Sunteți pe pagina 1din 2

RĂSPUNSURI LA PROBLEME

521

CAPITOLUL 11  Bazele moleculare ale bolilor genetice

1. Arborele genealogic trebuie să conțină următoarele infor-


mații: Hidropsul fetal se datorează absenței totale a
lanțurilor α. Părinții trebuie să aibă fiecare genotip αα/– –.
Genotipul α– este comun în unele populații, inclusiv la
Melanesieni. Părinții cu acest genotip nu pot transmite un
genotip – –/– – la descendenții lor.
2. Cu excepția populațiilor izolate, pacienții cu β-talasemie
vor fi adesea compuși genetici deoarece există de obicei
multe alele prezente într-o populație în care β-talasemia
este comună. În populațiile izolate, șansa ca un pacient să
fie un adevărat homozigot pentru o singură alelă este mai
mare decât ar fi într-o populație în care talasemia este
rară. În ultimul grup, se pot aștepta mai multe „mutații
private“ (cele care se găsesc exclusiv sau aproape exclusiv
într-un singur pedigree). Un pacient este mai probabil să
aibă alele identice dacă el sau ea aparține unui izolat geo-
grafic cu o frecvență înaltă a unei singure alele sau a
câtorva alele, în caul în care părinții lui/ei sunt înrudiți.
A se vedea Capitolul 7.
3. Trei benzi la ARN blotting pot indica, printre altele, că (a)
o alelă produce două molecule de ARNm, una normală
ca mărime și cealaltă anormală, iar cealaltă alelă produce
un ARNm de mărime anormală; (B) ambele alele produc
un transcript de dimensiuni normale și un transcript
anormal, iar cei anormali sunt de dimensiuni diferite; sau
(c) o alelă produce trei ARNm de mărimi diferite, iar
cealaltă alelă nu produce niciun transcript.
Scenariul (c) este foarte improbabil, dacă nu imposibil.
Două molecule de ARNm dintr-o singură alelă ar putea
rezulta printr-un defect de splicing care permite produ-
cerea unui ARNm normal, dar la un nivel redus, con-
ducând în același timp la sinteza unui alt transcript cu
mărime anormală, care rezultă fie din încorporarea sec-
vențelor intronice în ARNm sau din pierderea secvențelor
exonice din ARNm. În acest caz, cealaltă bandă anormală
provine din cealaltă alelă. O bandă mai mare din cealaltă
alelă ar putea rezulta dintr-un defect de splicing sau o
inserție, în timp ce o bandă mai mică ar putea fi cauzată
de un defect de splicing sau o deleție. Hb E este cauzată
de o alelă care produce atât un transcript normal, cât și
un transcript scurtat (vezi Fig. 11-10); ARNm normal
reprezintă până la 40% din ARN-ul total de β-globină,
acest lucru rezultând într-o anemie ușoară.
4. Aceste două mutații afectează lanțuri diferite de globină.
¼ din descendenți sunt normali, ¼ sunt heterozigoți Hb
M Saskatoon cu methemoglobinemie, ¼ sunt heterozigoți
Hb M Boston cu methemoglobinemie și ¼ sunt heterozi-
goți compuși cu patru tipuri de hemoglobină: normală,
ambele tipuri de Hb M și un tip cu anomalii în ambele
lanțuri. La heterozigoții dubli, consecințele clinice sunt
necunoscute – probabil methemoglobinemie mai severă.
5. 2 3 × 2 3 × 1 4 = 1 9.
6. 1 4.
7. 8, 1, 2, 7, 10, 4, 9, 5, 6 și 3.
522 RĂSPUNSURI LA PROBLEME

8. Excepții de la această regulă pot apărea, de exemplu, din


mutații ale situsurilor de splicing care duc la splicing-ul
necorespunzător a unui exon. Exonul poate fi exclus din
ARNm, generând o deleție în interiorul secvenței proteice
sau provocând o modificare în cadrul de citire, conducând
la includerea unor aminoacizi în secvența proteică.
9. Aproximativ două treimi dintre cuplurile cărora li s-au
născut astfel copii nu știau despre talasemie sau progra-
mele de prevenție. Aproximativ 20% au refuzat avortul,
iar paternitatea falsă a fost identificată în 13% din cazuri.