HELMUTH E.

LUCK

ISTORIA PSIHOLOGIEI

CURENTE, ŞCOLI, TENDINŢE, PERSPECTIVE

TRADUCERE REALIZATĂ DE UN COLECTIV

DE PROFESORI ŞI STUDENŢI SUB COORDONAREA LUI
PAVEL PETROMAN

PENTRU UZ INTERN

Bibliotece Centrală
univeraitari
r . . Timi,oara

111111 11111 1 1111111 1111 1111 1111111 1111111111

� ..

, ,1 , -' •

02100431

1997
 3

CUPRINS

ÎN L O C D E PRE FAŢĂ - CÂTEVA PREC iZĂRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

PREFAŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .. . .... . . . . . . . . . . . . . . . 10
PR E FAŢA LA E D IŢIA A II-A . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .. . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 2

1 .POSIB I L l TĂŢI Ş I M ETO D E D E SCRIERE A I STORI E I

PSI HOLOG I E I . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .... . . . . . . . . . , ..... 1 3
1 . 1 D e ce istoria p s i h ologiei? . . . . . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 3 .. ... .

1 . 2 . Aprecieri eronate Î n circulaţie . . . .. . 13

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..

1 . 2 . 1 Exemp l u l 1 : Psiholog i a În timpul sociali s m u l u i

naţional . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . 1 6
. . . .. . . ... . . . . . . ... .

1 .2 . 2 Exe m pl u l 2: P s i h o logia experimentală În

Republica Fed era lă Germania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .
. . . . . . 20
1 . 2 .3 Exemplul 3: Psi hanal iza Î n URSS .... . . . . . . . . . . . .... . . . . . 2 1
1 .3 Aspecte ale isto riei sti i nte i . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 2 2
. ,
.
' . .
. . .
'
. . . .

1 .4 Modele istoriografiei psiholog ice .. . . . . .. .. .. ... . . . .. 24 . . . . .. ... . . . . .

1 .4 . 1 Istoria psi h o logiei ca istorie a u nor m a ri

personalităţi . . . .. . .. . . ...:. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . .. 25
... . .. . . ... . ..... . ... . . .. . .

1 .4 . 2 . I storia ideilor . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . 2 6

. . .. . . . . . . . . . . . . ... . . ... .. . .

1 .4 . 3 . I stori a proble melor .. . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . .. . . .. . . . . . . . . 2 6 . . . . . . . .

1 .4.4. I storia soci ală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

. . . . .

1 . 5 Metode de cercetare În istoria psihologiei ... . ... . . . . .. . 28 . . . .

1 . 5 . 1 Cercetarea izvoarelor . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .. . . . . . . .
. . . . ... . . . . 29. . . .. .

1 . 5 . 2 Folosirea arhive lor . . . . . .. . . . ... . . .. . . . .. . . .

... . ... . ............ 32
. . . . .

1 . 5 . 3 Căutarea urmelor, procedee d e măsurare

nereactive . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . .. . .... . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . 34..

1 . 5.4 Oral h istory - istorie trăită .. . . . . . . .. . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . ... .. . 36.

1 . 5.5 Analiza factorială ca exemplu al un or metode

matematico-statistice . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . ... .. . . .... . . . . ... . . .. . . . ... . 37
 4

1 . 6 Teorii psi hologi ce În i nteresul istoriei psihologiei ....... 38

1 .6 . 1 Psihologia dezvoltării şi a personalităţii În
serviciul cercetării biografice . . . . 38 . ......... . . . . . . . . . . . .. . . . . .. .. ..

1 .6 . 2 Psihologia socială În s l uj ba istoriei şcolilor şi

a instituţiilor .. . . . 39
. . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . .

1.6.3 Psihanaliză �i psihoistorie . . 41 .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .

1 .6.4. Teoria marxistă a societăţii ş i psihologia

critică . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .. . . . . . . . .. . . . . . . . . 42
Recomandări b i bliografice ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .. ..
. . .. . .... 43

2 . C U RENTE ŞI ORIENTĂ RI Î N SECOLUL AL X IX-LEA ... . . 45

2 . 1 Pozitivismul şi empirismul naiv . . ...... . . .... ..... .... . . . . . . . . . . . . . . 45
2 . 2 Evoluţionismu l . . .... ... . ... .... .. ..
.. ...... ... . . .. . . ... ..... .. .
. . . . . . . . . .. . . .. . 47
2 . 3 Etnografia şi psihologia popoarelor . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . .... . .... 48
2 .4 Psihologia maselor . . ...... . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2 . 5 Psihologia Între filozofie şi fiziologie . . . . . . . . ..... . . . . . . . . . . . . .. . 5 6
2 . 6 Cercetarea fiziologiei simţurilor şi psihofizica ............. 58
2 . 7 Psihologia experimentală a Învăţării . . . . . .. . . . ... . . . . . ...... . ... 64
Recomandări bibliografice . .. . . . . . . .. . . . . . . . .... . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . 67

3. ŞCOLI PSI HOLO G I C E Î N SECOLELE AL XIX- LEA

ŞI AL XX-LEA . . . . . . ... . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . ...68
3 . 1 Şcoala de la Leipzig ..... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
.

3 . 1 . 1 Wilhelm Wundt creatorul psihologiei . . ..... . . . . . . . .. . . . . 70

3 . 1.2 Trăsăturile de bază ale teoriei lui Wundt . . . 72 . . . ... ...

3 . 1.3 Politica ştiinţei În concepţia lui Wundt .. . .. . 76 ... ..... .. .

3. 1 .4 U rmările Şcolii de la Leipzig . .. 80 . . .. . . . . . . . . .... . . . . . . . . . . . . ..

Recomandări bibliografice . .. . 81 . . . . . . . . . .... . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . .. . . . . . . . .

3.2. Şcoala din Wurzburg .. . . . . . .. 81

.. . . . ..... . .. . . . . .. ...... .. . . . . . . . . . . .. . . . . .

3.2. 1 Trăsături de bază si metode . . . . 82 .

. . . ...
.
. . . . . .. ..... . . . .. .. . . . .

3.2.2 Controversa Buhler - Wundt . . . . 85 ... . . . ...... . . . . . . . . .. . . .. . . . .

',' 3 . 3 Gestaltism ul şi structuralismul 88 . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

 5

3 . 3. 1 Scoala din Graz . . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

3 . 3 . 2 Şcoala d i n Fran kfurt - Berli n . . .. . . . 91 . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . .

3 . 3 . 3 Ş c oala de la Leipzig . . . . . . .. . . . . .. .. . . . . . . . .. 9 9 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.4 . Teoria c â m p u l u i . . .. . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 1 02
.. . . . . . . . . . . . . .. .. ... . . . . . . . . . . . . ... .

3 .4. 1 Trăsăturile de bază ale teoriei câmpului .. . . 1 03 . . . . . . .

3 . 4 . 2 C o nfilcte . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .
. . . . . . .. . .. . . . .
. . . 1 05
. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3 . 4 .3 S p aţiul vital şi topologia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . 1 06

. .

3 . 3 .4 Teoria câmpului şi dezvoltarea . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . 1 08

. . .

3 .4 . 5 Cerceta rea acţ i u n i i. probleme ale m i n orităti l or

şi d inamica de grup . . . . . . . . . . ... .. .. .... . . . . . . . . . . . 1 1 1 . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .

Reco m a n dări bibliografi ce ... . . . . .. . . . . . . . . . 1 1 5 . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .

3 . 5 Psi h a n a liza 116

. . . . . . . . .... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3 . 5 . 1 Sig m u nd Freud - s ch iţă biografică . . .. . . . . . 1 1 7 . . . . . . . . . . . .

3 . 5 . 2 I n c u rs i u ne În psiha naliză . . ... .. . . . .. . 1 2 3 . . . . . . . . . . . . . . .. . .. .. . . .

3 . 5. 3 Bazele teoriei cu noaşteri i În psihologie . . . . . . . . . . . . . 1 27

3 . 5.4 T ră sături le de bază ale mecanicii insti nctelor . . 1 3 1
3 . 5 . 5 Paricul arităţile de bază ale diag nosticulu i
psi h a n aliti c . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. . .
. . . . .. . . . . .
. . . .. . . . . . . . . . ... . ... . .. . . . . . . 133
.

Recomandări bibliografice .. . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 35

. .

3.6. Psi hologia i ndividuală . .. .. . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

3.6 . 1 Alfred Adler - viaţa ş i activitatea . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . 1 35
3 . 6 . 2 Teoriile lui Adler . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 40
3 . 7 . Psi holo g i a analitică . . . . . ........ .... . . .. . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 1 4 5
3 . 7. 1 . C . G . J u ng - schiţă biografică . . . . . . . . . .... . . . . . . .. . . . . . . . . 1 45
3 . 7 . 2 Ca racteristicile teo riilor lui Ju ng . . . . . . 1 48 . . . . . . . . . . . . . ... . . .

Reco m a n dări b i bliografi ce . . . . ... . . . . . . . . . 1 50

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3 . 8 Behaviori s m ul . . . ..... .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . .. . . . . . . . . . . . . .. . .. . . . . . ... 1 5 1

3 . 8 . 1 P s i h olog i a animală experi mentală şi
reflexologia . . .. . . . . . . ....
. . . . . ... . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . 1 52
3. 8 . 2 Progra mul şi utopia behaviori s m u l u i . . . . 1 56 . . . . . . . . . . . . . .

3 . 8 . 3 Extra polarea teori ilor behavioriste asu pra

social u l u i . . . . . . .. . . .. . . . . . . .
. . . . . . . .162. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
 6

3.8.4 Teoria învăţării sociale . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .. . . ... . . . . . 1 67

Recomandări bibliografice . . ... . . . .. . . . . . . .. . . . . . . ...... . . . .. . . . . . . .... 1 70

4. PS I HOLOG IA SECOL U L U I AL XX-LEA . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . 1 71

4 . 1 Diagnosticul psihic şi psihologia personal i tăţi i 1 71 .. . ... . . .

4.2 Psihologia dezvoltări i . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 1 83

4.3 Psihologia pedagogică .... . . . ..... . . . . . ..... . .. . . ...... . . . ........ . . . .. 1 91
4.4 Psihologia socială . . .. . . . . .. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . .. . . . . . . . . . 1 94
4 . 5 Psihologia economică .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . ... . . .. ... .. . . .. . . . 202
4 .6 Psihologia clinică . . .. . . . . . ....... . . . ... . .. .... . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . ... 207
Recomandări bibliografice ...... . . . . . . . . .. . . . . . . . .. . . . ... .. . . .. . ....... 211

5 . ORI ENTĂ R I ACTUALE Î N DOMENI U L PSIHOLOG I E I . 213 ..

5 . 1 Psihologia cognitivă . . . .......214 . . .. . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . ............ .. . . ....

5.1 . 1 . Metafora ş i computeru l ... . .......... .... . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. . 214

5.1 .2 Schimbarea cog nitivă .. . . . . ... . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . .... 215
5 . 1 .3 Teoriile psihologice ale acţiu nii .. .. . .. . . . . . . . . . . . . . ... . ... 218
5.2 Psihologia critică . . . . .... . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . 219
5.3 Psihologia u manistă ş i transpersonală ..... . .. ... . . . . . . . . . 223
. .

5.3.1 Psihologia umanistă . . . . . . . . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .. . ... .... . ... 223

5.3.2 Psihologia transpersonală . . . . .. . . ... . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . ... . 226

6. EVALUĂRI ŞI P E RSP ECTiVE . . . .. . . . . . . ... . . . . . .. . . . . . . ... .. . .... . . . .. . . 230

 7

ÎN LOC DE PREFAŢĂ - CÂTEVA PRECIZĂRI

Istoria psihologiei a l u i Helmuth Liick - trad usă d i n limba

germ a n ă - reprezint ă o a d o u a alternativă l a cea rea l izată şi
publicată de noi pentru studenţii Facultăţii d e Socio l ogie ­

PSihologie ş i Asistenţă Socială - Secţia P s i hologie - Istoria

psih ologiei universale şi româneşti. D u pă cum promitea m În
prefaţa la Istoria psihologiei a lui M a u rice Reu chli n , studenţii
noştri benefi ciază acum de a l t reilea i nstrum e n t pe care să-I
utilizeze În vederea i n formă ri i , c u n oaşterii şi Î nvăţării i storiei
şti i nţei În d o m e n i u l căreia vor să s e s pecializeze hic et n u n c
( a i c i şi a c u m ) În cadrul Facultăţii, respectiv al Universităţii de
Vest d i n Ti mi ş oara . Cartea care le-o punem la d i s poziţie a
apărut În R . F.G erm a n ia În anul 1 996 şi i n cl u d e p u n cte de
vedere d e ult i m ă oră cu privire l a ceea ce este şi a devenit
diacronic psihologia, chiar În ţara u nde a fost se m n at, de facto ,
certificatul de n aştere al p s i h ologiei ca ştiinţă e x plicită , graţie
contributi ilor l u i Wilhelm M a x i m ilia n W u n d t ş i , deo p otrivă,
predecesorilor să i , pri ntre care Weber, Fech ner, Hel m holtz şi
atâţi a a ltii care au contri b u it la Înălţarea ed ific i u l u i p s i h olog iei
ca şti inţă autonomă.
Faţă de varianta fra n ceză , Helmuth Liick porn eşte de la
j u stificarea opţi u ni i pentru istoria psiholo g i e i , m od elele de
scriere a acesteia, ca o i storie
1 . a u nor mari personal ităţi,
2. a ide ilor,
3 . a problemelor,
4 . şi socială;
metodele de cercetare d i n d o m e n i u l istoriei p s i h o l ogiei
com u ne tuturor ştiintelor s o ciale şi i n s i stă a s u pra cercetăr i i
 8

izvoarelor - textele literare , tradiţiile orale sau scrise, mitu ri,

legende, cântece, anuare, biografi i , memorii, note de jurnal,
scrisori, a l b u me foto, ziare, notiţe pe acte, reglementări de
studii !;ii examene, relatări ale institutiilor d e Învăţământ,
procese verbale, listele unor solicitări, a preci eri , prelegeri !;i.a.
- cu atât mai importantă !;ii i ndispensabilă cu cât izvorul este
mai aproape de eveniment, sens in care s ursele pot fi primare
!;ii secundare; concomitent acestora li se adaugă fol osirea
arhivelor, căutarea urmelor, oral history - istoriei trăite, analiza
factorială, teorii lor psihologice !;ii, deopotrivă , a diverselor
domenii ale psihologiei. În continuare sunt evide nţiate teori ile
psihologice !;ii rolul lor În a bordarea istorică a proceselor !;ii
fenomenelor psihic e.
Miezul Istoriei psihologiei scrise de H . Llick îl reprezintă
prezentarea curentelor !;ii orientări lor din seco l u l al XI X-lea -
pozitivismul ş i empirismul naiv, evoluţionismul, etnografia !;ii
psiholog ia popoarelor, psihologia maselor, psi hologia Între
filozofie !;ii fiziologie, experimentalismul - !;icoli lor* de la Leipzig
(W. M .Wundt), Wurtzburg, Graz, Frankfurt, Berl i n , - psihanalizei,
psihologiilor - individuală, analitică, behavionistă, animală !;i.a.
Un loc aparte revine psi hologiei din seco l u l nostru ,
capitole În cadrul cărora sunt abordate psihologia personalităţii
�i diagnosti cul psihic, psi hologia dezvoltări i , pedagogică ,
socială , economică, cli nică , cognitivă, acţiunii, critică, u manistă
!;ii trans personală şi se incheie cu evaluări şi perspective În
domeniul psihologiei, evident din punctul de vedere al istoriei
psihologiei .
Sigur că , in bună parte, opiniile autoru l u i le-am avut În
vedere in ela borarea cursului de istoria psi hologiei d i n acest

• psihologia din secolele al XIX-lea şi al XX-lea

 9

an, 1 996-1997, dar urmărirea lor În cadrul lucrării constitu ie u n

câştig uşor d e apreciat. Nu-i însă chiar atât d e uşor pentru acei
care vor susţi n e În cursul acestui a n exa m e n u l de istorie a
psihologiei, d u pă cu m n u i-a fost chiar atât de uşor n ici aceluia
care a acţionat pentru a p u ne la dispoziţia d o m n ilor stude nţi o
parte d i n bibliografia i nd i s pensab ilă pregătirii d u m nealor ca
viitori psi holog i .
C e este psihologia ş i care a fost istoria e i l u n g ă s a u
scurtă, studenţii ştiu a c u m ş i , d a c ă tot u ş i n u o sti u , a u d i n
acest an l a d i spoziţie, pe lângă Tratatul de istorie a psihologiei
elaborat de M. Ralea şi C. Botez, I storia u niversală a
psiholog iei, curs elaborat de 1. Mânzat, Istoria psi hologiei -
trad ucere d i n l i m b ile fra n ceză ( M aurice Reuchli n ) şi germ a n ă
( H el m uth L u c k ) şi , b i neînţeles I storia psi h ologiei u n iversa l e ş i
româneşti de la orig i n i până Î n prezent, ela borată de titu larul
curs u l u i , Pavel Petro m a n .
Citite ş i stud i ate c u grijă , toate ş i fiecare contri b u i e l a
întelegerea ş i cunoaşterea rolului ş i locul u i istoriei psihologiei
În devenirea d i acronică a psihologiei ca stii nţă , l a d obâ nd irea
increderi i În psiholog ie, În istoria sa , deopotrivă În rolu l, locul şi
perspectivele sale nu atât la noi , deoca m dată, ci in Întreaga
lume.
C ont . univ. dr. PaVel Petroma n
 10

PREFATĂ ,

Acest p r i m vol um al seriei "Compendiu de psihologie" -

tratează o problemă, care unui student l a psihologie poate că
nici nu-i este clară �i îi apare probabil doar ca un accesoriu
sau ca o piedică in calea s pre di plomă �i, concomitent, s pre
profesia sa de psiholog.
U n atare adevăr este greu de înţeles, deoarece nu putem
accepta - la prima vedere - faptul că o i ncursiune in istoria
u nei �tii nţe ar putea revela , ad uce răspunsuri menite să
contribuie la rezolvarea problemelor ce le ridică astăzi, de
exemplu, psihologia contem pora nă. Răspunsul nu-i însă chiar
atât de s i mpl u , nu-i deloc u�or s ă g ăse�ti soluţiile căutate cu
asiduitate de întreaga istorie a psihologiei - implicite �i
explicite.
Istori a ştii ntei reprezi ntă o parte a istorirei civil izaţiei,
poate chiar a �tii nţei in general �i, in consecinţă, ea nu
necesită expl i caţii ori ju stificări dacă ea corespunde, în cazul
nostru, practici i , rezolvării problemelor psihologice. Studierea
i storiei psihlogiei, cine o stud iază cu adevărat va ajunge să-i
recunoască valoarea: curentele, conceptele �i notiunile dobân­
desc pel1tru el o im portanţă mai mare, conexiu n ile sunt mai
bine recunoscute şi realizate. Stu diul istoriei psihologiei poate
realiza insă mult mai mult. Acesta poate juca in psihologie rolul
"con�tiinţei încărcate" , scoţând în evidenţă fapte ori lucruri
neîntâlnite, abordări gre�ite, idei, pe nedrept, uitate etc. Astfel,
istoria psihologiei face posibilă o înţelegere mai adâncă pentru
prezent �i practica de zi cu zi a psihologi lor. in acest sens,
istoria psi hologiei este �i poate avea un caracter practic.
 1 1

De u nde provi n de exemplu testel e p s i h ologice, ce

anume a contribuit la dezvoltarea lor? Care sunt factorii ce au
con d us la ideea că profesia de "psiholog" � i gradul acade­
mic" ps i h olog cu diplomă" au apărut �i s-au impus? - Toate
aceste întrebări, la care istoria m a i nouă a psi holog iei dă
răs p u nsuri, poate n u total e , dar destue l a care merită să te
gânde�ti , să le cauti �i să le a nalizezi cu rigurozitate.
În cartea acesta s u n t prezentate cele m a i i mportante
curente d i n cadrul p s i hologiei, istoria domeniior sale m u lti ple,
sigur În mod su cci nt, fără a i nsista În prezentarea detaliată a
problemelor. D e aceea ne-am lim itat la o p rezentare de
ansamblu . Î n general, am urmărit să realizăm mai ales o istorie
a psi h ologiei d i n Germania pe fu ndalul şi În c o n textul celei
un iversale.
Urm ări nd c u pri ns u l , structura cărţi i , vă veti convinge că
am avut În vedere ideile �colilor � i orientări l e acestora În
derulare cro n ologică . Acest mod ni s-a părut j u stifi cat, În
interesul realizării unui studiu com plex �i, oriunde a fost posibil
si necesar, am a d u s com pletăril e de r i g oare şi am efectuat
evaluările real izate d iacronic la noi �i În lume.
C i ne are cuno�ti nţele de bază În d omeniul psihologiei va
căuta in zadar anu mite i n d icaţii sau u nele s ubiecte, con cepte,
conex i u n i . Am Încercat Î n i nteresul cititorulu i , să exp l i c feno­
menele �i să nu insis t prea m ult asupra aspectelor teoretice.
Pentru cine d ore�te să le a profu ndeze a m fă cut trimiterile
bibliografice necesare.
 12

PREFATA LA EDITIA A II-A

, ,

Conform sens ului seriei "Compendiu al psihologiei",

această carte a i ntrat in bibliografia obligatorie de bază a mai
multor facultăţi . După cum s-a aflat, ea s-a d ovedit a fi bună.
Am folosit ocazia pentru a pu blica cea d e-a II-a ed iţie in care
am efectuat corecturile şi actual izările necesare, În măsura in
care le-am considerat esenţiale, indispensabile înţelegerii
fenomenelor psihice, abordării lor din pu nct de vedere
şti inţific.
 13

1.POSIBILIT ĂTI SI METODE DE SCRIERE A

. .

ISTORIEI PSIHOLOGIEI

1.1 De ce istoria psihologiei?

D o m e n i u l tematic al istoriei p s i hologiei a cunoscut În

ultimii ani, cel puţin in Germ a n i a , un avânt nemaiintâl nit. S-ar
putea vorbi c h i a r d e o mod ă , dacă se ţine cont de faptul că
preocuparea pentru istoria psihologiei În ultimele decenii a fost
un domeniu m a rg inal , relativ puţin bogat, cu deosebire obiectul
unor reflect i i a necdotice, al u n o r n ecrologuri şi c u vâ ntări
festive. Doar ocazi onal a u fost scrise articole ş i studii mai mari
ori mai mici de istorie a psihologiei.
Studierea sa constitu ie u n imbold pentru studenţi În
măsură să-i determine să cerceteze şi să aprofundeze cunoaş­
terea şi explicarea proceselor ş i fe n o menelor ps i h ice . Relaţia
psihologilor cu istoria s pecial ităţii lor a fost şi mai este Încă o
relaţie relativ d istantă, adesea chiar de res pi ngere, ceea ce nu
e bine.
Această atitu d i ne faţă de propria ştiinţă nu este
accidentală. E a poate fi expl icată istoric, psihologia a avut şi
isi are originea În dome n i u l ştiinţelor social e, deopotrivă ale
naturii . În măsura În care psihologii a u dobâ ndit o inţelegere a
disciplinei lor, sprij in ită p e metod ologia şti i n telor naturii,
cercetarea a nterioară l i s-a părut depăşită şi preocu p a rea În
contin uare cu aceasta, mai mult s a u mai puţin i n utilă. Actual­
mente, in ps i h ologie , as istă m l a o reve n i re asu pra trad iţi i lor
acestei ştii nţe, secole la rând i m pl i cită, şi doar mai bine de u n
secol expli cită . Revenirea l a istor i e a fost şi rămâne u n
reviri ment pentru ps i hologie, În cazul nostru . O as emenea
optică are justificări multiple. Un motiv ar fi faptul că s-a arătat
tot mai clar i n s uficienţa gândirii emp irice. Ps iholog i cum ar fi:
 14

Klaus Holzkamp şi altii au atras atenţia asu pra psihologiei

experi mentale şi au făcut referi ri la teoriile lui Karl Marx şi Fr.
E ngels cu privire la determinarea social-istorică; istorici ai
ştiinţei ca : Thomas Kuhn ( 1 962) şi alţii au Încercat să demon­
streze chiar legitatea in dezvoltarea ştii nţelor. Du pă Kuhn,
fazele mai l u ngi ale aşa numitei dezvoltări normale s u nt din
când in când zguduite prin anumite perioade de "criză", Astfel
paradigma dezvoltării psi hologiei este pusă În discuţie de una
nouă care, În cele din urmă, o schimbă.
Thomas S. Kuhn in "Structura revoluţiilor ştiin,tifice"
( 1 970) creează conceptul de paradig mă la care ne-am referit
Prin aceasta , el desemnează "realizările şti i nţifi ce exe m plare
care, pentru o perioadă, oferă probleme şi soluţii model unei
comun ităţi de oameni de ştiinţă " . Ruptura epistemologică
pres upune şi o schimbare de paradigmă, o trecere de la o
paradigmă la alta , după cu m a sesizat Gaston Bachelard in La
nouvel esprit scientifique, Încă În 1 934, când operează pentru
prima dată cu notiunea "ruptură epistemologică" prin care
marca , la vremea sa, momentul de discontinu itate: psihopato­
logie, psihanaliză ş.a.
Oricât de mult au fost criticate aceste derulări, importanta
istoriei ştiinţei pentru teoria acesteia a i ntrat in normal. Acesta
ar fi un al doilea motiv care a contribu it la amplifi carea preo­
cupării pentru studiul istoriei discipli nelor ştiinţei, i m pl i cit al
psihologiei. AI treilea motiv care a determinat s porirea i nte­
resului pentru studierea istoriei şti inţei îl deduce m din
tendinţele a părute În cadrul ştii ntelor istoriei . Astfel, ştii nţa
iatoriei, până nu de mult, a fost raportată, de obicei, la
acţiunea politică a unor oameni de stat sau personalităţi - după
cum predarea istoriei În şcoală, la eveni mente istorice
corespunzătoare. Acesteia, istoria socială franceză mai nouă
(aşa numita Şcoală a Analel or, denumită după revista Annales:
 15

Economies , Societes , Civilisations) i-a opus "istoriei celor mari"

o "istorie a celor mulţi", sau chiar o " i storie de jos" şi, de
exem plu , sub forma u n e i chestionări ora l e a contem pora nilor
roral history") a folosit în m ă s u ră crescândă m etode ale
cercetării sociale em pirice . Î n ulti m i i ani, aceată "istorie de jos"
a pri m it apro a p e caracteru l u ne i mi şcări populare, În cadrul
căreia , l aicii "s apă acolo, u nde se află şi ca ută istoria unei
!ocalităţ i , a u n e i as ocia t i i , a unei străzi , a unei fa brici sau a
unei stări profesionale. ( O privi re de a nsa m blu interesantă s e
găseşte la H e e r şi U llrich, 1 985) .
Tot aşa ş i istoria p s i hologiei s e poate face diferit ş i e a
poate servi u n or scopuri divers e . Dacă pe vremuri a servit
justificări i acţiuni i proprii, cercetarea mai nouă a arătat limitele
unei astfel de istorii a psihologiei şi prin accentuarea conditiilor
sociale a l e a cţi u n i i ps ihologice în cerceta re, învăţare şi
a plicare a istoriei i-a co nferit o va l oare n o u ă şi m a i m are.
intrebarea n oastră i n itia l ă , de ce poate avea sens o
preocupare legată de istoria psihologiei şi ce s-ar putea învăţa
din aceasta poate deveni întreba rea. cu m să se practice istoria
�hologiei ca să poţi invăta din aceasta . I storia este o şcoală
când este desc ifrată şi util izată corect, a l t m i nteri nu e n i m i c ,
e'w'entual o şcoală p r oastă .

1.2. Aprecieri eronate În circulaţie.

Psi hologii s-au compo rtat, după c u m a m stabilit, mult

timp, cu d es t u l ă ind iferenţă faţă de istoria di sciplinei lor
(compară Gra u m a n n , 1 983) . Atitudi nea lor a generat o seamă
de erori .
E xe m p l e l e l a care n e vo m referi rel evă fa ptu l că
real itatea istorică , fie şi numai ocazional, a fost altfel decât
aceea a mintită in prelegerile de psihologie s a u În cărţile d e
osihologie .
 16

1. 2.1 Exemplul 1: Psihologia î n timpul socialismului

naţional.

După cel de al doilea război mondial , relatia psihologiei

cu socialismul naţional , aproape că n-a fost abordată - n ici de
psihologi, nici de istorici. Un student la psihologie are anu mite
şi de cele mai multe ori greşite reprezentări despre psihologia
Wehrmacht-ul u i , despre interzicerea psianalizei În perioada
nazistă şi emigrarea forţată a u nor i mportanţi psi hologi evrei.
La unele universităţi studenţii au observat, că o parte a
literaturii psihologice de special itate d i n perioada 1 933-1 945 a
dis părut din B i blioteca Institutul u i de Psihologie. Relaţia
psi hologie-socialism naţional nu a fost suficient cercetată , ba
mai mult ea a fost eludată.
Dacă acest subiect a fost, totuşi, tratat de unii profesori
universitari , acest fapt s-a întâmplat destul de rar, din dorinţa
de a justifica şi evidenţia preponderent anumite orientări ale
Şcolii d i n Lei pzig , ale psihologiei d i n apropierea socialismului
naţio nal cu scopul de-a o denigra . in general însă, atât cei
care predau cât şi cei care învăta u au fost bucuroşi când
această perioa dă a fost depăşită in evoluţia psihologiei.
A fost larg răspândită concepţia că cercetarea psi ho­
logică din intervalul socialismulu i naţional a avut de suferit, că
naţional social iştii au acţionat împotriva psi hologiei, în cele din
urmă chiar a psihologiei Wehrmacht-ului pe care aproape au
desfi intat-o. Psi holog ia în cadrul social ismului naţio nal a
cunoscut un mare decl i n , d i n care a ieşit cu m u ltă greutate.
Abia la inceputul anilor optzeci au avut loc primele cercetări şi
dezbateri critice cu privire la psi hologia din perioada
menţionată (Geuter, 1 984 , Gra u m a n n , 1 985) . Cercetările au
relevat că rolul psihologiei în acest răstimp nu a fost cel
scontat şi că acum au fost puse in ci rculaţie multe neadevăruri ,
fapt numai În parte real. Adevărul istoric - atât de dens - este
 17

coplex, de aceea vom prezenta doar câteva fa pte cât se poate

de succint.
Curâ nd după preluarea puteri i , "Legea pe ntru refacerea
statutu l u i de fu ncţionar" din 7. IV. 1 933 a dispus că fu nctio narii
-de origine ne aria nă" să fie pensio nati. Ace� tia in Imperiul
Germali au fo st 5 din totalul de 1 5 profesori de psihologie:
Adhemar Gelb, David Katz , Wilhelm Peters , W i l l i a m Stern �i
Max Wertheim er. Conco m itent, a mai fost forţat să dem is io­
neze tot acu m � i Otto Selz, profesor la Facultatea de Co merţ
d i n M a n n hei m . EI a e m i g rat insă in Ţările de J os , dar mai
târziu a fost adus l a Au schwitz �i om orât . Kurt Lewin m a i
pru de nt a e m i g rat î n S U A , î n a n u l 1 935, îm pre u n ă cu p s i ­
hol ogul Wolfg a n g Kohl er, d e � i nu a fost evreu , deoarece n u s-a
mai putut apăra in faţa intervenţiilor naţiona l-social iste in
cadrul Institutu l u i de P s ihologie de la Berl i n . Profesorul din
Munc h e n , K u rt H uber a aparţinut grupu l u i de rez iste ntă
Irandafirul al b", �i a fost conda m nat la moarte � i executat.
Aces tor rătăciri ale p s i hologiei germane l i s-a o pu s noul
avânt al psihologiei. Î n timpul social ismulu i naţio nal au fost
extinse i nstitutele psihologice, au fost create câteva posturi noi
de profesor, u nele cated re neocu pate au fost tansformate si
incadrate cu p s ihologi corespu nzători. S u b g uvernul naţional­
socialist a avut loc o ext i n dere a Wehrmacht-ulu i �i a p s i h o ­
logiei Wehrm acht-ulu i . Geuter ( 1 986) consemnează următoa­
rele posturi de p s i hologi În armată �i marină:
- 1 935 : 69 locuri planificate
- 1 937 : 1 27 locuri prevăzute
- 1 938 : 1 70 locuri necesare.
Î n cadrul aviaţi e i , in 1 942 fu ncţionau, d e p i l d ă , aproxi­
mativ 1 50 de psi hologi . D acă pâ nă atunci nu a existat o i ma­
gine a psihologului clară �i nici nu s-a organ izat cores punzător
.,reun curs pregătitor de psihologie, necesarul d e psi hologi ai
 18

We hrmacht-ului, reclama organizarea u nei pregătiri adecvate.

Pentru a fi profesor de ps i hologie , experienţa În psihologia
Wehrmacht-u l u i , În special diagnosticul a devenit extrem de
i m portant. S u b forma Regulamentului pentru examenul de
d i plomă În psihologie care a i ntrat În vigoare in 1 94 1 s-a
real izat un pas hotărâtor in directia profes ionalizării ps i­
holo g iei.
Sub indrumarea plină de sol icitudine a Societăţii G er­
m a n e de Psi hologie, m ulţi psihologi au Încercat să-ş i pună
ca pacităţile in servici u l noului si stem. După cum ne este
cunoscut până În prezent, psi hologii nu au contrib�it activ la
m u nca de propagandă naţional-socialistă, la deportări sau În
lagărele de concentrare. Parţial situaţia depindea, probabil , de
statutul psi hologiei ca re a "contribu it", În această perioadă
grea , puţin la desfăşurarea activităţii naţional-social iste. De
fapt, e necesar să recu noaştem că Încă nu exista o psihologie
de propagandă atotcu pri nzătoare, instrumentul cercetării
sociale, empirice (son daje de masă) nu a fost complet
dezvoltat, nici psihologia clinică cu posibiiităt i l e sale de a
psihodiagnostica şi a uti liza metodele sale terapeutice nu i-au
stat la dispoziţie . Probabil că guvernului naţio nal-socialist,
ps ihologia ca discipl i n ă i s-a părut Încă prea insignifiantă,
pentru a o utiliza mai m u lt pentru scopurile sale ori pentru a o
lichida ca şti i nţă.
Î n anul 1 942 a fost desfiinţată psihologia mil itară şi cea
aeronautică. Această decizie surpri nzătoare nu poate fi
considerată Încă o dovadă că psihologia a fost persecutată de
naţional-socialişt i . Motivul pri ncipal pentru desfi inţarea u neia
sau alteia trebui e căutat În faptul că nu a mai fost absolut
necesară o prognoză diferenţiată a aptitudinilor de a lua parte
la război. La război tre b u iau să meargă toţ i , cât mai mulţi ,
pierderile În armată şi in rândurile forţelor aviatice au fost atât
de mari , încât orice selecţie în continuare devenea inuti l ă .
 19

Î n ceea ce priveşte i n terd ictia p s i h a n a l izei ş i aicI e

l'1evoie d e p u ţ i n d iscernământ . Este adevărat c ă scrieril e inte­
meietorul u i p s i hanalizei, Sig m u n d Freud, in mai 1 933, au fost
arse îm preună cu l ucrările altor p s i h a nalişti incri m i naţi de
'l3tional-social işti. că lui F reud, ca şi mult o ra d i ntre elevii săi
evre i , d u pă " a nexarea" Austriei, i-a ră mas drept alternativă
emigrarea, pentru a scă pa de o soartă mai dură, este a d evăra t
că I nstitutul d e Psihanal iză d i n Viena şi s e cţi ile sale d i n
subordine a u fost lichidate ş i ps i hanaliza i nterzisă oficial , dar
"lU este adevărat că p s i h a n a liza ca tera p i e - n-ar mai fi fost
:lf'acticată în cel de-al treilea Reich . D u pă desfii nţarea I n sti­
:utului de Ps i h a nal iză din Berlin, 1 936"a fost creat " I n stitutul
German pentru Cercetări Psihologice şi Psi hoterapie", a căru i
sarcină a fost dezvoltarea u nei "terapii specifice . de vindeca re
sufleteas că". in aces i nstitut au fost concentrate d iferitele secţii
special izate pe ntru d iverse domenii şi practicate s u b control
..-.edica l . Aşa d a r şi susţinerea ( cu ltivată m u lt timp de
:JSlhanalişti) d e "d istrugere" a psihana l izei trebuie considerată
'''1 mu lte caz u ri drept o legendă (compara indeosebi Lockot,
�985).
Dacă se s usţine că psihol og ia stii nţifică in G erma n ia pe
..-emea naţional-socialismului şi-a pierdut cal itatea şi legăturile
n:emationale, acest l ucru este corect (cu toate că exi stă indicii
c:;ă acest proces începuse deja inai nte de 1 933) . Acestei
:Jef'deri i se o p u nea însă un avânt material cons iderabil şi, in
egală măsură, extinderea p s ihologiei ca profes ie. Această
nmare n u trebu i e înţeleasă ca o justificare a ideologiei
-aoo n al-socialiste, pentru că ceea ce este mai veridic e faptul
:ă national-socialismul şi p s i hologia ca ştiinţă au fost i ncom­
::IIatibil e .
 20

1 . 2.2 Exemplul 2: Psihologia experimentală în

Republica Federală Germania

Cine deschide o revistă de psihologie, a u n u i institut de

psihologie sau ascultă o prelegere de psihologie i ntroductivă ,
trebuie să-şi dea seama că psihologia a fost şi a rămas o
şti inţă experimentală. Dacă se fac referiri l a autori mai
vech i , dacă s u nt citate nu mele lui Gustav Theodor Fechner
( 1 80 1 -1 887), Wilhelm Wu ndt (1 832-1 920) sau J ohn B . Watson
( 1 878- 1 958), se creează cu uşurinţă i m pres ia u nei dezbateri
continue şi l og i ce a psihologiei. Aceasta este o a preciere
eronată, larg răspândită În rândurile pihologi lor şi cerce­
tătorilor. Î ntotdeaua in p s i hologie au existat părţi neexpe­
ri mentale şi s peculative. Pentru a rămâne În apropierea celor
trei autori amintiţi: Fechner cunoscut şi sub pseudonimul de Dr.
M ises, acesta a scris o serie de satire, mai multe cărţi cu
caracter mistic specu lativ (care se găsesc În cataloagele
anti cariatelor la "ocu ltis m") . W i l h elm Wu ndt a m i l itat timp de
aproape 20 de ani pentru dez\loltarea unei psihologii a
popoarelor fără baze experi mentale. J o h n B . Watson a
elaborat tratate de ştiinţă popularizată şi chiar uto pii, a Încercat
prea p uţin ori deloc să-şi transpună programul behavioris mulu i
Î n practică.
Nu întâm plător, prin urmare, aportul şti inţelor sociale l a
dezvoltarea psihologiei, m a i ales a u nor orientări care s-au
dovedit a fi erori sunt sau au fost excluse, u itate ş i eludate .
Uneori, chiar u n ps iholog pregătit va fi mirat să afle că o
psihologie experimentală in Germania după cel de-al doilea
răzb o i mondia l , nu a fost un l u cru evid ent. ci privit de
majoritatea profesorilor d e p s i hologie ca depăşit (compara
Traxel, 1 985, pag . 1 05). Este posibil ca nu puţi ni profesori de
psihologie din Germania pe la inceputul ani lor '50 , să fi consi­
derat retrogradă şi depăşită o asemenea concepţie. Generaţiile
următoare de psihologi d e la sfârşitu l an ilor '50 şi inceputul
 21

anilor '60 au încercat şi au re uşit, fie şi n u m a i În parte,

-reinvierea psi hologiei experimentale" (comp ara Traxel , 1 985,
pag . 1 05 ) .

1 . 2 . 3 Exemplul 3 : Psihanaliza Î n URSS

Cel d e-al treilea exe m plu al nostru refe ritor l a o eroare

Istorică se referă la un domeniu com plet d iferit: conform u nei
pres p u neri larg răs p â n d it e , ps i hanaliza este o creaţ i e ger­
mano-au striac ă , care, d u pă emigra rea vo l u ntară şi u neori
fortată a psihanaliştilor, ea a fost primită - evi dent şi creatorii
săi - cu entuzia sm, priorita r În SUA.
P s i h a n a l iza din R u s ia şi alte state est-europene este
;>rea puţin a bordată in literatura d i n Europa de vest. C h iar u n i i
autori care cunosc bine istoria p s i ha nalizei , a u trecut şi trec c u
vederea faptul c ă În U R S S a existat o perioadă d e Înfl orire a
pSihanalizei, care a fost nu numai tolerată, ci chiar spriji nită d e
guvernul sovietic. 4 7 d e lucrări a l e l u i Freud a u fost trad use î n
limba ru să, c e l e m a i m ulte abia d u pă revo luţia d i n octo m b rie .
in august 1 92 1 , l a Moscova , a fost desch i s u n l a borator d e
psihanal iză p e lângă un că m i n d e co pii care, la Început. a fost
putern ic criticat (Schmidt, 1 924). În l u m in a ideologiei m a rxist­
len i n iste. Aparitia unor in st itute, publicati i , Întemeierea u n o r
asociaţii p s i h a n a l itice Î n d iferite local ităţi d i n R u s i a (com para
Nitzschk e , 1 989) a lăsat să se Întrevadă ceea ce p s i h a n a l iza,
in pri m i i a n i d e după revol uţia d i n octo m brie , a cu noscut u n
revi riment Î n Rusia , dar si -a găsit sfârş itul î n perioada
stali n istă .
Î nflorirea t i m p u rie a p s i ha nalizei În R u s i a e d e natură
indivi duală. E posibil ca Lenin însuşi să se fi exp u s , Încurajând
tradu cerea unor opere i m portante ale lui Freud În l i m ba rusă
(com pară Tagel, 1 988). Î ntre a n i i 1 900 şi 1 9 1 7 Lenin ( 1 870-
1 924) a petrecut peste 1 3 ani În Europa de Vest ş i a folosit
 22

orice ocazie pentru a frecventa marile biblioteci. i n acest răs­

timp s-a familiarizat cu cele mai importante curente şi orientări
ale tim pului său . De aceea este probabil ca Lenin să fi avut
cel puţin informaţii minime despre psihanaliză. Mai m ult, Leo
Troţki ( 1 879-1 840), u lterior membru al C.C. al P. C . U . S . s-a
familiarizar de timpuriu cu direcţiile principale ale dezvoltării şi
evoluţiei psihologiei, implicit ale psihanalizei. Î n plus soţia lui
Lenin, N. K. Krupskaia , a fost preocupată de pedagogie şi
famiiiarizată În mod cert cu ideile d in psihologia dezvoltării lui
Freud. Trei dintre cărţile lui Fre u d , Lenin le-a avut in propria
bibliotecă. care se mai află şi astăzi la Kreml i n (Tagel, 1 988).
Ar fi de dorit ca În prezent prin libertăţile existente in CSI să se
realizeze o confruntare reală, in folosul ştiinţei, d intre marxism
şi psihanaliză de care ar beneficia şi psihologia.

1.3 Aspecte ale istoriei ştiinţei

Cel trei exemple au arătat că există păreri greşite ,

parţial, larg răspândite, generatoare de erori. În situaţia actuală
orice extrapolare fortuită ar putea fi dăunătoare. Pentru că
astăzi in Rusia abia se practică psihanaliza, s-ar putea crede
că această realitate a fost d i n totdeauna aşa . A crede o
asemenea afirmaţie ar fi o mare eroare.
in cazul celor trei exemple am pus o intrebare referitoare
la trecut şi am incercat să răspundem pe baza unor dovezi.
Este important să clarificăm faptul, că nici intrebăril e , nici
dovezile pentru a răspunde la Întrebări nu apar "de la sine". N u
există doar "trecut" s a u "adevăr istoric" de l a care trebuie
neapărat pornit. Abia printr-o chestionare motivată intr-u n
context teoretic, devine posibilă munca din punct de vedere al
ştii nţelor sociale. Cum altfel să se constituie un intreg din
,.abundenţa infinită de date (publicaţi i , documente, memorii , legi
etc.)?
 23

În l egătură cu această situ aţ i e poate că l ectoru l ar dori

să cerceteze viata �i opera unui pSi holog prea puţin cunoscut,
ca de exe mplu: Egon Brun swik, Rosa Katz, William Stern sau
Cari Stum pf. Aţi vrea, d e exempl u , Într-o l ucrare să prezentaţi
ftViaţa şi opera " acestui ps i holog . Cum ar trebui să procedaţi?
Se recomandă a pregăti o serie de întrebări care vi se pa r
importa nte şi a poi să motivaţi scurt fiecare intrebare, d e ce vi
se pare că ar avea sens. Apoi căutaţi s u rsele doc u m entare
posibile, pri n care doriţi să aj u ng eţi la răs p u n s u l întrebări l o r
dumneavoas tră . D acă acest exerciţiu v i s-ar părea prea g reu ,
aveţi pos i bil itatea să vă însuşiţi i nstrum entaru l corespunzător.
Aici se trimite la Borowsky �.a. ( 1 980), Schmidt ( 1 975) şi von
Brandt ( 1 983 ) . M a i tâ rziu reven i m la această t e m ă .
Prin acest exemplu v-aţi p u t u t convi n g e c ă se poate
ajunge la o m u ltitudine de întrebă ri: legate de apartenenţa
etn ică, orig i n ea socială, fa milie, fraţi, talent, structura perso­
nal ităti i , pregătirea şcolară, interese , profesori un ivers itari ,
deve n ire profesion a l ă , stil de viaţă şi de m u ncă, real izări
sti i nţifice, apreciere din partea l u m i i de speci a l işt i , i nfl u e nţă
as upra d i s cipl n e i de specialitate, stu diu l profesional, practica
profesională etc. U nele date ca, d e exemplu , cele spuse de un
fost veci n sau d e un fost elev că profesorul a făcu t z i l n ic
plimbări timp d e două ore, ar putea părea l ipsite de importa nţă .
Dar, d acă ş t i m că acest psiholog a l u crat dece n i i la r â n d În
domen i u l c u n o aşterii i nfl u enţelor vre m i i şi a l e climei asu p ra
psi h i c u l u i u ma n (ca d e exem p l u în caz u l ps i ho l og u l u i Willy
Hel lpach ) , a c eastă informaţie poate avea o importa ntă
extraordinară.
Mult timp istorici i au crezut că materi a l e l e trebuie doar
adunate, sortate ş i apreciate pentru a aj u ng e l a "adevăru l
istoric " , arătând "cum a fost", a dică lăsând fa ptele s ă vor­
bească de l a s i n e . Acestă concepţie a reprezentat-o d e
 24

exemplu, Leopold von Ranke ( 1 795-1 886), un i mportant repre­

zentant al aşa nu mitei şcoli istorice a seco l u l u i al X IX-lea .
Acest istorism orientat asupra realităţilor s-a pretins a fi ştiinţa
exactă . Faţă de o contem plare moralizatoare asu pra istori ei ,
această ştiinţă a istoriei, expri mată pozitivist a fost desigur un
progres. E nevoie insă să ştim că nu există "adevăr istoric" ca
un dat, ci că istoria este intotdeauna o reconstituire a celor
trecute. Ea poate fi l i n i ştit numită şi construcţie, deaorece o
anumită perspectivă şi punere a intrebărilor determină munca.
J ohann Gustav Droysen (1 808-1 884) şi alţi istorici au fost cei
care, deja, in ultimul secol au atenţionat asupra faptului că noi,
oamenii, doar prin transpunere şi inţelegere putem dobândi
accesul la evenimentele istorice. Senti nţa că fiecare timp
trebuie să-şi scrie istoria proprie poate fi inţeleasă şi in
accepţiunea că in fiecare epocă apar alte intrebări şi că faptele
istorice sunt mereu altfel inţelese.
Î n prezent ştiinţele istorice au dobândit un avâ nt aparte,
datorită publ iculu i . Predomina ntă la generaţia mijlocie şi mai
tânără a istoricilor este o referire mai putern i că la teoriile ş i
metodele ştii nţelor sociale (vezi mai jos ) şi o discuţie mai
aprinsă cu privire la ştii nţele istorice.

1.4 Modele istoriografiei psihologice

La inceput am vorbit despre d iferite l e funcţii ale

istoriografiei psihologice. Astfel , s-a spus că istoria psi hologiei
a servit pe vremuri, d eseori, la justificarea disci plinei ştiinţifice
- psihologie . Metodele istoriografiei nu pot fi tratate inde­
pendente de funcţiile lor. Cine intel ege istoria doar ca
retrospectivă conte m pl ativă, o va privi mai a les ca pe o
reprezentare a u nor evenimente "importante" sau a unor mari
persona I ităţi.
,.
 25

1 .4.1 Istoria psihologiei ca istorie a unor mari

personalităţi

Î n predarea şcolară am fost obişnuiţi să vedem istoria În

legătură cu Alexandru, Cezar, C arol cel Mare. Bis mark sau
Napoleon. La aceasta se potriveşte.părerea larg răspând ită că
istoria ar fi făcută de personalităţi. Lăsând la o parte fa ptul că
în cazu l u n e i astfel de aprecieri , fem eile au fost i a răşi uitate,
trebuie pusă la îndoială ideea că evol uţia , d i n pu nct de vedere
istoric, e necesar să fie atribuită doar u nor "mari" personalităţi .
Asemenea cons ideraţii nu se i m p u n a fi verificate experim enta l
întrucât altă persoa nă În aceeaşi s itu aţie istorică ar f i făcut
acelaşi l ucru sau ceva compara b i l . Î n istoria psi hologiei mu lte
argumente vorbesc Împotriva acestei aş a-zise Încercări "great
man". O teorie, o ipoteză de cercetare, terminologia şi un câ m p
pos ib i l d e a p l i care n u a p a r d i n s e n i n: Pavlov a avut colabo­
ratori , Fre u d s-a referit - fără a-I cita - de exem p l u , l a E d u ard
von H a rt m a n n etc.
Ş i , totuşi, cea mai mare parte a prezentărilor d i n istoria
ps ihol ogiei este marcată de o i n d ivi d u a l itate ori alta . Nu este
vorba numai de i n curs i u n i În viaţa unor person al ităt i ,
autobiografi i ( d e exe m p l u Pong ratz , Traxel şi Weh n er, 1 97 2 ,
1 979) , biografi i ori momente d i n viaţa lor ( d e exemplu Bonin ,
1 983), ci ş i despre tratate corespu nzătoare l e gate de istoria
ps i holog iei sau d e domenii ale p s i h olog iei a lcătuite pe baza
operei de o viată a a n u m itor p s i h o l o g i . C ea m a i d iferenţiată
istorie de acest fel a psihologiei este "H istory of Experi mental
Psychol ogy" d e Ed ward G. Borin g s ( 1 929 ) . În ulti m i i a n i
prezenta rea efectuată d e Bori ngs istoriei psi h o l o g iei expe­
rimentale a fost criti cată, printre alte l e ş i d in cauza Încercări i
de a prezenta doar personalităţi . Ş i , Î n pofida acestui fapt, e a
rămâne totuşi o istorie a psihologiei bi ne fun d a m e ntată .
 26

1.4.2. Istoria ideilor

in ediţia a doua a "history"-ului (1 950), Borings a incercat
să se refere mai puternic l a curente din istoria culturii ş i să
prezinte cercetătorul psi holog mai puţin ca "great man", ci ceva
mai mult ca parte a culturii sale. Sintagma germană "spiritul
epocii" a devenit diacronic expres ia preferată a lui Borings
pentru a explica apariţia şi d ispariţia unor şco l i sau curente
psihologice. Î ncerarea de a inţelege istoria psihologiei mai mult
ca istorie a culturii a fost desigur un progre s , dar şi în
conceptu l de spirit al epocii există o tradiţie. E I , in măsura in
care există , se manifestă când vrea , sau mai exact: pericolul
acţiunii sale este mare, deoarece autorul ii permite să se
manifeste cân d nu poate sau nu vrea să nominal izeze cauzele
exacte ale unei schimbări , modificări .
Această s ituaţie ar putea părea nefireasc ă , dar ea nu a
fost gândită astfel. Probl ema reprezentării istoriei ideilor unei
ştii nţe constă in greutatea recu noaşterii curentelor şi a
sesizării lor, ce acţionează într-o anumită epocă, precum şi in
aceea a prezentării evoluţiei acelei ştiinţe, sti mulate să se
dezvolte de curentul res pectiv sau, dimpotrivă , impiedicată
direct sau indirect să se afirme.
O istorie a ideilor psihologiei În l i mba germană de la
fi lozofia greacă până in prezent a scris Hehlma n n (1 967) .

