoziţiei.

Conjuncţiile exprimă:

● raportul sintactic de s u b o r d o n a r e între o regentă şi subordonata ei:

A spus că nu poate veni. M-a întrebat dacă am fost la ore.

● raportul sintactic de c o o r d o n a r e :

– între două părţi de propoziţie: Am cumpărat cărţi şi caiete. E deştept şi

foarte talentat.

– între două propoziţii: Deschide cartea şi citeşte!

– între o parte de propoziţie şi o propoziţie: Am studiat documentele din acea

perioadă şi ce a mai fost publicat în presă.

2. Conjuncţiile, la fel ca şi prepoziţiile, nu pot îndeplini singure funcţia unei

părţi de propoziţie. Ele doar leagă părţi de propoziţie sau propoziţii, fiind
plasate, de obicei, între cele două unităţi sintactice.

În cazuri mai rare, conjuncţiile subordonatoare pot apărea în propoziţii

principale exclamative: Că nu mai vine odată! De-ar veni mai repede vara!

Notă. În practica analizei gramaticale, conjuncţiile coordonatoare se lasă în

afara unităţilor pe care le leagă, iar cele subordonatoare intră în structura
subordonatelor pe care le introduc şi a căror valoare o reprezintă:
Drumurile /şi/ potecile erau pustii. (M. Sadoveanu); Îmi permiteţi /să spun şi eu
ceva? (G. Călinescu).

Clasificarea conjuncţiilor după structură

Conform acestui criteriu, conjuncţiile se împart în următoarele clase: a)

conjuncţii s i m p l e şi b) conjuncţii c o m p u s e . Sunt simple:

● conjuncţiile primare (neanalizabile): că, căci, ci, dacă, dar, deci, iar,
nici, or, ori, sau, să, şi;
 ● conjuncţiile formate prin conversiune:

– provenite din adverbe: când (condiţional), cât (consecutiv), cum (cauzal),

parcă (modal), unde (cauzal);

– provenite din prepoziţii: de, până;

– provenite din pronume: însă;

– provenite dintr-o formă verbală: fie.

● conjuncţiile formate din alte părţi de vorbire care au termenii sudaţi:

aşadar, deoarece, deşi, fiindcă, încât, întrucât.

Din categoria conjuncţiilor c o m p u s e fac parte numai conjuncţiile cu

termenii nesudaţi: cum că, de să, ca … să, încât să.

Clasificarea conjuncţiilor după funcţia lor

 1. După semnificaţia şi rolul lor gramatical, conjuncţiile pot fi clasificate în

două categorii: a) conjuncţii c o o r d o n a t o a r e şi b) conjuncţii
subordonatoare.

2. Conjuncţiile c o o r d o n a t o a r e leagă părţi de propoziţie de acelaşi fel

sau propoziţii independente. După valoarea lor, se disting următoarele tipuri
de conjuncţii coordonatoare:

● c o p u l a t i v e (exprimă un raport de asociere): şi, nici, iar („şi”) – Luna şi soarele; ha

● a d v e r s a t i v e (exprimă un raport de opoziţie fără excludere): ci, dar, iar, însă, or
se plimbă.
● d i s j u n c t i v e (exprimă un raport de excludere): fie, ori, sau – Alb sau negru; ori un
● c o n c l u s i v e (exprimă o concluzie, o urmare): aşadar, deci, dar („deci”) – E tânăr, d

3. Conjuncţiile s u b o r d o n a t o a r e exprimă raportul de subordonare în

cadrul frazei legând subordonata de regentă ei. Ele introduc propoziţii
subordonate subiective, predicative, completive directe, completive indirecte,
precum şi unele tipuri de subordonate circumstanţiale.

După numărul de raporturi exprimate, conjuncţiile subordonate sunt de

două feluri:
 a) Conjuncţiile subordonatoare cu valori multiple sau p o l i v a l e n t e
(introduc subordonate subiective, predicative, atributive, completive directe,
indirecte, precum şi unele tipuri de subordonate circumstanţiale): ca … să, că,
dacă, de, să:

Le place să facă din ţânţar armăsar. (L. Rebreanu); Mai greu era să-i scoată
sticleţii din capul fetei. (Cezar Petrescu); Vă dau timp până mâine, să vă gândiţi
mai bine. (Camil Petrescu)

b) Conjuncţiile subordonatoare s p e c i a l i z a t e. Acestea introduc un

anumit tip de subordonate. Există următoarele subclase de conjuncţii
subordonatoare specializate pentru exprimarea raporturilor sintactice:

● de timp: până, cum – Până nu vine el, noi nu putem pleca.

● de mod: precum, parcă – Am făcut precum mi s-a spus.

● de cauză: căci, deoarece, fiindcă, întrucât, unde, cum – N-am cumpărat nimic fiindc

● de consecinţă: încât, cât – E atât de întuneric, încât nu se vede la doi paşi.

● de concesie: deşi – Deşi l-am rugat, nu a vrut să mă asculte.