1.4 . 3. Istoria problemelor

Istoria ideilor ca parte a istoriei culturii şi s p iritul u i este
cronologic prezentată. Se arată, de exemplu, cum o teorie s-a
dezvoltat din reflecţiile şi dovezile u nor predecesori (am numi
conceptu l de d ezvoltare) . La istoria problemelor apare di s­
tanţarea de acest proces cronologic şi se porneşte in interesul
u nei sintetizări mai puternice de la Întrebări disparate - chiar
dacă e nevoie, sub alt aspect , să te Întorci la inceputuri.
 27

1 .4.4 . Istoria socială

Noţiunea d e istorie socială n u este folosită u nitar (com­
pară Hobsbaw m, 1 984).
M ută vreme conceptul in d iscuţie a servit doar pentru a
desemna istoria categoriilor sociale i nferioare ei , cu deosebire ,
a miş cărilor sociale. Într-o a doua acce pţ i u n e , m a i genera l ă ,
prin istorie s o c i a lă se inţe lege Întreaga istorie a culturii , deci
practic o "istorie fără pol itică". Î ntr-un al tre i l e a sens istori a
socială este identificată, concom itent, cu istoria economie i .
Nici u n u l d i n cele tre i sensuri nu cuprinde exact sensul În
care se vorbeşte astăzi despre istoria socială a p s i h ologiei
(Luck ş . a . , 1 987) . Is toria socială a psihologiei este înţeleasă ca
o devenire in ti m p a u nei discipline, a ştii nţei care se detaşază
în felul de a p u n e problemele, precu m şi d i n p u nct de vedere
al metodelor, d e istoria ideil or, prin fa ptul că rel evă mult mai
bine legăturile din s â n u l societăţ i i , in special cele sociale,
pol itice ş i insti tuţionale, condiţiile cercetării p s i hologice, decât
istoria tradiţională a ideilor. I storiografia mai nouă a psihologiei
nu res pin ge, d i n pri n c i p i u , aspectel e ce vizează urmărirea şi
contempl area i d e i lor sau problemelor referitoare la discipli n a
ps ihologiei d re p t greşite, d i m p otrivă, i n măs u ra Î n care e
posi bil le are În vedere. Ea dezvăluie mai pre g n ant faptul că
istoria psihologiei poate fi red usă la o înşiruire d e personal ităţi
care g â ndesc şi acţio nează m a i m u lt sau m a i puţin izolat, l a
teorii şi rezultate a l e cercetării, tocmai fi i n dcă acestea nu pot
sluji afi rmării ş i i m pu nerii discipl inei. E nevoie să fie prezentate
orientările şi d i recţii l e , chiar unele disconti nu ităţi , tot ce-ar
putea reprezenta un corectiv În formarea ş t i i nţei a cărei
deven i re o urmăreşte. I storia psiho logiei ar putea p ierde În
acest fel ceva din cotribuţia sa În slujba legitimării d i s c i p l i ne i ,
d a r pentru d is ci p l i n a î n cauză face m u l t m a i m u lt, d eoarece
pune in d iscuţie , atenţionează şi stimu lează dezvoltarea ei etc.
 28

(Traxel 1 985, pag. 9) a nu mit acest fel de istorie a psihologiei

o istorie "activă", in opozitie cu cea "contemplativă" .
Prezentări ale istoriei sociale a psihologiei În l i mba
germană se găsesc pri ntre altele la As h �i G euter ( 1 985),
Llick, M il ler ş i Rechtien ( 1 984 ) , Llick ş.a. ( 1 987) cât şi
Maikowski, Mattes şi Rott (1 976 ) .

1.5 Metode de cercetare În istoria psihologiei

Cercetarea in domeniul istoriei psi holog iei nu are la
dispoziţie alte metode decât cele comune tuturor ştiinţelor
sociale. Există însă o punere mai clară a accentelor ce
evidenţiază faptul că psi hologia este o ştiinţă mai tânără, fapt
ce o include în istoria mai nouă a ştii nţelor. Astfel, de exemplu,
heraldica (ştii nţa blazoanelor) , n u mismatica (ştiinţa monedelor)
şi sfragistica (sigilografia, ştii nţa sigiliilor), ştii nţe ajutătoare ale
i storiei, sunt su bordonate faţă de istoria psihologiei, deşi o
sprijină şi-i oferă argumentele necesare in susţi nerea unor idei .
Cercetările înaintaşilor oferă concluzii interesante. Dar, in
istoria psi holog iei, nu este vorba numai de a stabili relaţii de
înrudire, ci mai degrabă de a şti al cui elev, d iscipol a fost X
sau Y. Hil lix ( 1 980) a sta bilit pentru docenţii în psihologie ai
u nei mari u ni versităţi americane, genealogia unor conducători
de l u crări de doctorat şi a conchis că a proximativ jumătate din
toţi psi holog ii care lucrează in S . U .A. "provi n", intr-un fel sau
altu l , de la Wilhel m Wundt. Această situaţie relevă înrâuririle lui
Wundt, deşi astăzi nici măcar u n singur psiholog american nu
reprezintă o înţelegere a psihologiei aidoma lui Wu ndt. Î n
uiti mile decenii ale secolului nostru, dezvoltarea psihologiei a
avut loc atât de repede, Încât unii psihologi nu mai corespund
ca orientare cu ceea ce au fost conducători i lor de doctorat,
nici in înţelegerea ştii nţei, nici În teorii sau metode.
 29

Fără a etal a toate i nstru mentele de care dispune isto­

ricul , vo n Bra nd t , 1989 schiţează totu ş i , patru din domen i i le
Importante pentru istoria psihologiei ce sunt la dis pozitia lui.

1.5. 1 Cercetarea izvoarelor

Î ntr-u n sens larg s u rsele istoriei s u nt toate textel e,
obiectele sau fa ptele d i n care pot fi obţi nute cunoştintele
despre trecut. Î ntr-un sens res trâns este vorba despre textele
literare, deci trad iţii orale sau scrise, mituri, legende, cântece,
anuare, biografi i, memori i , note de jurnal, scrisori, albume foto,
ziare, notiţe pe acte particulare sau m i n isteriale, reglementări
de stu d i i ş i exa mene, relatări ale i n s titutelor d e Învăţământ ,
procese verbale, l istele unor sol icitări, aprecieri , prelegeri etc .
(Vă ami ntiţi d e intrebarea - care surse v i s e p a r potrivite pentru
savantul preferat?) .
Valoarea recunoaşterii istorice a surselor n u are nea părat
o legătu ră cu i n tenţiile care În trecut au d u s la a p a riţia
docu mentului . Astfel , registrele de n aşteri sunt astăzi deo sebit
de interesante, nu nu mai pentru a sta b i l i când a trăit o a n u mită
persoa n ă , ci ş i pentru a cunoaşte ceva despre d u rata vieţii,
originea şi mări mea fa miliei, frecvenţa unor naşteri , Îna inte de
nu ntă ( neleg iti me) sau d u pă consfiinţirea căsătoriei , mai m u l t
chiar despre preferinţele cu privire l a sex u l co piilor proprii
(dacă copilul cel mai mic al u nei fa m i l i i a fost cel mai frecvent
un băiat decât o fată , se poate s pu ne că În această cultură
descendenţii bărbăteşti au fost preferaţi ş . a.m.d.) .
De reg u l ă , valoarea documentară a u nor acte este cu
atât mai mare cu cât izvo rul e mai aproape de eve n i ment. În
acest sens, se deosebesc surse primare şi secundare. Faţă de
memorii l e pe c a re foa rte vârstnicul W i l h e l m Wundt le-a scris
despre perioa d a stud iilor ş i despre pri mele s ale cercetări
fiziolog ice (Wu ndt, p.920), scrisorile sale d i n epoca res pectivă
 30

adresate fami l iei pot fi consi derate izvoare primare. De fapt,

aceste scrisori prezintă a n u m ite împrej urări in care au fost
efectuate primele sale lucrări, cercetări de altfel, În mod sigur
mai aproape de realitatea În care s-au Înfăptuit.
Memori ile sunt nu n u mai amintiri legate de ceea ce a
fost, ci şi prezentări fi ltrate, maturizate, cenzu rate a l e unor
trăiri considerate im porta nte din pu nct de vedere personal ,
demne de a fi avute i n vedere. Astfel, de exem p l u , decizia
cuiva de a se orienta spre un anumit domeniu de cercetare
retrospectiv este bine motivată, cu toate că În real itate doar
câteva Întâm plări au dus la prelucrarea acestui domeniu şi nu
al altuia.
Faţă de autobiografii , biografiile sunt de regulă a preciate
ca surse secundare. Aici sunt "rectificate" mult mai multe fapte
şi intâmplări , deoarece fiecare biograf, până la u n a n u m it
punct , se identifică cu persoana prezentată ş i in consecinţă ,
biografia cuprinde volens-noles şi trăsături i m a nente bio­
grafului. "Mulţi istorici înclină să prezinte pe ceilalţi cercetători
drept un alter ego". (Ginzburg, 1 983,p.22) .
Dacă am preferat sursele pri mare celor secundare, mai
trebu ie spus că cele secun dare - de exemplu biografiile - au
deseori avantajul privirii de ansamblu şi al distanţei in timp şi
spaţiu faţă de tema a bordată. M ulte documente nu s-au păstrat
pentru cercetarea istorică, a ltele au fost lăsate la o parte.
Războiele mondiale au lăsat urme; materialele i m portante d i n
pu nct d e vedere istoric, de exe m p l u , aparatura psihologică a
fost, după cel de-al doilea război mondial , considerată de
prisos, inutilă . Î n ultimele decenii s-a folosit tot mai des - În
cercetare - telefonul În situaţii in care odi nioară scrisoarea
reprezenta principalul mijloc de comunicare. Convorbirile tele­
fo nice s-au Înregistrat rar, de aceea se poate vorbi des pre
 31

"gaura telefo n ică" in care d i spar s u rse i m porta nte de docu­

'Tlentare.
Este i m porta ntă a precierea că m aterial u l păstrat nu
:>rezi ntă aproape niciodată o valoare docu mentară i n dubitabilă ,
ci doar u n a relativă, fapt pentru care trebu ie folosit În mod
selectiv. De ce l i psesc di ntr-o colecţie de scrisori , de exe m p l u ,
scrisori l e dintr-o a n u mită perioadă s a u d e c e s u n t i ntruva b i l e
actele prezid i u l u i Societăti i pentru P s i h o l ogie d i n perioada
national-soci a l i s m u l u i ? .
Va l orificarea surselor pentru u n chestionar de ştii nţe
sociale p oate fi diferită . Î n l u n g a tradiţie a şti i nţelor sociale,
hermeneutica, artă sau teorie d es pre interpretarea unor cuvân­
tări sau scrieri , a devenit o metodă centrală. Noţi u n i , expres i i ,
elemente d e l i mbă şi stil trebu ie recun oscute ş i interpretate .
Este i mporta nt a cunoaşte şi a ţine cont de lu cruri le obi ş n u ite
pentru acea vreme.
Aj ungi uşor la perico l u l de a porn i de la n orme sociale
obişnu ite astăzi ş i de a interpreta tot ceea ce d ev i ază d e la
aceasta drept ciudat sau bătător l a ochi. M a i m u lţi istorici
ameri cani ai psihologiei, d e exe m p l u , şi-au dat frâu l i ber
fanteziei ş i a u relatat că tânărul Wu ndt ca elev a i m p ă rtit
camera cu profesorul său particul a r ( necăsătorit) . La mij l ocul
secolului trecut, nu numai că În fa m i l iile instărite u n profesor
particular a fost ceva obişnuit, dar era şi normal ca ed ucatorul
si ed ucatu l să impartă o cameră. A trage din această stare de
fapt, În ziua de astăzi , co ncluzia d e seducere s a u Înclinaţii
homosexsuale, este o greş eală condamnabilă.
I nterpretarea hermeneutică poate conduce la un rezultat
bun , dacă cel care o realizează dis p u ne d e c u noştinţe s o lide
cu privire l a un a n u mit sti l , persoană, epocă, obice i u ri etc.
Dobâ n d irea u nor atare cunoşti nţe este pos ibilă prin ana liza şi
cercetarea u n or texte. Cel care vrea să c u n oa scă ceva e
 32

nevoie să ştie în prealabil ce anume vrea. Dovezile istorice se

luminează reciproc. Şi, fii ndcă nu exisă prescripţ i i obligatori i cu
privire la cu ce anume trebu ie să Începi, munca cercetătorul u i
istoric s e aseamănă cu o mişcare circulară (după alte concepţii
În formă de spirală) . Se vorbeşte despre aşa nu mitul cerc
hermeneutic.
Alături de i nterpretarea hermeneutică , la dispoziţia
istoricului mai sunt ş i alte metode ale valorificării surselor. În
ultimele decenii s-au folosit În măsură crescândă metodele
matematico-statistice în ştiinţele istorice (compară Floud ,
1 980) . Aceste metode ajung de la simpla statistică descriptivă
(deja numitele reg istre de naştere şi de d eces) pentru
calcularea corelaţiilor, stabilirea ecuaţiilor de regresie până la
procedee mult ivariate destul de compl icate (com pară de
exem plu Clubb şi Scheuch 1 980). Î n pri ncipiu este vorba
despre repertoriul de metode a l şti nţelor sociale empirice,
aplicate cu aportul chestionarului istoric.
Dar, există şi câteva metode aplicate mai des. Printre ele
se numără analizele bibliometrice ca, de exem plu , valorificarea
cantitativă de citări în reviste (compara Heidbri n k , 1 991 ) ,
anal iza acestora s a u a a ltor date şi aşa-num ita ana liză a
conţinutului (content analysis), care este o valorificare cuan­
tificată de texte (mai rar imagini sau ceva asemănător) .
Aproape toate metodele pot fi înţelese ca o contribuţie a
şti inţelor sociale l a îm bogăţirea metodelor de cercetare în
domeniul istoriei psihologiei . Cercetări de acest fel a u apărut
destul de des s u b denumirea "Ştiinţe sociale istori ce" sau
"sociologie istorică".

1.5 . 2 Folosirea arhivelor

S-a amintit, deja, că psihologii au manifestat, În parte,
destulă neglijenţă faţă de documentele istoriei specialităţ i i lor.
 33

Acest fapt a ingreunat ş i ingreunează mu nca i storicu l u i . D i n

fercire există u nele arh ive i n care a u fost adunate materiale
referitoare l a istoria psihologiei. Folosirea acestor arh ive este
gratu ită, dar nu intotdeauna pos i b i l ă , d i n cauza protecţiei
persoanelor şi ale dreptului de autor.
i n primul râ nd trebuie numit I n stitutul pentru Istoria
psihologiei al U ni versităt i i d i n Passa u , întemeiat în 1 98 1 de
către profesorul Werner Traxel . Alături de cercetare ' şi Tnvăţare
pri ntre sarcinile acestu i i nstitut figu rează, la un loc de fru nte,
culegerea de literatură Î n l egătu ră cu istoria psiholog i e i , de
instrumente şi aparate psiholog ice, de teste o perative şi de
altă natură, de chestionare cât si de culegerea de obiecte de
arhivă ca docu mente, note, scrisori , fotografii etc. Pri ntre cele
mai interes ante obiecte ale acesei arhive fac parte câteva
lucrări apărute postum şi un mare n umăr de apa rate şi instru­
mente psihologice, unele de pe vreme lui Wilhelm Wundt.
I nstitutul publică şi "Scrierile din Passau" in legătu ră cu istoria
psihologiei. La I nstitutul de Psihologie al U n ivers ităţi i d i n
Heidel berg există o Arhivă pentru istoria psi hologiei (condusă
de profesor Cari Friederich G rauman n). Rem arcabilă este aici
Arhiva Kurt Lewin, care constituie baza pentru ediţia in mai
multe limbi a o perelor lui Ku rt Lewin , cât ş i a elaborării u nei
culegeri de a paratură veche.
Cea mai mare arh ivă de istoria psi hologiei se afl ă la
U nivers ity of Akron d i n Akron, Ohio. Aceste Arc hives of the
H istory of America n Ps ychology, deosebit de cu prinzătoare,
conduse de prof. John A. Popplestone, cu prind biblioteci s pe­
ciale, cores pond enţe, fi lme, diafilme, fotografii ş.a.
Lucrările postu me ale unor psihologi se află u n eori În
posesia fa m i l i e i , dar sunt, deseori , greu de găsit şi la acele
universităţi unde au predat aceşti cercetători . Astfel, lucrările
postume ale lui Wundt ş i Fechner se găsesc la Leipzig (dar d i n
 34

păcate , chiar d i n lucrările postu me ale l u i Fechner Î n timpul

cel u i de al doilea război mondial au fost di struse mai mu lte
părţi }.
o sursă de i nformaţii pentru istoricii şi psi holog ii din
R . F. G . este revista de special itate " Psihologie şi istorie", care,
d i n 1 989, apare tri mestrial. Ea este s i ng u ra revistă de s pe­
cial itate de istoria psihologiei d i n s paţiul l i ngvistic german (şi
se pare chiar din Europa) . Apoi mai există o foaie informativă
cu titl u l "Istoria psihologiei". În plus mai trebuie ami ntite
muzeele, importante pentru istoria psihol ogiei. Astfel, M uzeul
German din M u nchen dispune de a parate psihologice şi de o
arhivă de l iteratură, Muzeul "Sigmund Freud" din Viena ,
Berggasse 1 9 , nu prezintă doar l ocu i nţa in care a trăit şi a
lucrat aproape 50 de ani S . Freud , ci adăposteşte şi o colecţie
cuprinzătoare de literatură psiha n a l itică. La Londra
Ha mpstead, Maresfield Gardens 20. unde Freud şi-a petrecut
ulti mile l u n i ale vieţ i i în exil - d i n 1 987 această casă este de
asemenea accesibilă ca muzeu .
M uzeel e, institutele şi arhivele o rganizează , incidenta l ,
expoziţii şi cataloage expoziţionale referitoare la psihologie şi
evoluţia diacronică a acesteia (de exemplu Clair. Pichler şi
Pircher, 1 989).

1.5.3 Căutarea urmelor, procedee de măsurare

nereactive

În u ltimii ani, istoricii au comparat propria lor muncă cu

citirea urmelor făcute de vânător şi cu mu nca unui detectiv (de
exemplu Ginzburg, 1 983). Trăsăturile com une sunt Într-adevăr
evidente . D i n resturi nei ntenţi onate se fac deducţi i referitoare
la existenţa u nor indivizi şi la acţiunile acestora. Dar: vânătorul
vrea să găsească vânatul şi să-I îm puşte eventual, detectivul
vrea să rezolve un caz, istoricul însă valorifică urmele ca atare,
 35

nu poate Întinde curse sau să-I prindă pe hoţ asupra fa ptu l u i .

Trebuie s ă Încerce s ă emită ipoteze ş i s ă l e p u n ă i n rel aţie cu
anumite dovezi, argumente. Animalele işi Iasă urmele n e i n­
tenţionat, oamen ii işi pot lăsa u rmele, dar l e pot şterge
inten.fionat. Docu mentele dispărute d i n perioada nation a l ­
socialistă Iasă s ă apară, de exem plu, ra pid bănuiala u n o r u rme
sterse conştient.
U n proverb chinezesc relevă că cea mai palidă cerneal ă
e mai bună decât cea m a i putern ică a mi ntire. C ores p u nzător
acestu i proverb şi urmele care par fără valoare au una (poate
i ncă necunoscută ). P s i h ologii şi sociologii prin metodele l o r
preferate de cercetare: obs ervare , chestionare ş i experiment
au fol osit puţin analiza u rmel or. Ş i , totuşi, există astfel de
stu d i i . Într-u n vol um - devenit clasic i ntre t i m p - i ntitul at
Procedee şi tehnici d e măsurare (Webb ş . a . , 1 966) s u n t
sistematizate cele mai cunoscute procedee: i n vestiga rea
docu m entelor arhivel or, folosirea materialelor, i nventarierea,
alături de observaţie şi experiment. Pentru aceste procedee, În
ps i h ologie şi sociolog ie, s-a impus noţiunea de m ă s u rări
nereactive, deaorece aici subiecţii n u pot infl uenţa sau d a că
totuşi o fac, ei i nfi u nţea ză În mică măsură, sta rea d e fapt ce
urmează a fi măsurată: mai exact, d eoarece proces ul măsu­
rătorii nu schimbă sau schimbă doar În mică măsură starea de
fapt ce urmează a fi măs urată (de exemplu o atitu d i n e ) .
Făcâ nd a bstracţie de observarea şi cercetarea materialelor ş i
de experi mentul de teren, toate p rocedeele nereactive prezi ntă
o relaţie d i rectă faţă de metodele istorice de cercetare. Aici se
întâlnesc prin urmare direct metode ale ştiinţelor istorice şi ale
celor sociale.
 36

1 . 5.4 Oral history - istorie trăită

Pănă acum am vorbit exclusiv despre surse care pot fi
căutate, găsite şi val o rificate . Istoricii insă, de câţiva ani, se
folosesc de posibilitatea de a "crea" ei Înşişi sursele de date. O
metodă l a indemâna acestora este chestionarea g h idată ,
legată de trecut, de istoria trăită. Printre istorici aceasta este
numită "oral H istory", şi a devenit chiar o mi şcare (com para
Niethamm er, 1 980 În Revista pentru cercetarea biografică şi
Oral H istory Bios , care a pare din 1 988) .
Metodele istoricilor se interferează din ce in ce mai mult
cu cele ale sociologilor şi astfel cercetarea istoriei p sihologiei
poate profita de experienţele clini co-psihologice corelate ori
interferate cu dialogul ori cu interviul. Cercetarea de tipul Roral
History" in i storia p s i h ologiei este considerată destul de
com plicată. Trebuie efectuată o inregistrare, acesta să fie apoi
transcrisă cu grijă, deoarece, deseori, doar o mică parte d i n
cele spuse, este importa ntă. Avantajul metodei constă Î n faptul
că ea este uşor de utilizat şi permite obţinerea destul de rapidă
a unor date d u pă cu m şi le doreşte cercetătorul .
Geuter, d e exe m p l u , c u chestionarea cupri nzătoare a
unor psiholog i ca martori ai perioadei naziste ( 1 984) a folosit
eficient metoda oral-history. Experienţele sale s u nt edificatoare
(ele s u nt ami ntite in ca rte) . I nterviurile oferă u n anumit tip de
i nformaţii subiective, care se pot obţine din aşa n u mitele surse
obiective. Ele dau o i m a g i n e asupra fel u l u i in care cei i nter­
vievaţi au trăit epoca şi propria activitate profesională, dez­
văl uie ascultătoru l u i un fel de epopee plină de atmosfera
profesiei care include şi u nele altercaţi i, obstacole şi deo­
potrivă felul in care au fost depăşite. Valoarea lor este prioritar
faptică, deoarece in discuţii sunt numite deseori intâ m plări ş i
fapte intruvabile i n acte ş i , in urma cunoaşterii lor, actele s e
pmt studia mult mai bine. Ele incită m a i ales privirea În legătură
 37

cu detal i u ! . Am i mpresia că acelora care privesc epoca de l a

mare distanţă istorică le li pseşte capaci tatea de a vedea ,
descoperi nu meroasele contradicţii din sânul societăţi i , fa pt
pentru care, pentru e i , istoria se d i l uează in mici intâ mplări
accidentale. Acest fapt este u rma rea unei cauze, dar aceasta
nu e şi nici nu trebuie să fie u niversal izată . E o eroare să nu
vezi pădurea din cauza faptelor, copacilor.

1 . 5 . 5 Analiza factorială ca exemplu al unor metode

matematica-statistice

Datele cu care l u crează istoricii sunt deseori ordonate

cronologic: nu mărul de sinucideri pe zi, exportul de oţel lunar
in tone, numărul me mbrilor Societăţii G erm ane de P s i h ol ogie
in a nii 1 904-1 933 (Traxel, 1 985, pag.81 ) . Date ca acestea pot
fi adunate ş i , la rân d u l lor, reprezentate grafic - de exe mplu
sub forma unei diagrame cu puncte .
La o as emenea repreze ntare grafică si m p lă apar, de
obicei, deru lări care pot evidenţia anumite ten d inte. Acestea
sunt i nfl uentate cu regularitate de durată . La n u mărul de
membrii amintit, pentru perioada 1 904- 1 939 la prima vedere se
poate recunoaşte o tendinţă puternic ascend entă. Dar, deseori ,
nu este suficientă descri erea si a naliza celor văzute, sunt
necesare calcule asu pra tendinţelor. O m etod ă des folosită
pentru calcul a rea tendintelor este meto d a celor mai mici
pătrate (compara Floud , 1 980, p . 1 07). Prin această metodă se
trasează o drea ptă printr-o multitudine de pu ncte, la care suma
distanţelor la pătrat a tuturor pu nctelor d isparate faţă de
dreaptă este m a i mică decât la toate celelalte drepte posibile.
Bineinteles că pri n alte metode se pot sta b i l i şi tend i nţe
curbil inii, maxi me, m i n ime şi alte puncte de întoarcere.
Tendinţe de mai scurtă durată, care revin, pot fi deosebit
de interesante: de exemplu sinuciderile la sfâJş-it de săptămână
 38

pot fi mai frecvente decât În zilele l ucrătoare . Deseori se

suprapun mai multe astfel de oscilaţii regulate; astfel pentru
m a i m ulte d ate economice atât oscilaţii l e de sezon cât şi
oscilaţiile de mai l ungă durată sunt dependente de cicluri
economice. Analiza atentă a u nor astfel de tendi nţe permite în
mod limitat prognozarea. În cercetarea istori ei psihologiei
nu mărul de publ icaţii legate de anu mite subiecte psiholog ice
(ca şi agresiunea, motivaţia randa mentului etc. ) este sta bil it
deseori , pentru a obţine i n d icii cu privire l a tend inţele d e
cercetare. Această nu mărare s e face, d e obice i , p e baza
indicaţiilor din revista lunară Psychological Abstracts.
Datele nu se analizează şi nu se explică de la sine.
Trebuie urmărite cu seriozitate anumite întrebări; astfel, d e
exempl u cercetările l egate d e os cilaţiile ritmice e necesar să
se efectueze pe bază de ipoteze şi nu după bunul s i mţ al
fiecăru ia.

1 .6 Teorii psihologice În interesul istoriei

psihologiei

Istoricii folosesc în mică măs ură teorii psihologice, dar

deseori se pare că merită să te fol oseşti de ele. in special
pentru istoria psihologiei nimic n u este mai la îndemână,
deoarece - făcând abstracţie d e istoria psihanalizei -
cercetările În acest domeni u se află la începuturi , oferind doar
câteva indicaţii.

1 .6 . 1 Psihologia dezvoltării şi a personalităţii În

serviciul cercetării biografice.

O mare parte a literaturii istorice este bi ografică. Aici

teorii l e dezvoltării şi personalităţi i pot servi ca un cadru util .
Unul dintre modelele d i ntâi ale psihologiei dezvoltări i , ca re se
 39

referă l a întreaga biografi e umană ( ş i n u doar l a copil ări e),

iJII"ovi ne de la Charl otte Bu hler ( 1 933) care a adu nat m u lte
:>iografii �i autobiografii ale unor personalităţi i m porta nte �i a
incercat să ela boreze o învătătură (teorie a fazelor dezvoltării
J/mane şi să găsească biografi i tipice, date ca: venit, patente,
publicaţii , compozitii etc . , fii n d cuprinse cantitativ �i preze ntate
ca diagrame a le vieţi i ) . Î n această l ucrare Charlotte BOhler a

scos În evidenţă strădania o m u l u i de a s e i m p l i n i , de a fi el

prin sine. Pân ă În prezent, mod e l u l Buhler a fost puţin folosit
oentru cercetă rile d i n d omeniul istoriei psi hologiei .
U n alt d o m e n i u care poate fi folosit pentru �ti i ntele
storiei este ps ihologia pers o na l ităţi i . Nu mai este pos i b i l să
studiezi personalităti d ispărute prin texte psi hologice, dar
exi stă procedee, ca re permit indicii i m porta nte. Astfe l , de
exem plu , din texte scrise de o persoană pri n procedee ale
analizei conţinutului se pot obţine indicii legate d e d i mens i u nea ·
oersonalităţi i . de exe m p l u m otivaţia realizărilor. Parţi al s u nt
&olosite astfel de procedee de evaluare care pot fi implicate în
:adrul u nor a�a n u m ite teste proiective. Î ntre t i m p există , de
exemplu, indicatori pentru stiluri d ogm atice d e gândire �i
argumentare. cu ajutorul cărora se pot cerceta texte ale u nor
oameni de ştiinţă În viată si d ispăruţi . În măsura În care au fost
:unoscute aceste procedee au fost puţin fol osite În cercetarea
storiei psihologiei.

1 . 6 . 2 Psihologia socială în slujba istoriei şcolilor şi

a institutiilor
,

Orice fel de cercetare este i nclusă În relaţii sociale �i, de

aceea, poate fi a preciat ca rezu ltat al unor p rocese sociale.
Acest fapt este valabil ş i pentru u n filozof sol ita r care s-a
decis , d i ntr-un motiv oarecare, să-şi publice cărţi le post u m .
Acesta nu s e poate descurca , de exempl u , fără l i mbă , dar
 40

aceasta este învăţată , adică a fos t transmisă social. Dar nu

numai acest l ucru : modul de a gândi, arg u me ntele, cu noas­
terea şi aprecierea literaturii şi mu lte altele s u nt corolarul unui
proces de socializare, in întreprinderea ştiinţifică pe care
fiecare om de ştii nţă îl parcurge.
Evaluările cantitative ale unor publicaţii psihologice arată
că numărul acelora la care participă mai m u lţi autori, creşte
procentual atât a ici cât şi in cadrul altor discipine ştiinţifice.
Această realitate semnalează n ecesitatea diviz i u n i i m u ncii in
cadrul grupelor de cercetători. Analiza grupelor este obiectul
psihologiei sociale. Astfel, se găsesc cu uşurinţă în grupurile
de cercetători toate aceste procese, pe care psi hologii sociali
le cerceateză de decen ii, de exemplu, alcătuirea n ormelor,
relaţiilor de simpatie, atracţie, coeziune , consen s , efectuarea
conducerii, apariţia grupărilor noi, res pingerea unora di ntre ele.
Este de-a dreptu l ciudat că psihologii-sociologi s-au adresat
prea rar gru pelor de cercetători . A fost nevoie să a pară
lucrarea istoricului Thomas Kuh n , pentru a dezvălui însem­
nătatea psihologiei sociale, a comunităţii oamenilor de ştiinţă
pentru cercetarea unor asemenea probleme de interes major.
Trebuie spus Însă imed iat, În mod restrictiv, că noţiunea
de "scientific community " util izată de Kuh n , probabil nu este
n oţiunea cea mai potrivită pentru cercetarea social-psihologică,
deoarece nu a fost defi nită exact de el. Pentru a clarifica , se
dau câteva exemple de cercetare social-ps i h olog ică în istoria
psihologiei. S-au păstrat părţi mari ale proceselor verbale ale
şedi nţelor de miecuri organizate şi desfăşurate s u b cond u­
cerea lui Freud. Toate acestea s-ar putea valorifica după struc­
tura interacţiu n i i : Cine a vorbit cu cine şi ce efect au avut
discuţiile? Un alt exemplu îl constituie valorificarea u nor
controverse ştiinţifice, publicate În relatări d e la a n u mite
oongrese ori a unor controverse d i n cadrul u n or colegii de
 4\

redacţie ale unor revis te: Cine a participat la ele s i d i n ce

motive? Cum au fost distribuite argum entel e , informaţiile si
critica, natura lor (Thomas, 1 990)
Un a l treilea exe m pl u priveşte relaţia d i ntre sti lul de
conducere şi membrii u nei grupări, di ntre climatul din sân u l
acesteia şi stilul de conducere . di ntre c e i care constituie
gruparea , pro d uctivitatea şi eficienţa cercetărilor; În ce relaţii
se află toate acestea si m u lte alte particul arităţi i m a nente
grupu lui ? Aplecarea asupra u nor atare probleme si cercetarea
lor s-au realizat accidental , deseori d i n interes economic, deşi
abordarea lor s-ar i m pu ne a fi exti nsă asu pra u nor gru pări de
cercetători care au existat ori mai există Încă ş i desfăşoară
muncă de cercetare.

1 _ 6 . 3 Psihanaliză şi psihoistorie
La puţin t i m p după dezvoltarea model u l u i de tratam ent
psihanalitic , F reud si elevi i l u i au in ceput să a pl ice metoda
psi h a n alitică la texte l itera re , a m i nti ri din copi lărie şi texte
biografice. Cu aceasta, psihanaliza a devenit un curent al şti in­
telor sociale, fără ca cercetătorii l iterari s a u d i n domen i u l
stiinţelor soci a l e să-şi fi însuşit, intr-un fel s a u altul, metoda de
interpretare psihanalitică .
Abia in u ltimii ani, interpretarea psihanal itică a u nor texte
a devenit u n a di ntre cele mai i mporta nte metode ale ştii nţe i
despre l iteratu ră (istorie, teori e şi critică literară). Noţiunea de
psihlogie a l iteraturi i s-a i m p u s diacronic in d o m e n i u l cerce­
tărilor d i n cad rul ştii nţei despre literatură .
Pe la inceputul a n i lor ' 6 0 , m a i intâi i n Franţa si apoi in
S . U . A . , a inceput o receptare asemănătoare a psi hanalizei in
domeniul ştii nţelor istoriei. Lucrarea lui E ri k E rikson des pre
tânărul Luther ( 1 958, in germană in 1 965), este considerată ,
deseori , drept u n studiu care chema istori cii să fol osească
 42

psi hanaliza ca u n auxil iar Î n cercetarea ş i interpretarea feno­

menelor istorice. Un alt exe m p l u , la îndemâna tuturor, îl
reprezintă tendi nţa l u i Adolf H itler de a ajunge la putere şi
conştiinţa unei misi u n i , legate de a n u m iţi factori din vremea
copilăriei timpurii (casa părintească, stilul educativ, un ele trăiri
i mportante În copilărie) . Psiho-istori a , respectiv "psycho­
history" sunt denumi(ile specifice pentru acestă metodă de
i nterpretare a istoriei pe bază psihanal itică. Chiar dacă pentru
mulţi istori ci este clar că acestă metodă este, in bună parte
sti mulativă, ea rămâ ne, totuşi, discuta bilă, deoarece psihana­
liza, metoda ca atare permite interpretări dife rite ale aceleiaşi
s ituaţii ori chiar ale a celuiaşi fapt istoric.
Dintr-un alt punct de vedere psihanaliza este orientată, în
special , spre individ, În timp ce ştii nţele istorice, mai recente,
se străduiesc consecvent să interpreteze procesele sociale cu
prioritate. Astfel, Weh ler considera (încă din 1 974) că o psiho­
logie socială ( psihanaliza) reprezintă un scop Îndepărtat pentru
istorici, o perspectivă şi nu un obiectiv imediat, deşi mu lţi
istorici ai generaţ iei mijl ocii ş i m a i ti nere au fost şi sunt
receptivi faţă de teori ile şi metodele din domeni u l ştiinţelor
sociale. Referitor la psihanal iza propriu-zisă au existat mai
Întotd eauna anum ite reţineri. Î n acest fel , psi hoistoria s-a
dezvoltat, a ajuns să aibă un domeniu propri u , autori şi cititori
propri i , deşi ea nu este acasă nici În ştiinţele istoriei , nici in
istoria pSihologiei .

1 .6 . 4. Teoria marxistă a societăţii şi psihologia

critică.

Pornind de la teoria social ă a l u i Karl M arx , Klaus

Holzkamp ( 1 927-1 995) şi elevii lui În cadru l pSihologiei critice
(compară ca p . 5.2) au accentuat mereu im portanţa istoriei şi
valoarea studiului ei pentru psihologia critică . Î n articolul său
 43

"Rationalismul critic sau criticismul orb" ( 1 97 1 ) Holzkamp a

"eproşat ps iholog i e i " b u rg h eze" că ar privi istoria ca pe u n
;>foces natura l , fără a delim ita suficient intre istorie c a proces
natural şi istoria omenească. Istoria omenea scă i n c u m b ă
practica obiectivă, socială a omului şi acesta este atât s u biect
::ât şi corolarul unor dezvoltări istorice . H olzka m p pres u p u n e
c u Marx) c ă procesul istori c s-a desfăşurat şi s e desfă şoară
ootrivit unor l eg i . Dar, a considera că aceste legi pot fi
stud iate asem enea legi lor ce guvernează natura , d i n exterior
ar fi o mare eroare. O m u l nu a fost, nu este şi nici nu va fi
vreodată În afara istorie i , ci numai in i n teriorul e i . Acelaşi
'ucru este v a l abil şi pentru cercetare. În măsura În care
aceasta este eliberatoare, ea are valoare cognitivă şi in conse­
ci nţă reprezintă un succes .
Sub infl uenţa psihologiei critice , psiholog i de diferite
orientări şi origini a u publ icat, Încă În anii 1 979/1 980, primele
: ucrări despre istoria psihologiei in perioa d a naţional­
socialismului faţă de care au adoptat u n spirit critic. Dezbateri
mai lungi În legătură cu această temă au avut loc, cu
;>recădere, În domeniul lingvisticii germane.
De la psihologia critică - privită În ansamblu - au plecat
:mpulsuri puternice pentru cercetarea istoriei psihologiei , chiar
dacă În ultimii ani Între psihologia critică şi concepţia raţional­
critică despre istorie nu se mai pot stabili cu exactitate graniţe
tranşante.

Recomandări bibliografice

1 . Ash, M . G . & G euter, U (Hrsg . ) ( 1 985) - Geschichte der

Psychologie im 20. Ja h run de rl (Istoria psihologiei
secolului al XX-lea) . Opladen: Westd eutcher Verlag ;
 44

2 . Bori ng , E . G . ( 1 950) A History o f Experimental Psychology,

-

(Istoria psihologiei experimentale) 2nd E d . N ew York:

Appleton Century Crofts .
3. G e ute r U . ( 1 984) Die Professionalisierung der deutschen
, -

Psychofogie im Nationalsozialismus (Profesionalizarea

psihologiei germane În perioada Socialismului Na.tional) .
Fran kfurt am Main: Su hrka m p .
4 . J aeger, S . & St a u e bl e 1 . ( 1 978)
, Die gese/lschaftliche
-

Genese der Psychologie (Geneza socială a psihologiei) .

Fran kfurt: Campus.
5. Luck, H . E . & Miller, R ( H rsg.) ( 1 991 ) - Theorien und
Methoden psychologiegeschichtlicher Forschung (Teorii
şi metode ale cercetării psihoistorice) . G6Uingen:
Hogrefe .
6. Luck, H . E . & M i l l er R ( Hrsg. ) ( 1 993)
, - lIfustrierle Geschichte
der Psychologie (O istorie ilustrată a psih ologiei
americane) - Munchen: Quint e ss e nz .

7. Popplestone, J .A. & White M cP herson, M . (Eds. ) ( 1 994) An -

iIIustrated history of A merican psychology. M a d i s o n ,

Wisc. : Brown & Benchmark.

 45

2 . CURENTE SI ORIENTĂRI
,
ÎN SECOLUL AL
XIX-LEA

S-a spu s , de mai multe ori ş i , d i n păcate, se mai afi rmă

că nu există practic o psihologie, ci doar orientări, curente ş i
tendinţe d iferite . Pentru un necunoscător s a u începător Î n a l e
psihologiei asemenea aserţiuni sunt derutante. M a i importantă
este confru ntarea dintre aceste orientări sau direcţii, din care
se dobândeşte , pe de o parte , capacita tea de a a p recia
corespun zător literatura psihologică şi, pe de altă parte, inţe­
.egerea firească , proprie şi diferenţiată a psihologiei .
E necesar să precizăm că orie ntările ştiin ţifice şi şcolile
;Jsihologi ce nu a u apărut din sen i n , e l e sut conseci nţele
dezvoltării societăţii şi ale lu ptei dintre idei şi autorii acestora .
Si, chiar dacă , anterior, ele nu a u avut con sistenţa dorită , au
contribuit - ca În orice altă ştii nţă - la maturizarea psiholog iei ,
a impu nerea ei ca ştiintă autonomă. Î n următoarle consideraţii

dorim să prezentăm , cu deosebire, câteva pozitii ş i con­

troverse, care ne-ar putea aj uta să u rmărim procesu l con­
fruntării d i ntre anu mite idei şi, concomitent, matu rizarea
psiholog i e i .
Seco l u l al X I X-lea a fost dominat d e o m ultitu d i ne d e
curente filozofice, culturale şi soci ale. Din suita l or urmează să
ne referim, doar pe scurt, la câteva di ntre ele care au devenit
rel evante pentru dezvoltarea psihologiei .

2 . 1 Pozitivismul ş i empirismul naiv

Poziţia teoretic ştiinţifică a pozitivismului se bazează În

esenţă pe gând irea i l u m inistului englez David Hume ( 1 7 1 1 -
1 776) . Această orientare filozofică de a bia În a doua j u mătate
 46

a secolu l u i a l XIX-lea pri n filozofi i fran cezi Auguste Comte

( 1 789- 1 857) !?i Hyppolite Ta ine ( 1 828- 1 893) , in Anglia prin Jon
Stuart M i II ( 1 806-1 873) şi H erbert Spencer ( 1 820- 1 893) . in
spaţiul de l i m bă germană prin Ludwig F� (1 804- 1 872) ,
Erns M a c h ( 1 838-1 9 1 6 ) , H a n s Va ihin ger ( 1 852-1 933) ş.a.
devine cunoscută. A. Comte, care este considerat inteme­
ietoru l sociologiei, a cerut să se plece in elaborarea oricărui
raţionament de l a c e ea ce este dat, rea l , deci de la ceea ce
este " pozitiv" . T n con cepţia lui Comte, dezvoltarea omenirii a
avut loc in trei faze (stadii) : teologic, metafizic respectiv
abstract care, la rândul său, a fost depă!?it de stadiul ştiinţific,
pozitivist. Legea celor trei stadii după cu m a n u mit-o Comte
este valabilă nu n u ma i pentru fieca re ştii nţă in parte, ci şi
pentru fiecare individ , subiect.
Î n pozitivismul englez tezele l u i Comte sunt completate
de John Stuart MiII ( 1 806-1 873) şi Herbert S pencer ( 1 820-
1 893) . Orientarea lor este denumită "empirism naiv" , deoarece
aici concepţia că sava ntul ar putea dobândi cu noa!?terea
"adevărată", legată de natură devine hotărâtoare. Ei recunosc
că aici se ajunge cu ajutorul observaţiei şi a experimentu l u i .
Acestă concepţie - du bl ată d e credi nţa cons iderabilă in
progres - a fost tipică pentru savanţii secolului al XIX-lea .
În prezent neajunsurile empirismului naiv ca bază
teoretico-ştiinţifică a psi holog iei empirice sunt bine clarificate.
Şti m , de exem plu , că empirismul ultimului secol Î!?i are
motivaţia in succesele pe care le-au inregistrat ştiinţele naturii
- biologia, chimia şi, indeosebi, medicina ale căror progrese au
devenit in contestabile. Fiziologia pla ntelor a favorizat dezvol­
tarea unor ingrăşămi nte chi mice efi ciente , au fost descoperiţi
şi au fost combătuţi agenţi patogeni etc. Î n acest fel nimeni nu
s-a mai putut Îndoi de succesele ştiintelor naturi i , de implicarea
lor În dezvoltarea societăţii şi a omul u i .
 47

2 . 2 Evoluţionismul

Evoluţionismul l u i C harles Darwin ( 1 809- 1 882) a fost

comparat deseori cu concepţia astronomică despre lume a l u i
N i kolaus Kopernikus ( 1 473- 1 54 3 ) . i n ambele cazuri a fost
răsturnată (a proape textual) concepţia valabilă de până atu n c i .
Pământu l nu a m a i fost centru l cosmosu l u i - cum ar m a i fi putut
fi atunci centrul creaţiei divine? Omul u rma să nu mai fie decât
corolarul u nui proces evolutiv indelungat? G eneza a fost doar
un basm? Î n ambele caz u ri repreze ntanţii oficiali ai creşti­
nism u l u i au reacţionat asemă nător, respingâ ndu-Ie şi, in cele
din urmă, au Încercat o retragere ori a u acceptat in mod tacit .
Charles Darwin s-a născut in 1 809 l a Shrewsbury. Tatăl
său a fost medic. A stu diat câteva semestre medicina , apoi
teologia şi - mereu interesat d e ştiinţele naturii - a primit oferta
de a participa la o expediţie mai mare În America de Sud, care
urma să dureze 5 a n i . Teoriile l u i D arwin d es pre evoluţia
speci ilor şi despre origi n ea lor l e-a ela borat În co nacul s ă u
Down din Beckenham (comitatul Kent) u nde a � i m u rit În 1 882.
EI a si mţit puterea explozivă a gând urilor şi argum entelor sale,
studi ind el îns uşi câteva semestre de teologie. Activităţile sale
publicistice , arg u mentele lui şi intreaga sa atitu di ne s-au
caracterizat prin prudentă şi reţi nere. Aceasta l e-a conferit
poate un efect deosebit de puternic.
Vieţuitoarele din cadrul un ei specii prezin tă mere u , d i n
diferite motive, deosebiri mai mari sau m a i mici. Un a este m a i
putern ică , alta are o culoare p u ţ i n diferită de a alteia etc. Î n
lu pta pe ntru existenţă învinge acea vieţu itoa re care este
inzestrată mai bine, aceea care este mai bine m ascată , care
găseşte mai uşor hra n a , care este su perioară in l u pta cu
ceilalţi din cadru l aceleiaşi specii. Deoarece, acestă vieţu itoare
participă cu o probabil itate m a i mare la păstrarea s peciei prin
inmulţire, are l oc o selecţie naturală.
 48

I nfluenta teoriei evol uţion iste a l u i Darwin asu pra

ştii nţelor umaniste a fost considera bilă. Evoluţioniştii englezi ca
Sir Edward Burnett Tylor ( 1 83 1 - 1 9 1 7) sau James G . . Frazer
( 1 854- 1 94 1 ) au fost de părere că cei "primitivi" se află pe o
treptă evoluţionistă inferioa ră şi le sunt inferiori europenilor din
pu nct de vedere al dezvoltării intelectuale. Şi Sir Francis
Galton ( 1 822-1 91 1 ) a a d u s argumente pentru o astfel de
concepţi e, fiindcă prin cercetări le sale practice a găsit un ele
deosebiri in capacităţile spi rituale a diferitelor rase. (Mult mai
târziu urma să se arate că şi procedeele psi holog ice cu
aj utorul cărora se constată deosebiri de inteligenţă sunt
p uternic legate de cultură, astfel încât nu există teste complet
independente de cultură cu care s-ar putea face astfel de
compa raţii) . N u direct, dar de cele mai multe ori indirect,
influenţa lui Darwin se găseşte in teoriile psi holog ice ale multor
medici şi psihologi printre care cel mai cunoscut este Sigmund
Freud .

2 . 3 Etnografia şi psihologia popoarelor

Practic, expansiu nea europeană a început prin colo­

nizare , odată cu marile descoperiri din secolul al XV--Iea şi al
XVI-lea. Dar, intre marile puteri europene, abia În a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, a inceput o nouă cursă pe ntru
coloni i , la care din 1 884 a participat şi Germa nia . Relaţia
statel or europene cu aceste colonii şi protectorate a fost
marcată de interese economice şi u man itare, dar mai ales
strategice. i n fiecare caz intâlnirea cu oameni a parţinând altor
rase şi culturi a dus la o confruntare cu mentalitatea acestor
popoare. Theodor Waitz ( 1 82 1 - 1 864) şi Adolph Bastian ( 1 826-
1 905) trebuie consideraţi printre cei di ntâi care foarte de
timpuriu şi-au pus întrebări referitoare la deosebirile d i ntre
culturi . i n "Antropolog ia popoarelor prim itive" ( 1 859), Waitz s-a
 49

oonfruntat cu d eosebirile de mental itate ale diferitelor popoa re

SI a ajuns la rezultatul că aceste deosebiri nu se Iasă explicate
�n deosebiri ras iale , d eoarece in cadrul aceleiaşi rase apar
lIIItio n alităţi diverse cu mentalităţi d iferite . 'nvers , rase asemă­
_oare pot a pare in condiţii diferite de mediu înconju rător.
Wartz a tras de aici concluzia, că însuşirile sufl eteşti ale omului
IT fi puterni c modifica bile.
Basti an, directo ru l M uzeu l u i Etnografic d i n Berlin in
scrierea sa "Omul În istorie " ( 1 860) relevă concepţii similare cu
:efe ale l u i Waitz. Experienţele etnolog ice cupri nzătoare l-au
2!terminat pe Waitz să scoată in evid enţă i mportanţa mediului
TIconjurător social pentru proces ul deveniri i o m u l u i , evo l uţiei
sale. Notiunea d e " evoluţia popoarelor" a creat-o Wilhelm von
�umboldt ( 1 767- 1 835) . E I a elaborat s i teza că gândi rea este
Oeterminată in mod prioritar de limbă. Popoare cu limbi d iferite
au şi diferite "conce pţii despre l u me". Această teză a fost
�reu reluată şi apărată de etnografi , l i ngvişti şi psihologi , cel
-,ai el ocvent de către B e njamin Lee Whorf. D u pă el a ceastă
::wezumţie a fost denu m ită până astăzi i poteza "Whorf" .
Î ntemeietorul psihologiei popoarelor a fost Însă m a i p�ţin
Wilhelm von H u m boldt ş i , in mod sigur, nu Wilhelm Wu ndt,
care este pus de obicei d i rect În l egătu ră cu noţiunea de
osi hologie a popoarelor, ci cei doi oameni d e ştii nţă evrei şi
�ieteni Lazarus şi Steinthal.
Filozofu l M oritz Lazarus ( 1 824- 1 903) a d evenit În 1 86 0
profesor de filozofie la Berna, iar din 1 868 la Berlin. În istoria
evreilor germ a n i , Lazarus a avut un rol i m porta nt. Haj i m
; Heymann sau Hermann) Steinthal ( 1 823- 1 899) a fost filozof şi
�ingvist. A d evenit in 1 8 63 profesor de l i ngvistică la U n iver­
sitatea din Berl i n . Lazarus şi Steinthal au intemeiat Re vista
�ntru psihologie a popoarelor şi lingvistică.
 50

Moritz L azarus ş i Hajim Steinthal a u promovat, în 1 860,

în pri mul ca iet al "Revistei pentru psihologia popoarelor şi
lingvistică " un progra m , care ş i astăzi pare modern . Prin
stud iul co m parativ al popoarelor urma să fie stud iată
dezvoltarea omului , a limbii şi apariţia atitud inii sociale. Cadrul
teoretic l-au format pentru Lazarus �i Steinthal considerati ile lui
Herder despre un "suflet al poporului" �i "Psihologia ca ştiin,tă"
de Johann Friedrich Herbart ( 1 824 ) .
J ohan Friedrich Herbart ( 1 776- 1 841 ) a predat d i n 1 809
până în 1 833 la K6nigsberg ca urmaş al lui Immanuel Ka nt, iar
din 1 833 la G6ttingen. EI a scos în evidenţă foarte devreme
fa ptul că omul nu este nimic în afara societăţi i şi că el îşi
dobândeşte uman itatea prin medi ul social înconjurător: "N u_I
cunoaştem pe cel total singur; ştim însă cu sigurantă că i-ar
l i psi uma nitatea ( . . . ) De aceea nu numai că-1 vom interpreta
integral pe ins , urmărindu-1 ca o parte a neamului omenesc, ci
il vom recunoaşte mai uşor, dacă-i privim imaginea amplificată
în cadrul statului ( 1 825) .
I d eea unei analog i i a individului ş i societăţii - începând
de la Herbart - a apărut în multe din l u crările de special itate
ale secol ului al XIX-lea şi al XX-lea. De exempl u, G ustav Adolf
Lindner ( 1 83 1 - 1 887) vorbeşte în strânsă l egătură cu Herbart
despre "fizionomia oraş u l u i " , des pre "conştiinţa şi memoria
publică" ( 1 871 ) ş.a.m.d.
Progra m ul unei psihologii a popoarelor a fost transpus
de Lazarus şi Steinthal doar in mică parte În fapte . Revista -
cu mai multe denumiri - nu a contribuit la înfă ptuirea ideilor
propuse În program , ea s-a ded icat, În cele din urmă , doar
etnografiei descriptive.
Wilhelm Wundt ( 1 832-1 92 1 ) , pe care ÎI vom mai urmări şi
ca întemeietor al Şcolii din Leipzig (compară cap. 3 . 1 .) a repre­
zentat, În ciuda unor controverse disputate , o concepţie ase-
 51

tnănătoare cu cea a l u i Lazarus şi Steinthal. A avut, foarte de

IImpuri u , părerea (considerată astăzi drept d e păşită) , că
grocesele sociale sun t complexe pe ntru a putea fi cercetate
experimenta l . Psihologia experi mental ă , pe ntru Wu ndt, s-a
redus la atitu d i n e ind ividuală �i de aici la percepţi e şi con­
mintă . Astfe l , Wu ndt a subîmpăr!ILps.iliologia În psiholog i e
- -
experimentală (sau d � num ită d� W undt după metodă , n u după
conti nut "psihologie fiziologică") şi în psi hologia popoarelor. Î n
:3Omeniul psihologiei popoarelor au fost incl use teme cum ar fi
cuftura, religia , l i m ba, mitul , obiceiul şi arta . Wu ndt a scris , de
exemplu in Introducere la cea de a V-a edi,tie a -Trăsăturilor de
!)ază ale pSihologiei fiziologice: "Din fericire aco l o , u nde
�etoda experi mentală nu este sufici ent ă , alte aux i l iare de
waJoare obiectivă Îşi pun serviciile la di spoziţia psih ologi e i . E l e
constau i n acele produse ale vieţii spirituale ca re permit
concl uzi i asu pra a n u mitor motive psih ice . Dintre ele fac parte
limba, mitul ' şi obice i u l . Depinzând nu numai de condiţii
storice, ci şi de legi psihologice generale, fenomenele, care se
reduc la cele din urmă, formează obiectul unei di scipline psiho­
lOgice deosebite , al psi hologiei popoarelor; ale cărei rezul tate
'
sunt auxiliarul esenţial pentru psi holog ia genera l ă a proceselor
sufleteşti co m plexe. i n acest fel , psihologia experi m e nta l ă şi
psihologia popoarelor formează cele două ra muri principale ale
psihologiei ştiinţifice" (Wundt, 1 902) .
'
Wu ndt ş i-a prezentat ideile legate d e psi h ologia popoa-
relor În zece vol u m e , care au a părut intre a n i i 1 900-1 920 ,
parţial in ediţii revăzute, de mai multe ori. Wundt, Îmbătrânit şi
in cele din u rmă a proa pe orb, nu se mai bazează acum pe
cercetări proprii , ci pe rapoartel e unor exped iţi i , pe co res­
pondenţă şi pe experienţa vieţii propri i . Psihologia popoarelor
devine tot mai mult o etnografie descriptivă care nu
:;orespu nde cel u i m a i nou stad iu al cercetării . Ocazia de-a
 52

Începe o psihologie socială empirică este pierdută din motive

metodice. Practic o astfel de psihologie socială, dezvoltată În
acelaşi limp de sociologii america n i ş i fra ncezi , este activ
frânată de Wundt.
Psihologia america nă , apro a pe că nu s-a ocu pat de
subiectul "psihologia popoarelor", poate cu excepţia elevului
american a l l u i Wundt C.H. J udd ( 1 873- 1 946) şi chiar În
Imperiul German cu exceptia elevul u i l u i Wu ndt, Willy Hellpach
nu a mai existat vreo Încercare serioasă de a prezenta
psihologia popoarelor drept un d omeniu al ştiinţei. Au existat
însă o serie de studenţi, la Lei pzig, care prin prelegerile lui
Wundt, au fost stim ulaţi să cerceteze cu lturi l e stră i ne din
perspective psihologice. Astfel , se poate stabil i , probab i l , o
l i n ie d irectă de la Wundl peste a meri ca nul G . Sta nley Hali
( 1 844- 1 924), Franz Boas ( 1 858 - 1 942) până l a Ruth Benedict
( 1 887-1 924) şi Margaret Mead ( 1 90 1 - 1 978) (compara J ahoda,
1 984) . Cele două antropoloage ( u ltimele) au marcat o direcţie
numită şcoala "personality and culture", deci o şcoală a perso­
nal ităţii şi culturii. Astăzi pentru acestă direcţie sunt folosite, de
obicei , noţiuni ca : "antropologie psihologică" sau " antropologie
etnologică".
Î n lucra rea ei importantă despre formele străvechi a l e
culturi i ( 1 934), Ruth Benedict prin studiul a trei culturi primitive
Încă existente , ca cea a indienilor kvaki utl din Vancover Island,
cea a zuni-lor indienei din New M exico şi cea a tribului
melanezic al Dobu-ilor, încerca s ă ajungă l a declaraţii despre
fi i nţa sau esenţa omului. Concluzia sa este că atitudi nea
omenească a fost şi este, În mare parte, învăţată , "lucru rile
culturale sunt de la sine înţelese", ele se dovedesc la o analiză
atentă a fi nişte preju decăţi, deoarece comparaţia cultu ri l or
trimite la enorma variabil itate de val ori si modal ităţi de
atitudine.
 53

o mare influenţă a s u pra etnologiei a exercitat psi hana­

IZa (compară cap .3.5). Dacă psihologia academ ică a avut faţă
2! psihanaliză , de l a început, o pozitie de respi ngere sau
mpasibilă, etn ologii au fost mai degrabă convinşi de ideile
;JSihanal itice. C u scrierea " Despre totem şi tabu " ( 1 9 1 2) Freud
ft;uşi a atras atenţia asu pra asemănării d i ntre a n u mite
'l:Jfbură ri nevrotice şi repreze ntări În anumite cu lturi pri m itive .
�ihanalişti ca Abraham Kardiner ( 1 891 - 1 98 1 ) au Încercat
acu m , pe bază (neo) psi h a n a l itică , să d eterm ine legături l e
:ir1tre practici le de socializare şi structurile personalităţ i i .

2 . 4 Psihologia maselor

Cine se pricepe câtu ş i de p utin la literatu ra ştii nţel or

social e , corel ează noţiunea psihologiei de masă cu lucrarea
-Psihologia maselor" ( 1 895) a medicului şi sociologu l u i fran­
:ez, G ustav Le Bon ( 1 84 1 - 1 93 1 ) . Această carte a apărut În
�895 cu titlul "Psycho/ogie des Foules" şi a fost tradusă În mai
ftJlte li mbi (a atins până În prezent tiraje foarte mari).
Dar, Le Bon nu a fost Întemeietorul psihologiei mas elor.
:.onform cercetă ri lor mai noi, În domeniul istori e i psihologiei,
� Franţa nu poate fi considerată ţara de origine a psihologiei
ftaselor, nici G ermania, ci mai degrabă Italia. P rimele patru
cărti des pre ps ihologia maselor ale unor autori italieni şi fran­
cezi au apărut Într-o perioadă scurtă. Î ntre 1 890- 1 895. Aceasta
arată că intre autori i italieni şi francezi a existat o relaţie
Slrânsă , dar şi faptul că pentru a trata subiectul era necesar ca
ea să fi fost considerabilă, În acel timp.
i n cei o sută de ani de d u pă revol uţia franceză, din 1 789,
�ntreaga Europă a trecut printr-o dezvoltare fără precedent din
punct d e vedere cultura l , economic şi social , care poate fi
Oescrisă i ntr-adevăr ca o revoluţie, deci ca o răsturnare . Anii
'80 şi '90 ai u ltimu l u i secol se pot schiţa pe scurt astfe l : o
 54

industrializare conti nuă, sporirea producţiei, emigrarea , mizeria

muncitorilor d i n industrie, a pariţia mijloacelor de transport În
metropole şi a cel or de comu nicare in masă, presa zilei şi
i mpotanţa ei crescâ ndă pe ntru politică, u nele afaceri de
coru ptie ca cea din 1 894 - afacerea D reyfus - naţionalismul
putern ic, dar şi I nternaţionala Social istă, formarea sindicatelor,
demonstraţi i l e din mai (cele d i n urmă d i n 1 890) . Puterea
maselor În societate, dar şi efectele ei asupra insului părtaş au
reclamat o clarificare ştiinţifică. Acesta s-a făcut cu intenţia de
a prevedea procese În masă şi de a le putea ghida pentru a
feri indivizii ş i păturile sociale stabilizate de efectele nedorite
ale masel or.
Î nceputurile ps ihologiei maselor sunt denumite uneori ca
"şcoala latină sau romană a psihologiei maselor", deoarece -
cum s-a a pus - a fost vorba de autori italieni, care au intreprins
Încercarea de a sistematiza efectele de masă. Ita l ienii au În
com un Încercarea de a dovedi res ponsab i l i itatea micşorată a
insu lui În cadrul mase i . I nteres ul a fost, d eci de ord i n
criminologic. Aici trebuie n u mit Scipio S i g h e l e ( 1 868- 1 9 1 3) cu
cartea l u i "La fol/a de/iquente "; o carte publ icată În 1 891 , care
a apărut În 1 897 În traducere germană cu titlu l "Psihologia
agita.tiilor $i a crimelor umane". Sighele d iscută În această
l ucrare mai ales fenomenul maselor "scăpate d i n mână". In sul
in cadrul masei ajunge Într-o stare de conştii nţă schimbată şi
este doar parţial res ponsabil pentru acţiunea s a . În ediţia a
doua a cărţi i , S ighele - poate pe baza criticii u nor colegi - a
diferenţiat Între criminalii Înnăscuţi şi cei fortu iţi . Probabil că a
fost infl uenţat de medicul şi cri m inologul , Cezare Lom broso
( 1 836-1 909), care trebuie privit ca reprezenta ntul unei cauze
biol ogic-fu n cţionaliste a unei atitu d i n i crimi n a l e . Oricum, con­
vingerea u nei responsabilităţi micşorate s u b infl uenţa maselor
a i ntrat, Într-adevăr, În constituţia italiană şi a fost preluată mai
târziu şi În codurile penale ale altor ţări .
 55

Î n Franţa s-au ocupat, mai puţin crimi nologi decât medici ,

direct sau indirect i nfluenţaţi de colegii lor ital ie ni, cu fenomene
de masă. Aceşti autori s-au Întrebat, mai mult decât ital ienii, de
ce insul se transformă În contact cu masele. Explicaţi i l e posi­
bile au fost că fu ncţiile psihice su perioare sunt frâ nate , În timp
ce acelea inferioare sunt Întărite . Rezultatul ar fi că masa în
totalitate este mai "proastă" decât indivizii În medie. Şi exact
aceasta a fost teza, care a apărut În "Psihologia maselor"
( 1 895) a l u i Le Bon În toate variantele posibile. Masa se
aseamănă cu un a n i mal fără cap, iar condu cătorul Îşi mode­
lează masa d u pă chipul ş i asemănarea sa, În cadru l acesteia
se reactivează i nstinctele josnice, În ti m p ce masa l-ar
descătuşa pe o m .
Gustav Le B o n ( 1 84 1 - 1 9 3 1 ) a stud iat medici n a , d a r ca
savant particular, a intreprins mai multe călătorii etnografice şi
a scris numeroase studii sociol ogice şi etnografi ce care ,
partial , şi-au găsit o răs pândire extrem de largă. I deea trebu i e
completată cu faptu l c ă psihologia masel or Î n s piritul l u i L e
Bon nu a avut În psihologie perspective de d ezvoltare . Au
existat tratate de a cest fel până d u pă 1 94 5 , dar psihologia
maselor a avut prea multe pu ncte slabe, evidente. Peter R.
Hofstătter În răspândita sa l ucrare "Dinamica de grup " ( 1 957)
s-a ocupat pe l a rg de aceasta. Pe ntru a numi doar cele mai
."portanle pu ncte critice relevăm că Le Bon nu se bazează pe
observaţii propri i , ci pe relatări transmise, pe anecdote îndoiel­
nice etc. Procesele descrise de el nu sunt În principiu de
neconceput, dar prezintă situaţi i de excepţie, netipice pentru
viaţa noastră de astăzi. Le Bon fol oseşte i n a decvat noli u n ea
de masă şi n u reuşeşte să expri m e convi ngător co ndiţiile şi
cauzel e unor procese dinamice ca, de exemplu , conducerea
maselor. În cel e din urmă propria-i poziţie este, de fapt, cea a
omului cultivat conservator, care oarecum se u ită de la etaj la
 56

vulgul din stradă. Masele s u nt pentru Le Bon mereu ceila lţi .

Probabil aceasta a fost concepţia care a făcut atât de popul ară
opera "Psihologia maselor" elaborată şi publicată de el.
N u numai necu noscătorii , dar şi oamenii de ştii nţă au fost
i m pres ionaţi d e ideile lui Le B o n , pri ntre alţii Sigmund Freud,
ca re Însă a b i a , relativ mai târzi u , În scrierea RPsih o/ogia
maselor $i analiza eu-lui"( 1 92 1 ) a semnalat mari l e asemănări
intre psi hologia maselor de Le Bon si propriile reprezentări
des pre hoarda străveche, În cadrul căreia condu cătorul
reprezenta su pra-eul (ego- u l ) .
Problemele c u care s e ocupau reprezentanţii psiholog iei
maselor n u s u nt depăşite. Să n e gândim doar l a frăm ântările
politice, excesele de la meci u rile d e fotba l , dar şi la demon­
straţiile de luni din Leipzi g , care În 1 98 9 , În formă nesânge­
roasă a u sprijinit În mod esenţial procesul de democratizare În
R. D . G . Psihologia maselor a fost Întotdeauna mai degrabă un
domeniu marginal al psihologiei academice. N ici astăzi ea nu
se află În nici u n program de exa men. Vechea psihologie a
maselor a intrat În mare măsură În cercetarea comunicaţi ilor În
masă şi În alte părţi ale sociologiei, studiul mi şcărilor sociale şi
părţi ale psihologiei ecologice reprezintă domeniile psihologice
ale cercetării moderne a psihologiei maselor. Astfel, un subiect
im portant al ps i hologiei ecol ogice este dens itatea u ma n ă
(crowding). Este bătător l a o c h i că vechea psihologie a
mas elor, În pofida problematicii parţial asemănătoare a fost,
aproape total, ignorată de cercetarea contem porană (com para
Kruse, 1 985).

2 . 5 Psihologia între filozofie şi fiziologie

Au fost necesare secole la rân d , până când medicii au

fost � ispuşi s ă d isece cadavre, pentru a stud ia pe acestea
·
organ ele, preponderent interne. Calea analizei fără preju-
 57

�ti a corp u l u i omenesc s-a dovedit extrem de eficientă. A

;lUtut fi descoperită În acest fel etiol ogi a unui mare nu măr de
bol i şi, concomitent, tratatrea lor in conditii mai bune.
Î ndeose b i , in a doua ju mătate a secol u l u i al X IX-lea ,
ftedicina a înregistrat mari progres e . Prin microscopie au putut
t stabiliţi şi combătuţi o serie de agenţi patog e n i , optim izată
9I!na pentru a evita epidemiile, de tot felul, cu anestezice mai
� şi prin steril izări, au reuşit i ntervenţii chirurgicale ca re,
::;ănă atunci, au fost considerate im posibile. i n a doua jumătate
a secolu l u i trecut s-a impus o concepţi e înde l u n g pregătită.
Pentru ştiinţele despre fenomen ele vieţii - inclusiv biologia şi
�ihologia - acum părea logică preluarea bazelor uti lizate în
�zică şi chimie. Această conceptie este denumită materialis m .
O astfel de înţelegere materialistă a şti i nţei a fost tipică pentru
îi doua jumătate a ultimului secol şi a fost privită mai m u lt sau
mai puţin ca i n dis pensa bilă pentru munca ştiintifică . Fu ncţio­
narea corpul u i omenesc corespu ndea unor "legi" ştii nţifice, n u
wointei u n o r forţe supranaturale eventual divine.
Herm a n n von Helmholtz, Em il D u Bois-Reymond, Ernst
BrUcke şi Cari Ludwig, patru filozofi germani de frunte, fizicieni
SI medici a u întemeiat l a Berlin u n club, ai căru i mem bri i se
uoobligau să nu admită În org a n i s m alte forte d ecât cele
fizica-chi m ice. Î n forma transmisă de Du Bois-Reym ond
�mântu l suna astfel :
"Brucke şi cu mine ne obl igă m , pri ntr-u n jurământ
solem n , să aj utăm adevăru l următor să se i m p u n ă : i n orga­
�me n u se află alte forţe decât cele cu noscute ale fizicii şi
chimiei. Ace l e cazuri care, în m omentul de fată , nu pot fi
explicate prin a ceste forţe, fie că modul specific al efectului
!rebuie găsit prin aplicarea unor metode fizico-m atematice, fie
:w-esupunând noi forţe egal e , ega l e ca dimen siun e cu forţele
�ico-chimice in trinsece material şi care pot fi reduse la forţel e
 58

d e atracţie sau res p i ngere" (citat după von Bon i n , 1 983,

pag . 1 33). i n s piritul unui asemenea crez al gândirii materialiste
a u fost formaţi şi psihologii ultimului secol: Wundt, care a vrut
să d isece În cele mai mici amăn u n te trăirea u mană , a fost
studentul !ui Du Bois-Reymond şi asistentul l u i von H e l mholtz;
Pavlov a studiat sub conducerea l u i Ludwig şi Freud , care de­
a l u ngul Întregi i sale activităţi, pentru viaţa s ufl etească, a
folosit noţi u n i d i n meca nică şi hidra ul ică , a fost studentul şi
colaboratorul lui BrOcke.
Sub influenţa gând iri i gestal iste şi a celei holiste, astfel
de reprezentări materialist-mecanciste astăzi ni se par limitate .
Dar, n-ar trebui să trecem cu vederea fa ptul că această
Înţelegere m aterialistă a ştii nţei a condus o m u l l a s u ccese
remarcabile şi că mai există chiar astăzi d o m e n i i larg i ale
psihologiei - care nu pot fi conştientizate În fieca re caz şi nici
nu au putut fi explicate În l ucrări ştii nţifice (com pară cap.
5. 1 . , 5.3.).

2.6 Cercetarea fiziologiei simţurilor şi psihofizica

. Deja, În l ucrarea sa de doctorat, Hermann von H el mholz
a cercetat structura anatomică a celulelor nervoase. Mai târziu
el a co nstatat că viteza de propagare a excitatiei nervoase are
o valoare considera b i l ă de circa 30-50 m pe secundă .
Hermann von Helm holtz ( 1 82 1 - 1 894) a fost m edic mil itar,
fiziolog şi fizician. EI a inventat, printre altele, şi oftal moscopul.
A predat ca fiziolog la Konigsberg, Bonn şi Heidel berg , apoi În
1 871 ca fizicia n la Berl i n . Lucrările sale des pre perceperea
culorilor, fiziol ogia auzul ui şi văzului, În special cele În legătură
cu Încercarea de a sta b i l i viteza acţi u n i i nervi lor au avut o
importanţă considerabilă pentru psihologie.
Noţi unea pentru care a optat G ustav Theod or Fech ner
cea\de "psihofizică" a permis recu noaşterea i ntenţii lor sale de
 59

a studia procesele pSihologice d u pă modelul fizicii c a ştiinţă a

:"\CIturii . Savantul s-a n ăscut În fam i l i a unui preot, În 1 80 1 , la
Gross-Sărche n , Niederlausttz . A studiat la Leipzig medicina şi
apoi a Început stu d i u l fi lozofi e i . Ca docent p a rticu lar având
P1evoie de ven ituri, el a publicat cărti de specialitate , satire şi
1Otodată un l exicon, din care a elaborat personal mai m ulte
;Jărti . Experi mentele fizico- � ptice şi suprasolicitările la care S-a
supus au determ inat ÎmbolnăvJţe a � a. Boala a durat 3 a n i .
°reeminent " P s i h ofizica" l u i stă l a baza ren u melui său şi,
:oncomitent, l a im punerea l u i printre fondatorii psihologiei
'TlOdern e. Fechner a dovedit pri n această carte că in p s i ho­
ogie, respectiv În dome n i u l proceselor psihice, sunt posibile
"1ăsurători şi experim entări identice cu acelea di n do m e n i i l e
�icii şi a l e chimiei.
Fechner a fost un om m ultilateral şi enigmatic. Î n el s-au
reunit În mod deosebit raţi o nalismul şi gândirea mi stică a
.Jltimului secol . Un eveni ment care urma să devi n ă importa nt şi
:>entru m u nca sa ştiinţifică a fost boala gravă din a n i i 1 840-
1 843. i n biograful l u i Fechner, Hein rich Adolph scrie despre
:»oala sa ( 1 923, pag. 1 9) : "chiar În primii ani de d upă căsătorie
au devenit evidente urmele unui surmenaj nervos, de
"einlătu rat pentru căl ătoriile întreprinse in scopu l refaceri i , la
Gastein ( 1 835) ş i I I mena u ( 1 939). Începutul propriu-zis l-a
:onstituit o boală de ochi pe ca re Fechner şi-a provocat-o prin
7ncercădle de a experi menta pe propri ul corp. Aşa, de
exempl u , a observat imaginile ce au urmat unor i nfluenţe ale
uminii asupra retinei şi pri n aceasta şi-a deteriorat foarte m ult
..ederea . Lucrările continuate până noaptea târziu i-au agravat
:K>ala. Dânsul a aj uns la tul burări de vedere, mai m ult, În
:urând n-a mai putut suporta l u m ina. in con seci nţă pentru a-I
nta a fost surghiu nit, pentru trei ani, În Întunericul artificial al
.. nei ca mere. i n acest i nteval pe lân gă boa l a de ochi , a
 60

contractat şi Îmbolnăvirea organelor digestive. D igestia i-a

creat mari problem e , săptămâni Întreg i a rămas fără o ali­
mentaţie esenţi a l ă . Pri ntr-o mâ ncare cu şuncă, pe care o
prietenă a casei a preparat-o În urm a u n u i vis, Fechner a
reuşit să scape de moartea provocată prin inaniţie. Mai grave
decât suferinţele fizice au fost tulburările psihice care au
apărut pe acest fond. Astfel , a devenit evidentă un fel de fugă
de idei, imaginile se s uccedau rapid şi nu se lăsau ordonate
pri n voinţă ( . . . ). Î n această perioadă chinuitoare, În care a fost
complet izolat de lumea exterioară, adâncit În solitudine, redus
aproape i ntegral la sine, problemele cercetării obi ective a
naturii au trecut pe u n plan secu ndar, iar cele cu privire la
concepţi a despre l u me, des pre soarta omulu i , despre sensul
vieţii au a părut În pri m-pl an. Fechner s-a gândit ins istent la
viată , la i m p ortanţa realităţii, dar i s-a revelat suferinţa În
l u m ina unei necesităţi de ordin superior, aj ungând până acolo
încât a Început să aştepte viaţa de din col o ( . . . ). Aceste
sOlilocu ri, ceva mai mult d iscuţii personale cu D u m nezeu , cu
lu mea şi cu existenţa propri e au d evenit pentru Fechner
similare cu durerile naşterii , con ceptiei sale despre viaţă".
D upă a n i i acestei boli grave cu nenu mărate recidivări,
Fechner a ren unţat l a cariera didactică d i n motive de boa lă -
pentru că nu mai putea să predea - a urmat un timp În care a
scris mai m u l te tratate de fil ozofie a naturii cum au fost:
"Despre binele suprem ", "Nanna, sau viata sufletească a
plantelor" şi altele. Fără a le analiza trebuie spus că Fechner a
emis În cadrul lor concepţia că u n iversul este o fi inţă Însu­
fleţită . Lumea, În totalitatea sa, conform opticii sale tinde spre
o ord i ne s uperioară şi nu doar o m u l , ci ş i animalele, plantele,
pietrele etc. s u nt i ncl use ca părţi vii În acest organism imens,
cos m ic.
 61

D u pă această perioadă filozofi că , Fechner a dezvoltat

ideea că Între material şi spiritua l , fizic şi psi h ic, trebuie să
existe o legătu ră logică, necesară. Acestă corelaţia a yăzut-o
In psi hofizică. EI a avut convingerea Îndubitabilă că psihofizica
sa ar fi o creaţie proprie , complet nouă, dar cu toate acestea a

recu noscut realizările fiziologului E rnst H e i n rich Weber, pe

care l-a n u m it "tatăl psi hofizicii" . Ernst Heinrich Weber a

efectuat În a n i i '30 ai secolului al XI X-lea i m p ortante măsu­

rători fiziologice - recu noscute şi apreciate de Fech ner.
F iziologu l şi anatomistul Ernst H einrich Weber, născut În
1 795 la Witten berg, a fost - aidoma l u i Fechner şi Wundt - fiul
unui preot. Weber a l ucrat la probleme de anatomie-com parată
si fiziologie, dar legităţile prezentate În lucrarea sa (scrisă Încă
in l i mba lati nă) "Simţul taetil şi interesul general" au fost
preluate şi recunoscute ca deosebit de i mportante de Fech ner
si alţii. A murit În anul 1 878.
Ca fiziolog, Weber a studiat fu nctia d iferitelor orga ne de
simţ şi s-a interesat cu precădere de senzaţii , cu m ar fi cele de
durere, frig etc. care n u sunt o refl ectare exactă a lumii exte­
rioare, fiindcă nu fiecare senzaţie este privită la fel . Senzatiile
formează În mod pactic materialul brut pentru percepţie şi
gândire, sorgintea acestora.
Unde s u nt Însă limitele senzatiilor noastre? Această
intrebare l-a i nteresat pe Weber În mod deosebit. i n scrisoarea
sa " D e tactu" ( D espre s i mţul tactil , 1 834 ) Weber scoate În
evidenţă necesitatea stabilirii pragurilor de excitabil itate. C u
ajutorul distanţierului ( u n fel de compas), Weber d i n 1 82 9 , pri n
mai mu lte experimente a cercetat sensibil itatea tactilă a pielii
umane: Dacă u n subiect este rugat să Închidă ochii şi a poi cu
cele două vârfuri ale compasulu i puţin deschis e ste atins dosul
mâi n i i persoanei , aceasta va simţi doar un punct de atingere şi
nu două. La ce distanţă trebuie să se afle vârfurile compas u l u i ,
 62

pentru a se obţine i mpresia u n e i d u ble atingeri? Prin ase­

menea experie nţe, We ber a sta bilit sens ibil ita tea d iferită l a
pipăit a u nor regi u n i ale corpului: vârfu rile degetelor şi buzele
sunt foarte sensibil e , În timp ce spatele este mai puţin sensibil,
ceea ce a ş i demonstrat experimental.
Weber a reluat Încercările lui Tetins şi Bonnet şi a obţi nut
date precise asupra ra porturilor d i ntre excitaţia externă şi
senzaţia corespunzătoare. Tot acum a d escoperit că raportul,
În ceea ce pri veşte i ntensitatea dintre două excitaţii s uccesive
şi senzaţiile corespunzătoare , este ilustrat pri ntr-o l e ge mate­
matică . EI observase atunci că diferenţa dintre două excitaţii
trebuie să crească proporţional cu m ărimea excitaţie i i n iţiale
pentru a produ ce o diferenţă În senzaţie, adică, la un excitant
slab este suficient să adăugăm un mic surplus ca să a pară o
sch i m bare de senzaţi e , ca intensitate , pe când la u n excitant
putern ic, acest su rplus trebuie să fie cu atât ma i mare cu cât
excitantul este mai puternic, pentru a percepe o diferenţă de
senzaţie. După câte ne dăm sea ma există un raport constant
Între i ntensitatea unei excitaţii ş i s u rpl usul care trebuie
adăugat pentru a avea o senzaţie c u i ntensitate mărită :

Cresterea
' excitatiei
constant
'

, =
I nte nsl't at ea I, n ·It, l' a 1 a- a excitat uluI
.

De aici a conti nuat Fech ner - el l-a consid erat pe

Weber, autorul acestei legi, dar aprecia că cercetări le acestu ia
aveau În vedere numai senzaţiile tact i l e , fa pt care l-a Împie­
dicat să formuleze legea propriu-zisă . Weber remarcase doar
un anume raport de proporţionalitate Î ntre excitaţie şi se nzaţie.
D i n asemenea considerente , Fec h n e r a repetat experienţel e
efectuate de Weber - cele c u compasu l , d a r subiecţi i s ă i urmau
să ţină În mâna stângă o greutate de 1 00 grame, În timp ce În
dreapta 'o alta de 1 0 1 gra me şi le-a cerut să aprecieze care d i n
 63

ele este mai mare. Su biecţii impl icaţi Î n efectuarea experimen­

tului descris, nu au putut să evalueze diferenţa . Î n cazu l În
care greutatea din mâna dreaptă a devenit d e 1 02 gra m e ,
aprecierea a fost posibi l ă . L a s porirea greutăţi lor: 300- 3 0 1
grame s biecţi i a u fost i ncapabili s ă d ifere nţieze cele două
greutăţi. Mai m ult, ei n u au putut să o facă n ici În cazul 3 00-
302 grame. Fechner a constatat atunci că diferenţi erea deve­
nea posibilă doar În cazul 300-306 grame. Î n u rm a re petă rii
experim entelor, preemi n e nt pe sine, pentru senzaţii diferite , el
a constatat că pentru a putea perce pe diferenţa faţă de
mărimea standard , schimbarea se găseşte faţă de aceasta Într­
un raport constant, fapt care confirmă afirmaţiile l u i Weber.
Cercetările sale a s upra senzaţiilor d e gre utate , efort
muscular, tem peratu ră , l u m ină, su net au evidenţiat că rapor�
turil e diferă În fu ncţie de natura senzaţiei. Astfe l , pentru pipă it
el este de 1 /3 , pentru efort mu scular de 1 / 1 7 , pentru tem­
peratură de 1 / 3 , pentru sunet de 1 /3 , pentru gust sărat de 1 /3 ,
pentru greutate de 1 / 5, pentru l u m inozitate d e 1 /6 . Aceste
valori s u nt n u m ite constanta We ber-Fechner. E l e oferă
informaţii cu privire la capacitatea de performanţă a organelor
de simţ. Astfel, pentru ca i ntensitatea senzaţiei s ă crească În
progresie aritmetică ( 1 , 2 , 3 , 4 , . ) e necesar ca excitaţia să
. .

crească În progresie geometrică ( 2 , 4, 8 , 1 6, 32 , . . ) . Şi, dacă

.

We ber n u ş i-a putut exprima mate matic rezultatele sale,

Fechner, folosind u-se de cercetările lui Weber şi de rezultatele
obţinute prin metodele sale, le-a sintetizat În formulă.
Dacă rep rezentăm prin \jf senzaţia ş i prin dy cresterea
senzaţiei, prin � excitaţia şi prin d creşterea excitaţiei obţinem:
d r..
dy = K -
r..
in care K este o constantă , de unde prin integrare
\jf = K log r..
 64

Rezu ltă că intensitatea senzaţiei e direct proporţională cu

logaritmul excitati e i sau , altfel spus, pentru ca senzaţia să
creas că in prog res ie arit metică ( 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , . ) excitaţia e
. .

necesar să crească În progresie geometrică (2, 4, 8, 1 6 , 32 , . . ) .

deoarece logaritm ii n umerelor care sunt termenii unei progresii

geometrice formează o progresie aritmetic ă .
Fechner a numit această ecuaţie l egea lui Weber. Astăzi
În cărţile de psihologie se găseşte de obicei, denumirea "legea
lui Weber-Fech nerH , cu toate că a fost m eritul lui Fechner să
folos ească privirea infinitezimală În această legitate (compară
G ri.in glach , 1 993).
Valabil itatea u n iversală a legii lui We ber-Fechner a fost
pusă la Îndoială prin cercetări ulterioare . Se poate insă presu­
pu ne că legea este val abilă, cel puţin În dome n i ul mijlociu al
excitaţi i l or, dar in domenii extreme ( d e exemplu la i ntensităţi
sonore extrem de mici sau de mari) abia mai poate fi apl icată .

2 . 7 Psihologia experimentală a învăţării

Foarte s igur pe sine un fi lozof a pretins În 1 885 intr-o
s criere de proporţii ma i mici intitul ată HOespre memorie.
Cercetări ale psihologiei experimentale " extinderea psihologiei
experimental e . Cercetarea exactă a n at u ri i , până acum, s-a
făcut doar În domeniul senzatiilor şi al măsurării psihologice a
t i m p u l u i . EI a Înce put să cerceteze experimental şi memoria
umană. Î ntr-adevăr, până la această d ată , acest domeniu a
fost excl us din cercetarea psihologică. Î ndrăzneţul cercetător a
fost H ermann E bbinghaus ( 1 850-1 9 0 9 ) . Născut la Barmen
(Wu p pertal) Într-o fa milie de Întrepri nzători , la 1 7 ani a Început
să stud ieze istoria la Bonn. A schimat de mai multe ori
facultatea şi s-a apropiat mai mult d e fil ozofie. Î n lu crarea sa
de doctorat a tratat problema inconştientulu i . După aceasta au
u rmat câtiva a n i de stu d i i i ntense in ţară şi străi nătate.
 65

Ebbinghaus a Învăţat mai multe limbi si a lu crat pri ntre altele

ca profesor de limbi În An g l i a . Cu lucrarea sa "Despre
memorie " şi-a susti nut doctoratul la Berl i n şi a devenit apoi, tot
aici , profesor În 1 886. EI a a menajat primul laborator d i n Berlin
pentru psihologie experi mentală Întrând Într-o controversă
importantă cu Wilhelm Di lthey, În l egătură cu psi hologia
experimentală şi psi hologia înţelegeri i . i n 1 89 8 , Ebbinghaus
s-a stabilit la Breslau , Wroclaw şi d i n În 1 905 l a Halle, u nd e a
şi murit În 1 909.
Mai mult sau mai puţin Întâmplător, Î n t i m pul a n ilor de
studii a descoperit, accidental, Într-u n anticariat un exemplar al
lucrării lui Fechner "Elem ente de psihofizică", carte care l-a
impresionat foarte mult. Fără a fi a ngajat la o u niversitate, s-a
decis să apl ice metod ele psi hofizice ale l u i Fechner asu pra
memori e i . Dar, cum se putea oare cerceta acest dome n i u ,
pentru care până atu nci erau cu noscute, aproape În exclu­
sivitate , numai experienţe d e vi aţă şi regulile mne mote hn icii
d i n a ntich itate? E bbingaus a pornit de la premisa că, d e
reg ulă, u nele continutu ri ale memoriei pot f i Înţelese n u mai ca
însuşiri ale i maginat i e i . Dacă o persoa nă poate să prezi nte
fără greşeli ace stă îns u ş ire, ea a Învăţat o a n u m ită materie.
Confo rm experi e nţe i , acestă reproducere (de exemplu a u nei
poe z i i ) d u pă un timp nu mai reuşeşte fără greşel i . Ti m p u l ,
respectiv nu mărul repetitii lor n ecesare pe ntru a face posi bilă
reproducerea din nou , fă ră greşeli , oferă ind icaţii preţioase
referitoare la memorie. Această metodă a cercetării me moriei
este n u m ită astăzi metoda economică. E b b i ng haus a recu­
noscut Însă destul de curând că poeziile nu s u nt prea potrivite
pentru o cercetare sistem atică a memoriei. Ş i , În conseci nţă , a
imagi nat o metodă fol osită Încă şi astăzi în psihologie ce
constă În combinarea u nor ş iruri de silabe fără s e n s . De
exe mplu : Şirurile de silabe erau compuse d i n silabe cu câte o
 66

consoană, o vocală ş i o altă consoană. Deseori , i s-a obiectat

lui Ebbin gaus şi metodei sale că nici nu poate fi vorba despre
material fără sens. D ar, trebuie rectificat faptu l că el nu a lucrat
cu silabe fără sens , ci cu ş iruri de silabe de 8, 1 2 sau mai
multe silabe.
Dacă E b bi nghaus a invătat un şir de silabe astfel Încât
le-a putut re p roduce fără greşeală, el s-a ocupat În prealabil
timp de m inute , ore sau zile cu alte fapte, pentru a constata
câte treceri În revistă s u n t necesare l a repetat sau cât timp
este necesar pentru Învăţat, pentru a putea s pu ne d i n nou fără
greşeală şirul de silabe . Î n experimentele sale Ebbinghaus a
fost conducătorul experienţei şi cel care a scris procesul
verbal , dar ş i s i ngurul său su biect. Cu ră bdare şi tenacitate
deosebită , dânsul a cercetat pe baza celor mai diferite şiruri de
experienţe funcţia memoriei umane şi a fost atent la un mod de
viată uniform. Nu este de mirare că nu a reuşit să câştige alte
persoane ca su biecţi. Aproape nimeni nu s-ar fi expus acestor
osteneli, luni de zile cu aceeaşi persuasiune.
Î n pofida faptulu i că este vorba d espre u n şir de
experienţe cu u n s i ngur subiect, cu o tematică nouă până
atunci şi cu un materia l nemaifolosit Înai nte , E bbinghaus a
reuşit să stab i l ească l eg ităţi care, in a nsam blu , pot fi consi­
derate valabile până astăzi. Cum era de aşteptat, el a găsit că ,
după perioade mai lungi, au fost necesa re re petiţii mai d ese,
adică economia a devenit mai mică la u n interval mai mare de
timp. Totodată a stabilit ş i o formă specifică, nelineară a curbei
uitării. Experienţele legate de memorie i-au adus lui Ebbinhaus
faima u n u i pionier al cercetării memori e i . E ste d e m i rare că
mai târziu s-a indre ptat spre alte sarc i n i , a experime ntat şi a
publicat, relativ, puţin (com para Traxel şi Gudlach, 1 986).
Î n experienţele pe care le-a efect uat mai târziu psihologul
din Găttingen, Geor E l ias MOller ( 1 850- 1 934) , s-au separat nu
 67

numai rolurile de conducător a l experienţei şi acela d e subiect,

dar s-a lu crat şi cu o severitate experim entală sporită . Dacă
Ebbinghaus a folosit doar caietul şi u n cronometru , la G 6ttin­
gen a fost co ntrolat exact timpul de reproducere a sil a belor.
Silabele au fost tipărite p e u n c i l i ndru în faţa căru ia era u n
orificiu pentru a putea vedea, În aşa fel încât subiecţii s ă poată
observa silabele numai pentru un anu mit tim p. T n scurtă vreme
a devenit necesară măsurarea ti mpilor in care au reacţionat
subiecţii . Pe ntru aceasta au fost utilizate cronoscoape care
fixau ti mpul de prod ucere şi de reacţie .
Personal computer-ul de azi, cu care se pot crea
acidental şiruri de silabe, care să se poată produ ce În cele mai
diferite forme, este sfârş itul deoca md ată a unei l u ng i linii de
dezvoltare , ale cărei începuturi pot fi descoperite încă in cee a
ce a făcut E binghaus.

Recomandări bibliografice

1 . ;Cla ir, J . , P ic hler, C. & Pircher, W. ( H rsg . ) ( 1 989) - Wun­

derblock. Eine Geschichte der modernen Se e/e (Blocul
miracol HWunderblock". O istorie modernă a psihicului) .
Wien: Wiener Festwochen und L6cker Verlag.
2. G u ndlac h , H. ( 1 993) - Entsteh ung u n d G eschichte der
Psychophysik (Istoria 1?i devenirea psihofizicii) . H eidel­
berg : Spri nger.
3. H ehlmann, W. ( 1 967) - Geschichte der Psychologie (Istoria
psihologiei) . Stuttgart: Kr6ner.
4. L i n n ing, P. ( 1 994) - Von der Metaphysik zur Psychophysik
(De la metafizică la filozofie) . G ustav Theordor Fechner
( 1 80 1 - 1 887). E i ne ergograph ische Stud ie. Franfurt a. M . :
Peter La n g .
 68

3 . SCOLI PSIHOLOGICE
,
ÎN SECOLELE
AL XIX-LEA ŞI AL XX-LEA

D i n su ita cure nte lor d i n domeniul ştii nţelor naturii s i al

ştiinţelor sociale d i n seco l u l al XIX-lea ş i al XX-lea s-au
dezvoltat curentele p s i hologice , care pot fi denumite şco l i ,
deoarece au fost privite ca atare d e persoane d i n afară, dar ş i
de m embrii lor. Î n cazuri mai ra re, o şcoa l ă a luat locul celei
a nterioare, fii ndcă, de regulă, aceste şcoli au coexistat.
Şcolile p s i holog ice au format - ca şi in alte domenii a l e
şti inţei - comunităţi a l e oamenilor de ştiinţă , d e orientări diferite
(scientific com m unities). Mem brii şcolilor au fost socializaţi in
sp iritul şcolilor şi s-a u com portat mai mult sau mai puţin
conformist, corespunzător aşte ptărilor faţă de ei. Atitudi nea
neconform istă a fost tă i n u ită . Dacă a deve n it cu noscută sau
prezentată cu persuasiune, ea a putut conduce la excl ud erea
d i n comu nitatea oame nil or d e ştiinţă - de exe m pl u , elevi i l u i
Freud, Ad ler ş i Jung.
Astăzi, presiu nea socială În comu n ităţile de cercetători ni
se pare ciudată, intolerantă şi dăunătoare ştiinţe i . Î n pri n ci p i u ,
acest lucru este corect. Ava ntajul formării d e şcoli , prioritar i n
perioada 1 880-1 950, u n e l e d i n e l e păstrându-se p â n ă astăz i ,
fapt ce n u poate fi neglijat s a u trecut c u vederea. O i d e e
com u nă - parad igma - este experi mentată in cercetare , apli­
cată si la alte probl e m e , deşi a fost imbu nătăţită , i nstituţio­
nal izată sub formă de p u b l i caţi i , s e s i u n i s peciale, reviste
proprii şi soci etăţi şti inţifice etc. ş i prin aceasta im pinsă
puternic inainte.
Sir Thomas Khu n a atras atenţia În mod deosebit asupra
aportu lui acestor com u n ităţi ştii nţifi ce la d e zvoltarea şti inţe i .
 69

Dacă şcolile ps ihologice prezentate i n continuare pot fi privite

drept astfel , in sensul considerat de Khu n , ele su nt d iscutabile,
Însă vom recu noaşte m ulte caracteristice pe care le-a sesizat
şi Khun (compara U.ick, 1 989) .
i ntemeierea u nei şcol i psihologice nu este d e fa pt
problema unei singure "persoa ne", desi aproape intotdea una,
este numită o "fi gură" centra l ă : Freud p e ntru psi ha naliză,
Watson pentru behavioris m, Kulpe pentru Şcoala de la Wurz­
burg, Wertheimer pentru gestaltism etc. I ntr-o astfel de situaţie
se uită cu uşuri nţă s i m pl u l fapt că şcoală fără elevi nu mai
poate fi şcoal ă şi că, la şcolile ştiinţifice d ezvolta rea de idei,
ipoteze , modele etc. este, deseori , urmarea unor eforturi
comune. Rezultatele s u nt atribuite, cu prioritate, i ntemeietorilor,
cu toate că acest fapt nu corespunde Întotd eauna adevărului
istoric. Sigmund Freu d , de exemplu, a preluat de la elevii săi o
serie de idei, fără a face cunoscută provenienţa lor in lucrările
sale . U nele situaţ i i i n d ică şi faptu l că rol u l sava ntelor este
a preciat mai puţ i n decât este potrivit. Aceasta depi nde şi d e
faptul c ă până nu demult, femeile nu aveau dreptul să studieze
şi că incă mult timp după aceea le era barată carie ra şti i nţifică.
La o prezentare succintă a şcolilor psihologice nu este
pos i bil să faci dre ptate tuturor celor imp licaţi . Vre m să
prezentăm aici şcol ile deosebit de im portante cu reprezentanţii
şi reprezentantele principale, acordând o atenţie deose bită
spaţiului de l i m b a germană .

3 . 1 Şcoala de la Leipzig

Şcoala de la L e i pzig a fost a m i n tită in l egătură cu

psihologia popoarelor (maselor) . Când se vorbeşte despre
Scoala de la Lepzig, ne referi m , in primul rând , la psihologia
fiziologică sau experim entală a lui Wilhelm Wundt căreia i-a
dedicat cam prima jumătate a activităţii sale indelungate .
 70

3 . 1 . 1 Wilhelm Wundt creatorul psihologiei

Wi l h e l m Maxi milian Wundt s-a născut în anul 1 832 În
Neckarau (azi un cartier d i n Mannheim) in familia unui preot.
Descrierea tâ nărului Wu ndt, făcută de Boring , care probabil că
n-a avut prieteni şi nu s-a j u cat ( Boring, 1 950, pag. 326) este
desigur necorespunzătoare. ( D i n acest exemlu se poate recu­
noaşte c ă , în cazul scrieri i istorie i , au efect şi factorii psiho­
logici: Un bărbat de o asemenea i mportantă nu poate să fi avut
o tin ereţe normală).
Wu ndt a Început după bacalaureat stud i u l medicinei la
Ţubingen , u nde unchiul său , Friedrich A. Wundt, a predat
anatomia. Medicina a fost specialitatea dorită a lui Wundt, dar
a fost i mpresionat de avântul en orm al ştiinţelor naturii şi, cu
deosebire, al medicinei. Î n 1 855 Emil Du Bois-Reymond a fost
chemat l a B erl in ca u rmaş a l fiziologului Johannes Muller
( 1 801 -1 858) ; În acelaşi an, Herman von Helm holtz ( 1 82 1 - 1 894)
a obţi nut catedra de fiziologie la U niversitatea din Heidelberg .
La Leipzig , u nde Wundt urma s ă a ctiveze mai târziu , unde în
anii '20, Ernst Heinrich Weber Îşi efectu ase experienţele legate
de simţul tact i l , Wundt se îndrea ptă - probabil sti mulat de
unchiul său - spre fiziologie ş i d u pă continuarea stud iilor la
Heidelberg (pri ntre alţii la Robert Bunsen), u nd e cu o lu crare
de anatomie câştigă un pre m i u , îşi incheie studiile la
Karlsru he. Lucrarea sa de doctorat a fost apreciată cu "magna
cum laude", fa pt care l-a ajutat să promoveze , concomitent, şi
examenul d e doctorat. D u pă u n semestru de cercetări la
Berl i n , Wundt obţine un post de docent particular la Heidel­
berg. i n această calitate nu primea salari u , avea doar
privilegiul să ţină prelegeri. Ba n i i şi o norariile de pe urma
articolelor şi studiilor publicate au fost puti ni, fapt pentru care,
probabil, Wundt, tinea n işte prel egeri lungi de 6 ore pentru
care erC\ renumerat (în raport cu timpul).
 71

Odată cu chemarea l u i H ermann von H e l m holtz la

Heidelberg, Wu ndt devine in 1 858 asistent l a no u-înfi i nţatul
Institut pentru Fiziologie. Wundt ţine prelegeri cu teme noi, de
exemplu în 1 862 "Psihologia din punctul de vedere al ştiinţelor
naturii" ş i pu blică lucrarea "Prelegeri despre sufletul omului şi
animalului" În două vol u m e . Î n 1 862 Wundt ren u nţă la postul
de as istent din cauza obligaţi ilor l egate de studiile experi­
mentale. Î n 1 864 este chemat ca profesor extraord i nar pentru
antropologie ş i psihologie medicală la Facultatea de Med ici nă
din H eidelberg . Î n acest timp este pu blicat man ualul său (În
mai multe vol u me) Fiziologia omului, În mai multe editii prelu­
crate şi adă u g ite . O "psihologie din pu nct de vedere a l şti in­
telor naturii" înseamnă, pentru Wundt, a explica procesele
sufleteşti pe baza u nor schimbări fiziologice. Senzaţiile pentru
el constituie acte psi hice, care apar ca rezultat al excitării
(sti m ulării) s i m ţurilor. Această poziţie materialist-natural istă ii
aduce, printre altele, aprecierea biolog ului Ernst Haeckel
( 1 834- 1 9 1 9) . Wundt preti ndea acum, obl igatoriu , m etoda
expe rimentală şi valorifica rea statistică pentru fiziologie şi
psihologie.
După o scurtă perioadă petrecută l a U n iversitate d i n
lurich , este chemat În 1 875 l a Leipzig, unde activează ca
filozof până l a sfârşitul vieţi i. A ici a Întemeiat În 1 8 79 prim ul
Laborator de Psihologie Experimentală; in 1 883 a pus bazele
revistei "Studii filozofice ", În care publică lucră rile s ale ş i pe
cel e ale cola borato rilor săi . i n mod conştient, revista este
declarată a fi filozofică , căci Wu ndt se considera În conti nuare
drept fi lozof ş i dorea să arate prin chiar titlul revistei, "că
această psihologie nouă este îndreptătită să fie un domeniu , o
parte a fi lozofiei" (Wu ndt, 1 920, pag . 3 1 3). Wu n d t elaborează
numeroase scrieri filozofice , printre altele o Etica pu bl icată În
mai multe volume.
 72

Constatările experi mentale, Înzestra rea cu aparate,

numeroasele sale publicaţii, printre altele si fa ptul că era gata
să se confru nte cu plăcere, pe l a rg şi În mod deschis cu
oponenţii săi, au contri buit la crearea renu m el u i Laborato ru l u i
d i n Leipzig ca centru al cercetării psihologice. Savanţii m a i
tineri din S . U .A. , Angli a , J a ponia ş i multe a l t e ţări au lucrat ş i
a u frecventat s u b Îndru marea l u i Wundt, o serie de cu rsuri. L a
diferite facultăţi iau naştere la boratoare de psihologie
experi mentală după modelul cel u i de l a Leipzig . Wilhel m
Wu ndt este considerat un bun conferenţiar, prelegerile sale
sunt frecventate de foarte mulţi studenţi şi a bsolvenţi , poate şi
din cauza d e m onstraţiilor Încă neobiş nuite pe acele vremuri .
Î n ultim i i 2 0 d e a n i ai activităţii sale, s e retrage d i n
psihologia ex perimental ă şi l u crează la "Psihologia popoa­
relo r operă ce va apare În zece volu m e , În ma i multe ed iţi i,
",

ţine până la o vârstă foarte Înai ntată prelegeri pe teme d i n

aproape toate domeniile psihologiei ş i filozofiei, aud iate d e u n
număr mare de psi hologi şi fiziologi . D a r Wu ndt nu participă l a
congrese; refuză două invitaţii a l e l u i G . Sta nley Hali la Cark
U niversity. A murit În 1 920 la Gross bothen, l ângă Leipzig, după
ce În viaţă a fost di sti ns cu numeroase ord ine şi medali i , care
i-au răsplătit, cel puţin În parte, eforturile şi persusiasiunea
exemplare .

3 . 1 .2 Trăsăturile de bază ale teoriei lui Wundt

Wundt a considerat că psihologia "tre b u ie să găsească

faptele de conştiinţă, să cerceteze legăturile ş i relaţi ile lor
pentru a descoperi În cele d i n urm ă , legile care l e guvernează"
(Wu ndt, 1 9 1 1 , pag . 1 ) . P rin aceasta , s-a deosebit atât d e
vechea psihologie cât şi de cea asociationistă (Spencer, H .
Taine, J . F. H erbert şi şcoal a acestu ia) . Acces u l l a psihicul uman
urm a '·�ă se rea l izeze prin experie nţă şi nu prin metafizică .
 73

"ceastă experienţă directă constituită d i n im presii senzoriale

JUfea fi măs u rată , scop În care era nevoie de instrument e care
să poată efectua măs urarea exactă a spaţiul u i şi timpu l u i . i n
..,od obligatoriu se impu nea tra nsferarea accentulu i pe
aceasta . i n acest scop au fost proiectate o serie de a parate
chiar de Wundt si colaboratorii săi ş i construite de meca n icul
E. Zimmerm a n n d i n Leipzig ce au fost apoi oferite ş i altor
"stitute de ps i hologie d in ţară şi d i n l u m e care aveau În
tedere Laboratorul de la Leipzig. Din păcate, ad esea , Wundt a
acceptat să capituleze în faţa invidiei şi pas i u n i lor mărunte,
Dentru că n u a putut şi nu a vrut să se Închidă În sine, şi să
:ucreze de u n u l singur. Problema care l-a frământat era: Cum
pot fi cercetate şi explicate procesele psihice?
Pre m i s a l u i a fost că a bordarea acestor proces e este
acces ibilă prin i ntros pecţie. Scopul a fost descri erea care era
sinonimă pentru el cu d isecarea . Leg itim itatea pentru o astfel
je secţionare a psihicu lui a rezultat pentru Wu ndt din stu d iile
ps ihologice a nterioare.
I d eea de a apl ica măsu rători fenome nelor psihice, idee
care se află la baza psihologiei experimentale - n u era atât de
'"K)uă - ea a fost i ntrinsecă activităti i lui Herbart ( De attentionis
mensura, 1 822; Psychologie der Wissenschaft, 1 824 ; Psih o­
'ogia $tiinţei, 1 824) care a Încercat, conco mitent, să măsoare
�roces ele ps i h ice complicate - reprezentă ril e, atenţia - fără să
reuşească. Mai mult, Fechner, apoi H el mholtz şi Wu ndt a pus
oazele psihometriei , Încercând să măs oare sen sibilitatea prin
raportul d i ntre excitaţie şi sezaţie . U lterior fi l ozofu l olandez,
FC. Donders , continu at apo i de Wundt, a s p e rat să poată
Include procesele psi hice În contextul măsurării t i mpului ca din
timpii de reacţie să scadă apoi partea fizică .
D e aceea i nteresul lui Wu ndt n u a fost îndreptat s pre
stabil irea de d iferente i nteri ndivid uale (compară cap.4 . 1 ) , ci
 74

prin a na l ogie cu ştiinţele naturii să caute descoperirea u nor

l e g i general valabile. A fost deci ţel u l lui Wu ndt, să disece
conşti inţa În părţi indivizibile; astfel de părţi (cel e mai mici cu
puti nţă ) , le-a numit " e l e m e nte a le conştiinţei". Tocmai Hde
aceea poate fi considerată ca prima sarci nă a fiecă rei ştiinţe,
care a re de-a face cu cercetarea de fapte empirice, sta bil irea
elementelor fenomenelor, ca a d oua cercetare a l eg ilor con­
form cărora aceste elemente se u nesc. Întreaga sarc i n ă a
psi hologiei se află in cele două probleme. Care s u nt elemen­
tele conştiinţei? i n ce combi n aţii intră aceste elemente ş i ce
legi se constată?" (Wun dt, 1 9 1 1 , pag. 28) .
Acestui procedeu de cercetare a psihologiei el eme ntelor,
Wu ndt şi numeroşii săi elevi i-au rămas tributari d ecen ii d e-a
râ n d u l . Apercepţia este elementul central nu n u m a i al
ps i hologiei experimentale ( co nform metodei) sau fiziologice,
dar şi al psihologiei popoarelor. Aperceptia pe care H erbart a
consid erat-o drept atenţie, re prezi ntă pentru Wu ndt posi­
bil itatea penetrării unui conţinut al conştii nţei În afara atenţiei,
oa recu m depl asarea i n te nţionată de la câ mpul vizual la cel
metric. Apercepţia pe ntru Wu ndt, ca acţ i u n e conativă inte­
rioară , stă la baza tututor proceselor ps i h i c e . Wundt Îş i
numeşte psihologia (ceva mai târz i u ) şi vol u ntaristă (sau
vOl untarism), deoarece trăirile psihice nu sunt eveni mentele, ci
rezultatel e unor acţi u n i vol u ntare . Acest volu ntarism formează
pentru dânsul baza metafizicii sale pe care nu intenţionăm să
o prezentăm.
Astăzi prin critica ştiintelor sociale (ind eosebi prin acti­
vitatea l u i Wil helm D ilthey) , dar şi În cadrul special ităţii prin
gestaltism (compară ca p . 3 . 3 ) consideră m n e p otrivită o
p s i hologie a elementelor d u pă formularea lui Wu ndt, chiar
dacă ea a fost bi ne motivată , deoarece a avut caracterul unui
sistem lde gânduri ş i idei relativ Înch is, În ega l ă m ăsură d e
 75

ansambl u. Cu timpul acesta a putut fi transmis Într-u n progra m

de cercetare Încu nunat de succes cu tentă revoluţionară . Toate
acestea au constituit proba b i l , succesu l de atunci, findcă
psi hologia experimentală a lui Wu ndt s-a dovedit mult mai
eficientă decât psihologia popoarelor, poate şi pentru că era
mult mai uşor de impl i cat În rezolva rea pro bl e melor practice ,
de exe mplu pe ntru domeniul psihologiei economice (compară
cap.4 . S ) .
Denu m i rea de "Şcoala de la Leipzig" pentru psi hologia
conşt i i nţei a l u i Wundt se poate uşor uita , căci el a predat şi
cercetat timp d e 17 ani la H eidelberg şi a dezvoltat Încă acolo
câteva, chiar dacă nu toate, din trăsăturile d e bază ale teoriei
sale. G ra u m a n n ( 1 980) , a atras atenţia că programul psi ho­
logic al lui Wundt de la H e id el berg se deosebeşte de cel d i n
perioada de la Lepzig. Î n a m b e l e cazuri este vorba d e o
inţelegere a psihol ogiei d i n pu nct de vedere a şti inţelor
biologice, spre deosebire de a bordarea metafiz ic-speculativă
din partea adepţilor l u i H e rbart. i n perioada de l a Heidelberg,
Wundt vede conştii nţa compusă din elemente mai simple, dar,
pentru a stud i a aceste elemente, dânsul reclamă metoda
experi menta l ă , metoda statistică şi, conco mitent, cea evolu­
tionistă . Î n t i m p ce Wundt a păstrat şi mai târziu cele două
metod e, el a Înl ăturat-o pe a treia din progra m u l său. P ri n
aceasta s e pi erde n u numai o metod ă , c i şi o mare parte a
conţinuturilor psihologice , psihologia a n i malelor, pă rţi ale
ps ihologiei d ezvoltării , dar de exemplu ş i a naliza incon­
stientu l u i . G ra u mann crede ( 1 980, pa g . 75) că re nunţarea l u i
Wundt la preocu parea de a s e ocupa d e viaţa sufletească
inconşti entă şi de "a ţ i ne cont de acesta doar ca de psihicul
dis poziţional" a contrib u it la "secesiunea psi hologiei propri i a
inconştientu lui". Această exclud ere d i n ps ihologie se referă , În
primul rând , l a ps i h a n a l iză ca re , În cele d i n urm ă , a marcat
 76

puternic gân d i rea secolului nostru şi s - a i m p u s ca u na d in

principal ele orie ntări În psihol ogia veacu l u i al XX-lea .

3 . 1 .3 Politica ştiinţei în concepţia lui Wundt

Wundt a fost Î ntotd eauna u n om activ d i n pu nct de
vedere politic. Î n perioada de la Heidelberg , a devenit membru
"Asociatiei de cultura lizare $; de formare a muncitorilor". Î n
1 864 , ca reprezentant al oraşului H eidelberg , a aj u ns de putat
În Consiliul M u n icipal d i n Baden ş i , concom itent, mem bru al
nou-Înfiinţatu l u i Partid Progresist d in acelaşi oraş, un partid de
orientare li berală. Cu toate că d u pă un ti m p şi-a depus man­
datul s-ar putea ca această activitate politică să-i fi inlesnit
chemarea sa la ZOrich. Î n pofida atitudinii sale l i berale, Wu ndt
a fost cu certitu d i n e conştient de semnificaţia descoperirilor
sale din care m enţionăm:
- explicarea proceselor psihice pe bază fiziolog ică ,
- fu n d a m e ntarea pe bază experi mentală a u nor teze
filozofice ,
- implicarea experimentu l u i În cercetări l e a natomo­
fiziolog ice şi psi hologice.
Real izarea l or i-a cerut persuasiune şi tenacitate , dăruire
şi pasiune plenară.
Aniversa rea creării u nor institute de p s i h o l og i e , deopo­
trivă a Înfiinţări i unor catedre sau reviste, inclusiv a I ntitutului
"Wu ndt" constituie u n succes indu bita bil a l orientărilor celui
care a fost Wundt, deşi, in realitate , se pare că a fost un om
modest, destul de reţinut (compara As h , 1 980 ) .
D in 1 81 0 , guvernul prusac prevăzuse pentru toţi studentii
audierea unor prelegeri filozofice. Stu d e nţ i i care a u a udiat
prelegerile şi au frecve ntat sem inariile de p s i h ologie au
devenit, În pri m u l rân d , profesori de gimnaziu ş i , În al doilea
rând, juri�fi sau studenti ai a ltor facultăţi. Acestor stu denti le-au
 77

oredat cu deosebire Wundt ş i alţi ps ihologi a i vrem i i . Facul­

titile (si d u pă întemeierea Reich- u l u i , statu l u i germa n ) a u
Oevenit problema statelor, respectiv a landurilor. Schimbul de
studenţi şi de profes ori d i ncolo de graniţe - de exemplu de la
Leipzig l a M u nchen - a fost nu numai posibil , ci şi incurajat, cu
roate că facultăţile au fost tratate diferit, În fu ncţie de s ituaţia
fO( fi nanciară şi politică . La angajarea u n u i profesor se obiş­

wia să se tină cont de părerea cel u i care pleca . Astfel ,

facultăţile au aju ns să se deosebească foarte m u l t u n a de alta
după orientarea, incadrarea şi dotarea lor. Dacă astăzi nu mai
cunoaştem şcoli psi holog ice ca , de exempl u , cea a l u i Wundt,
este ş i din cauză că u nivers ităţile În I mperiul G erman a u fost
tratate d iferit şi că practica de a fi i nvitat cutare ori cutare
profesor a avantajat formarea de noi şcoli . C â nd Wu ndt a fost
chemat l a Leipzig , acolo predaseră E rnst H e i n rich Weber (a
căru i locu i nţă , proprietatea u niversităţii, a pre l u at-o Wundt) şi
Gustav Theodor Fech ner, ctitorii psi hofizicii . F i l ozofia a fost
reprezentată a ici de elevul l u i Herbart, Moritz Wilhelm Dobrisch
(1 802- 1 896), care s-a transferat de la matematică la filozofie şi
s-a li mitat ul terior la preda rea special itătiilor principale a l e
filozofiei (Wu ndt, 1 92 0 , pag .295). L a U niversitatea din Leipzig
exista o a n u m ită plural itate, "reprezenta nţii u nor specialităţi işi
recu noşteau , mai mult decât în altă parte , a utonomia şi
specifi cu l ce le atesta l egitim itatea" (Wu ndt, 1 92 0 , pag . 2 94 ) .
Pentru fiziologul Wundt d e la o catedră d e filozofi e, acestea a u
fost condiţiile favorabile.
Lei pzig-ul trebuie să fi fost u n ce ntru p s i hopedagogic
deose bit, pentru că aici mai mulţi învăţători bu n i aveau
posibilitatea să-şi susţină examenul de baca l a u reat, mai mult
să devin profesori de gim naziu . Mulţi studenţi au profitat de
acest ava ntaj . Profesor aparte, Wundt a ştiut să folosească
posi b i l ităţile facu ltăţi i pentru dezvoltarea ps i h ologiei experi-
 78

mentale. Primele instrumente au fost proprietatea particul ară a

l u i , completate cu donaţi i . Î n 1 88 2 şi m a i târzi u , a reusit să
pri mească ajutoare băneşti pentru a cu mpăra aparatel e de
care avea nevoie. La Început a avut trei col aboratori , apoi
peste 1 2 , care au lucrat În echipe de 3-4 În cerceta rea
experimentală a u n u i s u biect. Colaboratorii s ă i au fost mate­
maticieni sau special işti În domeniul ştiinţelor naturi i care
trebuiau să-ş i Însuşească cunoşti nţele fi l ozofice şi metodice de
bază.
Aşadar, psihologia nu a existat nici ca o orientare În
predarea unei discipline , ni ci ca obiect aparte de examen .
Psihologii au predat l a u niversităţi În cadru l u n o r catedre de
fil ozofie şi au avut la cursurile lor - dacă mu nceau b i ne şi
conştiincios - o afl uenţă de candidaţi l a calitatea de profesori
pentru gimnazi u . Acestă situaţie a stârnit, cu siguranţă , mânia
reprezenta nţi lor "propriu-zişi" a i asociaţilor de s pecial itate. Î n
a n u l 1 9 1 2 peste două treimi d i n râ ndul acelora care pred a u
fil ozofia la u niversităţi a u sem nat o declaraţie pri n care cereau
ca nici o catedră de fil ozofie să nu mai fie ocupată În
continu are cu psihol ogi. De această situaţie nu era străină nici
Şcoala de l a Leipzig. Wundt îns u ş i ş i câţiva di ntre elevii săi,
care au obţinut cadedre de fi l ozofie d a r, În real itate ei au
predat cursuri de psiholog ie.
Wundt u rmărea ca psiholog ia să devi nă o ştii nţă
expl icativă, d eoarece , consid era el, cu cât o ş t i i nţă este m a i
puţi n evoluată, c u atât este m a i descriptivă. Î n acest sens,
conştient că observaţia interioară n u poate furniza decât
descrieri, el recu rge la experi ment şi măs u rători. P s i hologia
fizi o l og ică t i nde să studieze fa ptele psi h ologice elementare,
porn ind de l a fa ptel e fiziologice de care s u nt legate. O atare
concepţie a Înrâurit şi pregătirea p s i h opedagogi că a v i itorilor
profesori .
 79

Î n ceea ce priveşte disputa iscată de filozofi , Wundt s-a r

fi putut impl ica pentru cauza psihologiei . E I Însă adoptat o
poziţie "filozofică" , cu care voia să m ijlocească şi totodată s ă
slujească psihologia: o psihologie izolată , Î n afara filozofiei, n u
ar f i viabilă , ea nu ar putea ajuta la pregătirea profesotilor d e
gimnaziu ş i ar fi trecu tă Î n râ n d u l d isciplinelor secu ndare .
Psiholog ia n u este doar o ştiinţă experi mentală : chiar psiho­
logia popoaretor ar avea , după părerea sa, efecte asu pra u nor
alte domenii şti inţifice. Separarea Între filozofie şi psiholog ie n u
a r fi d e bun augur, e a n u a r putea contri bui l a crearea d e
institute ş i catedre de psihologie noi.
"Este bine cu noscut că, de exempl u , faptu l că În P rusia
ex istau doar 4-5 la boratoare de psihologie modest Înzestrate,
dintre . care u nele abia se ridicau deasupra n ivel u l u i u n e i
colecţi i d e mijloace demonstrative" . (Wu ndt, 1 91 3 , pag . 36 ) .
Cauza acestor dotări ins uficiente ar f i pu tut-o constitu i fu nc­
tionarea institutelor psi hologice În cadrul facultăţilor de
filozofie.
Î n această perioadă, În S . U .A,. ps ihologia s-a eliberat de
filozofie, ceea ce a contri buit l a o inzestrare m a i b u nă a

laboratoarelor. Wundt era insă sceptic faţă de situaţia apărută

in S . U .A. EI a ţinut ca legătura d intre filozofie şi psi hologie să
rămână cât se poate de strâ nsă.
U rmând cariera u nor psihologi experimentalişti ca
Fried rich Sch u m a n n ( 1 863-1 940) care, timp de 20 d e a n i , a
fost asistent a l u i Georg E l ias M uller şi Cari Stu m pf, se poate
conchide că , În Germania, u nor psihologi fără activitate directă
În filozofie le-a fost Îngre u nat acces u l spre o catedră u n i­
vers itară . Sepa rarea Între fi lozofie şi psihologie , aşa cum a u
preconizat-o filozofi i şi au cerut-o şi câţiva psihologi, Î n cel de
a l I I I -lea Reich poate că, Într-adevăr n-ar fi avantajat ascen­
siunea psihologiei experimentale, care n u s-a putut evita . Ea a
 80

avut loc datorită infl uenţei l u i Wu ndt , l a câteva dece n i i d u pă

protestul menţionat al fil ozofil or.

3 . 1 .4 Urmările Şcolii de la Leipzig

i n conformitate cu b ibliografi a , pe care fiica l u i Wundt,
E leonore, a e l a borat-o pe ntru l ucrările tatălu i să u , Boring
( 1 950 , pag .345) a calculat că Wundt a pu blicat 53 .735 de
pagini tipărite, deci in medie mai mult de două pagini pe z i , in
interva l u l 1 853- 1 920, de a p roa pe 70 de a n i . B i n einţeles că
astfel de calcule au avut valoarea u nor curiozităti ; confru ntarea
cu opera lui Wu ndt a pus şi pune şi o problemă cantitativă .
Cine a atacat o pu bl i caţie a l u i Wundt, era necesar să inte­
leagă faptul că Wundt de mult te rminase o ed iţie nouă,
adăugită . i n afară de aceasta, Wundt a preferat un stil de a
scrie care, ocaziona l , s-a comparat cu plu m bul: fără strălucire
dar solid, ceea ce-i uşurează lectura in zilele noastre. Dacă se
citesc, textele l u i Wu ndt, ele sunt mult mai uşor de intel es. EI
a lăsat deci o uriaşă operă ştiinţifică şi prin numerosii săi elevi:
Kraepelin, Mc Keen Cattell, Titchener, Meumann, Munsterberg ,
Ki.ilpe , Moede , Krueger, M a r b e , H e l l pach ş i alţ i i , fa pt c a re a
marcat caracterul psi hologiei ca o disciplină şti inţifică ,
empirică .
U nele s oluţii ale psi hologiei au fost blocate graţie
orientărilor psihologiei s a l e . Astfel , el s-a opus extra polării
experimentului asupra u nor procese psihice s uperioare pe care
le va avea În vedere Şcoala de la Wurzburg (compară ca p.
3.2), deopotrivă a unor problematici apl icative ce rezu ltau din
practica ped a gog ică ş i economică (com pară cap. 4 ) . E I a
combătut de aseme nea , i n telect u l ismul l u i Herbart, care
tra nsformă intreaga vi aţă psihică Într-o mişcare de re pre­
zentări . S-a a rătat sceptic i n faţa real izărilor elevilor săi,
Meu mann şi M u nsterberg , d i n domeniul psihologiei apl icate.
 81

D i n motive asemă nătoare , Wu ndt şi psihologia popoa­

relor a îngreu nat practic apariţia unei psihologii s ociale experi­
mentale. La u n moment când , de exemplu, în S . U .A. psihologia
socială deven ise o d iscipl i nă academică , Wu ndt a refu zat nu
numai noţiunea, care-i amintea prea mult de "ştiinţe sociale" şi
·sociologie" , ci a împied ecat totod ată şi efectu a rea u n or
cercetări experimentale asu pra unor procese sociale (com pară
cap.4.4).
U n alt domeniu ignorat de Wundt a fost stud i u l unor
deosebiri individuale, caracteristici ale personalităţii care
anticipau psi h ologia deferenţială. Lu crările lui Galto n , Binet şi
ale a ltor psihologi nu au fost lu ate În considera re de Şcoala
din Leipzig, În pofida faptului că s-ar fi impus să fi e În atenţia
sa. i n ciuda acestor "piedici", Şcoala de la Lei pzig a sti m ulat,
totuşi, dezvoltarea psihologiei; a favorizat învăţarea metodelor,
a Încercat să i ntegreze experiment u l , statistica şi istoria În
ps ihologie şi faptic prin n u meroş i i săi elevi a contrib u it l a
dezvoltarea cercetării empirice În psi holog ie.
i n concl uzie, Wu ndt a aj uns, plecând de la psihologia
experimentală , l a u n sistem fi lozofic bazat pe p s i h ologie care
contrazicea , a d esea prin tendinţele sale, p u n ctul său de
plecare experi mental. Concomitent, a com bătut asociationis mul
meca nicist şi i n telectualismul l u i Herbart, ideea că procesele
psi hice s u nt m a i degra bă fu ncţii decât structuri . EI a fost şi
rămâne crea torul psihologiei experimentale, unei ade vărate
scoli care a prom o vat o nu doar În Germania, ci şi În toată
-

lumea.

3 . 2 . Scoala din Wiirzburg

,

i n legătură cu psihologia conşti inţei , Wundt a consid erat

că toate procesele ps i hice conţin elemente intuitive. Şcoala de
la Leipzig a rec u noscut că elemente ale conşti i nţei , pri n aso-
 82

ciaţi i , n u n u m a i că i ntră î n legături noi, dar că acestea pot da

naştere unor conţinuturi noi ale conştii nţei . C i ne a vrut însă să
se informeze la Wu ndt ş i la elevii săi d i recţ i (de exemplu
Meumann ) , cu deos ebire , in legătură cu procesele gândirii
constată că această temă a fost puţin abordată. Cauza, printre
altele, o constituia şi faptul că Şcoala de la Lepzig a folosit u n
număr redus d e metode şi a respins, in ansamblu i ntros pecţia
ca metodă ştiinţifică , res pectiv a privit-o ca pe u n proced eu
subsidiar, ca o s i mplă a utoobservare. Prin o bservaţie i nte­
rioară , prin i ntros pecţie - s p u ne el - cunoaştem procesele
p s i h ice doar in forma lor com plexă, intocmai c u m s e intre­
pătru nd in curgerea continuă a conşti inţei . Ele pot fi stud iate
corect numai prin experiment, când le putem izo l a şi determina
cauzal itatea.

3 . 2 . 1 Trăsături d e bază ş i metode

O eliberare din această ingustare autoimpusă, psih ologia

gândirii a dobândit-o s u b Oswald K u l pe ( 1 862-1 9 1 3) şi elevii
acestuia Narziss Ach ( 1 87 1 - 1 946) , Karl B u h l er ( 1 87 9- 1 8 6 3 ) ,
Karl Marbe ( 1 869-1 953) ş.a. D u pă locul u nde s - a născut, d u pă
oraşul in care s-a predat - Wurzburg - această orietare nouă a
fost denumită "Şcoa la d i n Wurzburg " .
Kulpe a studiat m a i intâi la şcala lui Wundt de l a Lei pzig
şi a poi la Georg Elias Muller, la Gottingen, conco mitent, a fost
timp de opt ani as istentul l u i Wu ndt. D i ntre interesele
multilaterale ale lui Wundt a u făcut parte fi lozofia, estetica , arta
şi muzica. Î n timp şi cu timpul , Kulpe s-a desprins tot mai mult
de psihologia magistru l u i şi a devenit adeptul lui Fra n z
Brenta no ( 1 838-1 9 1 7 ) care a co ns iderat c ă es e nţia l u l fen o­
menelor psihice rezidă in i ntenţional itatea lor ("psi hologia
actului") . Kulpe a predat din 1 894 l a Wurzburg , până in 1 909,
 83

când s e transferă l a Bonn, u nde l ucrează până in 1 91 3 , când

pleacă la Munche n , u nde va preda până la sfârş itul vieţii .
În manualul l u i K u l pe, ed itat d u pă moartea s a de Karl
Buhler, psihic u l , eul , subiectul, conştiinţa şi ca pacitatea de
reflectare a sufletul u i s u nt considerate n oţiuni psihologice de
bază: S pre d eosebire de Wundt, el n u a cceptă n u mai
Inconştientul , ci a ccentuează unitatea vieţii sufleteşti: "toate
amănuntele conştii nţei noastre sunt reu n ite În u nităţ i , in
ansambl uri u nde o tend i nţă , un gând, un scop, o sarci n ă se
află in centru , restul fiind i n clus şi su bordon at, res pectiv
exclus, in fun cţie de faptul dacă serveşte acestei tendinţe sau
ii este potrivnică." ( 1 920, pag . 92).
Des pre metodele de cercetare ale psihologiei scri e Î n
manualul său : "Experi enţa proprie este s ursa de bază a
psihologiei descriptive la care se ajunge pe baza a u toob­
servaţiei . Progresele u nei atare psihologii se bazează pe
aplicarea metodei i ntros pecţiei" (pag .45). Pentru a o bţine
rezultate utile, Kulpe cere formarea subiecţilor În vederea auto­
observaţiei: "Conducătorul experimentului a câştigat astăzi o
mare importanţă, deoa rece el trebuie să se si mtă şi să se
com porte nu numai ca u n conducător tehnic, ci şi ca psi holog
coordonator al cercetări i . E necesar - dacă este pos ibil - să se
implice lăuntric in efectuarea experimentelor" (pag.47).
Cum a u arătat experimentele Şco l i i din Wurzburg ?
Metoda centra l ă utilizată a i c i a fost autoobservaţia i ntros pec­
tivă , siste matică , experimentală in cadrul proceselor de
gândire, adică "provocarea experimentală a a n u m itor procese
psih ice şi des crierea exactă a trăirilor care ies in evidenţă cu
această ocazie". (Kulpe, 1 920, pag . 1 0) . Astfe l , K u l pe le-a pus
subiecţi lor in experi mentul individual, de exempl u , intrebarea:
"i nţelegeti fraza: Gând irea este atât de grea , încât unii preferă
să j udece?". S u biecţii erau datori să descrie cât mai exact
 84

ceea ce au trăit Î n timpul experientei de gândire. U n asemenea

subiect a consemnat că a repetat rar propoziţia şi apoi a
recunoscut că "a judeca" aici inseamnă a vorbi fără a gândi .
Î n celelalte şiruri de experienţe a u fost cercetate asociatii
şi u nele procese ale gândi rii pe care s u biecţii le-au dat ca
răs puns la a n u mite cuvi nte-stim ul cât !? i u n e l e procese de
judecată ivite la compararea greutăţilor.
Rezultatel e p s i hologilor d i n W u rz b u rg a u d eviat, intr-un
punct importa nt, de la psi hologia conşti iţei l u i W u n d t : Şcoala
din Wiirzburg a considerat că m u lte gânduri au un caracter
nei ntuitiv. S e n s u l u nor expresii abstracte şi g e nera l e , d u pă
Kulpe, poate fi dovedit când În conştii nţă , În afa ra raportul u i
ulterior, n u m a i poate f i descoperit n i m ic i nt u itiv (cuvinte,
semne etc . ) . Astfel de conţ i nuturi de conştii nţă n e i n t u itive,
Buhler le-a n u m i t si mplu "gând u ri " , in vre m e ce N a rziss Ach
le-a numit mai potrivit "precugetări".
Î n ciuda unor el emente neintuitive, gând irea in cazul
problemelor d ate este orientată după scop. Cursul gândirii pro­
vocate de sarcină este orientat de forţe i nconştiente care
vizează rezolvarea problemei. Aceste forţe au fost n u m ite de
Naziss Ach te n d i nţe determ i n ante decisive. C u puţin inainte
sau chiar În cazul rezolvării unei probleme, u n eori a pare o
trăire a înţelegerii sale nemijlocite (reale sau propuse). Această
trăire, Karl BO hler ( 1 908) a denumit-o core s p u n zător, drept
tră i re "aha " . Aceasta a pare, deseori , la rezolvarea u nor
rebusuri , cuvinte încrucişate etc.
Poate că doriţi să repetaţi u n u l d i n experi m entele de la
Wurzburg ( m o d ificat) . Citiţi textul : "Tratat d i n toate părţile cu
bunăvoi nţă !?i p l i n de bunăvoi nţă , la rân d u l s ă u , un geniu
trebuie să s ufere ingrozitor" . Gândiţi-vă la acest microtext şi
scrieţi, după ce v-aţi clarificat sensul său, pe hârtie tot ceea ce
aţi s imţit d upă citirea sa o dată sau de m a i m u lte ori . Dacă
 85

aveţi dispoziţia necesară , puteti rep eta aceeaşi experientă şi

cu un subiect. Cereti-i acestuia să vă repete trăirile gând irii lui
aşa cu m l e-a si mţit şi au apărut. Anal izându-Ie cu atenţie veţi
găsi confirm ate rezultatele Şco l i i d i n Wurzburg (unitatea
trăiri lor sufleteşt i , conştii nta, tendi nta determ i nantă, trăirea
"aha" ş . a . ) .

3 . 2.2 Controversa Biihler - Wundt

Di ntre controversele clasice d i n istoria psihologiei face

parte neindoielnic critica intensă a "bătrâ n u l u i m aestru"
Wilhelm Wundt ( 1 907, 1 908) legată de experi mentele ps i ho­
l ogiei gândiri i efectuate de Karl Buhler ( 1 90 7 , 1 908 a, 1 908 b)
şi replicile acestuia ori ale şcolii pe care o reprezenta ( 1 908 c) .
Această controversă nu ar trebui p rivită ca o controversă
depăş ită dintre Şcoala de la Leipzig şi Şcoala d i n W u rzburg,
căci ea ridică probleme pri nci pale cu privire la s a rcinile şi
metodele psihologiei . O confru ntare cu această controversă,
după recepta rea ei, poate cond uce incă şi astăzi la noi
interpretări (de exemplu H olzka mp, 1 980) şi de aceea merită
să fie încercată. Î ncă de la prima parte a raportului de
cercetare a lui Buhler, Wundt a reacţionat in 1 907 cu o critică
l u ngă şi vehem entă la adresa aşa n u m itei "metode de inte­
rogare ". Părerea de până atunci i n discutabilă a lui Wundt, că
funcţiile i ntel ectuale su perioare nu ar fi acces i bile u nor cer­
cetări experi m ental e, in cele d i n urmă aici a fost pusă la
Îndoială. Wundt a criticat cercetări le de la Wu rzburg şi le-a
considerat d re pt "experimente a pare nte" (pag. 334) ş i drept
"păcatul din tinereţe" al psihologiei ex peri mentale. (pag.339).
Experimentele apare nte În legătură cu cercetările de la
WOrzburg , d u pă părerea lui Wundt, au fost numai pentru că au
avut loc într-u n l aborator de psi hologie ş i fii ndcă au fost
i m pl icati În efectuarea lor un co nd ucător de experi ment şi
 86

s ubiecţi i, dar î n real itate nu este vorba de nici u n experi ment

"complet" ori "i ncomplet" pentru că obs ervatorul (conducătorul
experimentului) nu este în situaţia să stabilească apariţia stă ri i
de fa pt care u rmează să fie obs ervată , s ă observe fenome­
n e l e , să res p i ngă experimentul ori să-I modifice integra l , ori
numai unele părti ale acestu ia.
Buhler ( 1 908 c) a considerat argu mentele lui Wundt drept
erori, corolar al u nei înţelegeri eronate, relevând că cercetările
sale s u nt experimente adecvate ş i că gândirea nu-i un proces
atât de complex pentru a nu putea fi cercetată pe cale ex pe­
rimentală.
Wu ndt n u s-a lăsat convins de aceste argumente. Î ntr-o
nouă replică (1 908) , el a cal ificat încercările l u i Buhler d rept
"zadarnice" şi a încheiat cu fraza : "din explicaţii l e pe care
le-am obţi nut din experi mentele de interogare, începând d e
atunci m ă voi scuti de lectura unor viitoare lucrări de acest fel ;
cred însă că mă pot abţine referitor la acest obiect" (pag .459).
Pe scurt, Wundt a sperat, probabi l , că şi-a învins advers rul (si
cu el întreaga Şcoală din WOrzburg) pentru totdea u n a . Pare
s e m n ificativ pentru această controversă ştiinţifică fa pt u l că
Wundt nu a atins d i rect pe fostul s ă u elev KOlpe, ci pe u n
colaborator, atunci încă n ecu noscut, a l l u i KOlpe. Acestui a ,
Wundt i-a scris în 2 6 octombrie 1 907 cele c e u rmează :
Dragă prietene,
Mi-a părut sincer rău că v-a,ti sim,tit afe ctat $i totodată
vizat de arrlicolul meu cu privire la experimentele de inte­
rogare . . . Dar, trebuie să vă spun că abia din scrisoarea dum­
neavoastră, spre părerea mea de rău, mi-a devenit mai clar cât
de mult vă identifica,ti cu a ceastă metodă. Pân ă atunci l-am
considerat pe Marbe autorul intelectual al acestei metode care,
după părerea mea, nu poate fi acceptată În nici un fel. . .
Pe rsonaj ÎI consider pe Marbe drept un bărbat ce p oate
 87

construi un instrument cu sens, da r căruia Îi lipseşte orice

talent pentru a fi cât de cât psih o log. . . in privinta p oziţie i
dumneavoastră presupuneam că datorită atitudinii conciliante
pe care v-o cunosc, ii veţi lăsa mai mult pe oamenii care
lucrează În această direcţie să a cţioneze şi că ii ve,ti lăsa să
ajungă la un oarecare rezultat, fără ca aceasta să impună cu
entuziasm şi apodictic procedeul in discutie ".
Aş adar, Wu ndt nu l-a crezut capabil p e elevul său
apreciat, Kulpe, În stare să accepte asemenea metode, ori
numai a simulat o asemenea credi nţă . EI a dorit însă În
această scrisoare să-I asigure, În mod clar, că vechea prie­
tenie ce i-a l egat este necesar să rămână neschi mbată, in
pofida contradicţiilor dintre cele două şcoli (Meischner-Metge,
1 990, pag. 3 1 3)
Astăzi , deoarece punctu l de pornire a lui Wu ndt legat de
psi hologia elem entelor este privit, În genera l , drept prea
Îngust, majoritatea psihologilor - in ciuda tuturor reţinerilor faţă
de metoda introspecţiei - se s ituează mai mult de partea l u i
Buhler şi Ku l pe. Se a ccentuează cu plăcere c ă Şcoala d i n
Wurzburg a avut o i nfluenţă benefică asupra gestaltismului ş i a
făcut posibilă apariţia psihologiei cognitive. O atare orientare
este desigur corectă.
D a r, astăzi s untem mai aproape cu adevărat de Scoala
din Wurzburg decât de psihologia experimental ă a lui Wu ndt?
Metodele Şcol i i d i n Wurzburg , timp de dece n i i , abia dacă a u
fost apl icate În m o d serios ş i dezvoltate. Hotă râtor pentru
aceasta a fost be haviori s m u l sub a cărui i nfl uenţă psi hologia,
pri n metodele ei de cercetare, s-a Întors la l ucrurile d i rect de
observat. Abia în ultimul timp a Început (mai a l es prin aşa­
n u m ita cercetare a atribuţi ilor) , o redescoperire a autoobser­
vaţi ilor şi o d ezvoltare În conti nuare a metodei i ntrospecţiei
(pri ntre altele În psihologia acţi u n i i , compară ca p . 5 . 1 ) .
 88

3 . 3 Gestaltismul şi structuralismul

Gestaltismul este pus în l egătură, res pectiv prezentat

aproape întotdeauna ca operă a celor trei psihologi germ a n i
M a x Wertheimer, Wolfga n g K6hler ş i K u rt Koffka, a căror
col a borare a început la Fra nkfurt în 1 920 şi a fost conti nuată
mai târziu la Berlin. Fără ca să minimalizăm real izările acestor
trei mari oameni de ştiinţă, trebuie să re l evăm că u nele idei
gestaltiste pot fi găsite Încă in antichitate. Ca o reactie faţă de
gând i rea elementară in a doua j u m ătate a secol u l u i trecut,
structuralismul dobândeşte o importanţă deosebită in filozofie,
medicină, bi ologie şi in alte şti inţe - paralel din pu nct d e
vedere al timpului s a u ş i mai devreme decât in psihologie.
O s arci n ă principală a tuturor orientărilor gesta lti ste ş i
structu ral iste in psiholog ie este c ă intregul este mai mult (sau
mai exact: altceva) decât suma părţi lor (aşa n umita su pra­
su mativitate) . Î n acest p u n ct Şcoala din Wurzburg , care a
vorbit de noile "unităţi" ale conştii nţei d rept rezultat al unor
elemente separate ale conştiintei este, dej a , foarte a proa pe de
gestaltis m .
Această îndepărtare d e l a gând irea elementa ră ş i a ple­
carea spre gândirea tota lă (holistică) in fil ozofie şi psihologie a
atins u n punct culminant pe l a sfârşitul a n ilor '20 şi a marcat
intregul secol. Această cotitură se poate red uce Într-o măsură
consid erabilă la progra m u l şi l ucrările multi laterale a l e gesta l­
tiştilor din Berl i n (compara Ash, 1 987).
D oa r un exe m p l u pentru u n gând itor holistic d i ntr-o
disciplină vecină psiholog iei să fie n umit med icul berl i nez Ernst
Schwe n i n ger ( 1 850-1 924) . Î n mod izolat, dar totuşi medic
berl i nez l a modă şi in cele d i n u rmă medicul p e rsonal al l u i
Bismark , Schwe ninger a fost u n d u ş m a n al oricăru i "diag­
nostic" . N u ex istă bol i , ci doar pacienţi bolnav i , nu medicul
vi ndecă , c i pacientul , tru p u l ori sufletul trebuie privit ca o
 89

unitate , pentru fiecare pacient , iar metoda de tratament trebuie

sta bil ită ind ividual cu includerea relaţiei faţă de medic. Pri ntre
altele, fie şi numai i ncidenta l , să mentionăm că S chweninger i­
a prescris pacientului său, Bismark, ca regim - heringi - care în
vorbirea populară sunt cu noscute până astăzi drept "heringi
Bismark". Pentru istoria psih olog iei este i nteresant fa ptu l că
elevul l u i Schweninger, G eorg G o ddack ( 1 866- 1 934) pe baza
concepţiei structural iste şi s u b i nfl uenta lui Fre u d a întemeiat
psihos omatica , acea d isciplină, care tinde s pre o privire
structu ralistă u n itară a trupului cu sufl etul .
Domeniul perceperii umane, îndeosebi a celei optice, s-a
dovedit însă ca cel mai im portant domeni u de explorare al
tutu ror domeniilor structuraliste. Aici s-a relevat preg nant deo­
sebirea fată de pshologia elementară a conşt i i nţei . G estal­
tis mul a precia că i ndividul însuş i se percepe stucturalist; în
consecinţă metoda de cercetare trebuie să urmeze acest punct
de vedere . inregistrarea unor elemente d e conşt i inţă abia
poate fi ada ptată acestei reprezentări umane. Pentru toate
ori entări le gestaltiste şi stru ctura l iste un mod de a proceda
fenomenologic este mai mult sau mai puţin agreabil .
in cele din urmă - în legătură cu aceste două cracteristici
- se poate evidentia faptul că orientările g estaltiste şi struc­
tura liste acceptă caracterul d i namic al atitu d i n i i umane şi
încearcă să urmeze acestui fapt în metodele pe care le impl ică
în cercetare.

3.3. 1 Scoala din Graz

,

Meritul întemeierii gestaltis mului revi n e filozofilor si

psihologilor a ustrieci , în special filozofului Alexius Moenin g
Cavaler de Handschuchaheim ( 1 853-1 920). Acesta a devenit,
în 1 882, profesor de filozofie la G raz şi a întemeiat aici pri mul
l aborator austriac de psihologie. i n cadru l său , Moening a
 90

experi mentat, printre altele, probleme şi as pecte d i n domeniile

teoriei cu noaşterii.
E I a presupus in scrieri l e sale de la sfârş it u l a n il o r ' 8 0 ,
ince putul a n i l or ' 9 0 , c ă tre b u i e să deosebi m de s u ma părţilor
compo nente (de exem p l u a l e unei percepţi i ) , tota l ităţi
com pacte , care nu se pot explica doar prin părţi . Aceste
totalităţi , Moening le-a numit "komlexionen" şi le-a explicat prin
activităţi ale subiectului care contemplă. Abia prin aceste
a ctivităti (" producţi i" - de a ici teoria producţiei) d i n elementele
separate l a contemplare, privire, ia naştere im presia totală.
Christian von Ehrenfels impreună cu Moening se numără
pri ntre inte m eietorii Şcolii d i n G raz, in 1 980 , pri n exe m p l u l
clasic a l melodiei e i arată caracteristicile organizării percepţiei.
Faţă de s u n etele separate ( d i n care s e co mpune), melod i a
este ceva nou (aşa n u m itul criteriu gestalist al s u pras u m a ­
tivităţii ) . Melodia rămâne existentă c a atare, chiar dacă , d e
exem p l u , este executată cu u n sem iton m a i sus ori s e a u d c u
totul a lte s un ete (aşa n u m itul criteri u gestaltist al trans­
ponibilităţii) .
C hristian Maria von Ehrenfels a trăit intre anii 1 859- 1 932.
Articolul s ă u i m porta nt pentru gestaltis m , despre calităţile
gestaltiste ( 1 890) la care a d e pţii noii orientări s-au referit
mere u , l-a scris cu mult inai nte de a deve n i , in 1 900, profesor
la Pra g a . Fa ptul că von E h renfels a ales in l ucrarea s a ,
exemplul melod iei, probabil c ă n u este accidental , e l a fost u n
b u n cunoscător a l muzicii ş i a compus chiar mai multe li brete.
Pe l â ngă von Ehre nfels trebuie a m i ntiţi În cal itate de
col a boratori ai lui Moening ş i Vitto rio Benussi (1 878- 1 927)
care , printre altele, a abordat îm preună cu Fritz Heider ( 1 896-
1 988) perceperea figurilor răsturnate. Heider ş i-a l u at
d octoratul l a M einong , a l u crat la Berl i n Împre u nă cu gesta l­
ti ştii , a poi la Hamburg cu William Stern. A emigrat a poi În 1 93 0
 91

in S. U.A. , unde şi -a conti nuat cercetări l e . Potrivit teoriei sale

fiecare persoană trăieşte even imentele din mediul ei Încon­
jurător drept provocate . Atri buirea de talent sau efort este u n
exemplu tipic care are i m portanţă pentru procesele educa­
tionale. Teoria atribuţiei a lui Heider, fie şi numai parţial , poate
fi - dedusă d i n teoria producţiei - creaţie a Şcolii d i n G raz.

3 . 3 . 2 Şcoala din Frankfurt - Berlin

Î nceputul gestaltis mului experimental din 1 91 0-1 9 1 2 este
descris cu plăcere cu aportul u nei anecdote narate de Max
Wertheimer personal : Călătorind cu trenul În vara târzie a
anului 1 9 1 0 de la Viena În regiunea Rinului (Renania) pentru a
se recre a , Wertheimer s-a gândit În timpul călătoriei l a
perceperea vizuală a mşcărilor. Când i-a venit ideea să expe­
rimenteze cu ajutorul unui stroboscop, a coborât la Frankfurt, a
cumpărat un stroboscop pentru copii ş i a experimentat În
camera sa d e la hotel. De acolo l-a contactat pe profes orul
Schuma n n d e la Academia Comercială (din 1 91 4 devenită
U niversitate). Acesta şi-a trimis as istentul , pe Wolfgang K61er
la hotel şi i-a permis lui Wertheimer, curând , să efectueze
experienţe in laboratoru l său . Au luat naştere l ucrările
desch izătoare de dru mu r i , publicate în 1 9 1 2, des pre aşa­
numitul fenomen Phi cu care, În general , se datează inceputul
şcolii de la Fra n kfurt (mai târziu de la Berlin) a gestal­
tis mului.
Pentru această anecdotă , Michael Wertheimer ( 1 980) ,
fi ul l u i Max Wertheimer, nu a găsit dovezi istorice . Te poţi indoi
ma i ales de faptul că Wertheimer a coborât a ccidental tocmai
l a Fra nkfurt; Schumann, cu puţi n i ani înai nte a dezvoltat u n
stroboscop nou , cu care Werthe i mer a experimentat l a
Frankfurt. Dar, rămâne faptul că Werthei mer Î n condiţii d e l ucru
avantajoase , într-o perioadă de forţă creatoare a term inat mai
 92

mu lte l ucrări teoretice ş i experimenta le c u aj utorul cărora n u

numai cercetarea perce pţiei, c i şi psihologia a dobândit noi
i m p u lsuri (compara Ash , 1 962; Sarris, 1 967 , 1 967 a) .
Max Wertheimer ( 1 660- 1 943) a provenit dintr-o familie de
evrei de la P raga . A avut i nterese multipl e, a studiat la Berl i n ,
a absolvit În 1 904 l a Wurzburg , pe baza unei dizertaţii
susţinute În faţa lui K u l pe ( 1 905) care încă nu Iasă să se
bănuiască gestaltismul. D u pă o perioadă d e i ncertitud i n i ş i
şomaj, urmează anii productivi de la Frankfurt şi apoi din 1 91 6
incepe să predea la Berl i n . i n 1 929 a fost rechemat l a catedra
lui Schumann de la Fra n kfurt. După emigraţia forţată din 1 93 3 ,
Wertheimer a predat p â n ă la sfârşitul v i e ţ i i În S . U .A. ( i n
legătură c u biografia , vezi Wertheimer, 1 960).
În gestaltismul lui Werthimer a fost nou fa ptul că - in
contradicţie cu Şcoala din Graz - a privit gestalt-ul ca ceva
origi nar. Nu omul creează forma fundamentală a oricărui
obiect, formel e , structuri le s u nt ele Însele unitătile de bază ale
vieţii psihice . Această teză apăru se incă În l ucrarea l u i
Wertheimer "despre gândirea popoarelor primitive " ( 1 9 1 2) ş i
este fu ndamentată experimental p r i n lucrarea clasică a l u i
Wertheimer "Despre perceperea mişcărilor" ( 1 91 2 a )
În această cercetare efectuată Î n toa m na ş i iarna a n u l u i
1 9 1 0 , Wertheimer a arătat s u bi ecţilor săi, re pede şi aternativ,
doi sti m u l i . La u n u l , in stânga imagin i i se vedea o drea ptă
orizontală, la celălalt o d reaptă cu aceeaşi l u ngime, vertical ă ,
În dreapta jos. Cind aceşti doi stimuli au fost prezentaţi alter­
nativ, În intervalul de timp ideal de a proximativ 60 m ilisecunde,
a l uat naştere im presia unei m işcări apare nte, adică subiecţii
au avut i mpresia că l i n i a s-ar mişca (ca şi la m işcarea u n u i
ştergător d e parbriz) incoace şi Încolo peste su prafata imaginii.
Dacă ima g i n i l e preze ntate a u a părut prea re pede, s-a trăit
s i m ultaneitatea sti m u l i l or; dacă prezentarea a fost prea
 93

înceată, adică l a a prox imativ 0 , 1 5 secunde sau mai incet, s-a

creat i m presia succesivităţii. Această formă de mişcare
percepută ideal, Werthei mer, spre deosebire de a lte fenomene ,
a numit-o fenomenu l phi.
De la inceput, Wertheimer a evitat să vobească in cazul
fenomenelor phi des pre o amăgire a perceperi i . E I a recu­
noscut că nu are importanţă pentru cel care percepe , dacă
gestalt-ul mişcării este format de doi stimuli care apar succesiv
sau de o mişcare reală. În timp ce la amăg iri dispa re efectul
sau devine cel puţin mai slab, dacă cel care percepe este
edificat asu pra amăgiri i , aici s-a produs opusul - d upă expli­
caţii, fenomenul phi a devenit şi mai clar.
Rezu ltatele l u i Werlheimer nu au voie să fie greşit
inţelese În sensul că s-ar fi fixat doar o descriere de i m presii
care, În cel e din urm ă , prin cercetarea experimentală sunt
explicabile prin reducerea l a numiţi stimuli senzoriali. Aceasta
a fost atitudi nea Şcolii de la Leipzig faţă de gestaltism, dar
aceasta nu a corespuns convingerii lui Wertheimer şi nici
constatărilor sale. EI a variat eperimentele lui, cei trei subiecţi
- asistenţii i n stitutu l u i , dr. Wolfgang K6hler, dr. K u rt Koffka şi
doamna dr. Klein-Koffka au fost detem i naţi să descrie am ă­
nunţit cele percepute . Aşadar, aici la Fra nkfurt, s-a dezvoltat
progra mul gestaltismului in cadrul căruia K6hler a Încercat să
combată mai vechea psihologie a simţurilor creată in spiritul lui
Herma nn von Helmholtz ( 1 82 1 - 1 894). Dacă Helmholtz cu aşa
numita prezumţie a consta ntei a presupus o relaţie de unu - la
unu - Între stimul şi impresia senzorială, K6hler a arătat cât de
greşită este această presupunere; Koffka pe baza lucrărilor lui
Wertheimer şi K6hler a i ntrat Într-o dispută polemică cu
Benussi ca reprezentant a l Şcolii din G raz, in legătură cu
fundamentarea psihologiei percepţiei, el, in opoziţie cu cei din
Graz, a presupus faptul că gestalt-ul nu poate fi derivat.
 94

Percepţiile nu pot fi derivate din senzaţi i ; gestalt-ul este insoţit

de procese psihologice , care nu se pot red uce la stări de fapt
parţiale. Koffka a deplasat noţiunea de sti m u l de la organul
receptor la ob iectul receptat, a poi la câmpul de receptare . De
aici a tras concl uzia că gertalt-urile nu sunt de găsit numai in
trăire, ci aidoma a cţiunii ele sunt determ i nate d e legi sau
principii gestaltice.
La această concepţie, că acţiunea are � i calităţi de
gestalt (form ă , structură) urma să aju ng ă p uţi n mai târziu şi
Wolfgang K6hler prin cercetările sale cu privire la antro poide.
La propunerea medici n istului berlinez Max Roth mann, Acade­
mia de Ştii nţe a Prusiei a a m enajat În 1 91 3 pe i nsulel e
Teneriffe , o staţiune cu m a i m uţe pentru a s t u d i a Însuşirile ş i
capacităţile p s i hi ce ale a n i m al e lor i n con d iţii de viaţă
a proximativ naturale . La propu nerea lui Cari Stu m pf, Wolfgang
K6hler a condus in anul 1 91 4 a ceastă statiune. Aceasta a fost
o decizie bună , deşi K6hler nu a dispus de experienţe specifice
În domeniul biologiei sau al psihologiei animalelor, În plus avea
atunci doar 26 de a n i , pri n urmare era incă foarte tânăr.
Wolfgang K6hler s-a născut În anul 1 88 7 la Reva l ,
Tal l in-u l de a z i , într-o fam i l ie d e profesori. Tatăl său a fost
directorul u nui gimnaziu in care se Învăţa În limba germană. A
studiat medicina , şti inţele naturii ş i filozofia la Tlibingen, Bonn
şi Berlin. A promovat exa menul in 1 909, pe baza susţinerii unei
cercetări ex perim entale despre percepţia acustică , la profe­
sorul Cari Stumpf; K6hler a devenit ulterior a s istentul l u i
Schumann l a Frankfurt. Între 1 9 1 4- 1 920 a condus Staţiunea d e
Antropoide a Academiei Prusace de Ştiinţe d i n Te neriffe . D u pă
ce a fost chem at la cated ra l u i G . E . M li l ler d i n G atti ngen, in
1 922 a fost invitat ca urma� al lui Cari Stum pf l a B erli n . K6hler
d upă " prel u a re a puterii" d e către socialişti, ca u n u l di ntre
puţinii profesori de psihologie s-a opus national-socialiştilor ş i ,
 95

in cele d i n urm ă , i n 1 934 , când abuzurile asu pra institutului

său au devenit insu portabile, ş i-a cerut pensionarea Înainte de
ti m p. A emigrat a poi in S . U . A. unde a predat până la sfârşitul
vietii ( 1 967) l a Swarthmore College.
Experimentele l u i Kbhler cu cimpanzei au devenit, Între
timp, atât de cunoscute, încât au intrat În m anualele de
psi hologie şi de biologie nu doar pentru liceu , ci şi În cel e
elaborate pentru şcoala generală. D u pă Kbhler, c i m pa nzeii
sunt in stare să rezolve probleme com plexe . Animalele
folosesc u n băţ pentru a lua bananele de pe acoperişul cuşti i ,
scop i n care suprapun două-trei l ă z i pentru a - ş i atinge ţi nta .
Totodată işi procură hrana folosind beţele printre gratiile cuştii,
mai mult, l e i ntroduc unul într-altul dacă hra na se găseşte la
prea mare distanţă, pentru a o putea ajunge. Ceea ce este mai
puţin cunoscut este faptul că incă inaintea lui K5hler, Leonard
T. H o bhouse a efectuat o parte din acest e experienţe.
Experimentele lui K5hler Însă au fost făcute mai sistematic, au
fost descrise cu multă grijă şi, concomitent, a u fost parţial
filmate (compara Luck, 1 987) . Este decisiv fa ptul că psihologul
K5hler a găsit o exp l i caţie teoretică mai convingătoare . EI a
observat că rezolvarea corectă a u nei probleme nu a pare
accidental (intocmai ca la Thorndike prin experie nţă şi eroare,
nu ca la Hobhouse prin învăţare perceptivă), ci dintr-o dată.
Scopul şi mijloacele ulterioare formează un gestalt;
recunoaşterea acestuia prin intermediul a n i m a l u l u i , K5hler o
numeşte pricepere . Paralel cu Werthei mer, cu care K5hler
core s ponda d i n Teneriffe , Kbhler a recu noscut acţiu nea de
inţelegere a gestalt-ului.
EI şi-a efectuat cea mai mare parte a experimentelor cu
cimpanzei, până În vara anul u i 1 9 1 4 , când a izbucnit p i m u l
zăzboi mondia l . Cu toate c ă Spania a rămas n eutră , el nu a
putut părăsi ins u lele până in 1 920. Deseori , englezii au bănuit
 96

că cercetarea cu cimpa nzei este doar un pretext şi că, În

realitate, germanii ar construi a ic i o pistă de ateri zare pentru
avioane de ră zboi. Pla nurile iniţiale de a extind e staţiunea de
a ntropoide în aşa fel încât să devină o staţiune pentru diferite
a ni male tropicale s-au d i s i pat prin înfrâ ngerea g erma nilor şi
prin inflaţia care a urmat. K6hler a avut, probabil, ocazia să-şi
replieze experimentele pe urangutani, deoarece informaţii le cu
privire la experimentele ulterioare au fost publicate mult ma i
târziu (J aeger, 1 988). T n 1 920, stati u ne a a fost desfii nţată ,
cimpanzei au fost tra nsferaţi la Grădina Zoologi că din Berlin.
Prezentarea făcută de K6hler in legătură cu experi­
mentele cu c i m pa nzei ( K6 hler, 1 9 1 7) a fost prim ită de cercuri
largi, deoarece a fost expusă intr-o carte ( 1 92 1 ) şi au avut
efecte conside rabile asupra psihologiei rezolvări i problemelor,
deopotrivă asupra cercetări i atitudinilor. Kbhler, la rândul său,
după experienţele d in Teneriffe, s-a d i sta nţat total de psiho­
logia a nimalelor şi cercetarea gestaltică a u nor procese de
rezolvare a problemelor urmând să o promoveze mai târziu la
Berl i n , alături de Wertheimer şi Lewin, care au a ctionat alături
de dânsul.
Kbhler e ste considerat dre pt "natura listul" d intre teore­
ticienii gestaltişti. E I s-a ocupat de dovada teoretică a faptul u i
c ă ş i fizica prezi ntă gestalt-uri . Ti m p d e d e ce n i i , el a experi­
mentat ca să facă dovada (disputată î n că şi a stăzi) că nu
numai perceperea are loc după principii gestaltiste , ci că însăşi
activitatea cre ierului este ordonată d u pă asem enea principii
gestaltice, fu n cţional - echivalente (aşa numitul postulat al
izomorfism ului).
Ca urmaş a l lui Stumpf, cu Wolfgang K6hler În calitate de
di rector al I nstitutu l u i de Psihologie din Berl i n ( 1 922). Începe
perioada propriu-zisă de inflorire a gestaltismulu i În Germania
- denumită şi d escrisă de elevul lui Kbhler, Wolfg ang Metzger
 97

i 1 970) ca u n " parad is pierdut" . I n stitutul berli nez, care a fost

. postit în Castelul orăşenesc (intre tim p demolat) şi care se
1IUmăra printre cele mai bine dotate institute ale tim pului, i s­
au adăugat in 1 9 1 8 prin numirea l u i Kurt Koffka ca profesor

extraordinar l a G iessen şi in 1 92 9 prin n u m i rea lui Max

Wertheimer la Frankfurt alte două Iăcaşe de cercetare
�staltistă.
Revista " Cercetarea psih o logică , ed itată in 1 92 1 d e
"

Wolfgag Kohler, Hans Gruhle şi Kurt Goldste i n , a devenit

organul central al cercetării gestaltiste (compa ra Ash , 1 985) .
Pentru psihologi nu exista incă nici arii profesionale clar c ir­
cumscri se, nici cursuri s peciale. Studentii care au ven it la
Institutul din Berl i n au stud iat psihologia În scopul promovării,
oarecum, a unei "specialităţi de lux". Aceştia proveneau cu toţii
din partea su perioară a clasei de mijloc; fra pant este numărul
mare pentru a cel timp de femei şi stră ini, in s p ecial din tările
Euro pei de Est (compara şi Sprung, 1 987) . Mulţi colaboratori şi
studenţi au fost orientaţi politic spre stânga dete rminaţi să
scrie pentru Caietele lunare, socialiste, "Scena mondială" a lui
Ossietzky, preocu pate de arta, m uzica şi ştiinţele naturii.
Lucrarea l u i Wertheimer, apărută postum , in 1 945 (în
germană in 1 957) despre gând irea prOductivă a cuce rit p ri n
farmec şi valoare, prin includerea i n cadrul s ă u a discuţiilor lui
Wertheimer cu Albert Ei nste i n , purtate l a Berl i n . D e aceea
lucrarea este o contribuţie importantă nu numai la dezvoltarea
psihologiei şi gândirii psihologice ci, totodată, a ştiinţei in
ansambl u . Chiar dacă cu mult timp inainte, Kurt Koffka a scos
în evidenţă utilizarea gestaltismului pentru psihologia genetică
şi a atras atenţia asupra importantei d ezvoltării perceperi i În
context cultural.
Kurt Koffka s-a născut in 1 886 la Berlin. EI a studiat fi lo­
zofia şi a urmat cursurile lui Cari Stu m pf, fi nalizate cu examen
 98

aidoma lui Kohler ş i Lewin . A fost asistent u l lUi K iJ l pe la

Freiburg şi WOrzbu rg , apoi in 1 9 1 0 , a lui Friedrich Schumann
l a Frankfurt. D in 1 9 1 1 a predat la G iessen. Î n 1 924 a emigrat
În S . U .A. şi a predat la diferite u niversităţi , a murit În 1 94 1 .
E I este considerat ca membru fidel al Şcolii de ia Berl i n ,
c u toate că nu a predat niciodată aici. Î n S . U .A. a devenit unul
di ntre cei mai fervenţi adepti ai gestaltismului. D u pă ce in 1 933
Wertheimer şi Lewin , potrivit legilor rasiale, au fost obligati să
em igreze, in 1 935, Kohler a continuat gestalti s m u l in
G ermania, d a r această orie ntare a fost "decap itată " , cum se
poate citi ocazional. Şi, in pofida acestei realităţi , in Germania,
cu aportul lui Wolfgang Metzger ( 1 899-1 979) , Kurt Gottschaldt
( 1 902 - 1 994) ş i Edwin Ra usch ( 1 906- 1 994) a u apărut i m por­
tante lucrări gestalti ste (com para Stad ier, 1 985). C h i a r dacă
Wolfg a ng M etzger a susţinut mai târzi u că gestalti s m u l ş i
naţional-social i s m u l au fost fu nda mental incompatibile , n u se
poate dovedi o prirea, intr-un fel sau altul, a gestaltismului prin
i d eologia naţio nal-social istă .
În S . U .A . , gestaltiştii germ a n i emigraţi a u găsit o altă
"scenă ştii nţifică" care le-a permis să se a firme nestânje niti de
n i men i . Dacă in Germania gestalt iştii au atacat psiholog i a lui
Wundt, psihologii a mericani au d e păşit de m u lt psihologia
fiziologică a acestuia (şi abia d a că s-au ocu pat serios de
psihologia popoarelor) . Adversaru l ştiintific a l gesta ltis m u l u i
devenind d e a c u m behaviorismul. N u a fost căutată Î n c ă legă­
tura de la sine inţeleasă În Germ a n ia cu filozofia , ci a p licarea
practică a psihologiei. Astfel, d i n gândirea gestaltică timpurie,
in S . U .A. , s-au i m pus procedeele psi hodiagnostice , testul
gestaltist Bender şi u n e l e a precieri În l egătură cu psihologia
d ezvoltării şi educaţiei, in genera l .
Răspând irea gândirii psihologice gestaltiste in S . U .A. a
fot ingreunată de faptul că re preze ntanţii impotanţi ai
 99

gestaltismului au putut lucra la i nstitute bine dotate , dar, În

parte , nu au avut doctoranzi, deoarece aceste institute nu au
avut dreptul s ă l e organizeze. Toate acestea a u contri buit la
receptarea ezitantă a gestaltismului În S . U .A.
În Germania postbelică, unele catedre au fost ocu pate' d e
gestatişt i , d a r aceştia s-au simţit îndatoraţi doar parţial gestal­
tismului. Când , la sfâ rşitul anilor '50, s-a aj uns la o receptare
intensivă a psihologiei americane, s-a reimportat mai puţin
psihologia gestaltistă germană, d eoarece interesul psihologilor
tineri era mult mai mare pentru domeniile care nu apucaseră a
fi cunoscute şi cultivate in G ermania, teoriile Învăţării marcate
de behaviori s m , d iagnosticării, p sihologiei sociale, experi­
mentale ş i psi hotera piei. Mai ales Metzger, R a usch ş i G ott­
schaldt au scos În evidentă trăsăturile de bază ale gestal­
tism u l u i şi au Încercat să dovedească, În general , util itatea
apl icării l u i in cercetarea limbii, terapia jocului si pedagog ie.
Din anii '70, Societatea Gestaltistă prin conferinţe care aveau
loc d i n doi in doi ani, prin revista ed itată de ea, "Gestalt
Theory" se i m p l i că in răspândirea g â ndi rii gestaltiste cu orice
preţ.

3 .3.3 Şcoala de la Leipzig

Prin alungarea reprezentantilor de frunte, gestaltismul nu

a fost total l i c h idat. Î n afară de gestaltiştii mai tineri a mintiţi,
mulţi alţi psihologi s-au considerat adepţi a i unei concepţii
structurale: Narziss Ash , Erich R. J aensch şi mai ales repre­
zentanţii "Structuralismului genetic" d i n Leip z ig cu Felix
Krueger ş i alţii. N oţiunea de structură În anii 1 920 a fost
utilizată mai cu seamă În cadrul u nor discipline ştiinţifice foarte
diferite. i n psihologie a devenit o etică ce, in primul rând, a fost
considerată facultativă, dar la o cercetare mai atentă, vom
constata că a avut o importanţă mare .
 1 00

Conducătorul Şcolii de la Lepzig a fost elevul �i urmaşul

l u i W u ndt, F e l ix Krueger. Deoarece �coala lui Wundt este
numită adesea �i "Şcoala de la Leipzig", În mod curent despre
şco ala structural istă genetic ar trebui vorbit ca despre tiA doua
Şcoală de l a Leipzig".
Felix Krueger ( 1 874- 1 948) în 1 906, îm pre u nă cu Charles
S pearman au i mpus metoda anal izei factorial e . Krueger a fost
elevul l u i Theodor Lipps �i-a s u sţinut În 1 903 doctoratul l a
Wundt, a d evenit În 1 9 1 0 profesor la H a " e �i, Încă din acelaşi
an, urmaşul lui Wundt la Leipzig . Acest institut a fost cond u s
de Krueger t i m p d e 2 0 de a n i .
Î n activitatea s a a pornit d e l a teoria sentimentu l u i sus­
ţinută d e profesorul său, Cornelius , care , cu mult timp Înaintea
l u i Kru eger a i m pus concepţia că sentimentele sunt cal ităţi
gestaltiste, după cum sustinuse şi E hrenfels. Krueger a extra­
polat a ceastă teorie asupra cal ităţilor com pl exe, adică asupra
calităţi lor unor structu ri s uflete�ti �i asupra pri matului Învăţării
Întregii trăiri asu pra părţilor s a l e com ponente. Î n l u crarea
"Despre structurile psihice " ( 1 926) , Krueger scrie: "În sistemul
�tiinţific in devenire al psihologiei - acum În ciuda tuturor
prejudecăţi lor, noţiu nea de structură p s i h ică reprezintă u n
moment determinant, p u rtător a l tuturor celorlalte idei a l e
vremi i . Noţiunile discutate şi prel ucrate pe larg c u m s u nt cele
de: sentiment, gestalt , stru ctură sunt dependente de ea. i n
sistematica deductivă nu s u nt d e cât derivările lor logice. Ideea
valorii care lumi nează d iferitele �tiinţe - presupue În toate cele
patru d irecţi i claritate psihologică " . ( p a g . 2 7 ) . P rezentarea l u i
Krueger pentru cititorul zilelor noastre s u nă greoi şi neclar; d e
exem plu, cân d l e atri buie struct u ră sentimentelor: " Notiunea
psihică d e structură mai Îndea p roape exprimă urm ătoarel e :
Î ntâ m plarea psihică e ste condiţionată d e u n co m plex de
orie ntări relativ persi stente c u m ar fi , de exe m p l u , urmările
 1 0 1

�gate de trăirile a nterioare; acest com plex de efecte este l egat

Într-o unitate care depăşeşte momentul" (pag. 1 1 9)
Privit cu obiectivitate putem reţine că structurali s m u l l u i
Krueger, p e de o parte , se dista nţează clar d e psihologia
elementelor l u i Wundt şi relevă , că Întâ m plările psihice n u
decurg fragmentar, c i chiar de l a Înce put c a un flu x d e trăiri .
Faţă de Şcoala d i n WOrzb urg , Krueger arg u m e ntează că
experimentele sale de psihologie asupra gândirii au subestimat
Însemnătatea sentimentelor, cu toate că d i n procesele verbal e
ale experimentatorilor a u rezultat multe ind icaţii legate d e
Însemnătatea unor sentimente iniţiale. i n cazu l g estaltismului
berl inez, Krueger critică neglijarea laturii senti mentale a trăi­
rilor, nesocotirea structurilor psihice dispoziţi onale şi absenţa
unor Întrebări genetice planifi cate .
A doua Şcoală d e la Lepzig a avut o mare contribuţie la
efectuarea cercetări lor În domeniul psihologiei d ezvoltării ;
Friedrich Sander a sesizat form area unor tră iri gestaltiste d i n ·
antigestalturi difuze ( germen i de gestalt) şi le-a d e n u m it prin
noţi u nea de geneză actu ală. Individul poate favoriza acest
proces al genezei actuale, dacă se aprop ie mai m u lt de obiect.
Geneza actuală are ,de exemplu , importanţă pentru domeniul
gândirii productive.
Friedrich Sander ( 1 889-1 971 ) a studiat cu Theodor Lipps
si Wilhelm Wundt. A d evenit (ultimul) asistent al lui W u ndt şi
apoi cola borator a l u i Krueger pâ n ă când in 1 92 9 este numit
profesor la G iessen şi din 1 933 l a Jena. Sander a făcut parte
dintre puţinii profesori care pe baza legilor de deznazificare au
fost concediaţi În 1 945; intre 1 954 şi 1 960 Sander a predat in
calitate d e profesor titular la Universitatea din Bon n .
A doua Şcoală de la Leipzig a Încercat să tra nsfere
raţionamentele gestaltiste asu pra individ u l u i , inclinatiei aces­
tuia spre structură, deopotrivă asupra stru cturilor socia le. Mai
puţi n infestat de ideologia nazistă, mai degrabă gata să-ş i
 102

p u n ă propria teorie psiholog ică În slujba celor aflaţi l a putere,

g estaltismul l ui s-a doved it a fi d eosebit de vulnera bi l . Sander
a crezut, de exe m p l u , că ar putea recu noaşte În evrei ni şte
fii nţe parazitare (compara În l egătură cu a ceasta Geuter,
1 984) .

3.4. Teoria câmpului

Î n cadru l ştiinţelor sociale, noţiu ne a teoriei câm p u l u i a
. fost folosită Î n diferite contexte. Comun - pentru toate utilizări l e
ar f i faptul c ă implică o concepţie cu caracter holi stic u nitar ş i
totodată înterd ependentă d i n tre receptare, tră i re ş i atitudine.
Prin a ceste n ote, teori ile câmpu rilor i ntră În c ontrad ictie, cu
toate concepţiile elementariste . Dacă Kohler Î n teoria câm pul u i
a vrut să dov edească paralelismul p roceselor psihol ogice şi
fiziolog ice, teori ile câm p u l u i l u i Edward Tol m a n şi Kurt Lewi n
pot f i nu mite p u r psi holog ice. Î n continuare n e v o m ocupa d e
teoria l u i Lew i n c u privire l a câmp . Aceasta s - a dezvoltat d i n
g estaltis m ş i a d obâ ndit o im portanţă deosebită pentru psiho­
logia socia l ă .
Kurt Lewi n s-a n ă s c u t În 1 89 0 , l a Magi l n o care atunci
făcea parte din provi n cia pru sacă , Pose n . A crescut la Berl i n ,
a studiat scurt timp medicina ş i biologia, s - a ocu pat apoi doar
de filozofie şi psiholog i e. Lew i n a fost stu d entul lui Cari
Stu m pf. Marcat de Ernst Cassirer, dar mai ales de gestaltistii
berl i nezi WOlfgang Koh ler, M ax Werthei mer şi Kurt Koffk a ,
L ewin a lucrat i niţial la a n u mite problematici de psihologia
voinţei În cola borare cu Ash. Apoi şi-a d ezvoltat treptat teoria
câm pului. Obligat de natu ra legilor naziste ale fu nctionarilor, În
1 93 3 , Lewin e migrează În S.U . A . , u nde conti n u ă să cerceteze
d iferite aspecte d i n d o m e n iile preem inent ale ps i hologiei
d ezvoltării, educaţi ei şi a l e celei sociale. Prin n u merosii săi
elev i , Lewi n a i m pus mai m u lte orientări noi ale psihologiei În
 1 03

legătură cu dinam ica grupului, cercetarea a cţi unii, teoria

acţiunii, psihologia ecologică ş . a . Lewin a m u rit În 1 94 7 În
S. U .A. Lucrările sale au apărut În ediţia Kurt Lewin ( K LW )
începând din 1 98 1 .
Fără îndoială că l u crarea timpurie a l u i Lew in Despre
război ( 1 91 7) poate fi privită ca un început al teoriei câm pului ,
deoarece aici sunt numite câteva puncte de vedere importante:
nu alcătuirea fizică, ci spaţiul structurat conform trăirii, n umit
de Lewin mai târziu s paţiu vital, îi stârneşte i nteresul. Aici
Întâlnim concepţia fenomenologică preluată În parte de la
profesorii săi , noţiu nile centrale ale teoriei câ mpului de mai
târziu, noţiunile cu care va opera: graniţă, zonă , orientare. Din
punctul de vedere al contemporanilor noştri, teoria câmpul ui lui
Lewin formează paranteza În care se pot cuprinde teoretic şi
se pot interpreta domenii diferite cu privire la prelu crarea de
conflicte, procese de gru p sau regresul psihic.
Lewin în decurs u l vieţii a schimbat de mai m u lte ori
denu mirea pentru procedeul său . A vorbit despre dinam ică,
psi hologie topologică, psi hologie vectorială şi , În cele din
urmă, des pre teoria câ mpulu i . Î n ultimii ani ai vieţi i, Lewin a
vehiculat noţi u nea d e "teorie a câmpulu i" şi a reinterpretat
rezultate ale u nor cercetări anterioare, din pers pectiva teoriei
câmpul u i . Î n u lt i m ul timp, Lewin s-a străduit să dezvolte în
continuare modul de abordare fenomenologic s pre cel genetic­
cond iţional ş i spre o formalizare cu aj utorul topologiei şi a
matematicii vectoriale.

3.4. 1 Trăsăturile de bază ale teoriei câmpului

Î ntr-o l u crare despre "Teoria câmpului În văţării " ( 1 942)
KLW voiA, pag . 1 7-185), Lewin prezi ntă intuitiv şase "carac­
teristici de bază ale teoriei câm pu lui":
 104

1. Metoda constructivă - ca şi pe ntru alte ştii nţe ea este

necesară În trecerea de la o metodă care clarifică la
u na " constructivă" sau "genetică" (exemplu din
d omeniul biologiei - trecerea d e la metoda lui Linne la
cea alui Darwin).
2 . Presupunerea d inamică - asemănătoare cu psihanaliza, dar
cu o severitate metodică mai mare, e nevoie să fie
dezvoltate construcţii şi metod e "care tratează forţele de
la baza atitudiniift•
3. Presupunerea psihologică - pentru o teorie psiholog ică a
campului, Lewin a cerut ca acesta, câmpul prin care un
individ este determinat, să nu fie descris obiectiv, fizic,
ci În modul În care există pentru individ intr-un tim p dat.
Ca sarcină , in perspectivă, Levin vede dezvoltarea de
construcţii şi definiţii operaţionale.
4 . Plecarea d e la anal iza situaţiei totale - Lewin consideră "de
reg ulăn mai avantajos fa ptul să inceapă "cu o ca rac­
terizare a situaţiei complete". D u pă această primă
apropiere, diferitele aspecte şi părţi ale situaţiei sunt
supuse unei analize specifice, amănunţite. Ca exempl u ,
Lewin denumeşte mări mea spaţiului mişcării li bere sau
atmosfera amabilităţii , care poate fi măsurată.
5. Atitud inea ca o functie a câmpului actual - nu trecut ul ca
atare condiţionează atitudinea prezentă, ci doar ind irect
prin faptul că un câmp psihologic trecut reprezintă u na
di ntre originile câmpului actual.
6. Prezentări matematice ale unor situaţii psihologice - Lewin
tinde s pre un lim baj "logic obligatoriu care corespu nde
cu metodele constructive" şi vede in notiunile topologice
şi vectoriale precizia, care este "superioară tuturor
 105

celorlalte materiale auxiliare noţionale cu noscute În

psihologie" până atunci .
Lewin a avut un rol stimulativ asupra psihologiei
americane - nu numai a celei sociale. Aceasta a fost motivată,
parţial. de personalitatea !?i de indemânarea sa de a câştiga
persoane !?i i nstituţii care să-i finanţeze ideile sale. (Lewin ca
emigrant a fost sprijinit de Rockfel ler - Fundation, de orga­
nizaţii evreie!?ti şi de unele persoane particu l a re). Î n mare
parte "succesul" l u i Lewin rezultă din teoria sa, din verificarea
experi mentală a acesteia, din înţelegerea ştii nţifică ca re a
cores puns unor necesităţi practice ale psihologilor şi peda­
gogilor americani. Trebuie să ne gând im mai ales la experi­
mentele impresionante ale lui Lewin despre efectele conducerii
autocrate !?i democrate pe care le-a efecuat la sfărşitul anilor
'30 impreună cu colaboratorii săi Ronal d Lippitt ( 1 914-1986) şi
Ralph K. White.

3.4.2 Conflicte
Conflictele !?i depăşirea lor au a părut pentru Lewin încă
din perioada berli neză cu u n subiect central, pe ca re l-a
abordat Împreună cu colaboratori i săi. E I vedea in conflict forţe
opuse , aproximativ la fel de puternice, care au efect, con­
comitent, asupra individul u i . Se deosebesc de către Lewin trei
cazuri diferite:
1. Conflictul apeten,tă-apeten,t ă, cu două caractere ce implică o
chemare pozitivă de aproximativ aceeaşi forţă. Noţ iunea
m ult folosită a stăzi in psihologie şi pedagogie cu
'
caracter de che mare a fost creată de Lewin - in engleză
"valence" - valenţă. Un exemp l u pentru confl ictul ape­
tenţă - apetenţă este alegerea făcută de u n cl ient intre
două meniuri la fel de scumpe, care-i plac in egală
măsură .
 106

2. Con flictul a versiune-aversiune există, când trebuie să existe

o decizie între două caractere negative de chemare.
Este vorba de a alege răul mai mic, ambele posibilităţi
de decizie fi ind la fel de neatractive.
3. Con flictul apeten,t ă-a versiune există dacă un caracter de
chemare pozitiv !?i unul negativ au ca efect functionarea
vectorilor, acţ i u n ea lor din aceeaşi parte asupra unei
persoane (de exemplu un copil vrea să mângâie un
câine, de care însă se teme),
Î n conflicte deosebit de puternice, i nte n se, se poate
întâmpla ca o persoan ă să nu se mai expună conflictului, ci -
cum spune Lewin - iese din câmp, Situatiile d e conflict sunt
determinate în mod esenţial prin mediul în conjurător al
individului, dar este im portant să ţinem cont de faptu l că
"med iul înconj urător" este mediul perceput de i ndivid şi nu
numa i de mediul obiectiv propriu-zis,

3.4. 3 Spaţiul vital şi topologia

Lewin atrage atenţia asupra faptu lui că î n jurul unei
persoane există mai multe structuri şi eve n i mente de natură
cvasifizică !?i cvasisocia lă, de exemplu: camere, coridoare,
mese, scaune, cuţite, prieteni, vecini etc. Copilul, de exemplu,
află însu!?irile acestor structuri în prima copilărie; obiectele se
răstoarnă, cad jos, u n ii adulţi sunt prietenoşi, alţii severi. Există
locuri in care eşti ferit de ploaie, în timp ce in altele, poţi fi in
siguranţă lângă adulţi etc. nu însuşirile fizice sunt determinante
pentru copi l , ci posibilităţile funcţionale. U nele lucruri stimu­
lează la mân cat, altele la căţărat. Aceste stări de fapt ale
mediului înconjurător, Lewin le nu meşte caractere sau forţe de
chemare ori valente, Felul (semn u l ) şi tăria u n u i caracter de
chemare sunt determinate, în mod esenţial , de necesităţile
 1 07

momentane ale persoanei. Din asemenea considerente s patiul

vital al individului trebuie imaginat într-o schi m bare perma­
nentă: unele lucruri î!;ii schimbă fa rmecul în timp ce altele il
pierd ; u nele regiu ni pozitive ale s paţiului vital pot fi ati n se
numai după d e pă!;iirea regi u n ilor cu val ente negativ e. Astfel.
gradul academic al valenţei pozitive se atinge doar dacă s-a
parcurs o reg i u n e cu valenţă negat ivă (muncă şi privaţiuni în
cadrul stud iul u i) .
Partea matematic-topologică a l ucrărilor lui Lewin, astăzi ,
este mult mai puţin băgată în seam ă ca , de exemplu: expu­
neril e practic-psihologice ale lui Lewin. Scopul lui Lewin a fost
să introducă cu ajutorul matematicii. în special a l topologiei, u n
grad m a i ridicat d e exactitate în teoria s a !;i i cu aceasta În
psihologie. Î n consecinţă Lewin prezi ntă spaţiu l vital de prefe­
rintă similar curbei Jordan ( su prafaţă ovală , mărgin ită). în
cad rul căreia acest spatiu vital cu prinde persoana - repre­
zentată ca un punct. Schimbările în spaţiul vital s u nt rezultatul
unor forţe ale câm puluui. Regiuni ale spaţiului vital cu valenţe
pozitive determină persoana, să tindă spre această regiune ca
ţintă şi să evite regi u n i cu caracter de chemare negativ.
Această "trecere prin" spaţiul vital nu este în nici un caz,
întotdeauna. o mişcare fizică - si este numită de Lewin, l oco­
moţie. Conflictele, cum au fost n u m ite pot fi înţelese acum mai
bine ca locomoţie în spaţiul vital .
E cuaţia d e atitud ine universală a l u i Lewin, V = f ( P U).
după care atitud i nea (V) este fu ncţie (f) de persoana ( P ) şi
mediul (U); ea nu trebuie însă să fie înţeleasă greşit, ci doar ca
o ecuaţie strict matematică. Aceasta accentuează a s upra
faptului că m e d i u l înconj urător este reprezentat întotdeauna
cognitiv. Deoa rece s paţiul vital înglobează med iul înconjurător
şi persoa na, form ula devine şi: V = f (L r), ad ică atitud i nea
este , d u pă Lewin o funcţie a spaţi u l ui vital .
 108

U n p u n ct de vedere im portant al acestui mod d e a privi

este accentuarea prezentu l u i - mai in totdeauna in opoziţie cu
metoda istorică a psihanalizei. Concepţia l u i Lewin d espre
istori citate - se arată in diferenţierea sa intre gândirea aristo­
telică �i galileică, "A fost tipic pentru gândirea aristotelică, a nu
deosebi suficient intre probleme i storice şi sistematice.
U rmarea a fost că fapte trecute sau viitoare au fost tratate
drept cauze ale unor evenimente actuale. Î n opoziţie cu
această prezu mţie dorim să subliniem pregnant teza că nici
faptel e psi hice trecute , nici cele viitoare, ci doar situaţia
actuală poate infl uenţa eve nimentele in desfăşurare" (Lew i n ,
1 936 a , pag.34-35).
Aceasta inseamnă că pentru Lewin evenimentele psihice
trebuie explicate in corelaţie cu însuşirile sistemului social care
le gen erează , perioada a pariţiei acestor even i mente . Analiza
unor evenimente istorice a nterioare aruncă doar puţi nă lumină
asupra etiologei şi are doar puţină valoare expl icativă şi de
prognoză , evenimentele a nterioare nu sunt lipsite de i mpor­
tanţă pentru Lewin, dar au şi pot avea numai o anu mită
importanţă, În măsura in care d eterm ină dispoziţia psihică a
i ndivid ului �i atitu di nea sa actuală: " Este real - consideră el -
numai ceea ce are efect" hic et nunc (acum �i aici).
-

3.3.4 Teoria câmp ului şi dezvoltarea

Din punct de vedere al psi hologiei dezvoltări i este
important faptul că spaţiul vital al copilului este mai mic şi mai
puţi n diferenţiat. Î n comparaţie cu adultul, copilul , chiar dotat,
se love�te mai devreme de obstacole , acţionează mai timid şi
este mai preocupat să nu g reşească . Spaţiul de mi�care al
copilului slab dotat este mai mic decât al celui dotat, sănătos.
Spaţiul vital al copilului, in genera l , este determinat �i d e
·
limitel e im puse d e alţii, preponderent d e părinţi . Lewin averti-
 109

zează asu pra faptului că extinderea temporară a spaţiului v ital

la copil este mai mică , pe ntru că el trăieşte mai intens d ecăt
adultul clipa , prezentul . Apoi. Ia copil , planul realităţii şi cel al
fanteziei din spaţiul vital sunt mult mai a pro piate .
Urmărind indea proa pe exemplul situaţiei tâ nărului p utem
sesiza mai bine plauzibil itatea mod u l u i de a privi În spiritul
teoriei câmpului: domenii ale spatiului vital, i naccesibie până
acum se deschid (de exemplu , fumatul in public), altele , care
aparţin in mod u n ivoc s paţiului vital al copilul u i (cum ar fi
sugerea degetului mare, jocul cu păpuşile) se inchid. Restruc­
turarea considera bilă a val enţelor şi barierelor din spaţiul vital
din perioada adolescenţei conduc la nesiguranţa şi confl icte
diferite .
Cum poata arăta i ntegrarea u nui concept psihanalitic in
teoria câmpul u i , Lewin o relevă prin teoria regresiei. Regresia
ca intoarcere de la un punct diferenţiat la u nul mai puţin
d iferenţiat al d ezvoltării psihice se relevă la d eosebirile in
starea psihică intre un adult şi un copil in cazul unei incercări
pu ternice, de pil d ă in condiţia unor forţe care infl uenţează
puternic o persoană este un sistem puţin diferenţiat, adică este
"regretat" in timpul in care este incercat la un nivel pri mitiv.
Lucrările experimentale ale colaboratorilor lui Lewin pot dovedi
aceste presu p u neri ( D espre relaţia di ntre teoria câmpului şi
psihanaliză, compara Luck şi Rachtien , 1 989) .
Timp de mulţi ani , Kurt Lewin a turnat filme. Acestea i-au
slujit, concom itent, unor scopuri diverse . E l e au costituit
materialul primar În vederea dobândirii u nor cunoştinţe despre
afecte, confl icte, act i u n i vol itive şi spaţiul vital; totodată i-au
servit ca material intu itiv in sustinerea unor prelegeri şi in cele
din urmă i-au satisfăcut u nele necesităţi a bsolute particulare ,
deoarece persoa nele fil mate a u făcut parte, in excl usivitate,
di ntre rudele sale apropiate.
 110

Activitatea l u i ca real izator de filme i-a adus lui Lewi n ,

atât În Germania cât l? i Î n străin ătate, aprecieri remarcabile. Î n
mai multe pu blicaţi i , mai ales din cele consa crate ps i hologi ei
dezvoltării, Lewin s-a referit la propriile Înregistrări fil mate . T n
cad rul prelegerilor sale, Lewin şi-a util izat fi lm ele ca pa rte
integrantă a referirilor sale cu priivire la psihologia dezvoltării
( Lewin, 1 987) . Chiar dacă auditorii săi n-au inţeles complet
dezbateril e despre teoria câmpului, - cu filmele scurte des pre
copii în situaţii conflictuale, Lewin s-a putut face înţeles.
Aceasta este valabil mai ales pentru prelegerea lui Lewin la cel
de al IX-lea Conges I nternaţional de Psihologie din 1929 de la
Yale, unde a atras prin fil mele sale atenţia şi a precierea un a­
nimă a participantilor.
Fi lmele lui Lewin ( Luck, 1 984, 1 985) prezintă, în majo­
ritatea lor, copii in situaţii conflictuale naturale sau create
experimental . Aşa, de exemplu, un copil mic, des părţit printr-o
barieră de ţi nta vizată de el. Fil mul sonor al lui Lewin, "Copilul
şi l umea" din anul 1 931 (Luck, 1 989) reflectă dezvoltarea copi­
lu l u i de la naştere până la vârsta de 8 ani. Caracterul de
chemare a obiectelor din med iul înconjurător al copilului devine
vizibil prin mânuirea indemâ natică a camerei de fil mat. cât se
poate de clară , evidentă , extinderea şi diferentierea spaţi u l u i
vital la copil u l î n creştere. Noţiu nea spaţiului vital , c u deo­
sebire, a avut o însemn ătate centrală n u doar pentru Lewi n , ci
şi pentru William Stern şi elevii săi. Î n perspectiva cercetărilor
ulterioare i ntreprinse de el şi colaboratori .
Stern, in timpul creării fl melor lui Lewin, a l ucrat în cadrul
psihologiei diferenţiale la problema "spaţi u l u i " şi "timpului
personal". Trebuie amintită , în special, Martha Muchow, eleva
şi colaboratoarea lui Stern, care în 1 931 a prel uat primele date
empirice despre spaţiul vital al copilului dintr-o metropolă. Dar,
d in pă08te, de abia în 1 935, după suicidul din 1933, i-a apărut
 11 1

cartea HSpaţiul vital al copilului dintr-o metropolă", in cadrul

căreia a fost fundamentată incercarea in legătură cu psi hologia
dezvoltării epocale tipice, in spaţiul vital al metropolei .
Dar subiectul "metropola ca spaţiu vital" nu a fost cu totul
nou În momentul fil m ă rilor efectuate de Lewin. Din a doua
jumătate a s ecol ului al XIX-lea existau deja şi la Berl in u nele
încercări de a înţelege şi d e a ameliora situaţia medicală şi
psih ică a copiilor şi a ti nerilor.
Medicii a ngajaţi d i n punct de vedere social , pedagogii şi
mai târziu ps i hologii au incercat să recu noască im portanţa
mediului înconjurător pentru dezvoltare . Ca exemplu poate fi
numit Otto R O hie cu lucrarea sa "Copilul şi mediul Înconjurător"
(1920), În care prezintă efectele d istrugătoare ale capita­
lismului prepond erent În Berl i n . Cartea evidenţiază condiţiile
de viaţă ale copilului care, d u pă părerea sa, sunt din ce in ce
mai precare şi consecinţele din ce În ce mai numeroase, u nele
de-a dreptul i m previzibile.
Chiar dacă Kurt Lewin pri n gâ ndirea lui s-a a propiat
stângii politice - soţii Lewin au fost prieteni printre alţii cu
Hedda şi Karl Korsch, un filozof marxist care a predat la Berl i n ,
J e n a şi d u pă em igrare, de asemenea În S . U .A. - În publicaţii
ca, de altfe l , ş i În fi l m nu mergea atât de departe cu critica ,
după cum a făcut-o Ruhle.

3.4.5 Cercetarea acţiunii, probleme ale minorităţilor

şi dinamica de grup
Lucrările lui Lewin in S . U .A. faţă d e pu bl icatiile ante­
rioare din Germania a u devenit mai politice. Î n mod sigur că şi
lucrările tim purii ale lui Lewin din perioada berlineză n u au fost
apol itice, dar, după em igrare, Lewin a adoptat o atitudine mai
clară. Acest fenomen al unei pol itizări după o emigrare forţată
 112

n u este atipic, pentru că el a apărut �i la scriitorii aflaţi În exi l .

Sunt evidente cazurile lui Thomas Man n , Bertolt Brecht �i Lion
Feuchtwanger. Dar, scriitorii menţionaţi au trăit cu adevărat În
exi l , de�i vorbeau şi scriau ca odinioară În l i m ba germană şi
considerau că hi mera naţional-socialistă n u va d u ra prea mult
timp şi prin u rmare se vor putea Întoarce curând În ţara limbii
lor materne. Lewin , Însă, părea să se fi i ntegrat În cultura
americană, nu n u mai În comparaţie cu scriitorii , ci şi cu alti
artişti ori oame n i de ştiinţă, mai de timpuriu �i mai putern ic,
faţă d e alţi e m igra nţi . O bună parte d i n l ucrăr i l e apărute În
S.U.A. se ocu pă nemijlocit d e problemele evreimii. Majoritatea
l ucrărilor publ icate Între 1 935 si 1 947 au apărut În reviste
specific evreie�ti �i se adresau direct cititoril o r americani -
evrei. Patru dintre aceste lucrări au fost incluse În culegerea
editată de G ertrud Weiss Lewin "Resolving Social Conflicte"
( 1 948) , apărută apoi Î n 1 953, Î n l i m ba germa nă sub titl ul
"Rezolvarea conflictelor sociale ". Multe altele d i n operele lui
Lewin se ocupă însă d irect cu acel eaşi probleme ale minoritătii
evreieşti, în egală măsură , ale stilurilor pol itice de conducere,
ale redemocratizării Germaniei nazi ste afl ate În pragu l pră­
buşirii.
Lewin dorea să realizeze o ed ucaţie evreilor care să fie
orientată conform real ităţii spre probl emele stringente ale
acesteia. EI considera că părinţii să l e tă inuiască copiilor faptul
că sunt evrei n umai d i n dorinţa de a-i scuti de a numite
privaţiu n i ori trau matisme de ord i n psihic şi social. Lewin
prezintă rezultatele u nor sondaje de opi n ie, care relevau că
tinerii evrei sionişti din S . U .A. se identifică mai b i n e cu evre­
imea (şi prezi ntă mai puţină suferinţă d i n cauza antise­
mitismului) decât ti nerii evrei nesioni�ti .
De�i aceste contribuţii se adresează În totalitate unor
nepsiholdgi, Lewin a folosit ocazia pentru a clarifica din punct
 1 13

de vedere al teoriei câ mpului situaţiile conflictuale, pentru a-şi

prezenta rezultatele propriilor cercetări şi pentru a solicita
programe de cercetare a acţiunii. Prezentarea , de obicei, era
atât d e preg nant intuitivă, În cât probabil că atunci a fost
inţeleasă de către toţi locuitorii Ameri cii chiar de către acei
care refuzau să o priceapă ca problemă a contempora neităţii.
Cel puţin l ucrările de mai târziu ale l ui Lewi n despre
evreime au fost corolarul colaborării sale nemijl ocite cu
organ izaţiile evreieşti. Astfel, Lewi n a fost În stare să deter­
mine Congresul Evreilor America ni (AJC) să creeze Com­
mission of Community I nterrelations (CCI com para Marrow,
1969, În germ a n ă , 1 977, cap . 1 8 ) . C C I are un gru p de socio­
pedagogi şi psihologi care la N ew York au prelucrat cele m ai
diverse pro bleme social e prezentate lor. Lewin a avut o
intervenţie socială responsabilă, dar din partea omului d e
ştii nţă a r fi fost demnă d e luat În seamă , s e mnificativă n u
numai dacă intervenţia lui s-ar fi bazat p e rezultatele cecetării
sale şi ar fi fost corelate cu eval u a rea . Î n cele din urmă,
schimbările d e d u rată pot avea loc n u mai prin procese d e
invătare. Lewin a privit cercetarea, intervenţia ş i antre­
namentul , drept principalii trei piloni ai studiul ui acţiunii (action
research) . I deea cercetării acţiu nii a fost răs pâ nd ită În R . F. G . ,
d e abia d u pă u n sfert d e veac.
Printre ceri nţele i manente ale unei teorii se numără
consistenţa l og ică şi u nitatea interioară . Ea n-ar trebui să
perm ită inducerea unor ipoteze contradictorii . Pentru teoria
câm p u l ui, această cerinţă probabil poate fi con siderată d oar
parţial îndeplinită , in cazul ei fiin d vorba mai d egrabă de o
metateorie cu grad de gen eralitate cores punzător. Mai m u lţi
critici a u s u sţinut, că teoria câ m p u l u i nu a fost formulată
niciodată atât de categoric de către Lewi n, Încât să-i permită o
com batere a i potezelor (În sens n e p ozitivist). Dacă aşa stau
 114

lucrurile, ele ar pu tea fi şi urmarea faptului că Lewin a murit

relativ timpuriu şi n u a aju ns să-şi publice nici măcar rezu matul
teoriei, în puls a renunţat, nu se ştie d i n ce m otive , la impu­
n erea teoriei câ mpu l u i În cad rul unei şcoli psihologice.
Actualm ente teoria câm pul u i în psihologia socială n u se
nu mără prinre teori ile deosebit de "popu lare" - probabil şi din
cauza caracterului e i , mai degrabă general . Există totuşi
câteva Încercări de a o folosi şi d ezvolta În contin uare, d e
exem plu în domeniul ajutorului Î n s ituaţii cotidiene, prin
Horstein ( 1 982, compara Luck, 1 988).
Deosebit de "practică" s-a d ovedit teoria câmpului În
domeniul pedagogiei sociale . Hege ( 1 974) pretindea În d eta­
şarea sa de practica psihanalitică şi "dialogul a ngajat", ţinând
cont de spaţi ul vital al clientului. După teoria lui Hege cum că
teoria câ mpu l ui ar veni În aj utorul activităţii profesionale, ea
este Într-adevăr verosimilă nu mai În măs ura în care Lewin:
- ar porni de l a "aici şi acum",
- ar vedea atitudinea u nei persoa ne cu fu nctie a perso-
nalităţii şi a med iului înconjurător,
- ar pleca de la experienţa nemijlocită a m ediul ui încon­
jurător şi
- s-ar d espărti d e ideea d e cauză linear-cauzală şi ar
încerca să cu prindă com plexitatea situatiei în total itatea ei .
Î n cele din urmă - asupra acestui lucru Hege insista mai
p uţin - Lewin În ultimi i ani ai vietii a dat exemple de i ntervenţie
socială care, în forma cercetării actiunii, au tins s pre o legătură
între cercetare şi intervenţie În folosul a mândurora . În l egătură
cu aceasta, În u ltimul a n de viată al l ui Lewi n , Întemei ază
dinam ica d e grup pe ca re o întrebuinţează ca metodă a
propriei experienţe aflate s u b zodia aşa n u mitu l u i sensitivity
training (compara Back, 1 912). C hiar dacă sens itivity trainings
nu este '1';' l egătură directă cu teoria câm p u l ui, trebuie să
 11 5

inţelegem aceasta ca o Încercare de a acorda o atentie mai

mare abordării structuraliste a individ ului şi a s paţiului său
vital .
i n incheiere poate fi amintit fa ptu l că mod u l d e a privi
specific lui Lewin in conformitate cu teoria câmp u l ui , ÎI intâl nim
in multe experimente social-pedagogice, s u b forma unor
ipoteze şi teorii , fără ca respectivii autori să facă, de fiecare
dată trimitere la Lewin. Ca exemplu putem a minti teoriile
acţiu nii (cap . S . 1 . 3 ) , care cu toate deosebirile dintre ele, au În
comu n axioma u n ui om care acţionează activ cu o atitudine
orientată spre un ţel .

Recomandări bibliografice
1. Graumann, C . F. (Hrsg.) ( 1 985) - Psychologie im Nationalso­
zialismus (Psihologia În perioada socialismului naţional).
Berlin: Springe r.
2. LOck, H.E . , GrO nwald , H., Geuter, U . , Miller, R . & Rechtien ,
W . ( 1 987) - Sozialgeschichte der Psychologie. Eine Ein­
fuhrung (Istoria socială a psihologiei - introducere).
Opladen: Leske + Budrich.
3. LOck, H . E . , Mifler, R . & Rechtien , W. ( H rs g . ) ( 1984) -

Geschichte der Psychologie. Ein Handbuch in Schfijssel­

begriffen (Istoria psihologiei - noţiunile fundamentale).
MO nchen-Wi en-Ba lti more: Urban & Schwartzen berg.
4. Schonpflug , W. (Hrsg.) ( 1 992) - Kurt Lewin - Person, Werk,
Umfeld. Historische Rekonstruktionen und aktuelle
Wertungen aus An/aIJ seines hundertsten Geburstags
(Persoana, opera - reconSiderat;; istorice prilejuite de
aniversarea a 100 de an; de la naşterea lui K. Lewin).
Fran kfurt am Main: P. Lang.
 116

3.5 Psihanaliza
Dacă "omul obişnuit de pe stradă" este intrebat ce este
sau ce ştie despre psihologie, ne vom da seama destul de
repede că şi astăzi mai sunt încă destui oameni care identifică
psihologia cu psihanaliza. De regulă, când aud cuvântul
"psihologie" , oamenii se gândesc la F reud; totod ată ei nu
d eosebesc sau deosebesc doar vag psihologia, psihoterapia,
psihanaliza şi psihiatria. Această real itate contrastează puter­
nic cu faptul că pregătirea psihologilor În cad rul universităţilor
se distanţează tranşant de psianal iză : nu există o materie
cores punzătoare pentru exa men , ci doar câteva catedre de
psi hanal iză .
Acestea sunt de cele mai multe ori l a facultăţile de
medicină. U n student de la psi holog i e , probabil că, deja , în
primele semestre, va fi foarte decepţionat in această privinţă ,
când află de l a profesorii săi că psihanaliza - în mod similar cu
grafologia - trebuie privită ca o disciplină de sine stătătoare.
i n pofida acestui fapt însă, in timpul studiilor el va afla că
in orientă ri l e defectolog iei au importanţă: nu doar psihologia
clinică, ci şi psihologia dezvoltării , a p ersonalităţii, cea socială
şi pedagogică care au primit timp de deceni i, până astăzi,
impu lsuri prin orientările psihopatologiei (surdologiei si
tiflologiei). D iacronic insă stu d entul trebuie să-I stud ieze pe
Freud, Adler şi Jung.
Nu putem prezenta aici toate motivele care ar putea
releva ciudata relaţie gresit înţeleasă di ntre psihologie şi
psihanaliză , dar putem presupune că această rel atie a fost
marcată de participanţi, adică de întemei etorii d irecţiilor
psi hopatol ogiei şi de psihologia acad emică, că ea s-a adâncit
de-a l ungul istoriei şi poate fi înţeleasă corespunzător doar in
acest fel.·
 117

3.5 . 1 Sigmund Freud - schiţă biografică

D espre Sigmund Freud s-a scris foarte m u ltă literatu ră,
probabil peste 20 de cărţi care prezi ntă biografia sa, mai m ulte
tratate con sacrate psi hologiei, prezentări l e , mai mult sau mai
putin extinse, din manualele curente de psihologie ori psi hana­
l iză , sau cele din tratatele de istoria psihologiei . Cauza acestui
interes s porit pentru viaţa �i activitatea lui Freud rezidă, in
mare parte, in fascinaţia care a emanat-o atu nci şi acum.
I nfl uenţa lui Freud a fost comparată de cele mai m u lte ori cu
cea a l u i Marx sau Darwin. Freud insuşi, l ipsit d e mod estie , a
comparat caracterul revoluţionar al psihanal izei sale cu
concepţia despre l u m e a l u i Galil e i . Î ntre t i m p , înrâuririle
psihanalizei pot fi sesizate nu n u ma i in toate domeniile
psihologiei şi ale psihiatri e i , ci şi in cele a l e sociologiei,
antropologiei cultu rii , pedagog iei , in general În toate ştiinţele
sociale. Nu o dată declarată moartă sau recunoscută drept o
şti inţă contradictorie (de exem pl u Eschenrod er, 1 984) , psi ha­
nal iza se bucură acum ca şi od inioară , de o apreciere demnă
de a fi cunoscută şi luată in seamă.
Cine se ocu pă de biografia lui F reu d , găseşte repede o
stare de fapt care l a inceput pare cu adevărat contradi ctorie.
Există multă literatură despre Freud, au apărut În d iferite ediţii
scrisorile sale Încă păstrate, proces ele verbale ale şed i ntelor
Asociaţiei P s ihanal itice de la Viena şi m ulte altele, dar În
timpul vieţii, Freud s-a apărat Îm potriva oricăru i fel d e biografie
fa pt pentru care a redactat prezentări autobiografice sumare şi
foa rte s eci. De mai multe ori in decurs ul vieţii , F reud şi-a
distrus toate notiţele , iar fa milia l u i impreună cu Societatea
Psihanalitică Americană au ţinut sub cheie până in prezent mai
m ulte documente importante (mai ales scrisori ), probabil şi din
considerente etice pentru a nu dăuna imag i n i i i nteg rale a l u i
 118

Freu d . De aceea, oricine s-ar ocupa de biografia lui Freud si

de istoria psihanal izei trebuie să fie conştient d e aceste
ciudăţeni i şi de altel e Încă neelucidate .
Sigmund Freud s-a născut În Freiberg, Moravia, astăzi
Pri bor, l ocalitate În Republ ica Cehă. P rimeşte prenumele
Sigismund Schlomo. La 22 de ani, schimbă pri m u l prenu me În
S igmund . Tatăl său I acob Freud a fost comerciant de textile.
Când s-a născut Sigmund, din a treia căsnicie, tatăl avea 41
de ani şi mama doar 2 1 . Tata mai avea doi copii din pri ma
căsătorie, dintre aceştia unul avea un băiat, cu u n an mai mare
decât Sigmu nd . Acesta , deci nepotul l u i S i g m und Freud,
devine tovarăşul său de joacă (psihanal iştii a u considerat
aceste relaţii fa miliale , puţin cam neobişnuite, s orgi ntea unor
s peculaţii cu privire l a teori ile lui Freud şi totodată la propri ile
sale trăiri din copilărie). Î ntreptrinderea tată l u i este ru inată de
o criză econom ică p uternică , În 1 860, şi drept urmare familia
sa se mută l a Viena.
Sigmund Freu d frecventează aici cursurile g imnaziale şi
devine prem iant; profesorii săi observă meticulozitatea şi
siguranta stilistică a lui Freud, caracteristice şi pentru lucrări le
sale elaborate mai târzi u . Î n 1 873 Începe stu d i u l medicinei, a
absolvit În 1 88 1 d eci relativ târziu - ulterior obţine titl ul de
-

docent ( 1 885), specialitatea neuropatol ogie. Î n 1 885/1 886

Freud primeşte o bursă, fapt ce-i perm ite să stud ieze un
semestru alături de m edicul psihiatru , doctor Charcot, Spitalul
Sal petriere, din Paris.
Jean Marti n Charcot ( 1 825- 1 893) a fost u n important
neurolog francez, şef de secţie la "Sa lpetriere". S-a ocu pat cu
delimitarea isteriei de epilepsie şi a arătat, În cel e din u rmă, că
s imptomele isterice pot fi provocate În stare d e hi pnoză. Cu
aceasta s-a dovedit presupu nerea că nu cauzele fiziologice, ci
cele ps th ologice sunt decis ive in cazul isteriei. F reud , cere a
 119

tradus prelegerile lui Charcot despre isterie , în l i m ba g ermană,

a fost influenţat de el în abord area nevrozelor şi adoptarea
metodelor de trata ment. Conco m itent , l ucrează în d ife rite
domenii ale fiziologiei şi farmacologiei, experimentează, printre
altele, cu cocaină ale cărei pericole le-a s u bapreciat la început.
Profesional şi material a fost s prijinit un timp d e către Jose p h
Breuer ( 1 842- 1 925), c u 1 4 a n i mai În vârstă decât el. Acesta a
făcut anu mite desco peri ri , pe ca re Freud le-a confi rmat În
tratarea unor pacienţi: s i m ptomele ister ice pot fi făcute să
dis pară , dacă trăirile inconştiente, şocante, de-a dreptu l trau­
matice, ce se găsesc la baza simptomelor, sunt reamintite prin
hi pnoze şi descărcate apoi prin izbucnirea sentimente l or. i n
1 880 Breuer o tratează p e reformatoarea so c�ile.mjn istă.
de mai târziu, Bert ha von Pappen heim . Freud află du pă doi ani
des pre acest tratament şi recun oaşte în pacientă o isterică . Î n
legătură cu acest caz, p e care dânsul l-a numit cazul "An nei
O" , îşi dezvoltă metoda kathartică (în gr. katharsis = purificare) .
Î n c e măsură trata mentul l u i Breuer a fost într-ad evăr util ,
faptul a devenit obiectul unor dis pute ce s-au menţinut chiar În
unele cercetări mai recente. Cazul "Anna O" i-a determi nat pe
Breuer şi Freud să renu nţe d in ce În ce mai m u lt l a t e h nica
hipn ozei .
După moartea tatăl u i său, Freud trăi eşte o criză
puternică, d u pă care Începe o autoanal iză , în cadrul căreia,
pri ntre altele, îşi n otează visele ş i încearcă să le exp l ice.
Poziţia sa proprie ca persoană izolată În ştiinţă a recu noscut-o
deseori , dar era ferm convins d e corectitudinea drumu l u i s ă u ,
desi nu întotdeauna destu l de clar.
Obţinerea titlului d e docent, docenţa din 1 885, ea insăşi
nu i-au asigurat drumul dorit spre cariera academică, căci abia
În 1802, Freud devine titular-extraordinar într-o un ivers itate ,
dar în acel moment se îndepărtase foarte m u l t de medicina
 120

academ ică şi de psihologie. Î n 1 886 şi-a deschis u n cabi net

medical care , din 1 891 , l-a transferat pe strada Berggasse 1 9,
nu departe de Un iversitate. Aici a l ocu it şi a lucrat aproape 50
de ani, până la intrarea forţată a naţional-social iştilor in Viena.
Astăzi in fosta locu i nţă de pe Berggasse 1 9 se află Muzeul
Memorial "Sig mund Freud".
Printre preocupările sale a fost şi arheologia , cu care
accidental Îşi compara metoda psihanalitică, lectura l iteratu rii
beletristice ş i cea de călătorii (com para T6g e l , 1 989). Î n
toamna anului 1 899 a apărut "Interpretarea viselor' care a fost
apreciată d rept prima mare incercare de prezentare a p s i ha­
nalizei sale ca teorie şi metodă. Lucrarea poate fi apreciată
atât În raport cu afirmaţi i l e mitologice cât şi cu expl icaţiile
fiziolog ice ale viselor din seco l u l al X IX-lea , ca u n progres
ştiinţific, totodată, şi ca un punct de vedere al istoriei şti inţei al
cărui fondator a fost - psihanal iza. Î n ansamblu el a fost marcat
de pozitivism, dar preocu pările sale şi rezultatele obţinute au
cond us la deplasarea accentu l u i de la punctul d e vedere
fiziologic l a cel psihologic. Observarea u nor vise-dori nţe
nemascate ale copiilor, autoanal iza şi inceputu l tratamentului
psihanalitic al pacienţi lor l-au condus pe Freud la presu­
punerea că şi in situaţia adulţilor În vis se află o îm plin ire
subli mată a d orinţei . I nsta nţa care cenzurează - den umită de
Freud după mai mulţi ani ca SUPRA-EU împied ică apariţia
-

nemijl ocită a acestor dorinţe şi asigură u n somn netu l bu rat.

Astfel, vis u l devine, În contextul teori ilor sale, "paznicul som­
nulu i". Î ntre timp apare lucrarea sa "Despre psihopatologia
vieţii c o tidi en e ( 1 901 ) , in care relevă că lua rea din greşeală,
"

vorbirea greş ită şi uitarea nu trebuie văzute ca fapte acci­

dentale, ci se impune a fi corelate cu anumite dori nţe neîm­
plinite ale s u biectului. De aceea , alături de interpretarea viselor
el a tras. unele concl uzii cu privire la procesele i nconştiente.
 121

Noţi un ile cu care a operat at u n ci au deve n it intrinseci

psihanal izei , în parte psihologiei. În scrieri ca "Gluma $i relaţia
sa cu incon$tientul" ( 1 905), precum şi alte scrieri evidenţiază
că interpretă ri l e psihanalitice nu se rezumă doar la spusele
pacienţilor afl aţi in tratament psihanalitic, ci vizează o arie mai
extinsă. in auto biografia sa Freud notează c u a mărăc i u n e
des pre această perioadă: "Timp d e peste un dece niu d u pă
separarea de Breuer n-am avut adepţi . Am fost complet izolat.
La Viena am fost evitat , stă inătatea nu m-a l uat În s ea m ă .
"Interpretarea viselor 1 900, Î n revistel e de specialitate a b i a a
",

fost ami ntită" ( Freud , 1 925).

Cercetările recente au rel evat Însă că aceste lamentaţii
nu corespund realităţi i , pentru că el a avut n e n u mărate con­
tacte cu oa menii de şti i nţă ai vremi i , publ icaţ i i l e sale au fost
d iscutate pe larg , unele chiar recenzate laudativ. Este adevărat
Însă că multe as pecte ale teoriei sale au fost res p i n s e ,
considerate d rept s peculative, dar î n l i n i i generale teoriile s a l e
a u fost recun oscute. i n 1 902, Începe să adune in j u r u l s ă u o
serie de persoane interesate, care d iscută rezultatele activitătii
sale. Me mbrii grupul ui se Întâ l neau în sala d e aşteptare a
locuintei l u i Fre u d . D i n acest gru p s-a format mai târziu
Asociaţia Ps ihanalitică din Viena.
În 1 909 răs punde invitaţiei prof. Sta nley Hali de la C lark
U nivesity şi vizitează America. U n iversitatea Îi conferă, atât l u i ,
cât şi l u i C . G . Jung, titlul d e "doctor honoris causa". Cele cinci
conferi nte ţinute cu această ocazie d e Freud a u contri buit la
popularizarea şi răspândirea ps i hanalizei În S. U .A. De remar­
cat este faptu l că o anumită receptare, în opoziţie cu spatiul
li ngvistic germa n , a avut loc şi prin i ntermed i u l psihologiei
academice. Î n cadrul Editurii Ps ihanalitice Internaţionale,
întemeiată şi cond usă de Freu d , au fost publicate mai multe
din scrierile p roprii, unele reviste de s pecialitate şi alte scrieri .
 122

Prin această E ditură, prin pregătirea psihanalitică regleme ntată

şi prin pos i bil itatea de a mijloci elevilor paci enti , Freud a
dobândit diacro n ic o infl uenţă apreciabil ă . Scrierile l u i sunt
râspândite acu m ş i apreciate, traduse parţial În mai mu lte
l imbi, el însuşi s-a străduit să-şi apere "ca uza", psiha naliza, ca
învăţătură şi orientare, totodată să evite orice deviere de la ea.
Şi, În pofida u nei atare prudenţe, s-a ajuns tutuşi la ruptura cu
o serie de elevi, pri ntre care Alfred Adler şi Cari Gustav Jung.
Printre cola boratorii săi mai apropiaţi se n u mără şi Anna
Freud , fiica lui, care îmbogăţeşte ps ihanal iza din punct de
vedere teoretic, efectuează anal ize ale unor copii şi se impl ică
efecti v În apărarea tată l u i său , i n diferent de riscu rile ce o
pândeau.
Anna Freud ( 1 895-1 982) a fost cel mai mic d i ntre cei
şase copi i ai l u i Sigmund Freud. După pregăti rea dobândită ca
învăţătoare s-a supus unei anal ize efectu ată de tatăl ei, căru ia
i-a deven it a poi secretară , cola boratoare ştii nţifică şi urmaşă
credi ncioasă . Anna Freud a l ucrat la meca n i smele de respin­
gere ale E U-lui �i se numără printre primele anal iste ale
copiilor. În Anglia, a condus o clinică terapeutică pentru copii.
În anul 1 920, Freud se Îmbol năveşte de cancer localizat
în cavitatea bucală. A fost nevoit să se s u pună unor operaţii
nu meroase, deşi Împli nise vârsta de 60 de ani. Dispunând de
voinţă puternică şi persuasiune, acum d ezvoltă teoria struc­
turală a perso nalităţii cu domeniile: I D (SI N ELE) EGO ( E U L) ş i
,

S U P E R E G O ( S U PRA EUL).
Încă d e l a înce putul dominaţiei naziste, în mai 1 933, î n
Germa nia scrierile l u i Freud sunt arse în public ş i el dezavu at.
Naziştii s-au opus " S u praaprecierii vieţii i nsti nctuale" şi au
privit ps ihanaliza drept o erezie evreiască, o aberaţie În Reich­
ul German. P sihanaliştii l ucrau totu ş i pe ascu ns sau, chipurile,
erau angajaţi În servici ul "sănătăţii poporul u i", dar in realitate
făceau Ps'i hana l iză (vezi Lockot, 1 985) .
 123

L a 12 mai 1 938, trupele germane i ntră În Austria . Anna

Freud este arestată pentru scurt timp; Asociatia Psianalitică
din Viena este suspendată; editu ra este confiscată. Cu ajutorul
unor prieteni, Freud fuge prin Paris la Londra. Aici este pri mit
cu entuziasm şi poate practica in conti nuare psihanaliza in
măsura in care boala ii mai perm ite. Moare în 1 939, la o vârstă
înai ntată, in ciuda bol ii care i-a prici nuit suferinte înfiorătoare.
Freud nu a mai apucat să afle că cele patru surori ale sale au
fost ucise la Aus chwitz. Anna Freud l-a Însoţit În Anglia. D u pă
moartea lui continuă să trăiască şi să lu creze În casa tatăl u i
său până la moartea e i , in 1 982 . Între t i m p ş i această casă -
cu camera d e l ucru nesch imbată a lui Freud şi cu celebra sa
canapea - a fost amenajată ca muzeu. Aşadar al doi lea Muzeu
Memorial consacrat marelui şi inimitabilul u i Fre u d .

3.5.2 Incursiune în psihanaliză

Se şt i e ş i cei i nteresaţi acceptă sensuri l e multiple ale
noţiunii de psi hanal iză . Pe de o parte, ea este M despre
c(3
trăi rea ş i atitu d i nea u mană, pe de a ltă parte este
pentru cercetarea proceselor psihice ale i n d ivid u l u i in trata­
ment şi În afa ra acestuia - cam in forma i nterpretării creaţiei
poetice. În cele din urmă, psihanl iza este 0Fc� istorico­
socială in cadrul căreia, mai ales , in timpul vieţii lui Freud a u
apărut adepţi ş i d izidenţi ardenţi ai acesteia.
Analizată retros p ectiv, atitu dinea severă a l u i Freud faţă
de deviatori pare nepotrivită, fi indcă psihanal iza, de fapt, nu a
fost niciodată u n edificiu static insurmontabil al unor învăţătu ri,
pentru că îns uşi Freud a dezvol tat mereu mai d e parte invă­
tătu ra ps i hanalitică şi rar a ren u nţat la afirmaţiile şi enunţurile
anterioare, fapt care a creat s uprapu neri ale d iferitelor păreri ,
metode şi conce pţii . În raport cu biografia lu i , se deosebesc
următoarele faze, perioade, ale teorie i psihanalitice:
 124

1 . anteanalitică - durează cam până la 1 894 când are loc

începutul autoa nalizei;
2 . teoriile d es pre vis ( 1 895-1 899) , când pres upune că
tulburările nevrotice s u nt rezultatul u nor trăiri de violare
date la o parte d i n copil ărie, ulterior îşi rev izu ieşte insă
concepţia şi cons ideră drept fantezii precoce l a copii
fe�omene cum ar fi complexu l de castrare, invid ia
pentru penis , complexul lui Oed i p şi m u lte altele;
3. topografi c ă , aceasta Începe aproximativ cu publ i carea
"Interpretării viselor" ( 1 900) , odată cu d iferenţierea
di ntre conştient, preconştient şi inconştient; tehnica de
tratament diferentiată urmează să servească l a
conştient izarea u nor conţinuturi i nconştiente, res pectiv
preconştiente; tot acum creează o teorie a dezvoltări i
tim purii l a copil, aşa numita "teorie a faze lor";
4 . cu lucrarea "EUL si SINELE" ( 1 923) începe invăţătura aşa­
zisei teorii stru ctu rale , când dezvoltă c u nos cuta teo rie
despre personal itate cu S I N E L E , E U L si S U P RA- E UL,
vede i n SINE (in mare măsură i nconşti entul), sed iul
porniril or antagonice, Eros (gr. d ragoste) şi Thanatos
(gr. moarte) , in SU PRA-E U , i nstanţa conştii nţei şi in E U
"câmpul de l u ptă" intre cerinţele instinctelor ş i a l e
S U P RA-E U-Iu i .
Cu ajutorul mai multor su biecte poate fi descrisă dezvol­
tarea ideologică a psi hanal i ze i . În continuare , vor fi stud iate
ca exemple transformările in concepţii l e sale pe baza exem­
plului agres i u n i i , deoarece sch imbări l e i n modelele sale teo­
retice se pot prezenta deosebit de clar pe acest aspect şi se
constituie chiar in consecinţe practice .
I mag inea umană a l u i Freud În primele sale tratate
 125

psiha n a l itice mai mari ("Interpretarea viselor", 1 900, "Despre

psihopatologia vieţii cotidiene" ,1 901 , "Gluma şi relaţia ei faţă
de inconştient" , 1 905) a fost corelată cu ideea predomi nării
unor e nergii de natură Iibidinoasă. Copilul parcurge Î n dez­
voltarea sa d iferite faze, În care nu sunt excl use agresiunile. Tn
cele " Trei eseuri asupra vieţii sexuale" ( 1 905), Freud d escrie,
de exe m l u , sentimentele de fu rie şi ură ale copiilor faţă de
educaţie in vederea curăţeniei, În aşa-zisa fază anală. Aceste
sen timen t e Îşi pot găsi expresia În cru zi mi deoarece capa­
,

citatea de compasiune la copilul mic este încă p uţi n formată .

Î ncă d e la inceput, el n u a privit agresiu nea drept u n
i nstinct d e s i n e stătător p e lângă l ibido , c i a presupus c ă ea
apare instrumental şi că insoţeşte l i bido-ul pentru depăş irea
u nor pied ici, În drumul spre obţinerea pl ăcerii . Agre s i u n ea nu
apare "de la sine", ci ca reacţie la piedici, În raport cu anum ite
frustrări. Freud are in vedere u n "i nstinct poses iv" ca o com­
ponentă a i nsti nctu l u i sexual care, În cazu l sadismulu i , "a
aju ns la loc central", in timp ce În acela al masochis m u l u i ,
această com ponentă , prin dezvoltarea greş ită, este îndreptată
asupra persoanei Însăş i. De abia peste 30 de ani, teoria l ui cu
privire la agresiune, corolar al u nei fru strări , este prelu ată de
u n grup de cercetători de l a Ya le U niversity şi dezvoltată Î n
teoria frustrării - agresiunii (Dollard ş . a . , 1 939, i n Germa nia in
1 970, vezi mai jos).
La câţiva ani după primele sale expu neri despre
sexual itate şi agres i u ne, işi mod ifică teoria despre perso­
nalitate . În "Instincte şi sorţi instinctuale" ( 1 91 5), descrie u ra
umană, pe care o local izează în E U . Acesta urăşte, detestă şi
urmăreşte toate obiectele cu i ntenţii d istructive, care devin
pentru el izvo rul senzaţiei de ne plăcere . În această l ucrare se
conturează ideea separării instinctu l u i de agres iunea ne­
sexuală.
 12 6

Dacă astăzi se ma i discută despre ideea p s i hanalitică a

agresiunii este vorba, d e fapt, de regula in l egătură cu a treia
teorie a i nstinctel o r pe care Freud a dezvoltat-o destul de
târziu - pro ba b i l sub influenta cruzimilor primului război
mondia l . În "Dincolo de principiul plăcerii" ( 1 920) şi "EU şi
SINELe ( 1 923) el descrie - ezitând şi nesig ur - structura
personalităţii. ID-ul este acum l ocul (sedi u l a două i nsti ncte,
ale eros-ului. orientat spre păstrarea vieţii şi perpetuarea ei ş i
a i nstinctu l u i morţii (thanatos-u l ) , orie ntat s p r e d eformarea
l u cru rilor v i i . Eros şi thanatos, d upă e l , s u nt adversari ce
determină ca forţe de bază ale existenţei u m a n e cursul vieţii
u nui om.
După cea de a treia teorie a insti nctelor, eros şi thanatos
exi stă în fiecare om ca energie. in fu ncţie de ca ntitatea de
energie existentă în momentu l respectiv, persoanele sunt gata
să acţioneze agresiv Îm potriva unor obiecte d i n a propierea l or.
Deci agres i u n ea este d ată d e natură ş i este inevitabilă. Dar,
procesele d e educare sunt esenţiale pentru atenuare ş i
orientarea ag resi u n i i . E a a r trebu i s ă s e reverse doar acolo
u nd e este acce ptată de societate, d e exemp l u , În sport.
Această ipoteză a katharsis-ului este întâ l n ită nu numai i n
l iteratura ps i hoanal itică de m a i târziu , ci ş i l a etolo g i ca, de
exempl u , l a Ko nrad Lorenz. Noţi u nea d e k hatarsis o găsim
incă la Aristotel , pri n care înţelegea capacitatea tragediei de a
purifica trăirile spectatorilor. Cercetarea ipotezei khartasis-u l u i
este de im portanţă eminame nte practică , i n cazu l strădaniilor
legate de evitarea stării de a fi gata pentru agres i u n i , dar d i n
păcate este încă d i s p utată; semn ificaţi ile şi a ltel e sunt d e
asemenea Î n d i scuţie .
Adepţii i potezei khatars is-u l u i s u nt pentru trăirea social
aprobată a a g res i u n i l or - d e exemplu În s port, dar alţi teo­
'
reticieni 5·e opun, deoarece prin agresiu ne în d omeniul aprobat
 127

poate să se exers eze doar agres i u nea, timp În care aceasta nu

scade, ci creşte , amplifică puterea ag res i vă. C hiar dacă d i n
proprie experi enţă de viaţă eşti bine familiarizat c u sentimentu l
de uşurare prin khatars is apar d iferite s ituaţii cotidiene fru­
strante; Încă nu poate fi dovedită reducerea atitu dinii agres ive .
Factori ca: d istanţa În tim p , modu l de cauzare a agresiunii,
posi b i lităţil e de ră splată, sentimente de vinovăţie, putere etc.
joacă Încă u n rol În stârnirea, atenuarea ori ampl ificarea
agresi u n i i .
Între t i m p s-au efectuat diferite cercetări experi mentale
legate de i poteza khatarsi s-u l u i - dar de către nepsi hanal işti .
U n experiment t i pic arată că su biecţii dintr-un grup de control
nu sunt frustaţi În timp ce s ubiecţii d i ntr-un alt grup expe­
ri mental sunt provocaţi la agre s i u ni prin frustări ca, de
exempl u , jig n iri. La o nouă fru strare se verifică dacă per­
soanele care Înainte au avut o atitudine agresivă nu mai
react ionează la fel in s ituatia nouă . Prin l i psa de precizie a
rezu ltatelor, dar şi d i n motive de metod ică a cercetării devine
clar ce puţin utile sunt astfel de expeimente pentru aprobarea
ori res pingerea ipotezei de khatarsis. "Un lucru apare sigur că
nu există dovezi experimentale ca re fac nea părat acce ptarea
de procese khatars i ce şi care nu se pot explica astfel. Văzut în
ansamblu, pare , cel puţin teoretic, mai economic, a renunţa la
această pres upuneren. (Dann, 1 972, pag. 77)

3.5.3 Bazele teoriei cunoaşterii în psihologie

Pe scurt se poate spune că Freud cu pregăti rea sa
fi lozofi că s-a aflat În centru l tradiţiei gând irii naturaliste, cu
toate că ş i-a considerat metodele psi hanal itice su perioare
metodelor obişnuite din ştiinţele naturii. Strădaniile sale au fost
îndreptate in d irecţ ia sprijinirii psihanal izei ca teorie, totod ată
ca metodă de d iag nostic ş i tratame nt, ca orientare ce trebuie
 128

s ă fie recunoscută in psihologia academică. E I s-a opus insă

efectu ări i u nor cercetări experi mentale , aplică rii unor teste
stand ardizate şi chiar u nor cercetări complementare pentru
verificarea succesul u i tera piei prin intermed iul psih analizei.
Î n practica terapeutică. terapeutu l interpretează amintirile
prezentate de pacient. Acest proces are o mare asemă nare cu
interpretările hermene utice, aşa cum le-au i m pus şti intele
sociale. Î ncl inaţiile propri i ale lui Freud spre ştiinţele naturii şi
stilul său su stin excelent, confirmă ipoteza că ps ihanaliza are
la bază - ştiinţele soci a l e . Î mpotriva hermene ut ici i există
dovada că nu sunt i nterpretate texte existente in fata noastră,
ci terapeutu l participă efectiv ca interpret l a a paritia "textelor" .
Î n teoriile l u i Brenta no, Fechner, Hel mholtz şi ale altora ,
ps ihologia acad emică şi psihanaliza au aceleaşi rădăcin i .
Freud insă s-a referit prea puţin la psihologia analitică a
timpu l u i său. Divergenţa d intre psihologia a cadem ică şi
ps i h anal iză constă in conceptele centra le - astfe l , noţiunea
fundamentală a lui Freud este inconştientu l, care a păruse şi la
psi hologi ca Fech ner, Caru s , Eduard von Hartm a n n , W i l l i a m
Stern ş.a. prioritar in domeniul metodic. După Fre u d , "rea­
litatea psi hicâ" nu poate fi inteleasă prin experiment. Numai
situatia psihanalitică relevată pri n tratament i-a permis pătrun­
derea mecanis melor psihice. Pregăti rea În ps ihanaliză pentru
Freud a fost posi bilă doar in acest fel. cu toate că el insusi şi-a
permis excepţii de la această premisă ş i a aplicat de ti mpu riu
metoda de interpretare ps ihanalitică asu pra biografiei artiştilor
şi concomitent asupra creaţiilor poetice.
Î n două cărţi cu titl u ri practiC identice ( E l l inger, 1 986;
Nitzsch ke, 1 989) a fost evidentiată rel aţia l u i Freud cu psi­
h ologia academică. Aceste l ucrări arată foarte clar, cel puţin
două lucruri: pe de-o parte, marea asemă nare d i ntre con­
cepţiile fu ndamental e ale lui Freud şi cele ale l u i Sch open-
 1 29

hauer, N ietzschke, Fechner, Eduard von Hartman şi alţii , încât

strădaniile multor psihanali�ti de a prezenta psiha naliza drept
o creaţie mai mult sau mai puţin a lui Sigmund Freud nu s u nt
neadevărate . Freud a preluat mu lte noţ i u n i , i dei şi metod e de
l a autori mai în vârstă, colegi şi elev i , dar nu a ind icat de
fiecare dată sursele utilizate.
Î n al doilea rând , relaţiile l u i Freud cu contemporanii săi
relevă că nu numai Freud a avut reţineri faţă de psihologie, ci
şi aceasta s-a distanţat continuu de ps i hanaliză. Î n timp ce
Freud şi-a adu nat în preajma sa elev i i , în Berggasse,
psihologia şi-a trăit la universitatea învecinată marea epocă ,
între a n i i 1 922 - 1 938, în frunte cu Karl şi Charlotte BO hler.
Reacţia acestuia faţă de ps i hanal iză a fost tra nşa ntă fără
echivoc, de res pingere . Mai mulţi stu denţi şi stu de nte au arătat
că teoria psihanalitică nu a fost niciodată subiect de examen.
Î ntotd eauna era de-a d reptul riscant să fol oseşti noţi u n i
psihanal itice. Lotte Schenk-Danzinger ( 1 905-1 992) , o fostă
colaboratoare a lui C harlotte BOhler îşi ami nteşte că:
" Relatiile cu şcolile de orientare ps i hanal it ică ori neo­
psihanalitică au fost ma i mult d ecât distante. Psihologia
i n d ivid uală, care a avut o influenţă mare asu pra şco l i i ,
deoarece postul atel e s a l e - întăriri pozitive, înţelegere şi
educaţie În com un - au întâmpinat strădaniile reformatoare ale
vrem i i , ele au fost "tolerate" sau mai degrabă ignorate, în timp
ce altele au fost res pinse. Faţă de psihanal iză însă s-a adoptat
o atitudi ne de res pingere . . . " ( Schenk-Danzinger, 1 983, pag .43).
Aceeaşi LoUe Sche nk-Danzinger a arătat şi faptu l că neoficial
a u existat mu lte contacte intre psihologia u nivers itară şi noua
psihol o g ie (Tiefenpsyhologen), dar des pre aceasta nu aveai
voie să di scuti l a I nstitutul Psihologic (Schenk-Danzinger,
Contri buţie l a d iscuţia nepubl icată în legătură cu referatul l u i
Schuch , 1 983) . Lieselotte Fra nkl, de exempl u , a învătat l a
 1 30

U niversitate ş i a efectuat la Institutu l Bi..i h ler u n stu d i u d espre

copii albanezi , dar in acelaşi timp ea a participat şi la o
pregătire psihanalitică pentru a deveni tera peută (aşa nu mita
psi hanal ista - Lehranali se) d u pă emigrarea forţată s-a ataşat
de bu năvoie cercu l u i d i n j u ru l Annei Freud (com para Schenk­
Danzi nger, 1 983, pag .43) .
Unul di ntre puţinii psihologi academiei , care s-a con­
fruntat intensiv şi diferenţiat cu psihanal iza şi totodată cu psi­
hologia individuală, a fost William Stern . Acesta şi Freud s-au
întâlnit personal de cel puţin două ori . T n anul 1 90 9 câ nd au
călătorit cu acelaşi vapor, pentru a ţine la C l a rk U niversity,
prelegeri festive, u nd e a u fost invitaţi de Stanley Hali,
împreună cu C.G. Jung. Stern l-a vizitat apoi pe Freud in 1 928
şi i-a scris prietenului său Jonas Cohn, că a purtat "o discuţie
de două ore cu Freud, intr-o formă agreabilă, În ci u d a tuturor
contradicţiilor" Stern, in recenzia sa la Wlnterpretarea viselor" a
lăsat să se inţeleagă o oarecare apreciere a m etod elor şi a
rezultatelor l u i Freud , dar a refuzat principial să accepte u nele
idei cu priv ire la vise şi l i bido (compara Geuter ş i N itzsch ke,
1 989, Graf-Nold , 1 99 1 ) .
Se ştie că ştiinţa se dezvol tă şi s e maturizează prin
controverse, că ea este, în ultimă i nstanţă, corolarul acestora.
La u na d i ntre primele controverse mai mari , care a avut l oc
intre ps ihologia academică şi psihanaliză, rezultatul a fost
întărirea fronturilor, detaşarea preg nantă a acestora. Este
vorba despre a pelul de l a Wroclaw Bres lau îm potriva psiha­
nal izei, sub conducerea lui Will iam Stern. La adunarea anuală
a "Asociaţiei G ermane pentru Psihiatrie" , in mai, 1 91 3 , la
Bres lau şi în octom brie a acelu iaşi an, cu ocaz ia cel u i de al
I I I -lea Congres German pentru Cu ltivarea şi C u n oaşterea
Tin eretului, Stern , in referate şi în contribuţii la d i scuţii, in cele
d i n urrriEl, in forma u nei rezol uţii iniţi ate probabil de el, s-a
 131

exprimat categoric i m potriva p s i h a nalize i . I deatic este vorba

despre avertismentele legate de p s i hanaliza copiilor şi tinerilor,
d ato rate u nor a n al ize d e caz ca cea des pre " m i cul H a n s " şi
lucrări ale pri mei analiste pentru şcol i , Hermine H ug-H e l l m uth
(com para Graf-Nold , 1 988, pag . 207) .
Aceasta, născută d e H e r m i n e H u g v o n H u genste i n
( 1 87 1 -1 922) trebuie privită c a cea d intâ i anal istă pentru copii.
A fost una dintre primele femei din cercul lui Fre u d şi a devenit
cunoscută prin p u b l icarea l ucrării "Jurnalul unei adolescente "
( 1 9 1 9) , m ult prea l i bert i n pe ntru acel e timp u r i , care a fost
apreciată de Freud d rept un " m ic g i u vaer" . Reproş u l u i de a fi
falsificat jurnalul, H ug-Hell muth nu i-a putut face faţă , deo arece
îi l ipseau arg u m e ntel e . Ş i , cu toate acestea , E d i tu ra
Psihanal itică Iternaţională a retras, În cele din urmă cartea d e
p e piaţă . Herm i ne H u g-He l l m uth a fost ucisă d e nepotul e i ,
care u n ti m p î i fusese pacient.
Î n acest atac al pedagogilor şi al ps i h o l o g ilor îm potriva
psihanal izei era vorba şi despre "o ceartă profesională legată
de terito riu" (Ge uter şi N itzsch ke, 1 989, pag . 1 1 3) . i n viz i u nea
ps ihologiei academ ice (ca de altfel şi a med icinei), psihanaliza
s-a extins prea m u lt ş i a câştigat n e n u m ărati a de pt i . Î n mod
s e m nificat iv, Stern a vorbit n u n u m a i des pre pericolele şi
con s eci nţele tratamentu l u i psiha nalitic, ci şi d es pre u ne l e
"abuzu ri" ale psihanalizei , care "nu m a i aveau n imic de-a face
cu ştii nţa".

3.5 .4 Trăsăturile de bază ale mecanicii instinctelor

Teoriile l u i F re u d cu priv ire la i nsti ncte a u fost as pru
criticate. i n timp ce în p r i m i i a n i ai psihanalize i , critica a fost
efect uată prepondere nt d i n motive i deologi ce , critici i de m a i
târzi u , au scos in evidenţă fa ptul că pri ncipial teoriile intinctelor
su nt i m posibil de arg u m e ntat, ele sunt d e-a d reptul co n-
 132

testabile. Printr-o "j onglerie aristică" cu ambele forţe insti nc­

tuale se poate Într-adevăr "dovedi" totul, dar, in sens strict, nu
poate fi vorba niciodată de dovezi, deoarece noţi u nile lui Freud
- cum am văzut În exemplul khatarsis - u l u i - abia pot fi
operaţional izate şi doar cu greu cercetate În mod empiric, fără
a forţa prea mult teoria psihanalitică. U na din noţiu nile
primordiale ale psihanalizei lui Freud este refularea. Dar, teori a
sa nu poate fi redusă doar la atât (compara Pongratz, 1 983,
pag . 1 3) . Î n viziu nea lui Freud, reful area reprezintă propria sa
descoperire . N oţunea defineşte procesul efectuat de sub­
conştient, pri n care anumite imag i n i , idei, tendinţe sau dorinţe
neplăcute pentru subiect ori care contravin normelor etice, sunt
Îndepărtate d i n con şti inţă, res p i n se din sfera proce selor
conştiente În cele in conştiente sau menţin ute În afara câmpului
conştiinţei . Te nd inţele refulate nu se sedimentează În i ncon­
ştient, aidoma firişoarelor de n i s i p pe fu ndul mării pentru
veşnicie, ci au un caracter di namic, ele caută pe toate căile să
pătrundă, să revină În conştiinţă. Î n acest fel apare un conflict
subteran, perma nent, inconştient, Î n tre te ndintele refulate şi
conştii nta moral ă care le reprimă . Atare i dei cu privire la
conştient şi i nconştient au fost ami ntite, inai ntea l u i S. Freud
de Herbart şi Schopenhauer. Când Freud a fost atenţionat de
elevul său , Otto Ran k , asupra u n u i pasaj corespunzător din
cartea lui Schopenh auer Lum e a c a voinţă şi reprezentare "
"

( 1 8 1 9) , Freud a repl icat că nu a citit acest pasaj , dar că alţii

l-au citit şi au trecut i m pasibili pe lângă el, fără să facă această
remarcă.
În lucrările sale mai timpu rii, Freud a defi nit refularea ca
o respingere a amintiri i , şi a n u mit-o refularea secu ndară.
Aceasta este privită d e el ca un proces dubl u , În care atracţia
exercitată de refulatul ori g i n a r se combină cu respingerea
exercitat� . de o instanţă superi oară. Respingerea În opoziţie cu
 1 33

suprimarea este privită ca un proces inconştient drept cea mai

importantă formă a resp i n g e r i i . O b iectu l refu lării nu este nici
pulsiu nea care, dacă este org anică, s e afl ă d i ncolo de a lter­
nativa conştient- inconştient, d u pă cum nici afect u l . Acesta ar
putea suferi d ife rite transformări corelative refu lări i , Însă n u
poate deveni i nconştient stricto sensu . Î n concepţia l u i Freud
d oar "repreze ntanţii-reprezentare" (idee, i magine ) ai pulsiu nii
sunt reflectaţi. Aceste elemente reprezentative s u nt legate d e
refulatul primar, fie că sunt produsele sale, fie că intră fortuit Î n
relaţie c u e l . F iecărui element, refularea î i rezervă un d estin
special , "cu totul individual", În funcţie de gradul său de d efor­
mare, de depărtare faţă de nucleul inconştient sau valoarea s a
afectivă . Operaţia refulări i p oate fi prezentată ş i Î n tri p l u l
reg istru a l metaps ihologi e i , din pu nct d e vedere top ic,
econ o m ic ş i d i namic.

3.5.5 Paricularităţile de bază ale diagnosticului

psihanalitic
Psiha naliza cl asică a m e nţi n ut porn i nd de la Freud
situaţia ps iha nal itică de d i a l o g : pacientul stă p e can a p e a ,
relatează despre vise, amintiri din copilărie, confl icte şi reface
În cad rul situaţiei de trata m e nt constelaţii d e relaţii trăite
anterior in leg ătură cu anal istu l. Analistul, la rândul său, stă la
capul patu l u i , consemnează , Întreabă, oferă interpretă ri etc.
Această s it u aţie de tratament n-ar avea voie să fie d era nj ată ,
d u pă Freud, n ici de către alte persoane, nici de telefo n ,
mag netofo a ne s a u ceva asemă nător. Î mpotriva u nor greşeli i n
arta terapeutică , du pă Freud, ar exista doar o p rotecţie: cu rsuri
de durată con s acrate viitorilor terapeuţi .
Accesul către preco nştient şi adâncurile i ncon ştie ntu l u i ,
tratamentul psih a n a l itic i l obţine p r i n i nterpretarea u nor rea­
l izări ero nate, deopotrivă a m i ntiri din copilărie şi, În specia l ,
 134

si mboluri apărute Î n vis. In terpretarea asociaţi ilor l i bere ale

pacientul u i În tratamentul psihanalitic Iasă ca a n u m ite ele­
mente de ale visu l u i să fie recu noscute drept simboluri ale
unor dorinţe care au fost refulate În inconştient sau cel puţin În
preconştient. Terapeutic, Freud vede interpretarea acestor
conţinuturi ale visului drept drumul spre a meliorare şi, În final,
vi ndecare . Chiar dacă Freud in "Interpretarea viselor" oferă o
serie de simboluri ca, de exem p l u , camera p e ntru femeie,
cheie pentru penis, inotul pentru plăcerea de a uda patu l etc. ,
aici, totuşi, trebuie atrasă atenţia asu pra legăturii temporal­
culturale a s im bolisticii visului şi asu pra faptului că i nter­
pretarea viselor, conform l u i Freud , poate avea loc, cu sens,
doar in cadrul tratamentului psihanalitic.
Pentru Freud şi elevii săi, interpretarea evidenţiază,
pornind de la relatarea visului (conţinut man ifest) , sensul
acestuia aşa cum se formulează În conţ i n utul latent la care
conduc asocierile l i bere . Dar, ei au av ut În vedere , conco­
m itent, şi alte materi ale oferite de l iteratură : poezie , poveste,
basm şi artă , În g eneral. I nterpretarea ( deutu ng) unui vis,
respectiv a u nei i m a g i n i constă În a-i determ i n a semnificaţia.
Totodată el a relevat Înrâuri rea di ntre in terpretare, În sensul
analitic al terme n u l u i , şi alte procese mentale În care se
manifestă o a ctivitate i nterpretativă . Dar, cercetarea psiha­
nal itică mai recentă a simbolurilor, corolar al viselor acci­
dentale, vizează mai degrabă investigarea experimentală a
somnului.
Freud s-a apărat de legătura d intre terapie şi d iagnos­
ticare pedago g ică, aşa cum au fost ele d ezvoltate la începutul
secolului. De aceea , unii psihanal işti mai tineri , in eg ală
măsură diagnosticieni, interesaţi psihanalitic care au incercat
să creeze teste pe baza (sau cel puţin in cu noşti nţă de cauză)
 135

teoriei psihanalitice c u m a u fost: H erman Rorschac h , H a n s

Zulliger, Leopold Szondi, Saul Rosenzweig l? i alţii.

Recomandări Bibliografice
1. Freud, S . (1 971 ) . "Selbstdarstellung" Schriften zur Geschichte
der Psycho analyse. Herausgegeben und IIse Grubrich-Simitis
(Autobiografie. Scrieri despre istoria psiha na lizei) Frankfurt:
,

Tashenbucg Verlag.
2 . N utzsche, B . ( H rs g ) ( 1 989) . Freud und die akademisce
Psycgologie, Beitrage zu einer historisch Kontroverse (Freud
�i psihologia academică. Controversă istorică) , Munchen:
Psychologie Verlags Union _
3. Pongratz, L. J. (1983). Hauptstr6mungen der Tiefenpsychologie
(Curente principale ale psihologiei abisale). Stuttgart: A1fred
Kroner.

<

3. 6 . Psihologia individuală
P si holog ia i n d iv i d u a l ă a l u i Alfred Adler se nu mără,
alătu ri de psihanal iza lui Sig m u n d F reud şi d e psihologia
an alitică a lui C.G. Jung, pri ntre cele trei curente principale ale
noii psiholog i i ( Tiefe npsycholog ie) N oţiun ea d e p s i h o l o g i e
i n d ividuală contribuie, d i n păcate , l a u nele neîntelegeri. Astfe l ,
un eori se vorbeşte de " p s i hologie i n d iv i d uală" î n opoziţie cu
psiho l ogia socială, ori colectivă ( a maselor sau a popoarelor).
Psihologia i ndividuală trebuie însă înţeleasă în sensul în care
a conceput-o l?i fu ndamentat-o Adler, creatorul s ă u .

3. 6 . 1 Alfred Adler - viaţa şi activitatea

Alfred Adler s-a născut În anul 1 87 0 , î ntr-o s u b u rb i e
v ieneză, c a al doilea di ntre c e i şase co p i i a i u nui comerciant
 1 36

de cereale, evreu, mereu Într-o situaţie financiară nefavorabilă.

Familia sa poate fi socotită printre familiile evreilor asimilaţi
(Adler însuşi a fost botezat În 1 904) . Alfred Adler a crescut ca
un copil puţin ocrotit şi a suferit de rahitism şi s pasme ale
glote i , la cinci ani a avut o congestie pulmonară. M u lţi autori
au pus în legătură experienţele lui Adler din copilărie şi statura
sa mai degrabă scundă, cu Învăţătura l u i Adler despre
inferioritatea organelor şi depăşirea acesteia. Ideea că o teorie
psihologică se "potriveşte Întemeietorului ei", pe ntru Adler este
deosebit de a propiată: "Viaţa şi opera lui Adler formează o
unitate" (Pongratz, 1 893, pag . 1 95) . Pe baza origi n i i şi a
condiţiilor de l ocuit ale familiei, Adler În copilă rie a avut de
suferit mai puţin dezavantajele antisem itismului care a devenit
tot mai evide nt . Totodată , el nu a crescut atât d e mult Într-o
identitate evreiască conştientă, ci mai degrabă ca un "veritabil"
vienez.
În 1 888, Adler se Înscrie să studieze medicina, pe care a
absolvit-o În condiţii corespu nzătoare ; face serviciul mil itar,
d u pă care Încearcă să practice oftal mologia şi d e schide apoi
un cabinet de medicină generală În apropierea străzi i Prater,
unde îi tratează pe cei care locu iesc acolo: membrii ai socie­
tăţii de jos, evrei şi ocazional circari din Praterul atât de
apropiat. Încă din perioada studenţiei , Adler a făcut parte din
Clubul Social ist al Studenţilor. Contactele directe cu paci e nţii
de cond iţie modestă au marcat, În p l u s , concepţiile refo r ­
matoare ale sale. O i nfluenţă considerabilă asupra gândirii sale
pol itice a avut-o soţia sa, Raissa , o socialistă convinsă, care
provenea dintr-o familie Înstărită din Moscova.
Prima carte publ icată a lui Adler a fost o lucrare de
aprox imativ 30 de pagini care purta u n titlu prete nţios "Carte
de sănătate pentru profesia de croitor" ( 1 898) . Adler prezintă În
cadrul săh bolile profesionale ti pice acestei meserii şi recl amă
 137

numeroase măsuri d e pol itică san itară pe ntru Îmbu nătăţirea

situaţiei in domeniul profesiei de croitor. Ceva mai târziu ,
înce pe să scrie articole pe teme Înrud ite pentru o revistă de
medici n ă .
Tn această perioadă pri meşte invitatia lui Sigmund Freud
de a colabora cu el. Din 1 902 partici pă la şedi nţele de miercuri
ale societăţii lui Freud. Cauzele acestei i nvitaţii nu a u fost p rea
cl are . Adler l-a ascultat pe Freud , Înai nte de a absolvi facul­
tate a , l a o conferinţă prezentată la Facultatea d e Medici n ă şi
s_ar fi expri mat oral şi În scri s cu privire l a n ecesitatea ca
tezel e lui Freud să fie l uate În serios . Tn scurt tim p, el a devenit
unul d intre cei mai activi participanţi l a şed i nţele societăţii de
miercuri . F reud a apreciat ideile lui Adler prin care dovedea că
a citit mult şi că era fami liarizat cu maj oritatea curentelor
vremii sal e , Î n plus era destul de cunoscut. Procesele verbale
ale micului grup permit să se bănuiască că Adler cu referatel e
s a l e a n g ajate, contri buţiile l a d i scuţii s-a bucurat d e simpatia
mai multor mem brii ai societăţii. Lu crarea lui Adler cu privire l a
inferi oritatea organelor s-a bucurat ş i de aprecierea l u i Freud.
in 1 9 1 0 , a fost ales preşedi nte al Asoci aţiei Vieneze pe ntru
Psihanaliză şi, totodată, a fost n u m it În colegiul de redacţie al
Foii centrale pe ntru psihanaliză. D ar, În acel timp relaţia d intre
Freud şi Ad ler incepe să devină ten s ionată, astfel că numirea
lui În a n umite fu ncţii trebuie înţeleasă , mai d egrabă , ca o
În cercare a lui Freud de a-I determ i n a pe Adler prin sarci n i de
răs p u n dere să susţină ideile psi hanalizei ortodoxe .
D iferen d ele cu Freud în privi nţa u no r probleme fu nda­
mentale au condus încă d i n 1 9 1 1 l a separarea lor. În două
referate , Adler a supus teoria sexsual ităţii lui Freud unei critici
aspre ; În l u n il e de vară, s-a retras d i n toate fu ncţiile şi Î n
octo m brie a părăsit impreună c u alţi m e mbri i , care gândeau
aidoma lui, Asociaţia Psiha nalitică. in acelaşi an a Înfii nţat o
 138

Asociaţie pentru Phihanaliza liberă; doi ani mai târziu, pentru

a se deose bi de cea a lui Freud , aceasta s-a nu mit Asociaţia
pentru Psi hologie I n dividuală Comparativă. Noţiunea de psi ho­
logie i ndivid u ală a fost al easă , pentru a accentua, in opoziţie
cu psihologia analitică a l u i Fre u d , indivizibilitatea individ u l u i ,
importanţa acestuia pentru ştiinţă ş i vi aţă . După câţiva a n i , s e
pare c ă Adler a s p u s c ă a r prefera, Între tim p , denumirea de
"psihologie hol istică", pe ntru a caracteriza totalitatea apre­
cierilor sale .
Adler a năzuit s pre o carieră academică , d ar a eşuat
aidoma lui Freud, chiar dacă din alte motive. in anul 1 9 1 2,
după separarea sa de Freud , a vrut să-şi ia la Facultatea de
Medicină a U niversităţii din Viena, doctoratul În neurologie cu
lucrarea "Despre sistemul ne rvos dar din păcate nici această
",

dori nţă nu i s-a Îm p l i n it, din cauza une i aprecieri negative a

pSihiatrului l u lius Wagner von Jauregg ( 1 8 57-1 940 ) . Acea stă
evaluare conţi n e , pe lângă câteva cuvi nte de laudă, o critică
distrugătoare a teoriei l u i Adler (compara Beckh-Widman­
stetter, 1 965; Handl bau er, 1 984, pag . 1 03- 1 06). in plus el era
considerat ca un adept al şcol ii l u i Fre u d . Această s u bor­
donare , În acel moment, era la fel de deplasată ca ş i critica lui
Wagner J auregg În privi nţa acordării de către el a unui rol
central sexual ităţii. in cele d in urmă, Wag ner Jauregg critica şi
metoda de interpretare a lui Adler care este spirituală . Trebuie
pusă Întrebarea, s p u nea el, dacă ceea ce Adler oferă În
scrierile sale face ori nu face parte d i n domeniul şti inţelor
natu rii. in congruenţă cu o atare apreciere , În totalitate defa­
vorabilă, comisia votează, În un anim itate, cu "nu". Resp ingerea
lui Adler de către medicina academică pare astăzi nedreaptă ,
dar trebuie avută În vedere şi aprecierea l u i Wag ner-Jauregg
care nu a fost greşită , d eoarece metoda lui Adler nu era
conformă· cu tradiţia Facultăţii de Medicină care , la sfârşitul
 1 39

secol ului al X IX-lea , a Î nregistrat succese remarca b i l e , deşi

avea la bază o concepţie pozitivistă şi folosea m etodele
specifice ştiinţelor naturii .
Adler, Î n ciuda - sau chiar d i n cauza - acestu i i n s u cces
personal a militat activ şi consecvent pentru răspândirea teoriei
sale . Cele mai i m portante m ijloace folosite În acest scop au
fost prelegerile ş i seminariile ţinute În faţa unor Învăţători ş i
educatori. I storia civilizaţiei a reţinut că a fost u n orator c u har
şi a ştiut să-şi fascineze ascultătorii. Remarcabilă a fost,
evide nt, şi po s i b i l itatea d e a se transpune În locul altcuiva ,
preponderent Î n acela de a sfătu i pe cineva, fapt care l-a ajutat
să sesizeze re pede confl i ctele si problemele, atât de n u me­
roase, să l e i d e n tifice şi să l e soluţion eze printr-o consil iere
competentă. U nele d i n sfaturile s a l e au devenit obiectul u nor
prelegeri, articole şi stu d i i .
Reforma şcolară a a n i lor ' 2 0 e s t e strâ n s leg ată d e
psihologia ind ividuală. C h iar dacă Adler a fost Întotdeauna
Împotriva u nei legătu ri a psihologiei individuale cu o direcţie de
pol itică de partid, totuşi Partidul Social-Dem ocrat al Austriei a
avantajat În "Viena roşie" extind erea m u n cii practice pro­
movate de p s ihologia i n d ividuală . Num ai În Viena p â n ă l a
sfârşitul anilor ' 2 0 , a u l u at fi inţă, aproape 3 0 d e locuri d e
consil ieri În domeniul educaţiei, care a u l ucrat gratuit. E I însuşi
a efectuat cu regularitate dezbateri . Este rem arcabil că aceste
dezbateri şi cons ilieri au fost efectuate p u b l ic. Estfel ,
consultantul tera peut a stat, d e exemplu, c u m a m a ş i copil u l , În
faţa un u i auditori u , din care s-au putut adre s a Între b ă ri şi
cărui a i s-au dat sfaturi, mai ales omen i lor suferinzi. În acest
mod , astăzi inimaginabil, mulţi profesori , e d u catori şi studenţi
in psihologie au cu noscut şi apreciat nemijlocit practica de
psihologie i n d ividuală org a nizată şi desfăş u rată cu a port u l
creatorului său .
 1 40

Implicaţiile lui Adler au avut rezultate parţia l e . Scrierile

sale sunt eterogene, În cazuistică , deseori captivante, dar În
destule cazuri nesistematice . Lui nu i-a reuşit (şi poate nici n­
a fost intenţia sa) să-şi prezinte Într- u n sistem conce ntrat şi
sistematic teori a. O perele de mai târziu: "Cunoaşterea
oamenilor" ( 1 927) ş i "Sensul vieţii" ( 1 93 1 ) au cu noscut o
apreciere deosebită şi s-au bucurat de o primire favorabilă nu
doar În rândurile specialiştilor, ci şi ale oamenilor de rând .
in anul 1 932, Adler devine profesor cooperant În S. U .A. .
in 1 936 emigrează c u Întreaga familie ş i moare Î n 1 937, În
timpul unei călători i spre Aberdeen unde urma să confe­
renţieze pe anumite teme. Într-o sci soare către scriiitoru i
Arnold Zweig, Sigmu nd Freud scrie la 22 iunie, 1 937:
"Dar nu Înţeleg mila dumneavostră pentru Ad ler. Pentru
un evreu dintr-o suburbie a Vienei, deoarece o moarte l a
Aberdeen , Î n Scoţia , reprezi ntă o carieră nemaipomenită,
concomitent o dovadă. cât de departe a aj u n s . Într-adevăr
contemporaneitatea l-a răsplătit cu prisosi nţă pentru meritul de
a fi contrazis analiza" (Jones, 1 960-1 962, vol. 3 , pag .255).

3 . 6 .2 Teoriile lui Adler

Chiar dacă in lucrările lui Adler, asemănător cu cele ale
lui Freud , nu au fost citate Întotdeau na surs e l e la care se
referă autoru l , cu toate acestea alături de infl u enţe gen eral­
culturale, exercitate prin metropola culturală ce a fost şi atunci
Viena, pot fi evidenţ iate câteva orientări şi autori care l-au
Înrâurit Pong ratz ( 1 983 . pag .202) îi nu meşte pe Friedrich
Nietzsche ( 1 844-1 9 1 0) . , H a n s Vaihinger ( 1 852- 1 933) şi Jan
C hristian Sm uts ( 1 870-1 950 ) , fil ozofi contem pora n i . U n ele
di ntre ideile lor dobândesc relevanţă În opera sa.
Într-adevăr, l a N ietzsche se găsesc teze Î n forma
poetică " . �arţial aforistică . care se apropie de teoria lui Adler cu
 141

privire l a com plexul de i nferioritate . Aspiraţia spre p utere

descrisă de Ni etzsche este interpretată de Adler În sensul u nei
urmări a com plexu lui de i nfe rioritate . Dar, Adler preia ideile lui
Nietzsche doar in parte , deoarece accentu area tend inţei spre
putere evidentă l a Nietzsche n u p oate fi p u să Î n echi l i bru cu
aspiraţia accentuată a l u i Ad ler s pre comu niunea u mană.
Opera capitală a l u i Hans Vai hinger a re u n titlu relativ
ciudat "Filozofia lui ca şi cum ". EI d ezvoltă aici, referindu-se la
Kant ş i Schopen hauer, teoria ficţionalismu l u i . G â nd irea u mană
după Vai h i n g e r co nţi ne Întotdeauna ficţiu n i , a d ică imag i n i şi
senzaţii false şi parţial contrad ictorii: În m atematică se
vorbeşte despre n u mărul i nfi nit de mic, in şti in ţele j uridice
despre persoana j u ri dică ş i În psihologie d es pre îns uşiri
omeneşti gân d ite izolat . Astfe l d e premise s a u imagini (fan­
tasme) nu pot fi dovedite, ele sunt însă practice, adică utile. De
altfel - relevă Vaihinger - omenirea n-ar putea exista fără
ficţ i u n e . Adler a prel uat n oti u n ea de ficţi u n e şi a utilizat-o in
mod s pecfic, a i mplicat-o În teoria cu privire la nevroză. Pentru
nevrotic. ficţiu n ea are Îns e m n ătatea realităţii - s i m ilar cop i l u l u i
s a u o m u l u i pri mitiv. Dacă astăzi noţiuni c a hologramă. holistic
şi holism sunt folosite frecvent şi cei care le întrebuinţează fac
referiri , mai degrabă , la autori ca Wi lber Ken şi Fritjof C apra,
decât la filozoful sud-african Jan Christian Smuts ( 1 870-1 950)
este necesar să arătăm că acesta din urmă a form ulat Încă în
'20 noţiunea d e " h o l i s m" p resupu n â nd un pri ncipiu cosmic,
totalitar, de la care au derivat toate fe n o m e nele până l a
materia insufl eţ ilă. Adler s e referă î n cartea s a "Sensul vieţii"
( 1 93 1 ) doar i ncidental l a Smuts , când vorbeşte d espre u nitatea
organ ică a omului, despre strădania continuă a acestuia de "a
se confru nta v ictori os cu ceri nţele l u mii exte ri o are pentru a
depăşi moartea , pentru a tinde s pre o formă fi nală ideală,
potrivită pe ntru ace asta şi pe ntru a aj unge ca forţele corpu l u i
 1 42

omenesc pregătite pentru aceasta În evoluţie, i nterrelaţie �i

intreacţiunie să-şi atingă telul s u prem a l perfecţiunii ş i al
sigurantei" (Adler, 1 973, pag . 54 ) . Dacă, alături d e filozofie ,
că utăm influ enţele psihologiei contemporane asupra operei lui
Adl er, vom constata că el se referă prea puţin l a psihologia şi
psihologii timpului său . D u pă cearta cu Freud , Adler se referă
- u neori critic, distanţat - la Freud. O anumită apreciere a
gestaltismul u i apare doar Întâ m plător În opera sa. Cauzele s-ar
putea afla În Încercarea u nei viziuni u nitare şi În res pingerea
gândi rii elementariste co re s p u nzătoare g estaltiştilor. ( N u este
întâmplător că un gestaltist a dus d upă cel d e al I I -lea război
mondial, in R . F. G . teoria l u i Adler l a apreciere şi răs pândire :
Wolfgang M etzger. Parcimon ios in aprecieri , s-a expri mat,
deseori , laudativ cu privire l a Will iam Stren : imagi nilor umane
ale lui Adler ş i Stern l e este comună accentuarea premiselor
de bază teologice. C u accentuarea năzuinţei umane s pre
noroc, unitate şi perfecţiu ne , Adler prefigurează trăsăturile d e
bază a l e psi hologiei uman iste care , abia după d ece nii urmau
să marcheze domeniile l argi ale psihologiei clinice separată d e
psi hanal iză ş i behaviorism (com para Titze, 1 984) .
Teoria l ui Adler este impreg nată cu o serie d e cuvinte
cheie cum s u nt: complex d e inferioritate , tend inţa spre putere ,
protest mas culin ş.a . . Se pierd însă deseori din vedere u n d e
trebuie căutate origi n i l e s piritu ale pentru aceste noţi u n i
centrale, aşa cum a u fost e l e dezvoltate ş i imbogăţite de Adler.
Acest lu cru , din păcate, nu s e poate face În co ntinu are ,
incercăm să schiţăm doar un ele as pecte.
Imaginea despre om a lui Adler este un itară (holistică) şi
dinamică orie ntată spre u n ţel final. Adler a văzut dezvoltarea
u mană (nu însuş irile sau caracteristicile umane), fără s ă
accepte analiza s a , i n perceperea complexă a individu l u i in
co ntextuL vieţ i i , in ansa m blu. Organismul este Într-o mişcare
 1 43

perman entă ( muschii inimii, res piratia , etc.), dar el nu este pus
În mişcare datorită u n or fa ctori exoge n i , s e găseşte Î ntr-o
conti n u ă mişcare, doreşte să depăşească obstacole, situaţii
dificile, ca să ajungă l a fortă , apreciere, noroc, perfecţi une, să
convertească o poziţie negativă Într-alta pozitivă. Bineînţeles
că in cursul vieţii sale nu poate atinge toate ţelurile, În lu pta sa
s e confru ntă cu l imite. necazuri. o prelişti de natură exo g e n ă
s a u e ndogenă, dar şi izvorâte d i n viaţa socială.
În prima sa scriere mai mare a "Studiului despre inferio­
ritatea unor organe" ( 1 907), Adler descrie fenomenul nivelării
inferiorităţii organelor, la inceput sub as pect medica l , de
exem p l u : funcţia unui rin ichi mai slab este egal izată d e ra n ­
d a mentul m a i putern ic al cel u i l alt. În a n u mite d omenii, destul
de restrânse. a par cazu rile de preluare totală a unor fu ncţii de
către alte organe. Astfel, la persoanele născute fără mâi n i , se
poate constata o îndemânare uimitoare În folosirea picioarelor.
a slăbiciune i n iţială poate fi Însă echil i b rată prin străd a n i i
susţinute în domeniul propriu-zis. Se poate aju nge la realizări
care se afl ă p este ceea ce ar fi fost de aşteptat de l a o con­
stituţie normală: pictor cu probleme de vedere , muzician cu
probleme de auz, politicianul grec Demostene ( 383-322 i. e . n . )
care, i n ciuda - sau chiar d i n cauza - defectului său d e vorbire,
a deven it unul dintre cei ma i i mportanţi oratori ai antichităţ i i .
Astfel de compensaţi i , care duc la realizări peste med ie, sunt
n u mite de el supracompensaţii (consecinţe ale complexelor de
i nfe rioritate ).
Ti pic pentru nevroză este, d u p ă Adl er, o formă a
s u p raco m pe ns aţiei, care este nereal istă, inuti l ă . Copilul care
d i n cauza inca pacităţii s a u a unor realizări ins uficiente este
mereu pedepsit, evadează Într-o l u m e fa ntastică, În care este
talentat, capa bil şi s u p erior părinţil or. Su pracompens aţia În
forma a utoa m ăgiri i , a ficţiu n i i , n u este adevărata s u pracom­
pensaţi e, ea ar trebui denum ită compens aţie greşită.
 1 44

i n pofi da acestor com pensatii fictive , pentru Ad ler

complexul d e i nferioritate este sorgintea străda niei omeneşti .
"A fi om înseamnă a te simţi inferior", este scris într-u na d i n
lucrările lui Adler. N imeni n u scapă d e com plex u l inferiorităţii :
copilul trebuie s ă recu noască, c ă n u ştie s a u încă nu ştie
anu mite lucru ri. Dacă adultii nu-si pun În joc su perioritatea , nu
răsfaţă cop i l u l , acesta va d ezvolta forţe n eces are pentru a
compensa. Com plexele de inferioritate nu-şi au , deci, originea
numai în i nferiorităţi ale orga nelor sau în fa ptul biologic că el,
co pilul este mai mic, mai neîndemânatic, mai l i psit de expe­
rienţă decât a dultul , ci, di mpotrivă, in mediul social, prepon­
derent in educaţie. Din acest considerent Adler- în opoziţie cu
Freud - s-a p reocu pat conti nuu cu problemele educaţiei şi a
găsit În rândul profesorilor şi al educatorilor un auditoriu şi u n
corp didactic i nteresat. Pledoariile sale pro-educaţie i-au fost şi
îi sunt favorabile.
O mare parte a literatu rii consacrate psihologiei indi­
viduale este şi pentru laici uşor de înţeles şi aproape de
practică. Aceasta a dus la o lărgire considerabilă a studiilor şi
articolelor d e psihologie individuală incă din anii '20 şi '30. Mai
ales Fritz Ku nkel (1 899- 1 956) trebuie amintit aici , care deşi nu
este consi d e rat drept adlerian ortodox, şi-a argu mentat
consecvent părerile in spiritul p sihologiei individuale. Cărţile lui
Kunkel au apărut în ediţii numeroase . Psihanaliza şi psihologia
i nd ivid uală a avut sub pres iunea pol itică a naţional-socia­
lismului o perioadă de asuprire şi d e asimil are a u nor sisteme
tolerate de învăţare şi tratament. Psihologi individuali de fru nte
au fost obligaţi să emigreze pe baza legilor ras i ale. Şi acesta
a fost un motiv favorabil răs pândirii u nor idei ale psihologiei
i n d ividuale in S . U .A .. Tn R . F. G . , abia În anii '60 a înce put
receptarea ps ihologiei individuale , legată d e i nstituţionalizări
(Revista' pentru psihologia individuală. Societatea Germană
 1 45

pentru Psi hologie I nd ividuală, s es i u n i şi reciclări - com para

Titze, 1 984). La toate acestea un ajutor importan t au dat co piii
l u i Adl er, Alexa ndra şi Kurt Adler (ambii l a New York) , Erwin
Ringel ( 1 92 1 - 1 994), Manes Sperber ( 1 905- 1 984) , Walter Spiel
şi o p arte din e l evii săi. Astfel , a fo st i niţiată o adevărată
ca mpa n ie m etită s ă contribuie la renaşterea psihologiei
i ndividuale in s paţiul li ngvistic german .

Recomandări bibliogrdice
1 . Bruder Bezzel, A. ( 1 983). Alfred A dler. Die Geschichte einer
Theorie im historischen Milie u Wiens (Naşterea unei
teorii În m ediul istoric al VieneI). GăUinge n : Vanden hoeck
& Ruprecht.
2. Bruder Bezzel , A. ( 1 991 ) - Die Geschichte der Individual­
psychologie (Istoria psihologiei individuale). Fran kfurt a .
M . : Fischer.
3. H a n d l bauer, B. ( 1 984). Die Entstehungsgeschichte der Indi­
vidualpsicho/ogie Alfred Adlers (Istoria devenirii psiho­
logiei individuale a lui Adler). W i en-Salzburg : G eyer­
E diti on .

3.7. Psihologia analitică

3 . 7 . 1 . C.G. Jung - schiţă biografică
Cari G ustav J u n g s-a n ăscut Î n a n u l 1 875, În Kesswil ,
lângă lacul Kon sta nz. Tatăl său a fost preot . Aidoma l u i Freud
şi Adler, J u n g a studiat medici n a . D u pă exa m e n u l d e licenţă ,
s u s t i n u t in a n u l 1 900, J u ng s-a angajat l a Spita l u l P s i h iatrie
"Burg hălzli" din ZOrich. care mai există şi astăzi, unde l-a avut
ca şef pe Eugen Ble uler
Eugen Bleu ler ( 1 857-1 939) a fost profesor de psihiatrie la
ZO rich şi şeful s p ita l u l u i BurgOhl ă z l i . N oţiu n i le p s i h iatrice
 146

utilizate curent s i astăzi c a "autism","schizofrenie" ş i altele

provi n de la e l . Bleuler a fost desch is mult ti m p psiha nal izei,
deşi nu s-a numărat pri ntre elevii lui Freud.
in 1 902, J u ng publică o l ucrare consacrată fenomenelor
oculte. Studiază În continuare un an la Paris cu Pi erre Janet.
in anul 1 903 , se căsătoreşte cu Emma Rauschenbach, care Îi
devine elevă şi col aboratoare . J ung lucrează ca medic de
s ecţie şi efectuează ex perimente in cadrul cărora erau impli­
cate asociaţii d e cuvinte patologice şi normale. La u n cuvânt
stim u l , persoa na martor se impu nea să reacti oneze intr-o
formă personală, ind ividuală pri ntr-un alt cuvânt: de exemplu
cuvântul stimul "mare" - reacţia "albastru". Timpul d e reacţie
era măsurat şi se înregistra fel u l cuvântu lui dat ca răspuns,
lexemul cu care s-a reacţionat. J ung recun oaşte câteva
conexiuni importante. Astfel , În stare de obos eală sunt mai
frecvente asociaţiile sonore (de exemplu Kaum - Baum, Tisch
- Eisch) . Jung vorbeşte despre complexe încărcate afectiv şi
mai târzi u numai des pre complexe; noţiunea aceasta a intrat
cu semnificaţia sch imbată În l im bajul specialiştilor ş i În cel
cotidian.
in 1 905, Ju ng Îşi ia doctoratu l . La această dată cunoaşte
scrierile lui Freud şi intră in contact cu el . in 1 907, l-a cunoscut
perso nal.
"Anii petrecuţi la Burgholzli, la Clinica U n ivers itară de
Psihiatrie de la ZOrich , au fost anii mei de ucen ici e. in primul
plan al interesului meu şi al cercetărilor mele s e găsea
Întrebarea ardentă: ce se petrece cu individul bolnav psi hic?
Acest lucru , atunci, Încă nu l-am Înţeles şi, Între colegii mei, nu
s-a aflat nimeni care să se fi ocupat de această problemă ( . . . ) .
in această situaţie, Freud a devenit esenţial pentru mine, mai
ales prm cercetările sale fu ndamental e despre psihologia
 1 47

isteriei !?i a visului. Conce pţiile lui îmi deschideau u n d r u m

pentru noile m e l e cercetări !? i , totodată , pentru inţelegerea
cazurilor ideal e . Fre u d a tra nsferat problema psi hologică in
psihiatrie, de!?i el însu!?i n u a fost psihiatru , ci doar neurolog".
(Jung, 1 963, pag. 1 2 1 )
E lveţian şi unul d i ntre puţinii "arieni" d i n preaj ma l u i
Freud , dâns ul aparţine grupului " Burg l hblzli" !? i , n u Î n ultimul
râ n d , d i n asemenea motive, Freud il alege pe Jung ca "prinţ
moştenitor" . Între Freud , mai bătrân cu 1 9 ani, şi C.G. J ung se
creează o relaţie tată- fi u . I ndependenţa lui J u n g in elaboraea
unor teorii a fost ignorată d e Freud, chiar tolerată fără plăcere,
din dorinţa de a nu-I pierde ca discipol şi colaborator.
"M-a interesat să aud concepţiile lui J u n g des pre
precog n iţie şi despre parapsihologie În genera l . C â n d m-a
vizitat in anul 1 909 la Viena, l-am întrebat ce gânde!?te des pre
aceasta. Din prej udecata sa materi a l istă , a refuzat între g u l
complex de proble m e ca prostie ş i s-a referit c u precădere l a
u n pozitivism atât d e s u perficial, încât m i-a fos t g r e u s ă n u -i
dau o repl ică aspră". (Ju n g , 1 963, pag . 1 59)
i n toa mna anului 1 909, Jung şi Freud pri m esc invitaţia lui
Stanley H a l i de a vizita Clark U nivers ity, u n d e l i s-a conferit
titlul de doctor honoris ca u s a . Fre u d , J u ng şi F erenczi Îş i
interpretează reci proc, in timpul călători ei - care a durat ş a s e
s ă ptă m â n i - v i s e l e . J u n g rec unoa!?te, că F r e u d n u a fos t î n
stare să interpreteze corect visele, preemi nent si mbolice.
D u pă d iferendele cu Bleul e r, J u n g pără s eşte Spita lul
"Burg hblzli" şi se retrage la Kus nacht, lângă lacul Zurich, unde
trăieşte şi lucrează, într-o casă cons truită parţial d e el , până la
sfârşitul vieţii. În acest i nterval, in 1 9 1 1 , a d evenit preşedi ntel e
Ascociaţiei I nternaţionale d e Psihanaliză. Cartea sa "Schimbări
şi simboluri ale libido-ului" ( 1 9 1 2) , în care form ulează concepţii
diferite de cele ale lu i Freud, a condus la ruptura cu el . În 1 91 3
 148

d u pă serioas e controverse cu Freud s-a retras d i n Asociaţia

I nternatio nală de Psihanal iză şi d ezvoltă , d u pă ani de
scufu ndare În vise şi autointerogări, propia orientare În noua
psihologie pe care, d u pă metoda u ti l izată , anal iza, o va numi
psihologie a nal itică. Mai târziu , Fre u d fol oseste noţiunea in
s intagma " p s i hologie complexă" pentru a caracteriza teoria
discipolu l u i d izident.
În perioada 1 933-1 940 , J u n g este profesor la ZLirich,
cal itate in ca re a intreprins călători i i n străinătate . În 1 933,
d u pă Ernst Kretschmer, d evine preşed intele mai multor
societăţi medicale generale pe ntru psihoterapie şi redactor al
Foii centrale pentru psihoterapie şi d o meniile de l i mită ale
acesteia. Î n timpul naţio nal-soci alismului, J u ng a atacat
vehement - fără a fi fost obligat ca elveţian - psihanal iza l u i
Freud pe care o cons ideră d rept o erezie evreiască . Atitudi nea
adoptată ii a duce aspre critici d i n partea filozofului Ernst Bloch
şi a altora . O pera l u i Jung incl u d e s u biecte multi ple: muzica ,
alchimia, bas mul, religia, educaţia şi mu lte altele. J u n g moare
la 6 i u n ie 1 9 6 1 , la KLisnacht, bucurându-se de o apreciere
d eosebită pentru contribuţiile sale în domeniile psihologiei şi
ps ihiatriei .

3 . 7 . 2 Caracteristicile teoriilor lui Jung

Nu este uşor să realizezi intr-o fo rmă condensată o

privire de ansamblu asu pra teoriei l u i J u n g , d eoarece el se
referă mereu din nou la mistică, culturi străine, vise proprii etc . ,
însă ia atitud i ne împotriva dogmatis m u l u i , d a r n u a efectuat o
privire de a nsamblu sistematică . O privire de a nsambl u bună,
autorizată de Jung, o dă insă colaboratoarea sa, Jolande
Jacobi ( 1 977) . Aici urmează să fie scoase În evidenţă, câteva ,
puţine concepte centrale. Dacă primele concepte de psihologie
ale asotlaţiilor încă nu intră in co ntra dicţie cu p s i h a naliza lui
 1 49

Freu d , J u ng cu exti nderea noţi u n i i d e l i bido , pregăteşte o

teorie proprie. Li bido-ul este pentru J u ng e nergie vita l ă
generală şi in n i c i un caz doar energie instinctuală sexu a l ă ,
care prin mecanisme ca deplasa rea i nsti nctelor este orie ntată
pe traiectorii acceptabile. Chiar in acest pu nct s-a aj uns l a
ruptura cu Freud. "Îmi mai ami ntesc destul d e bine cum Freud
m i-a spus: dragul meu J u ng, promite-mi să nu renunti niciodată
la teoria s exs u a l ă . Aceasta este esenţială. Ved eţi, treb uie s ă
facem d i n aceasta o dogmă , u n bastion d e necli ntit. Aceasta
mi-a spus-o p l i n d e pasiune şi pe un ton , ca şi când un tată ar
s p u n e : promite-mi un l ucru dragul meu fi u , că te vei d u ce in
fiecare duminică l a biserică! ( . . . ) Fre u d , care mereu a arătat cu
preg na nţă l i psa s a de religiozitate şi-a intocmit o dogmă sau
ceva mai m u lt, in locu l u n u i D u m nezeu gelos pe care l-a
pierdut şi-a pus o al tă i magine obl igatorie şi a n u m e cea a
sexual ităţi i : o imag ine n u mai puţin fa scinantă, pretenţio asă ,
a me n inţătoare şi a m b ivalentă d i n pu nct d e vedere mora l ( . . . )
Î m potriva acestei u n i lateral ităţi a l u i F reud n u era n i m ic d e
făcut ( . . . ) A rămas s u bj ugat acestui s i n g u r aspect � i chiar d e
aceea văd i n el o figură tragică . . . " (J ung, 1 963, pag . 1 55)
I nco nştientul i n d ividual pentru J u n g este s ituat intr-u n
inco nştient colectiv m a i cu prinzător, i ntr-o bază sufletească
co m u n ă tuturo r oamen il or. În teoria l u i C . G . J u n g des pre
i nconştientul colectiv si mbolurile din vis ocupă o poziţie
centrală. J u n g ş i-a d ezvoltat teoria des pre i nco nştientul
colectiv pe baza "i nterpretării viselor" lui Freud in care cu
tri mitere la cele s pu s e d e Freid rich N ietzs che, că in vis "se
exers ează in continuare o bucată d e omenie străveche l a ca re,
pe cale directă, abia se mai poate aj unge" - pornind de l a
inconştientu l ontogenetic la inconştientul filogenetic. Alte ocazii
au fost visele pro prii a l e lui J u ng ş i obs ervaţiile sale, ale aşa
numitei tri miteri in proces ul terapeutic, pe baza cărora pacienţii
 150

văd Î n terapeut n u numai - cum a presupus Freud - tatăl şi

mama, ci şi u n uriaş , pe Isus, poate chiar vrăj itorii şi
alchimiştii. Noţiunea centrală În teoria l u i Jung este arheti pul, o
notiune i n nici u n caz definită fără echivoc, care descrie
posibil ităti moştenite de reprezentări, ima g i n i străvechi sau
ceva asemănător, care işi găsesc expresia in vise şi in creatia
artistică. "Schema congenitală d ecla nşatoare " adusă aici de
zoologul Adolf Portmann ( 1 897- 1 982) În contact cu Ju ng (de
exem plu reacţia d e fug ă la imitaţia d u ş m a n u l u i ) este
compatibilă cu poziţia l u i Jung, deoarece şi el priveşte
. arheti puri l e ca instincte moştenite. Acestea sunt văzute nu
numai biologic, ele au im portanţă şi ca părţi ale unei valori
culturale cu traditie care sunt incluse in inconştient . Ajungerea
la ele deschide - I ă rgind psihan aliza clasică a l u i Freud -
accesul spre general-u man , filogenetic. Ele sunt piese de bază
ale stăpâniri i vieţii umane".
O figură arheti pa l ă specială este asa n u mita u mbră, u n
fel de scindare a fiinţei umane, care aidoma umbrei ( d i n
lumină) aparţine i nd ivizibil omu l u i , dar îşi arată trăsăturile
Întunecate. Ieş irile furioase, meschinăria sau alte atitudini care
a par parţial , contrar voinţei, relevă astfel de indicaţii in legătură
cli umbra persoane i .

Recomandări bibliografice
1 . Jacobi , J . ( 1 977). Die Psico/ogie von C. G. Jung. Eine
Einfiihrungin das Gesamtwerk, mit einem Ge/eitworl von
C. G. Jung (Psihologia lui C. G. Jung) , Fran kfurt: Fischer
Taschenbuch Verl ag.
2 . Jung, C. G. ( 1 963). Erinnerungen Traume und Geda nke n
von C. G. Jung. (Amintiri, visuri şi gânduri ale lui C. G.
Jung. Aufgezeichnet und herausgegeben von An iela
Jaffe, Zurich u nd Stuttgart : Rascher.
 151

3 . 8 8ehaviorismul

As tăzi vor exista puţi n i psihologi care s-ar mai putea

considera că a parţin behavioris mului. Unii cercetători folosesc
noţi u nea, intre timp, ca ocară , in special in S . U .A. Beha­
viorismul a putut avansa l a valoarea predominantă şi plină de
succes in cadrul psihologiei si s ă deti n ă poziţia d e fru nte a
psihologiei a merica ne d e ş i , Î n a n u l 1 956, I nstitutul Psi hologi c
a l U n iversităţii d i n B o n n a efectuat un sondaj d e o p i n ie l a
" D epartments of Psych o logy" a l u n iversităţilor şi facultăţilor
americane pe ntru a o bţine pri ntre altele o i magine d espre
orientările teoretice preferate (Holtzer, fără an, pag. 37 1 ) . Cele
68 d e răs p u nsuri l a intrebarea: de care şcoli clasice de
ps i ho logie vă simţiţi cel mai legat?, s-ar putea ordona in fel ul
următor:
- 1 8 departamente - behaviorism
- 18 dep artamente - eclectis m
- 7 departamente - fu ncţio n a l ism
- 6 departamente - gestaltism
- 4 departamente - psih analiză
- 2 depa rta mente - neoscolastică
Notiunea d e "eclectis m " , in sensul d e a tu nci, poate fi
Înţeleasă fără n ic i o reticenţă ca " neobehaviori s m" . Ş i , chiar
dacă se ţine cont d e cele 1 3 a bţineri, rez u l tatul răm â n e
echivoc: Behaviorismul d o m i n a şi d e parta mentele recu nosc
deschis că se s imt cel mai legat d e acesta. Î n Europa , mai ales
in s paţiul l igvistic germ a n , această d o minare a bsol ută a
behaviorismu l u i n u a existat niciodată ; dacă totuşi el a
pen etrat , fa ptul este evidenţiat n u m a i În d o m e n i i parţiale ş i
pentru u n t i m p relativ scurt, g â n d irea b e h a v ioristă a fost
pred o m ina ntă. Deosebirile i ntre psihologia S . U . A. ş i cea ger­
mană determină o comparaţie istorică . S-au spus că a dversarii
behaviorismu lui s-au găsit i n cele mai d iferite orientări : i nitial in
 152

structuralism , În psihologia ştii nţel or sociale, În m od deosebit

Îri gestaltism, apoi În psihologia expresiei şi În teoria
caracterelor.
I nfluenţa behaviorismului este atât de prezentă astăzi, În
domeniul metodologiei psihologice , În teoriile învăţării şi În
aplicarea practică a acestora , de exemplu , în terapia atitudinii
încât m oşten irea behavioristă este cu uşu rinţă trecută cu
vederea, cu toate că - d u pă cum s-a spus - a bia dacă mai
doreşte să fie numit "behavioristă".
Noţiunea de "behaviorist" proba bil că provine de la
James R. Angell , În t i m p ce accea d e behaviorism ( beha­
vioris m , scrierea eng l . behaviouris m) a fost Întrebui nţată de
elevul acestu ia John B . Watson ( 1 878- 1 958 ) , în 1 91 3 pentru
prima dată În mod pragmatic. Izvoarele behavioris mului aj ung
departe În trecut şi trebuie căutate , cu deosebire , in fiziologia
germană şi rusă a secolului al X IX-lea, deopotrivă în orientările
fiziolog ice americane.

3.8 . 1 Psihologia animală experimentală şi

reflexologia
I . P. Pavlov şi-a creat renumele ca fiziolog , la sfârşitul
secolului al X I X-lea şi începutul celui de-al XX-lea ( 1 90 1 ) , când
incepe experimentele asupra reflexului. Î nsemnătatea acestora
pentru psihologie, cel puţin la Început, era impreviz ibilă, dar în
scurt timp, ea devine clară prin programul reflexologiei in
Rusia şi mai mult prin behaviorism În S . U .A.
Ivan Petrovici Pavlov s-a născut in 1 849 la Riaza n , u n
oraş d e provincie din Rusia Centrală, în fa m i l ia u n u i preot
modest. EI a frecventat Semi narul Teol ogic d i n localitate . Î n
1 870 şi-a conti nuat stu diile la U n ivers itatea d i n Petersburg .
Printre profes orii care l-au marcat În mod deosebit, a fost l l ia
Zion , pro fe sor d e fiziologie. Î n 1 883 , Pavlov şi-a susţinut doc-
 1 53

toratu l În medicină. Până pri n 1 900 a l u crat in domeniul acti­

vitătii nervoase a sistemului digestiv. Î ncepând d i n 1 901 , până
la moarte ( 1 936 ) , s-a consacrat stud ierii fu ncţiilor activităţii
nervoase su perioare.
Experimentul clasic cu câinii al l u i Pavlov poate fi găsit
astăzi În a proape fiecare manual de ps ihologie. EI a fost
efectuat in 1 905, dar Încă din anul 1 903, Pavlov a prezentat u n
raport l a cel de al XIV-lea C ongres I nternaţonal de Medicină de
la Madrid În legătură cu psi hologia experime ntală şi psiho­
patologia animală. Î n 1 904 i s-a decernat Premiul Nobel pentru
lucrările sale. Î n cuvântarea rostită cu această o cazie Pavlov a
scos În evidenţă deosebirea Între u n reflex n econd iţionat ş i
u n u l condiţionat. Astfel , dacă, d e exemp l u , Î n botul unui câine
este turnat puţin acid, acesta reacţio nează cu mai mult ă salivă.
Conform o p i niei sale, acesta ar fi un reflex necond iţionat,
compara bil cu reflexul mişcării pleoapelor l a o l um ină puternică
sau la praf.
Dar, consideră e l , sal iva apare la câine ş i numai � acă
vede hrana; acesta este un semnal optic perceput care declan­
şează reflexu l . Cum se explică a ceasta? D u p ă Pavlov, acest
reflex trebuie denumit cond iţionat, fiindcă nu este Înnăscut. D e
exemplu , căţe i i p u i , care au fost hrăniţi d oar c u l apte de mamă,
la Început n u m a n ifestă u n interes deosebit pentru carnea
crudă . Legătura d intre p � rceperea cărn i i , m î n carea ei si
sal ivaţie e necesar să fie dobândită .
E x perimentul clasic a l l u i Pavlov dovedeşte apariţia
reflexu lui con d iţionat in mod im presionant: u n câine este legat
În poziţia În p i cioare, o canulă este intro d u s ă În org a nele
sal ivare , astfel ca sal iva s ă fie Înde părtată şi cantitatea d e
sal ivă să poată f i măsurată. D u p ă u n t i m p de aco m o d are ,
reacţia salivară l a vederea mâncării este măs urată. H rana este
stimul u l necondiţionat sau U CS ( u n i c o n d it i o n e d stim u l s ) . La
 154

s u netul u nui clopoţel câinele nu reactionează prin sal ivare ,

deoarece acesta nu este legat de a d m i nistrarea hrane i , încât
să poată fi recunoscut. U rmează apoi o serie de experiente În
cadrul cărora inainte de a-i oferi câ inelui hra na , sună u n
clopoţe l . B i neînţeles că animalul sal ivează şi acum. D u p ă o
serie de astfel de co m binaţi i , urmează experimentul pro­
priu-zis: Pavlov Iasă s ă se audă clopoţel ul, fără a arăta
ani mal u l u i hrana. Acum observă el, că ani malul d oar la acest
semnal reacţionează prin salivare.
Acest proces a fost denumit condiţionare. S unetul clo po­
ţelu l u i , la inceput neutru , devine sti m u l condiţionat ( C S ) , a
căru i producere declanşază reacţia cond itionată ( C R ) care,
Înainte, era posibilă doar prin produ cerea stimu l u l u i necon­
d iţionat. Legătura dintre stimulul condiţionat şi reactie poate fi
fixată prin repetarea , de mai multe ori , a u ltimelor două faze
experimentale. Dacă stimulul condiţionat este produs foarte
des fără a urma hrana , CR d is pare încet. Acest proces a fost
nu mit ştergere. Ea nu este identică insă cu "uitarea ", căci
animalul d u pă un timp reacţionează din nou la su netul clopo­
teiului, cu sal ivare, deoarece nu a u itat semnal u l . Procesu l În
d i s cutie se nu meşte rel uare s pontană. Pentru o nouă condi­
ţionare este necesară d oar o fază mai scurt ă a producerii
combinate . Prin nenumăratele sale experienţe Pavlov a constat
că stimulii anterior neutri pot servi, În egală măsură, ca stimul
condiţionat: u n sunet, un zu mzăit, un metronom ş. a.
Dacă un câine reacţionează la su netul u n u i clopotei cu
un CR, proba bil că va reacţiona şi dacă aude un clopotei care
sună puţin altfel. Acest fenomen al generalizării stimulilor oferă
date în legătură cu stimu lii "văzuţi" drept "asemănători" d e
către animale. Capacitatea unui animal d e a diferenţia stimulii,
Pavlov a putut-o verifica uşor, recurgâ nd la doi sti muli d iferiţi,
di ntre ci\r.e doar unul este însoţit de hra n ă . Pri n schim barea
 1 55

sistem atică a stimulilor s-a putut stabili acum puterea d e

diferenţiere a animalelor. Î n această direcţie , c u câţiva ani m a i
devre m e , î n S . U . A . , i ndependent d e Pavl ov, Edward Lee
Thornd ike a efectuat o serie d e ex perienţe cu a n i m a l e ,
organ izate altfel decât cele a l e l u i Pavl ov. Psihologul american
punea accentul preponderent pe invătare.
E dward Lee Thornd ike ( 1 874-1 949) a studiat printre
altele cu William Ja mes la U n iversitatea Col u m bia d i n New
York şi a predat din 1 899 până la luarea d o ctoratu l u i în
Coleg iul de in stitutori al U niversităţii Col umbia . E x perimentele
efectuate pe a nimale l-au condus la formularea teorie i cu
privire la învăţarea prin încercări , experiment ş i eroare .
Î n l u cra rea sa d e d octorat, T h ornd i ke a încercat s ă
demonstreze c e importantă revine Încercării de a învăţa . EI a
confecţionat d i n scânduri vechi nişte lăzi, cuşti mai mici, care
se puteau desch ide d i n interior d u pă acţionarea unei pârg h i i ,
corzi etc. Folosindu-se de e l e a ce rcetat de cât t i m p are
nevoie , de exempl u , o pisică pentru a se e l i bera d intr-o astfel
de cu şcă . De regulă animalele au găsit d u p ă un timp, mai mult
sau mai p uţin accidenta l, rezolvarea corectă ş i a u ieşit d i n
cuş c ă . C â n d experimentul s - a repetat de mai m ulte o r i ,
Thorn d i ke a constatat că timpul n ecesar până l a e l i berare a
devenit din ce în ce mai scu rt. Animalul a învăţat, care pârg h i i
trebu iau mânuite şi În care ord i ne, pentru a putea deschide
uşa. O reacţie satisfăcătoare (care să d ucă l a succes) era
necesară ca să întărească succesul la învăţătu ră , iar u n a
nesatisfăcătoare (care n u ducea l a ţel ul u rm ărit) să-I
slă bească . Acest fapt, Thorndike l-a n u mit legea efectulu i (Iaw
of effect). Denumirea lui Thornd ike "Încercare şi eroare" (trial
and error) este atât in psihologie cât şi în limbaju l cotidian , mai
uzuală pentru acest fel de a Învăta .
 1 56

Î n cercetările sale cu privire la atitu d i nea inteligentă a

antropoizil or, Wolgang K6hler a avut Î n vedere rezultatele l u i
Thornd ike (cap.3.3.2). Kăhler a criticat însă faptu l c ă Thorndike
a sta bilit în aşa fel ordi nea experimentelor, Î n cât atitudinea
i ntel igentă a a n i m alelor este greu de costatat şi de aceea a
relevat că este cu atât mai anevoios de apreciat cum învaţă În
relitate animalele. Această obiecţie a fost, d e sigur, corectă.
Şirurile de în cercări ale lui Kăhler au prevăzut, la râ ndul său,
sarcini mai s i m ple care n u au fost rezolvate întotdeauna de
către toate, ci doar de u nele animale. Astfel , de exemplu, folo­
s irea u nor u nelte pentru a aj unge la obiecte mai îndepăr­
tate ( hrana). Kăhler, pentru explicarea atitudinii a folosit
noţiu nea de examinare ( E insicht) . O exa minare complexă ar fi
fost posibilă doar pentru animalele d i n cuştile l u i Thorndike,
ceea ce ace sta ar fi refuzat, chiar de la î n ceput însăşi
notiunea .
Experienţele lui Thorndike, c a perioadă de efectuare, s e
aflau îna intea progra m u l u i l u i Watson, al behaviorism u l u i
însuş i . Watso n s-a referit însă m u l t m a i mult l a Pavlov decât l a
Thornd ike; evident c ă p e e l l-a dera njat fa ptul că la acesta ,
forţa presu pusă era năzui nţa spre plăcere ş i nu fiziologia
reflexelor, cum s-ar fi cuvenit.

3.8.2 Programul şi utopia behaviorismului

John B. Watson s-a născut În anul 1 878 , într-o localitate
din statul american South Carol ina, ca cel de al patrulea copil
într-o familie săracă de fermieri. A fost un tânăr îndemânatic,
dar şi un " i m pulsiv", u neori chiar recal citrant. Din cauza unor
bătăi în care s-a implicat, precum şi a fol o s irii unor arme de
foc, adolescentul sau tânărul a avut ne plăceri cu poliţia
(Schwartz, 1 988, pag .49). După exame nul de la U niversitatea
'
Furrnan, Y n cepe un studiu serios pentru a-şi d obând i cal itatea
 1 57

d e titrat al U niversităţii Chicago. Deosebit de sărac pentru a-ş i

finanta studiile, l ucrează ca ospătar. Obosit peste măsură, de­
a dreptul surmenat trece pri ntr-o criză de nervi greu de
accepat. "Singurul l ucru rămas d i n această experienţă a fost
un interes - neobişnuit de mare pentru un behaviorist - pentru
teoria l u i Fre u d despre nevroze" (S chwartz, 1 988, pag . 5 0 ) .
D u pă n u m a i tre i ani de stu d i i , Watson a a bsolvit facu ltatea,
m oment În care avea doar 24 de ani. Lucreaz ă u n t i m p l a
Chicago, p â n ă când , În 1 908, obţine u n post d e profesor de
psihologie la U niversitatea John Hopkins din Baltimore. Deci a
predat ps ihologia obişnu ită pe atu nci, dar Îş i p ierde z i d e z i
Încrederea Î n ea. EI recu noaşte Însemnătatea l u i Pavlov pentru
psihologie, dar este introdus şi de colegul său Ad olf Mayer - un
psih iatru, care , la râ ndul său , preda l a aceeaşi U nivers itate cu
el - În teoriile psihanalizei (compara Schorr, 1 984, pag .30). Ca
m u lţi alţii, Wats o n sal ută l i psa de prejudecăţi c u care psiha­
naliza se apropie de tabu-urile sexs uale, dar consideră i m per­
fecte metodele sale. Este convins că, dacă psiha nal iza cu mij­
loacele ei incom plete are asemenea succese, atu nci cu atât
mai mari ar fi su ccesele psihologiei care se bazează pe
metode ştii nţifi ce, verificabile.
Watson se rid ică acu m , În 1 91 3 , in articolul său " Psy­
ch ology as the Be haviorist views it", impotriva metodei
introspecţiei aşa c u m se Întrebuinta ea În psihologia conştiinţei
(structuralism) a elevu l u i l u i Wundt, Edward B. Titchener
( 1 867-1 927) rel evând că " Psihologia, aşa cum o vede behavio­
ristul , este o ram ură total o biectivă, experimentală, a ştii nţelor
natu rii . Scopul e i teoretic este prognoza ş i control ul u nor
atitu d i n i . I ntro s pecţia nu joacă u n rol esenţial În su ita meto­
delor sale şi n ici nu are val oarea ştii nţifică, deoarece datele pe
care le oferă nu pot fi l uate În considerare fără a fi reverifi cate.
Î n strădania de a câştiga o schemă unitară a rea cţiilor fiinţelor,
 158

behavioristu l nu recu noaşte o linie de demarcaţie Între o m si

animal. Atitud i nea omul u i În toată fi netea şi com plex itatea ei
este numa i o parte a cercetărilor behavioriste" (Watson, 1 91 3,
În germană În 1 968, pag . 1 3).
Pentru Watson, ps i h ologia trebuie aşadar transformată
într-o ştiinţă a naturi i , care să se refere excl u s iv la atitudini
observabile. Lejeritatea Înviorătoare ş i o strădanie evid entă
pentru Încercări reformatoare, Îi aduc lui Watson recunoaş­
terea, atât în S. U.A. , cât şi în lume. i n 1 91 5 devine preşedi nte
al Asociaţiei Psiholog ilor Americani.
După ce desfăşoară o activitate prodigioasă ca psiholog
militar În timpul primului război mondial, Watson se Întoarce la
U ni vers itatea John Hopkins, ş i dezvoltă bazele behavioris mului
în manualul său " Psychology from the stand point of Beha­
viorist" (1 9 1 9) . Acestuia îi urmează lu crări pregătitoare,
discutabile, cu privire l a atitudinea sexsuală ş i clasicele sale
experimente în legătură cu a pariţia fricii la copiii mici. Un
impuls, pentru aceasta, a fost probabil impactul lui Watson cu
prezentarea făcută de Freud, fobiei "micului Hans". Micul Hans
avea o fobie de cai, care potrivit concepţiei lui Freud i-a
acoperit adevărata tea mă d e tatăl său, deoarece una sau alta,
fobiile au Întotdeau na sarcina să evite idei inacceptabile ş i să
le canalizeze s pre domenii acceptabile.
Cel mai cunoscut şi poate, cel mai d isputat experi ment al
lui Watson, În egal ă măsură al doctora ndei sale, ulterior
devenită cea de a doua soţie a sa, Rosalie Rayner, s-a
efectuat cu un copilaş de 1 1 l u n i , Albert. B. (Watson ş i Rayner,
1 920). Acesta a fost descris drept săn ătos , avea o fire
flegmatică . Scopul experi m entului a fost producerea unei fobii
acestui cop i l , pe baza te h n ic i i condiţionări i fol o s ite de I . P.
Pavlov. Dre pt stimul, Watson ş i Rayner a u fol o s it u n zgomot
puternic ge care l-au produs direct În s patele capului lui Al bert,
'. .
 1 59

cu un ciocan pe un drug de fier g ros de 2 , 5 cm S I l u n g el e

aproximativ 90 de c m . Acest zgo m ot i-a pro d u s micului copil
teama: şi-a a plecat capul inainte ş i a incercat să-I ascu n d ă .
Drept s e a fost ales un şobol a n a l b , faţă d e care Al bert inainte
de experimente nu a arătat ni ci o teamă. Acu m a inceput faza
de cond itionare care a decurs astfe l , Încât lui Al bert i s-a arătat
şobol a n u l şi la s curt timp d u pă a ceea s-a prod us zgomotul
puternic. După câteva zile, lui Albert i s-a arătat şobo l a nu l ;
acesta s-a tem ut evident s ă atingă şobolan u l . D u p ă alte faze
ale conditionări i , a fost suficient să-i arate lui Al bert şobolanul
pentru a-i provoca reacţii de tea m ă .
"Î n m omentul Î n care i - a fost a rătat şobol a n u l , bebeluşul
a început s ă ţipe. S-a Întors brusc s pre stâ ng a , a căzut cu
capul inainte, s-a aşezat În patru l a be şi s-a Îndepărtat aşa de
repede Încât a bia a mai putut fi prins Înainte d e-a aj unge la
marginea saltelei" (Watson, 1 968 , pag . 1 72 ) .
Al bert a avut acum o fobie care n u s e l i m ita Însă numai
l a şobol ani. S-a arătat că el reacţiona cu teamă la un iepuraş
de cas ă , un câine sau la un palton de blană, dar nu şi in im­
pactul cu alte obiecte, cuburile, de exemplu. Watson şi Rayner
a u văzut În cercetarea lor o d ovad ă indispensabilă a formării
fobiei fiind convinşi că În cercetarea experi menta lă au de acum
o expl icaţie la îndemână care le poate folosi ca alternativă
pentru inţelegerea psihanalitică a fo biilor. E x perimentul a fost
fil mat de către autori, fapt care a contri buit la popularizarea ş i
priceperea sa.
O apreciere a acestui experim e nt În viziunea de astăzi se
poate imagina cu uş urinţă : experim entul nu a fost repre­
zentativ, nu au existat condiţii de control , nu s-a produs nici o
fo bie În sens clinico-patologic, c o n d iţionarea a fost cru d ă ş i
in acceptabilă d i n pu n ct de vedere etic, d e oarece cop i l u l s-a
s periat şi fri c i i nu i s-a căutat un remedi u . In ciuda criticii la
 1 60

care a fost supus, experimentul este considerat drept un studiu

clasic. Aproa pe fiecare manual d e ps i h ologie include des­
crierea acestui experiment (deseori însă foarte prescurtat) şi
mai mult ti m p a fost considerat d oar ca o d ovadă experi­
mentală pentru a justifica însemnătatea condiţionării. Diacronic
s-a criticat cu uşurinţă acest experiment, din d orinta de a
releva slăbiciunea behaviorismu l u i , eventual a psihologiei
învăţării În totalitatea ei. Acest fapt n u este firesc, deoarece
behavioris mul , mai ales d u pă anul 1 92 0 a cunoscut o serie
întregă de extinderi şi ameliorări s ubstanţiale.
Cu toate că prog ramul lui Watson, al behaviorismului în
anasambl u, la Început a putut fi transpus doar În mică măsură
în experimente ps ihologice convingătoare, behaviorismul a fost
receptat in mare măsură În anii '20 de către psihologia aca­
demică din S . U .A. La un moment dat se părea că În afară de
Titchener şi adepţi i săi existau doar behavioriştii şi orientarea
lor behaviori s m u l .
Ascensiunea l u i Watson a cu noscut după 1 920 o stopare
evidentă. D u p ă divort şi d u pă zvonurile cu privire la experi­
mentele sale a fost silit să părăsească Universitatea Hopkins .
Deşi ru i n at financiar a reuşit să se afirme cu succes În
domeniul publ icisticii. A scris pentru mai multe reviste ilustrate ,
printre altele, Harpers Magazine.
Articolele din reviste , până în prezent puţin băgate în
seamă , oferă i nformaţii cu privire la modul În care îşi ima­
g i nează Watson lumea sub imperiul unor tehnici behavioriste
(Schorr, 1 985) . EI s-a ridicat împotriva corpolenţei (către care
a tins î nsuşi) a pretins activitatea practică (care i-a fost foarte
famil iară) şi a atras atenţia asu pra dragostei exagerate faţă de
mama , asupra tandretei prea mari faţă de copii şi s-a opus, de
exem pl u , alimentatiei cu lapte de mamă . Î n utopia sa, copiii ar
 161

trebui să treacă de la un cu plu de părinţi l a altul , ca să n u ia

naştere obiceiuri ş i l egături greş ite . Fără reticenţe a prezentat
anumite plan uri de euthanasie. Astfe l , considera el, în "puti nele
cazuri sporadice copiii s-au n ăscut cu câte u n organ bolnav, ei
vor fi trimişi mai departe la medi c i , care provoacă o m oarte
fără d u reri , fol osesc copiii pentru d iverse experimentări sau
incep măsuri de reabil itare" (Wats o n , 1 985, pag . 1 24) .
Ed ucaţia În utopia lui Watson am inteşte de u n expe­
riment psihologic u riaş , in cadrul căruia cop i i i s u nt su biecţi ş i
părinţii - con d u cătorii experi mentu l u i : "Fiecare gospodărie s ă
fie Înzestrată c u un geam reflectorizant, astfel Încât părinţii să
se poată u ita d i n când În când la copil, fără să fie observaţi de
acesta. EI învaţă să fie a ctiv, fără a fi văzut. " ( Watson, 1 985,
pag. 1 27)
Î n ciuda unor astfel de planuri , proiectele s ale utopice ale
unei s ocietăti behavioriste au trăs ături conservatoare , care
tra nspar d i n rolul atribuit de el femeii ca gospod i n ă şi mamă -
ce intotdeau n a e nevoie să se păstreze "tâ nără , fru moasă ş i
utilă". Utopia l u i Watson şi-a găsit cititori probabi, printre laici ,
fără a fi o literatu ră pur d istractivă, căci t i m p indelu ngat
Watson a fost considerat o a utoritate În problemele educ ative .
Cauza popularităţii behavioris m u l u i a fost, in m a re măs ură ,
faptul că el a scos in evidenţă, precu m p ă n itor, i m portanţa
med iul u i ambiant pentru formarea atitu d i n i i u m ane şi, con­
comitent, . pentru dezvoltarea o m u l u i , mai m u l t ca o rice
orientare În p s i h ologie. Este În acest sens c itat u n pasaj d i n
cartea l u i Watson " Behavior" ( 1 9 1 3) , În care el a cerut, să i se
dea o d u zină de copii sănătoşi şi, indiferent de d isponibil ităţile,
predispoziţiile ş i strămoşii lor îi va face artiş ti , oame n i de
ştii nţă, cercetători sau hoţi, dacă i se va permite să-i form eze
într-un mediu adecvat devenirii lor viitoare. Aşadar, pentru el,
mediul este primordial În educatie.
 162

Dacă autori ca G alton şi alţii a u accentuat i m portanţa

caracteri sticilor genetice ale unei persoane, p ri n Watson s-a
ajuns la ceal altă extre m ă , a unei teori i rad icale a mediului.
I maginea des pre egalitatea şanselor pentru oameni, indiferent
de origine şi rasă s-a potrivit foarte bine filozofiei americane şi
conce pţiei conform căreia toţi oa menii sunt egali şi sunt
înzestraţi de creato rul lor cu aceleaşi pos ibilităţi şi dre pturi
i nalienabile. Astfe l , behavioris mul l u i Wats on a găsit adepti
entuziaşti nu n u mai pri ntre oamenii de şti i nţă, ci şi în pătura de
mijloc a societăţii c are acum s-a si mţit defi nitiv eli berată de
predestinaţiile genetice .
Proprii săi fi i (doi) rezultaţi d i n cea d e a d o u a căsnicie,
Watson i-a educat conform princi piilor behavi ori ste dar, În
com pensaţie, i-a tri mis în cele mai severe şcol i pe care le-a
putut găsi (Schorr, 1 985, pag. 1 1 5) .

3.8.3 Extrapolarea teoriilor behavioriste asupra

socialului
Deosebirea fu ndamentală intre condiţion area clasică a
lui Pavlov, res pectiv Watson ş i legea efectului a l u i Thorndike
a dus mai ales În S . U .A. Ia reflecţii teoretice şi la experimente
noi. Influenţa l u i Pavlov asu pra psi hologiei americane a fost
considerabi lă. Lucrările sale au fost traduse in engleză. Î n
1 926, H . S . Liddell, care l-a vizitat pe Pavlov în U RSS, ş i-a
întemeiat la Cornell U niversity, "Behavior Farm", med icul W.
Hersley Gantt a deschis la puţin timp d u pă aceea la J o h n
Hopkins U n ivers ity un " P avlovian Laboratory". E ntuzias mul
pentru reflexologie şi behaviorism este de n e i m aginat fără
gândirea pragmatică domi nantă În S . U . A. Nu este vorba doar
de experimentele pe a nimale ş i cercetarea bazelor pentru
instituţionalizările gând irii behavioriste, ci mai cu s eamă despre
apl icaţiile utile , uşor de recumoscut, în dome n i u l educaţiei s i
 1 63

psihotera piei (compara Scorr, 1 984) . La co nfru ntarea teoretică

cu privire la procesele invătări i, experienţele lui Wolfg a n g
K6hler p e a nimale, efectuate Î n manieră gestalti stă a r fi putut
fi valoroase. Experienţele pe ma imuţe a lui K6hler au fost
cunoscute şi câtorva cercetotori d i n S . U . A . , de exem p l u ,
cercetătoru l u i asu pra pri matel or, Robert Yerkes ( 1 876-1 951 )
care şi-a p l a n ificat să-I viziteze pe Kbhler la Teneriffe.
Î m prej u rările , în care a m u ncit K6hler (război mondial, i nter­
nare, i nfiltraţie etc . ) au îngreunat, poate chiar au impied icat
receptarea la timp a rezultatelor sale in S . U . A. Cartea l u i
Kbhler a a p ă rut in l i mba engleză , când el n u m a i efectua
experimente pe ani male şi când o serie întreagă de psihologi
din domeniile psi hologiei animale in S . U .A. s-au străduit În
condiţii mult mai avantajoase de cercetare, să i ntegreze
rezultatele cercetărilor lui pavlov şi Thorndike.
Printre acesti cercetători se numără mai ales Cl ark L.
Huli ( 1 884- 1 952) ş i Edwin R. G uthrie ( 1 886- 1 959). Acesta d i n
urmă a lucrat mai mult teoretic decât experi mental şi era
adeptul lui P avl ov, in timp ce Huli inclinând mai mult s pre
Thornd ike iar G uthrie spre Pavlov. G uth rie a recunoscut
im portanţa apropierii În s patiu şi tim p (aşa numita contiguitate)
a stimulului şi a reacţiei . Aceasta , considera el, şi nu legea
efectului, ar fi res ponsabile pentru procesele d e învătare . Huli
a formu lat o "teorie de instărire a Învăţării" În forma învătării
bazate pe s u cces, Î ntărirea o realiza printr-o satisfacere
(relativă) a n evoii. Trăirile succeselor cond u c la atitudini care
influenţează sti mulul decl anş ator. Prin aceasta, Huli a scos În
evidenţă că proces ul de învătare depinde atât de apariţia
stimulului cât şi de organism (de exemplu nevoile acestuia).
D acă schema preferată pentru a explica behaviorismul
clasic a fost celebra relaţie S-R, În cadrul căreia stimulul (S) şi
reactia (R) s e găsesc Într-o legătură u n ivocă ş i obligatorie,
 164

Rooert S . Woodworth ( 1 896-1 962) a propus c a a cest model să

fie Înlocuit pri n altul S-O-R . Teoria lui H uli, a întărir ii, a intrat in
direcţia menţionată de a presupune un org a n i s m (O) a cărui
d i s ponibilitate de a reacţiona determi n ă , În cele d i n urmă,
efectele sti m u l i lor. Dar a cest organism nu este măsurabil şi
manipulabil , a idoma stimulului şi reacţiei. Pentru behavioris mul
clasic constituit În s piritul l u i Watson, organismul tre buia să
rămână celebra "black box" (cutie neagră) în care nu se putea
privi d i n afară . Dar, când bătrânul Pavlov a viz itat S . U . A . , În
anul 1 929, pri ntre ascu ltătorii săi se afla u n tânăr s avant al
cărui nume este strâns legat de behavioris m , B . F. Skin ner.
Burrhus Frederic Skinner s-a născut În 1 904 , În statu l ame­
rican Pennsylvania. A stud iat literatura engleză şi psi hologia.
D u pă ce şi-a luat doctoratul a predat la Universitatea H arward.
A murit în 1 99 0 .
Poziţia l u i Ski nner în istoria psihologiei nu poate fi
eti chetată atât d e s i m p l u , deoarece contri buţia sa l a dezvol­
tarea psihologiei a fost deosebită. EI a apartinut, pe de o parte,
încă de tânăr, marilor teoreticieni ai învăţă rii G uthrie, H u l i şi
Tolman şi pe de altă parte a marcat bazele psihologiei până În
prezent.
Dacă Guthrie şi Huli au Încercat să integreze o parte din
rezultatele lui Pavlov şi Thorndike, Ski nner încă pe la mijlocul
anului 1 930 a deosebit clar Între condiţionarea d e tip - S şi cea
de tip - R, n u mită de el si condiţionare operantă . D u pă I . P.
Pavlov, conditionarea reflexă trebuie să realizeze următoarele
cerinţe: a) precedenţa s a u declanşarea sti m u l u l u i condiţionat
Înaintea celu i Întăritor; b) coincidenţa celor d o i s t i m u l i ; c)
repetiţia asocierii stimulilor; d) eli berarea de alţi stimuli cu efect
perturbator. G . M u l ler, J . Konarski şi apoi B . S k i n ner, res­
pectând aceleaşi co ndiţii, au relevat un nou t i p de con­
diţionare r,eflexă, deosebit de cel clasic, pavlovi a n . Astfel , se
 1 65

asoci ază cu sti m u l u l întăritor o mişcare sau o operaţie (de

apărare, tragere , Învârtire) ş i astfel subiectul ( a nimal sau om)
obţine recom pensa (alimentară ori d e altă natură) . Aceasta se
n u meşte cond itionarea i nstrumentală sau o peraţională , În
realitate foarte a propiată de condiţiile fireşti ale activitătii.
D e l a H u l i , S k i n ner a preluat conceptul întăririi ( rein­
forcement) . I niţi a l , condiţio narea clasică a fost legată de
reflexele înnăscute. Skinner a recu noscut Însă în cadru l lor
posibilităţil e care constituiau condiţionarea opera ntă . O
aranjare experimentală a l u i Ski nn er, cu noscută, este aşa
n u m ita Skin ner-Box, o cutie închisă În care un animal - d e
obicei u n porunbel - este stim ulat pentru d iferite atitud i n i ( d e
exemplu ciugulit), si răs plătit d u pă o anumită schemă c u h ra n a .
Experimentul se asea m ă n ă cu c e l a l l u i Thorn d ike, dar es te
m a i flexibi l , deoarece se pot Întări paşii individuali m i c i , a i
atitu d i n i i . Experimentele se pot com pune d i n s ute ş i m i i d e
întăriri ş i efectele anumitor programe d e întărire s e pot cerceta
exact, căci atitud i nea a n i m a l u l u i i m pl icat În experienţă este
înregistrată ca ntitativ prin contacte electrice şi contoare .
Pentru motivarea succes ului lui Skinner sunt concludente
o serie de factori . Î mpreună cu cei d i n preaj m a s a , la început
destui d e puţi n i , Skinner Întemeiază o revistă de specialitate
proprie, "Jurnal of Experimental Analysis of Behavior" (J EAB) ;
În 1 964 , reuşeşte fondarea u n u i grup de specialitate În cadru l
lui "American Psychological Association" şi - ceea c e este mai
important - Skinner ajunge să-şi aplice cunoştinţele, atât atât În
rezolvarea u nor probleme pedagogice, cât şi clinic-psihologice,
cu u n deosebit s ucces . Astfe l , S k i n ner este considerat a stăzi
i nventatorul învăţării programate. Cu aşa n u mita "Token
Economy", adică a răsplătirii unor atitudini d orite prin stafide,
b'Jmboa ne, ţigări, bani sau alte tokens, skin nerienii reuşesc l a
 1 66

handicapaţi s p i ritu a l i , tul buraţi psihic ş i persoane cu com­

portament neobiş n u it să obţină im porta nte schimbări de
atitudine . Î nvăţarea programată se real izează mai întâi În
R . F. G . , dar, d i n motive financiare nu poate a fi i ntrodusă pe o
scară mai largă si, mai ales , genera l izată. Abia acu m , s pre
sfârşitul secolului, prin dezvoltarea ra pidă a microelectronicii a
devenit pos ibilă i ntroducerea multiplă şi avantajoasă a invătării
programate.
Trebuie remarcat faptul că aplicarea teoriilor de invătare
sub forma invătării programate şi a terapiei de atitudine a avut
loc, rel ativ târzi u . Î n R . F. G . , a început receptarea teori ilor
învăţări i , de abia În anul 1 960 şi a fost criticată aspru de
m işcarea studentească. La cel de al XXVI-lea Congres al
Societăţi i Germane de Ps iholog ie, din toamna anului 1 968 de
la Tubingen o discuţie pe tema "Psihologie şi atitudine pol itică"
este întreru ptă zgomotos de un gru p de a proxi mativ 20 de
studenţi de la Berl i n ; aceştia au prezentat atu nci 2 7 de teze
care , pri ntre altele, se îndreaptă i m potriva psi hologiei beha­
vioriste. Psihologia se dezvoltă ca instru ment al p uterii
împotriva celor neajutorati şi a copiilor (teza 1 ) , fiecare ştiinţă
perpetuează forme de dom inatie iratională (teza 5), testele
psihologice trebuie verificate , nu numai dacă corespund şobo­
l a n ilor, ci şi d acă sunt relevante d i n p u nct de vedere social
'
(teza 6) şi faptul că teo ria învătării ar ig nora domeniul de
posibilităţi sociale de a învăţa ceva . Ar tri u mfa inai nte de
vreme, dacă ar putea fi repetate câteva silabe li ps ite de sens
(teza 1 5) (com para HOlzka mp, 1 972, pag . 2 1 8) . Î ntr-adevăr,
psihologi a d e după al I I-lea război a preluat ca o parte
componentă a stăpânirii trecutul u i , cu multă bu năvoi nţă ,
modele d e gând ire behavioriste, d eseori fără a verifica in mod
serios Întreba rea: cui ar putea s luji această ştiinţă (cui
prodest?) . ' '
 1 67

Faptul că u nele tehnici behavioriste (ca d e altfel toate

celelalte tehnici eficiente) se pretează l a stabilirea unor relatii
sociale nesatisfăcătoare, nu este o problemă , fi indcă S k i n ner
insu�i nu a negat această stare �i a Încercat să facă faţă
criticilor vremii aduse behaviorismulu i . T n cartea sa "Dincolo de
libertate şi demnitate " ( 1 97 1 ) , Skin ner pretinde că e i m perios
necesar a se chibzui la sfi ntele idea l u ri ale libertăţii şi d e m ­
nităţii umane. Atitu d i nea este control ată mereu �i cine se d ă
d re pt păstrător al l i bertăţii, acela s - a doved it d estul de d e s
manipulator. N ici behaviori s m u l , d u pă Skin ner, nu se afl ă Î n
afara sistemelor s o c i a l e . C u atât m a i i m portantă este atu n c i ,
nevoia de a pătru nde fără iluzii Î n conexiuni, de a elibera omul
de iluzia care acţion ează liber ş i de a utiliza cu folos teh n icile
anal izei atitud inii. Î n ciuda analizei eclatante a lui Skinner, �i la
el a ră mas fără răs puns Întrebare a : c u m pot fi co ntro laţi
controlorii in lumea n oastră?

3 . 8.4 Teoria învăţării sociale

Dacă Watson a incercat să intemeieze o ps ihologie fără

intros pecţie numai pe baza atitudinii vizibile şi să vadă emoţiile
la îndemăna reacţiilor În mare măsură Învăţate, această pozitie
a fost depăşită În cadru l neobehavioris m u l u i . A devenit Însă
evident că aceia�i sti m u l i nu p rovoacă Întotdeauna acelea�i
reacţ i i : caracteristicile personalităti i , experienţele d e vi aţă ,
stările emoţionale şi alţi factori au fost avuţi În vedere În cazul
În care trebuiau fă cute prognoze cu sens. Î ntr-u n articol
provocator, Albert Band ura, în 1 974, a mers şi mai d e p a rte
rel evă nd că : Întă rirea nu are efect a utomat, d eoarece con­
ştii nţa participă Întotdeauna la orice acţi u n e , a ş a că rea cţia
condiţionată este "un m it". Oamenii - d u p ă Bandura - n u învaţă
automat, ci n u m a i d u pă ce recunosc şi îşi d a u seama că
 168

evenimentele apar împre u n ă . Aceasta înseamnă c ă eveni­

me ntele pot fi antici pate d e su biecţi , mai mult, că ei pot
observa succesul ori i ns u cces u l altor persoane si, in con­
secinţă, pot trage concluziile de rigoare.
Al bert Bandura s-a născut in anul 1 925 În Canada. EI
lucrează ca psiholog experimental �i clinician la U n ivers itatea
Stanford . i n teoria Învăţării sociale scoate În evide nţă i m por­
tanţa unor modele sociale pentru procesele de învăţare . C u
această teză şi cu a ltele de natură behavioristă a fost
întemeiată o nouă fază a teoriilor de învăţare, cu toate că , în
ciuda tuturor meritelor l u i Bandura, e necesar să evidenţiem
că, deja, în a nul 1 932 Edward C. Tolman ( 1 886- 1 959) a relevat
fa ptul că întări riie nu decurg automat, ci numai transmise
cognitiv. i n teoria s a cog nitivă a invăţări i , Tol m a n nu a vorbit
des pre învăţarea S-R , ci des pre structuri sau pla nuri cog nitive,
aşa n umitele "cog nitive maps" ( mot a mot: harti cognitive).
Astfel de structuri sunt formate după Tolman pri n experienţa şi
activitatea i n d ivid u l u i in s ituaţi ile cores punzătoare. N u atitu­
d i n i l e sunt Întărite ( d u p ă Tolma n ) , ci aceste planuri care, la
râ ndu-Ie, ghidează atitu d i nea .
Edward C. Tol m a n ( 1 886- 1 959) a fost profesor de
psihol ogie la U niversity of Californ ia din Berkeley. i n opoziţie
cu behaviorismul clasic, el evidenţiat importanţa p roceselor
cognitive pentru procesele de invătare. Pe baza unor
experienţe d e invăţare anterioare, sti m u l i i sub formă de
"semne" câştigă importanţă, (teoria "semn-gestalt"). Atitud inea
sa explică faptul că ind ivizii năzuiesc spre scopuri inalte şi
ideal.
Cu toate c ă aceste fapte astăzi sună plauzi bil pentru noi,
teoria lui Tolman a găsit mai putini adepţi ca, de exempl u, cea
a l u i H uli sau mai târziu a lui Skinner. Abia, aşa numita cotitură
cogn itivfl. in psihologie, de la începutul a n i lor '60 a dus la o
 169

nouă apreciere a teoriei lui Tol m a n . M od elele sociale deschid

pentru obs ervator posibilităţi atitudi nale, pent;-u că ele arată ce
atitu d i n i poti avea ca om. Deseori relevă ş i ce rezu ltă d i n
aceasta , a d i c ă , dacă atitu d inea "s-a meritat" pe ntru modele.
P rin transpunere, observatorul poate afla, dacă pe el l-ar ajuta
o astfel de atitudine. Î n plus modelele con stientizează normele
s o c i a l e , res pectiv le pot sch i m b a . C i neva care aj ută, de
exe m p l u , a m i nteşte pri n atitudi nea sa d e norma aj utoră r i i ;
ci neva care este agresiv fără consec inţe negative , î l I a s ă pe
observator să tragă concl uzia că acesta e ste u n mod d e a
actiona pe care îl poţi alege "nepedepsit".
De l a B andura şi surorile Dorothea ş i S h e i l a A. Ross
( 1 96 1 , 1 963, cea din urmă În germană În 1 973) provin primele
ş i între timp d eja "clasicele" experime nte des pre efectul unor
modele agresive asupra atitu d i n i i co p i i l or. Urmărind aceste
stu d i i putem recunoaşte deosebit d e bine progresul consi­
dera b i l al teoriei învătării sociale faţă d e condiţionarea
operantă . Î n cercetările efectuate copi ilor li s-au prezentat în
fi lme d e televiziune modele agres ive , u nele d i ntre ele putând
deveni eficiente. Auto ri i scriu ( 1 963): " Rezu ltatele cercetării de
faţă s p riji n ă pres upu nerea că im itaţia este parţi al depend entă
de conseci nţe le atitu d i n i i . Copiii care au co nştie ntizat răs plă­
tirea unor modele agresive au man ifestat mai m u lt i nteres
pentru imitarea agre s i u n i i ş i au spus mai des că ar i mita m a i
ales agresorul care are succes, d ecât copiii d i n gru pa a d o u a
(pedepsirea atitud i n i i agres ive) ; ulti m i i nici n u au i m itat ati­
tudinea - model, nici nu au arătat o preferi nţă că ar urma
model u l " ( 1 96 3 . În germană 1 973, pag.69) . Din motive
metod ice ale cercetări i , stu d i u l lui B a n d u ra şi Ross a fost
criti cat pe bu nă dreptate mai târz i u . D a r, u ne l e cercetă ri
ulterio are au c onfirmat efectu l u n o r metode ag resive a s u p ra
atitu d i n i i observatorilor. Acesta au aruncat o l u mină deosebită
 1 70

as upra efectului mass- medi ilor. F ără ca această direcţie de

cercetare să poată fi prezentată aici, a devenit evident fa ptul
că prin introducerea de procese cognitive În teoriile Învătării s­
a aju ns la o sti mulare consi derabilă În cercetare şi apl icare .

Recomandări bibliografice
1 . Bru der, K . -J . ( 1 982) . Psychologie ohne BewuBtein. Die
Geburl der behavioristischen Sozialtechnologie
(Psihologia fără conştiintă. Naşterea behaviorismului).
Frankfurt a. M . : Suhrka m p .
2 . Schorr, A. ( 1 984). Die Verhaltenstherapie. Ihre Geschichte
von den Anfangen bis zur Gegenwarl (Behaviorismul -
istoria sa de la origini până În prezent). Weinheim: Beltz.
 171

4 . PSIHOLOGIA SECOLULUI AL XX-LEA

Î n continuare ne vom opri asupra câtorva domenii, alese,

ale p s i hologiei. Aceasta , oprire, în cadru l prezentei l ucrări ,
poate fi introductivă şi neîntreruptă . Pri n exemplul behavio­
ri smului s-a p utut vedea, dej a , că şcoli ş i curente psiholog ice
îşi au centrele d e greutate În anumite domenii, În cazu l sau În
teoriile învăţări i . Motivul se află parţi al În conţi n utul teoriilor,în
faptul că su biectele, care au deveit obiectul unor şcoli , au luat
naştere foarte des d i n Încerca rea de-a se l imita faţă de alte
şcoli . Gestaltiştii s-au ocupat preemi nent cu perce perea,
pentru că au căutat o altă explicaţie decât şcoala lui Wundt.
F reud ş i-a scris "ps ihologia maselor ş i anal iza eu-lu i", pe ntru
că a fost i mpresionat de "Psihologia maselor" a lui Le Bon, dar
a vrut să explice altfel fenomenele de masă. Bandura a vrut să
descrie procesele de Învăţare , Însă Într-o fo rmă mai p u ţ i n
mărginită d ecât Skinner şi alţii, aseme nea l u i .
Astfel, a bordarea u nor domenii a l e psihologiei conduce ,
În mod obligatori u , la exami narea u nor şcoli ş i ori e ntă ri. Î n
pofida reprezentării concentrate, vom găsi ici-colo, pres u pu neri
cu noscute din prezentarea anterioară , ca în cele din urma să
se poată forma o privire de ansamblu, mai clară a s u pra istoriei
psi hologi e i .

4. 1 Diagnosticul psihic şi psihologia

personalităţii
Î n p rogramele de examen p e n tru psihologi, p s i h o­
d ia g nosicul şi psi hologia personalităţi i , res pectiv psihologia
d iferenţial ă , c o nstituie două materii d e examen d iferite , d a r
aceste domenii s u nt atât d e leg ate Î n istoria lor, Încât pe b u nă
dreptate pot fi tratate împreună. Cu excepţia gemen ilor di ntr-un
 1 72

ovu l , oamenii se deosebesc ca as pect exterior. Sasii ca

oameni foarte asemănători, la o cunoaştere mai apropiată vor
constata fără greutate , deosebiri mari În i nterese, talente şi
capacităţi . ( S asii - iluzii patologice ce constă in perceperea
u n or fiinţe, p ersoa n e s a u obiecte care se aseamă nă intr-o
măsură atât de mare încât nu pot fi deosebite. Î n aceste
cazuri, de exemplu, persoana cunoscută nu este identificată ca
atare, ci doar având o asemă nare cu aceasta . . . bolnav i i cu
asemenea i l u z i i co nsideră că persoanele c u n oscute au fost
multi plicate, chipurile identice fiind l uate drept persoane cu altă
identitate) .
Necesitatea de a c u noaşte alţi oamen i , adică de a afla
ceva despre însuşirile lor, constituie, probabil, o necesitate
primară in l egătură cu dorinţa o m u l u i de a se compara
preponderent cu alti i . I storia diag nosticul u i psihologic este
marcată de sco puri practice; pentru ce profesie este potrivit
copilul, cine va trece bacalaureatul , la ce armă s-ar impune să
aju ngă recrutul, cine are inclinatii pentru studii de psihologie.
Î ntrebă ri de a cest fel apar doar atunci, când s u nt evidente
posibi litătil e de decizie. Acestea însă - istoric anal izate - n u
sunt d e l a s i n e înţelese. Î n soci etatea medievală Î n care
drumul vieţii era În Întregime determinat d i na i nte pri n naştere,
părinţi , domic i l i u , asemenea conflicte decizionale au fost destu l
de rare. Astfel , diagn osticul psihic a l u at naştere În strâ nsă
legătură cu l i bertatea de acţi u n e a o m u l u i , dar şi cu instituţi i
ce au slujit armata şi i n d u stria, toate ş i fiecare interesate d i n
pu nct de vedere al eficienţei ş i costurilor prin decizii
avantajoase.
Una dintre cele mai timpurii l ucrări de diagnostic psihic
este cea a medicului spaniol Juan Huarte ( 1 520-1 598). Acesta
reia din antichitate teoria tem pera m entelor d i n d ori nţa de a
oferi priri'-tucrarea "Cercetarea capetelor pentru ştiin,te" ( 1 575)
 173

pări ntilor u n aj utor Î n adoptarea deciziilor c u privire l a Îm bră­

ţişarea unei a n u mite profesii de către copiii l or.
Cartea a ati ns o răs pând ire fără precedent: 77 ediţii În
şapte limbi. i ncă la 1 75 de ani d e la apariţie , Golthold E phraim
Les s i n g , in vârstă d e 22 de ani, ia asu pra sa mu nca ane­
voioasă a tra d u cerii sale În l i m ba germa nă. H uarte este d e
părere că cei mai m u l ţ i oameni practică meserii care n u
cores p u nd capacităţi lor d e care d i s p u n ş i , in conseci nţă ,
pro p u n e o alegere şi consil iere prin exam inatori potriviţi a
tineril or. Căutând motivaţii pentru a n u m ite talente, H uarte se
referă exclusiv la texte din antichitate care ind ică factorii
u mora l i , cli matici şi d e altă natură. E I compl etează aceste
cunoşti nţe rezultate d in diagnosticare prin recom andări peda­
gogice şi eugenistice care astăzi, În mare parte, par aven­
turoase. Astfe l , d e exemplu, referindu-se la Hipo crat, cerea ca
femeia, d u pă actul sexal , să se c u l ce pe partea dreaptă, căci
dacă s perma cade in partea dreaptă a uteru l u i , iau n aştere
bă ieti, iar d acă va cădea in partea stângă fete. Î n treacăt fie
s p u s , Lessing a tra d u s acest pa saj exact inv ers ( p a g .408) .
Apoi se mai spune, d e exem p l u : " carnea d e vită, s l ă n i n a ,
pâinea neagră , brânza, măslinele, v i n u l roşu şi apa provoacă o
s permă d u ră ş i d e proastă cal itate. Un fiu conceput d i n
consu mul u n o r astfel d e mâncăru ri este putern ic c a u n bivol
sălbatic şi d i s p u n e de u n s pirit a n i m a l i c . De aceea este o
minune, dacă pri ntre fi ii de ţărani s e află u n cap cu g â nd ire
ascuţită, apt pentru ştiintă" (pag.4 1 8) .
U nele i d e i ale l u i H uarte se regăsesc i n s ă ( e x plicit sau
implicit) in prezentă rile de mai târziu (in lucrări ) ale lui J ohan n
Gottfried H erder ( 1 744- 1 803), pri n care susţine că doar zonele
de climă temperată permit aparitia u nor cu lturi s u p erioare sau
in cele ale l u i W i l l y H e l l pach ( 1 9 1 1 ) . care pres u pu n e legături
Între climă peisaj şi tempera mentele u mane. Fără mare
 1 74

g reutate se pot rec u noaşte asemănări intre teoria tem pe­

ramentelor a l u i Huarte ş i cea a l u i Kretschmer, a con stituţiei
(vezi mai jos) . Este com ună presupunerea u nor rel aţii cauzale
prin care s u nt întemeiate deosebirile Între oameni.
I nteresu l lui Lessing legat de Huart e nu a fost
întâmpl ător. Epoca i l u m i n i s m u l u i a favorizat o viziune mai
simplă a capacităţilor omeneşti. i n a doua ju mătate a secolului
al XVI I I -lea - mai exact, Într-o perioadă de numai câtiva a n i - o
serie de prezumţii ale psihologiei pesonalităţii şi d i n domeniul
diag nosticului sunt eludate ori chiar res pinse - ca În lucrările:
"Fragmentele fizionomice" a :ui Lavater ( 1 775- 1 778 ) , "Încer­
cările filozofice despre natura umană şi dezvoltarea et' a l u i
J . N . Tetens ( 1 777, l ucră ri l e l u i F. A. Mes s m er cu privire d e
magnetism ( 1 779) , " Confesiunile" l u i Roussea u ( 1 78 1 ) , volu mul
I al "Magazinului pentru cunoaşterea experien,tei sufleteştt' de
Karl P h il i p p M oritz ( 1 783), "Despre contactul cu oamenii" d e
baron Adolph v o n Knigge ( 1 788) şi lucrările medicului F.J . Gal! ,
din care s-a d ezvoltat frenologia ( 1 791 ) .
Teologul şi scri itoru l elveţia n , Johen n C a s par Lavater
( 1 74 1 - 1 80 1 ) , a real izat prezenta rea teoriei fizio nomiei in
lucrarea apărută in patru vol ume, " Fragmente fizionomice
pentru dezvoltarea c u noaşterii şi dragostei d e oameni" (1 775-
1 778). Pe baza cercetării multor persoane cunoscute, Lavater
dorea să releve, pe baza u nor analogii naturale, că infătisarea
exterioară a o m u lu i este og l i nda sufletu l u i s ă u . Trăsăturile
nobile, de caracter, d u pă Lavater, Îşi găsesc corespondenţa in
trăsăturile nobile ale feţei; este o sarcină a fi zionomis iticii de a
recunoaste aceste corespond enţe s i de a ela bora reg u l i d e
coordo nare. Lavater indică să se facă desene, începe s ă
efectu eze măsurători ale cra n i il or, realizează d escrieri ale
pers oanelor şi a d uce exemple pro prii de viaţă - Î n Învăţătura
sa despre'-fizionomie - cum ar fi aceea că partenerii u n iti, intr-o
 1 75

căsnicie după mai m ulţi a n i d evin asemă nători prin un ele d i n

trăsături l e feţei .
Fizionom isti c a , prin Lavater, d evine o ştiinţă l a modă ,
"Frag mentele din cărţile sale sunt traduse În diferite limbi unde
îşi găsesc o răs p â n d ire apart e şi epigoni credi n c i o ş i . Herder,
Goethe ş i a lţii s-au arătat l a inceput entuziasmaţi, dar apoi
acelaşi Goethe se va distanţa foarte mult de Lavater. O critică
esenţială a teoriei l u i Lavater a făc ut-o fizicianul ui G eorg
C hristo ph Lichtenberg d i n G ottingen, care a l uat în derâdere
teoria lui Lavater şi a fost de părere că omul poate fi cunoscut
mult mai bine d u p ă m imică şi gestică decât d u pă profi l u l
nasul u i .
G h i d u l l u i Knigge (1 752-1 796) "Despre contactul cu
o a m eni,.. face parte d i n strădaniile ce scot in evidenţă eforturile
men ite să co ntri buie la cunoaşterea de sine. ( N u meroasele
s a l e ediţii , prel u crările d i n secolul al XI X-lea ş i al XX-lea au
denaturat Însă "Knigge"-ul tra nsformându-I Î ntr-o carte a
reg ulilor bunei creşteri lăsând să pălească intenţia ilum inistă,
iniţială, a lui K nigge) . Knigge face legătura - aidoma lui Lavater
- cu teoria tipurilor d in a ntichitate, conform căreia d istingem
următoarele tipuri: co leric, fleg matic, sangvinic ş i melancolic.
EI descrie a n u m ite forme mixte şi dă recom a n dări cum pot fi
identificaţi aceşti oameni: "Sanguinico-fleg maticii sunt, pro babil
cei mai fericiţi , mai l i n iştiţi şi mai nederanjaţi, savurează cu
pl ăcere o privel işte , n u abuzează d e forţele l or, asemenea
caractere evoluează , d e regulă, spre volu ptatea l ipsită de gust,
proastă şi grosolană ( . . . ) . oamenii melancolico-fl egmatici s u nt,
probabil, insuportabili, a trăi cu ei, p entru fiecare om rezonabil ,
reprezi ntă chinul ia d u l u i pe p ă mânt". (tipărire u l terioară 1 978,
pag.89)
Fără cel mai mic efort, o astfel d e teorie a tipurilor, se
poate regăsi ş i În psihologia personal ităţii d i n secolul al
 1 76

XX-lea . Cea mai evidentă cores pondenţă a pare la Hans

Ju rgen Eysenck (născut Î n 1 9 1 6) , care din dimensiu nile "Iabi­
litate emoţională" versus "stabil itate emotională" ş i " I ntro­
vertire" vers us "extravertire" Iasă să ia neştere un sistem d e
coord o nate, care, d u p ă c u m recu noaşte şi e l , cores punde
foarte bine tipurilor din a ntich itate şi t i pologiei regăsite la
Lavater, K ni g ge şi alţi i . Teoria personal ităţii a l u i Eysenck se
bazează pe a numite procedee d e d iag nostic standard izate,
menite să corespundă criteriilor principale de calitate a testelor
de validitate şi de obiectivitate .
Dezvoltarea primeor teste d e acest fel au fost rezu ltatul
u nor sondaje exti nse, care, la sfârşitul secol u l u i al XIX-lea ş i
inceputul cel u i de al XX-lea , nu mai s u nt l u ate in seamă .
Experimentele psihofiziologice care au avut ca obiect d iferen­
ţele individuale in perioadele de reactie cunosc un anu mit
reviri ment. D ezvoltarea u nor astfel de experim ente o putem
dedu ce din următorul episod : La sfârşitu l secolu l u i al XVI I-lea,
N. Maskelyne, astronom în G reenwich ş i-a co nced iat asis­
tentu l , K i n n e brook, pentru " i n capacitatea" sa. O bservatiile l u i
Kin nebrook, c u privire l a trecerea stelelor s e deos ebea u
perma nent de a cele ale şefului său . Astronomul F. Bessel din
Konigs berg a aflat des pre a cest l u cru ş i a început să-şi
compare sistematic propri ile observaţii cu cele ale colegilor
săi. La u n m oment dat au a pă rut deosebiri care nu erau
intâ m plătoare , ci s pecifice persoanei. Astfel , astronomii au
inceput să vorbească despre "ecuaţia personală" care nu era
altceva decât măsura vitezei individuale de a reacţio na.
Î n Anglia, sir Francis G alto n ( 1 822- 1 9 1 1 ) , cores pu nzător
devizei sale de a măsura măsurabilul şi de a face nemă­
surabilul să d evină măsurabil, a l uat date de la subiecţi care
au dat ind icaţii legate de randa mentul mediu . A fost pla n u l l u i
Galton �' a aju nge de la antropometrie la o psihometrie, adică
 1 77

să concl uzioneze pe baza î n s u şirilor fizice a l e o m u l u i asu pra

celor psihice. i n micul său birou d in centrul Londrei, începâ n d
d i n 1 882, oricine se putea l ăs a consultat În privinţa capa­
cităţilor sale, co ntra u nei taxe infime. Aceste "teste" - noţiu nea
provine de la Galton - au cu prins În esenţă sta bilirea rea­
l izărilor simţurilor (exercitarea percepţiei, viteza d e a reacţiona
etc. ) . De aici nu a mai rămas decât u n mic pas s pre diag­
nosti cul psihic efectuat cu teste standard izate ale inteligenţei şi
personalităţii. Americanul James M c Keen Cattel l ( 1 860-1 944)
a studiat l a Leipzig cu Wu ndt, a l ucrat ca asistent al acestuia ,
cal itate în care şi-a î n s u ş it u n bagaj metodic d eosebit. Dar,
i nteresul l u i Wundt nu se înd reaptă i n s ă spre diferenţele
i n d ividuale. D upă întoarcerea in America , Carttell i-a făcut o
vizită l u i Galto n, d u pă care a pri m it În 1 888 la U ni vers itatea
Colu mbia, catedra de psihologie. Sti mu lat d e Galton, Carttell a
p u b l i cat în 1 890, în S . U .A . , o carte despre testele d e inte­
l igenţă .
Alfred B i net ( 1 857- 1 9 1 1 ) a fost cel care î n F ra nţa a
dezvoltat, Împre u n ă cu medi c i n istul Theod ore S i mon primele
serii scurte de teste destinate copiilor Între 3 şi 1 5 ani. i n 1 894 ,
Bi net a Încercat apicarea primelor teste la şcolari şi În 1 903 a
p u b l icat o cerceta re asu pra propriilor sale fi ice. D u p ă
c u l egerea mai multor teste, foarte d iferite, ş i d u pă efectuarea
u n or sondaj e Binet şi S i m o n a ordonat sarc i n i l e d u pă d ifi­
cultăţile cres cânde. Astfel , u n copil de 3 a n i tre b u ia să fie În
stare să rezolve corect, cel puţin j u m ătate din probleme ca, de
exe m p l u , să poată arăta o ch i i , n a s u l şi gura , să repete d o u ă
n u m ere cu o s i ng u ră c ifră , s ă ind ice n u mele d e fa milie ş i s ă
poată repeta o propoziţie formată d i n 6 cuvinte. Dacă u n copil
de 5 ani era în stare să efectueze doar ra ndamentul med iu al
u n u i copil de 3 ani, conform concepţiei lui Binet, acesta avea o
rămâ nere în urmă În dezvoltare de 2 a n i . (S-a scăzut vâ rsta
 1 78

intel igenţei din vârsta biologică) . Lucrările l u i Binet şi Simon au

fost urmărite mai putin in Franta decât În Germania şi S. U.A. şi
au avut u n rol profitabil , atât pentru psihologia d ezvoltării cât şi
pentru diagnostic, in general.
Remarcăm faptul că şcoala lui Wundt d e la Leipzig nu s­
a ocu pat de acest su biect, in ciuda i nteres u l u i său pentru
problemele e d u caţie i . Savanţii care au a ccelerat d iagnosticul
psi hic in Germania , au fost recrutaţi mai degra b ă , dintre
psihiatri, elev i i l u i Wundt care nu l ucrau in psihologie, ci in
psihiatrie (E mil Kraepelin) sau pedagog ie ( Ernst Meumann), ori
printre newundiţieni ca Herman Ebbinghaus şi William Stern .
William Stern s-a născut la 29 a prilie 1 87 1 la Berl i n . A
fost singurul fi u al comerciantului evre u , Sigismund Stern şi al
soţiei acestuia Rasa . A inceput să stu d ieze filozofia şi psi ho­
logia in oraşul său nata l , la 17 ani şi jumătate. D u pă absolvirea
facultăţii a predat l a Breslau p â n ă În 1 9 1 6. Î n continuare
lucrează la U niversitatea d i n Hamburg. S u b pres i u n ea legilor
rasiale, i n 1 933, soţii Stern au emigrat pri n Olanda În S . U . A .
William Stern a mu rit i n a n u l 1 938 . A fost u ri cercetăror activ
multilateral care, pe lângă i nteresele de cercetare empirice a
man ifestat inclinaţii spre speculaţiile d e ord i n filozofic, cu
deosebire pentru scrierile folozofice ale lui Fech ner. Stern a
efectuat cercetări În domeniul psihologiei dezvoltării , impreună
cu soţia sa, Cl ara Stern . EI este co nsiderat intemeietorul
psihologiei d iferenţiale. Î ntr-o societate puternic stru cturată
i erarhic, in p eri oada de dinai ntea pri m u l u i război mond i al ,
Stern , in colaborare cu mai mulţi profesori a elaborat u n s istem
pentru un diagnostic psihic solid, menit să asigure pregătirea ş i
ascen siunea cores pu nzătoare tinerilor talentaţi . La invitaţia l u i
Stern . urmaeză ada ptarea testu l u i Binet- S i m o n . prin Otto
Bobertag (1 879- 1 934) , folosit şi azi.
 1 79

in 1 9 1 2 Stern a propus un coeficient care a rezultat d i n

raportul di ntre intel igenţă şi vârsta biologică . Acesta era mult
mai ed ificato r decât cel obtinut până acum prin metoda
scăderii ş i îl nu meşte "coefici ent de intel igenţă". Din valoarea
sa rezultă " u n indice, care ar putea avea valoare de prognoză
şi să contri buie cu ceva la orientarea şcol ară (cât şi la cea
profesională de mai târziu)" (Stern , 1 9 1 6 , pag .S8). D e ase­
menea la adaptarea deciziei trim iterii copii l o r l a şcoala
special ă, precum şi l a alegerea celor talentaţi. (Stern între­
vedea domenii vari ate de aplicare pentru diag nosticul de
intel igenţă ) . Larga rezonanţă a l u crărilor l u i Stern , Otto
Lipmann, E rnst Meu mann şi a altora trebuie urmărită prin
prisma schim bărilor soci a l e . Tocmai din asemenea motive,
practica d e d ia gnostic psihic a fost in fu ncţie de schimbările
sociale care au avut şi au loc in etape. Fazele in care diag­
nosticul psihic a profitat de necesarul pol itic-social au fost
pri ntre altele, in S.U .A. - măsurile de triere din timpul primului
război mondi a l ; în Germania nazistă - psihologia Wermacht­
ului; în R . F. G . - perioada reformei şcolare şi culturale d i n a n i i
1 960 şi 1 970. Aceste faze s u n t caracterizate prin neces itatea
de procedee utilizate În diag nostica re şi printr-o reevaluare a
diagnosticului de inteligenţă şi a randa ment u l u i .
Psihologia diferenţială a lui Stern ş i - a găsit forma cea
mai adecvată in teoria despre "personalismul critic" . O p arte
esenţială a acestei teorii o constitu ie principiul convergenţe i .
Atitudi nea n u este niciodată doar rezultatul u nor tal ente sau a
u nor i nfl uenţe exterioare, fiindcă n u mai prin combin area
ereditar-u l u i şi dobândit-ului iese in evidenţă viata sufletească.
Lumea pentru persoană este ne- E U L , deci l u mea exterioară ,
dar ş i l u m e înconjurătoare: stimul şi unealtă a activităţi i
personale, mijloc auxiliar a l formării personale. Persoana are,
prin urmare, n evoie de lume ca să se perfecţ ioneze . William
 1 80

Stern ş i discuţia privitoare la încl inaţie-med iul inconjurător,

care trece prin intreaga cercetare a psihologiei personal itătii şi
dezvoltării ocupă o poziţie de mijlocire, dar (în contradicţie, de
exempl u , cu behaviori s m u l ) accentuează u n itatea individuală
consecventă a persoanei. Aşa cum am arătat mai sus, această
i magine teleologică des pre om i-a atras lui Stern, printre altele,
s i m patiile l u i Alfred Ad ler (compara cap . 2 . 8 . 2 ) . - (teleologia,
teoria fi nal ităţii scopurilor, finalism).
Încă ina i nte ca Stern să-şi fi formulat total teoria
personal ismul u i critic, mai ales in spaţiul l i ngvistic german, s­
a dezvoltat o ramură a psihologiei personalităţii care , in u nele
privinţe, a avut trăsături a nti iluministe . Este vorba despre
caracterolog i e a cărei istorie prin tipologii a aj uns la roman­
tis m , ea a fost strâns legată de Ludwig Klages ( 1 872-1 956 ) ,
membru al cercului " Stefan George". "Principiile caracte­
rologiei" ( 1 9 1 0) şi o serie de alte scrieri despre grafologie ale
l u i Klages au prevestit, În tradiţia ştiinţelor sociale, o teorie a
expresiei care şi-a găsit adepţi atât în rândurile l aicilor cât şi al
oamenilor de ştii nţă. Că scris u l , faţa umană , atitudinea, dar şi
un ta blou , o construcţie pot să exprime expres i a u mană, nu a
putut tăgădui nimeni. Direct, fără ca cercetarea exactă a
personalităţii să pară a fi necesară , recunoaştem expresia vocii
şi a modului de a vorbi al unei persoane. Acestă im presie este
evident sponta nă şi decurge d in experienţa de viaţă, ea este
total ă şi aceasta Înseamnă că nu poate fi pur şi simplu
descompusă in elementele sale componente.
În anul 1 9 1 4 a apărut prima ediţie a "Formelor de via,fă "
de E duard S pranger, o carte in care - porn i n d de l a unele
i nterese predomina nte cum ar fi cele cu privire la rel igie,
economie, arta etc. - a fost realizată o tipologie, care nu a fost
obţin ută prin chestionări sistematice, reprezentative , ci
prezentată 'di n pu nctul de vedere al ştiintelor sociale. Cartea a
 181

apărut într-o serie de ediţii îmbunătăţite şi după cel de al

doilea război mondial şi a servit pregătirii psihologilor ş i
profesorilor. Klages şi Spra nger ( 1 882- 1 963) au incercat ca,
mai târzi u , Al bert Wel l e k ( 1 904-1 972), P h i l i pp Lersch ( 1 898-
1 972) ş. a . , să facă util e metode din domeniul �tiinţelor soci ale
ale hermeneutici i , ale adaptării ş i întelegerii folos itoare pentru
p sihologia personalitătii (com para Kriz, Luck si Heidbri n k ,
1 990, pag . 1 22). Această invăţătură d es pre caractere , astăzi ,
este atăt de mărginită in cât În manualele de psihologie nu i se
mai acordă nici măcar un rân d , dar, in anii 1 920 şi 1 930 a fost
predomina ntă , incât tradiţiile lui Galton, Bi net, Stern şi Terman
incepu seră să fie considerate retrograde.
La i m p unerea teoriei caracterelor au contribuit d iferiţi
factori ca : structu ralismul de la Leipzig şi i d eea de unitate, in
spatele căreia se puteau aduna domenii larg i ale psihologiei,
dar ş i teoria constituţiei a ps ihiatrului Ernst Kretschmer ( 1 888-
1 964) . Acesta a observat că îmbol năvirile psihice ca, de
exe m p l u , formele maniaco-d epresive ş i schizofrenia, s u nt in
fu ncţie de anum ite forme de co nstitu ţie. Astfel, Kretschmer a
inceput cu cercetări exti nse antropometrice şi de statistica
corelaţiei care, la inceput, au dus la 2 tipuri de constitu tie
( 1 92 1 ). apoi la 3 tipuri (picnic, leptosom şi atleti c) . Fenomene
maniaco-depresive se ad ună peste medie, după Kreschmer, la
tipul picnic, iar cele schizofrene la tipul leptosom. Lucrarea l u i
Kreschmer "Constitutia corporală ş i caracterul" a c u n oscut
peste 20 de ediţi i in care s-au inclus, de fiecare dată, materiale
statistice noi. Certitudinea prezentărilor lui Kresch ner se afl ă
alături de d ezvoltarea tipologiei (nu indiscutabilă ) , in des­
crierea extre m de vie a personalitătilor şi tem pera men telor
acestora .
Tipo l o g i il e in perioada d intre războa iele mondia l e au
cu noscut o eva lu are max i mă. Alături de autorii orientati în
 1 82

spiritu l ştiinţelor sociale şi medical-antropolog i ce, cercetătorii

În domeniul psihologiei au avut ideea să folosească tipologiile
în sprij i n u l ordonării gândirii. O tipol ogie care a avut efecte şi
a durat până astăzi În psi hologie, chiar dacă nu în forma
iniţială, a fost teoria l u i Jung, în legătu ră cu tipurile pi hologice.
"În mu nca mea medicală, in practica d esfăşurată cu
pacienţii nervoşi am observat de mult, că pe lângă nenumărate
deosebiri ind ividuale ale psihologiei u mane, există şi u nele
ti pice din care m i-au ieşit în evid enţă încă de la Început, pe
care le-am denu mit ca introvertit şi extravertit" (Jung, 1 921 ,
pag .7). Aşa începe l ucrarea l u i J u ng care a apărut În acelaşi
an cu a lui �reschmer ( 1 92 1 ) . Ti pul introvertit este caracterizat
ca o fiinţă reţinută, reflexivă , retrasă, nu dă cu uşurinţă, dar ia,
se sperie de obiecte şi se ascu nde cu plăcere în spatel e unor
observaţii pline de neîncredere. Ti pul extravertit, Întruchipat de
o fii nţă amabilă, a parent deschisă, se descurcă a proa pe in
fiecare situaţie, intră cu uşurintă În contact cu alte persoane,
se aventurează fără reţineri demne de a fi n u m ite În situaţii
necunoscute şi este deseori nonşalant.
J u ng p u ne aceste extreme în legătură cu cele patru
funcţii psihice: ale gândiri i , simţiri i , perceperii şi intu iri i , de
unde iau naştere 8 tipuri pure, pentru care J u ng ad uce nume­
roase exemple d i n literatură şi d i n practica psihotera­
peuti ?ă , dar nu citează as pecte practi ce, nici nu prezintă
statistici.
Di hotomia extravertire-introvertire s-a dovedit extrem de
fructuoasă În psihologia personal ităţii şi în diagnostic. Mai ales
în model ul a m i ntit de H . J . Eysenck , această di men s i u ne -
fixată de obicei prin test standardizat de personalitate - ocupă
o poziţie centrală. Eysenck a găsit pe ntru toate concepţ iile şi
atitudinile pos ibile (învăţare , fu mat, s exualitate etc. ) legături l e
cu cele doua d i mens iuni ale personalităţii.
 1 83

Teo riile mai noi ale perso nal ităţii pornesc mai rar - ca la
Eysenck - de la câteva dimens i u n i . De obicei, se presupune că
o multitu d i ne de di mensiuni l u ate una câte u n a , care se p ot
fixa prin teste standardizate , formează o structu ră presupusă
i potetic. Teste care cores pund celor mai i m portante criteri i de
calitate ale teoriei clasice a test u l u i (valabilitate , credibilitate ,
obiectivitate) sunt corelate cu procedee matematic - statistice
compl icate şi valorificate.

4 . 2 Psihologia dezvoltării

Reprezentarea u nei dezvoltări a caracteristicilor şi

capacităţilor ps i h i ce corelată cu creşterea corporală este
truvabilă in toate culturile. Dar, o concepţie care să releve
existenţa u nu i stadiu de trecere între copi lărie şi vârsta adu ltă
nu a exi stat. Prezentările di ntr-o epocă s a u alta îl arată pe
copil ca pe un adult mic, ceea ce Iasă să se presupu nă că , de
exemplu , in Evu l Mediu nu a existat o imagine a copilăriei care
să corespundă imagin ilor naostre. La a proximativ 1 2 ani, copiii
din Evu l Mediu au fost considerati adulti.
D i n secolu l a l XVI I-lea există reprezentări pedagog i ce
care orientează atenţia tot mai mult asu pra dezvoltării copil ului.
Romanul utopic edu cativ al lui Jean Jacgue Rous seau , "Emile"
( 1 762) are i nfluenţă as u pra romanu l u i formativ ( Karl P h i l i p p
Moritz, Wiela nd, Goethe etc.). Dietrich Tiedemann ( 1 748- 1 8 1 3)
publică in 1 787 observaţi i despre dezvoltarea fi ului său născut
în 1 78 1 şi întemei ază prin aceasta o tradiţie in stud i u l
biologicomedical ş i de ps ihologie a cop ii lor. În a doua jumătate
a secol u l u i al X I X-lea , consemnarea unor date despre dezvol­
tarea cop i i lor devine o adevă rată modă . Ch arles Darwin
contribuie la această mişcare cu notiţe despre dezvoltarea u n u i
cop i l . I nteresul l u i Darwin nu apare întâmplător, intrebarea
legată de relaţia di ntre dezvoltarea filogenetică şi ontogenetică
 1 84

p reocupă pe mulţi cercetători ca urmare a teoriei evoluţioniste.

Ernst Haeckel ( 1 834- 1 9 1 9) elaborează În 1 866 "legea bio­
genetică de bază " , conform că reia dezvoltarea em brionară
redă o recapitulare a i storiei speciei.
La om, deschizăturile branhiilor şi părul embrionul u i , vin
să dea indicaţii asupra corectitudi n i i acestei prezu mţi i, totod ată
Însă şi asupra corectitudinii teoriei evoluţioni ste a lui Darwin
(astăzi disputată).
Studii mai siste matice , expuse mai pe larg , din perioada
de di naintea sfârşitul ui de secol , provin de la William Preyer.
Englezul nativ Wilhelm (Will iam) Thierry Preyer ( 1 84 1 - 1 897) a
studiat medicina şi ştii nţele naturii, a fost fiziolog şi a predat la
U niversitatea Jena. EI a efectuat importa nte stud ii fiziologice şi
de psi hologie evoluţion istă . Lucrarea de bază a l u i Preyer
"Sufletul copilului" ( 1 882) a devenit exem plară pentru metoda
biografică şi a avut nu meroase reed itări . Cu o atenţie
s i stematică d eosebită , Preyer iş i observa fi ul născut in 1 877,
"ocu pându-se aproape zilnic de cel puţin trei ori - d i mineaţa, la
prânz şi seara - cu co p i l ul şi apărându-1 cât mai m u lt de
dresurile obişnu ite" (Preyer, 1 884, pagA). Ca fiziolog, Preyer a
fost interesat de dezvoltarea refl exelor, i n stinctelor şi a randa­
mentelor orga nelor de s i mţ, dar şi de vorbire, emoţii şi, bine­
inţeles, de dezvoltarea perform anţel or corporale.
În Ang l i a , James Su"y preia metoda l u i Preyer şi o
exti nde la vârsta antepreşcolară ş i preşcolară. in anii 1 890 in
S . U . A., Stanley Ha" ( 1 846-1 924) şi J ames Mark Baldwin
(1 86 1 -1 934, au publicat monografii . Ambii autori au studiat in
Germania şi au ilu strat teza amintită a lui Haeckel in legătură
cu faptul că individul parcurge in dezvoltarea sa evolutia
omenirii (ontogenia repetă fi logenia) . Aceasta este valabil nu
numai pentru dezvolta rea embrionară , ci ş i pentru dezvoltarea
În continuare a copil u l u i . Ca dovadă pentru aşa numita " l ege
 1 85

de bază psi hogenetică" , G . Stanley Hali a indi cat jocu rile de

copii tipice vârstei ca, de exemplu , construirea de dughene.
La începutu l secolu l u i al XX-lea exista o s erie de stud i i
de jurnal, care deseori a u fost dedicate u nor probleme
deosebite. Astfel, sotii Cl ara ş i William Stern p u bl i că j u rnale
ale u nor copii cu un interes deosebit pentru dezvoltarea limbii.
E i au avut in vedere cei trei copii a i lor, d i n tre care u n u l
(Glinther Anders) urma să devină u n cu noscut filozof, ceilalţi
doi, David ş i Rosa Katz autorii conversaţii cu cei doi copii ai
lor, Theodor şi Julius, într-o carte apreciată .
I ntrod u cerea obl igativităţi i generale a frecventării ş col i i
face necesară rezolvarea mai mu ltor probleme practice, pri ntre
altel e , problema maturităţii şcolare. Procedeu l dezvol tat d e
B i net şi Simon În Fra nţa , al verificării sta ndardizate a
i nteligenţei a fost prelu at - d u pă cum s-a spus - in Germania
mai ales de Will iam Stern si in S . U .A. de Lewis M . Terman
( 1 877- 1 956 ) , pentru a cerceta probleme de psihologie a
evoluţiei. Terman a dezvoltat vari a nta a mericană a testelor l u i
Binet - Simon, a elaborat şi publ icat foarte devreme î n S . U . A. ,
articole ş i stu d i i despre măsura rea i ntel igenţei . Deosebit de
meritorii au fost stu d i i l e long itu d i nale ale lui Terma n des pre
vieţile copiilor talentaţi .
Modelul unei serii standardizate de cercetări a i nflu enţat
şi cercetările efectu ate de Karl Buhler ( 1 879- 1 963) , apoi de
soţia sa Charlotte BGh ler ( 1 893-1 974) cu o serie de elevi ş i
eleve ca E l s a Kăh ler, H i ldegard Hetzer, P a u l Lazarsfeld ş i
Lotte S chenk-Danzi nger.
C ha rloUe Buhler ( 1 893-1 974) s-a născut la Berl in; a fost
preocu pată încă de elevă de psi hologie. A stud iat la Freiburg ,
Berlin, Kiel şi Munchen. Î n 1 923, CharloUe Buhler s-a mutat l a
Viena, d u pă c e Karl B u h l e r a primit acolo o cated ră de
psihologie. În 1 929 a deven it profesor extraordinar. D u pă
 1 86

"a nexarea" Austriei de către nazişti, s oţii BOhler au emigrat -

Charlotte Buhler a fost evreică - prin N orvegia în S . U .A., unde
CharloUe Buhler s-a apropiat de p s i h a naliză ş i a întemeiat
împreună cu Abraham Mas low, Cari Rogers şi alţii Societatea
Americană pentru Psihologie U manistă.
in timpul activităţii desfăşurate la I nstitutul de Psihologie
a l U niversităţii În "Viena roş ie" (co mpara Schenk-Da nzi nger,
1 98 3 , As h , 1 987) au fost create o multitudine de l ucrări prac­
ticii cu privire l a dezvoltarea cop i i lor. Charlotte BOhler a
început cu confecţionarea şi editarea comentată a unor jurnale
ale tineretu l u i . Metoda in domeniul ştii nţelor naturi i a i nter­
pretări i de text (hermeneutica) a fost in tegrată cercetării
psihologiei evol uţion i ste. Au urmat cercetări ample ale u nor
copii la care se poate observa clar tradiţia Bi net-Simon . Aici a
avut c� , ţel elaborarea unor norme ale dezvol tări i , conform
vârstei. La pu nctul orăşenesc de prel uare a copiilor au putut fi
aplicate metodele observaţiei exacte , aşa cum au fost
practicate de către Behterev în Rusia şi Arnold Gesell ( 1 880-
1 96 1 ) in S . U .A. F ără mijloace tehnice auxiliare, colaboraoarele
I nstitutu l u i Psihologic trebuiau să scrie procese verbale des pre
atitu d i n i spontane şi provocate experimental. Un rezultat
i m portant al acestor stu d i i a fost testul Buh ler- H etzer pentru
copii mici , care permite cuprinderea standardizată a dezvoltări i .
Observaţiile cupri nzătoare a u făcut-o p e Charlotte Bu hler, să
înţeleagă dezvoltarea copilului ca o succesiune de sch imbări
a atitudinii fiecăru i copi l , atitu dine ce parcurge diferite faze.
După ce Ernst Meumann cel care a creat noţiunea atât
de uzuală astăzi "adolescentul" , împreună cu Wil liam Stern au
proiectat o ps i hologie a dezvoltării în adolescenţă , Charl oUe
Bu hler a continu at-o pe coordonate n o i . La începutu l anilor
'930 a extins cercetările din domeniul psihologiei evolutioniste
asu pra în.tr.egii vieţi omeneşti . Pe baza u nei cu rbe a vieţii
 1 87

biologice, după BOhler a u l oc 5 etape ale vieţii, În care i ntervin

in mod tipic evenimente ca orientarea profesională (găsirea
profesiei), căsători a, încheierea vieti i profes i onale etc. În
cartea sa HCursul vieţii omeneşti ca problemă psihologică "
( 1 933). B O h l er prezintă pentru prima dată o psih ologie a
dezvoltării care nu se rezu m ă doar la copilărie ş i tinereţe .
Pentru o serie de personalităţi importante s u nt prezen tate
u nele realizări ca articole, stu d i i , patente, concerte, compoziţii
etc . În legăt ură cu viaţa, cursul său , BO hler a vorbit despre
tipuri de viaţă. Năzuinţa s pre o viaţă împlinită - mai târz i u
devine o axiomă centrală a psihologiei umaniste - este s coasă
în evidenţă de către C h . B O hl er.
Descrierea dezvoltări i u mane În trepte sau faze a fost
mai m u lt t i m p unanim acceptată : faza îndrătn iciei, aşa-zisa
fază negativă a pubertăţii ( H etzer) , d u pă c u m a mai fost
denum ită în limbaju l cotidian. Mai pot fi ami ntite aici încă două
teorii despre faze i m portante şi astăzi pentru psi hologia
dezvoltări i: teoria psihanalitică a fazelor a lui Sigmund Freud şi
ceea ce dezvoltării cognitive a lui Jean Pi aget.
Freu d , de exe m p l u , a deosebit tre i faze in cop ilăria
tim p u ri e ş i a n u me: orală , anală şi falică. D u p ă o fază de
l atenţă sexuală , abia in pu bertate apare d ezvoltarea în
conti n uare spre faza genitală, stadiul ad ult. În dezvoltare,
t u l b u rări deosebite march ează aşadar personal itatea. S u nt
pos i bi l e şi aşa nu mite regrese. Astfel, copiii incep, de pildă,
mai des cu sugerea degetu lui mare, dacă apare u n frate nou
născut e nevoie s ă se "împartă" dragostea copii lor. Alte
elemente ale teoriei psihologiei dezvoltării a l u i Freud - care
aici nu vor fi prezentate - sunt complexul l u i Oedi p şi tea ma de
castrare. E ste evident caracterul s peculativ al acestei teorii a
fazel or, care nu se bazează pe observatii s istematice. Pentru
mai mu lte domenii, teoria fazelor urma să dovedească o mare
 188

importantă ca, d e exe m p l u , pentru terapia psih analitică in

context ul căreia sunt aduse În ami ntire tul burări din dez­
voltarea timpurie a copi l u l u i , care urmează să fie pre l ucrate;
p entru antropologia culturi i , În ca re refl e cţi i l e În legătură cu
psihologia evolutivă ale l u i Freud urm ează să fie aplicate
asu pra cursului de social izare din cele mai diferite culturi.
Cu psihanaliza s-a ocu pat intensiv şi u n tânăr naturalist,
care astăzi a bia mai poate fi pus În legătu ră cu psihanaliza -
Jean Piaget. S-a născut in 1 886 la Neuchatel În Elveţia, a
studiat şti inţele naturii şi a promovat examenul de licenţă cu o
disertaţie in domeniul biologiei . D u pă a bsolvire ş i-a contin uat
studiile la Zurich şi la Paris cu Binet În domeniul psiholog iei . În
1 92 1 , P iaget a devenit asistentul lui C l a parede la Geneva , a
lucra't la diferite institute, a condus În cele din urmă laboratorul
psihol ogic al U niversităţii din Ge neva şi un I n stitut de
Cercetare I nterdiscipl i nară . A intrepri ns asu pra propriilor copii
cercetări cu privire la dezvoltarea cognitivă . EI era convins că
dezvoltarea cognitivă a copiilor trece prin anu mite faze . Ea s­
a dovedit a fi impotantă atât pentru psihologia dezvoltării cât şi
pentru pedagogie. Piaget a mu rit În 1 98 0 .
Peocu pările lui Piaget au fost: c u m aj u n ge o m u l l a
cunoşti nţe ş i cu noaştere i n egală măsură ; să descrie treptele
de dezvoltare . care relevează evol uţia gând irii abstract-l ogică
a adultu l u i . I mpulsul u nor atare preocupări l-au dat, pri ntre
altel e, cercetările psihodiagnostice ale lu i P iaget asupra
copiilor efectu ate in la boratorul lui Binet. Dar, abia la Ge neva ,
când l u cr;ează pe lângă Claparede , Piaget Îşi dezvoltă teoria
treptelor. EI p resu pune că pe fiecare trea ptă a dezvoltării se
creează un echilibru Între schemele cognitive şi obiectul
cunoaşterii (echilibrare). C u această tend i nţă presupusă a
omu l u i de a s e confru nta activ cu mediul înconj u rător, Piaget
creează Q .imagine umană mai depărtată de behavioris m . În
 1 89

cadrul cercetă rilor sale a diferenţiat 4 stad ii princi pale ale

i ntel igenţe i :

1 . I ntel igenţa senzoriomotorie - re prezintă prima fază a

dezvoltării şi durează până la vârsta de u n an, un an ş i
jumătate; e a include perioada timpuri e a confru ntări i
cop i l u l u i cu mediul înconjurător: prinderea obi ectelor,
i nteriorizarea crescândă a acţi u n i i , i m a g i n i des pre
obi ecte şi secve nţe ale acţi u n i i , prima cunoaşte re a
cauzei , cam la vârsta de 6-8 l u n i , sesizarea perma­
nenţei obiectelor, adică dezvoltarea unei imag i n i fixe
despre faptu l că pers oanele şi obiectele există în
continuare chiar dacă nu sunt percepute întru na, mereu.

2 . Stad iul gândirii preoperatorii, intu itive - începe de la vârsta

de 1 an şi jumătate până la 6 sau 8 a n i ; ea se mar­
chează printr-o interiorizare a acţiunii; in această etapă
gând irea este în funcţie de modul de a privi al altor
persoane, pe care copilul încă nu-I poate prelua. P iaget
consideră că acum domină "egocentris mul" copil u l u i . o
not i u n e pe care el îns u ş i o socoteşte mai târziu "prost
aleasă".
3. Perioada concret-operatorie - este specifică vârstei de 8- 1 0
ani câ nd dispar greşelile specifice ale vârsl.ei preo­
peratorii . În raport cu gândirea de mai târzi u , form alo­
peratorie, În această etapă, consid eră că sunt posibile
operaţii care, în pri nci p i u , pot fi executate ca acti u n i .
4 . Du pă 1 1 - 1 2 a n i începe stadiul operaţiilor formale ori pro­
poziţionale: copilul trece de la acţiuni mentale raportate
la obiecte concrete la operaţiuni cu propoziţii. Potrivit l u i
Piaget stadiul este u n "decupaj" in evoluţia genetică ce
sati sface următoarele conditii: a) ord inea diverselor
 1 90

ach iziti i este nesch i m bată (de exem p l u , noti u n ea de

vol u m e ste ach iziţionată intotdea u na d u pă noţiu nea de
greutate); b) fiecare stadi u se caracterizează pri ntr-o
structură şi pri ntr-o si mplă juxtapu nere de proprietăti; c)
structu rile constituite la o anum ită vârstă devin parte a
stru cturi i vârstei următoare, cu alte cuvi nte, structurile
i nferioare se i ntegrează in stru cturile su perioare; d)
fi ecare stad iu comp ortă u n moment pre paratoriu şi un
momente de inc hei ere; e) se pot distinge procesele de
geneză şi forme de ech i l i bru fi nale care s u nt intot­
deau na relative . Cercetările efectuate asu pra dezvol tării
psih i ce a copil u l u i şi adol escentul u i În diverse culturi , au
confirmat sistemul stadial ităţii elaborat de J . Piaget.

Dar, Piaget şi cola boratorii săi au Încercat s ă dove­

dească dezvoltarea in aceste faze n u ma i pe ntru gândirea
logică În domeniul matematici i , fizicii etc. şi pentru dezvoltarea
morale i . Metoda principală i m p l i cată a fost forma specială a
explorări i . La studiile legate de dezvoltarea morale i , cop i i i
trebuiau, de exempl u , să a precieze povestiri ş i să m otiveze
care atitu d i n e descrisă este condamnabilă. O c onversaţie cu
un copil de 8 ani clarifică aceasta (Piaget , 1 97 3 , pag . 1 80) .
Piaget: Doi copi: au cumpărat ouă pentru mama l or. Dar
În drum s pre cas ă s-au jucat şi au spart ouăle. Primul a spart
1 2 şi al doilea doar u n u l . Sosiţi acasă , ei p ovestesc că u n
câine mare a să rit asu pra l or ş i din această cauză a u spart
ouăle. Sunt acestea minciuni?
Copiful: Da.
P: Sunt la fel de rele ambele minciuni?
C: Primu l , pentru că a spart mai multe.
P: Dar n u vorbesc despre primul cop i l , vorbesc despre
prima minci u n ă . Care este prima minciună?
 191

c: A spus că a fost un câine.

P: Şi a doua?
c: Şi el a spus că a fost câi nele.
P: Deci ambele minciuni sunt la fel de dău nătoare .
C: N u , prima, pentru că bă iatu l a spart mai mu lte ouă .
Conform teoriei fazelor, Piaget a constatat că , de regulă,
copiii mai m ici judecă responsa bilitatea du pă mări m ea pagu­
bei, în tim p ce co piii mai mari , privesc d rept d eterm inantă
intenţia acţiu n i i . Asemenea tuturor marilor teorii şi ale l u i
J . P iaget au stârnit critici vehemente, dar au stimulat,
concom itent, nenumărati cercetători atât În Eu ropa cât şi În
S . U .A.
Lu crările mai noi de psihol ogia dezvoltării i n cl u d , Într-o
măsură mai mare decât a făcut-o Piaget, factori i sociali ai
d ezvoltării şi se concentrează asu pra i m porta nţei medi u l u i
înconjurător, m a i m u l t , Încearcă să transforme Î n obiect al
cercetării perioada de viaţă cu porţiu ni neglijate până acu m şi
cu evenimente de viaţă critice.

4.3 Psihologia pedagogică

Bi neînţeles că psihologia pedagogică este strâ ns legată

de d iag nost icul pedagog i c şi de p s i h ol ogia d e zvoltări i , dar
psihologia ped agogi că este axată într-o măsură mai mare pe
a p l i caţie. Istoricul psihol og i e i pedagogice este de aceea,
strâns legat de istoria psihologiei (com para Sch u beius, 1 990) .
Sarci na esenţială a majorităţii filozofilor şi psihologi l or a fost, În
ultimă insta nţă , pregătirea d e profesori pentru şcol i l e supe­
rioare. Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de
al XX-lea au luat naştere primele reviste d e s pecialitate . Astfel,
În 1 899 "Revista de psihologie-pedagogică ". E ste În intenţia
oamenilor de şti inţă de a dezvolta o psiholo g ie pe baza
 1 92

metodelor d i n domeniul ştiinţelor naturii. Noţiuni care astăzi par

străine ca " pedagogie experimentală" şi "didactică experi­
mentală", exp lică această intelegere a pedagogîei.
Cercetarea si predarea pedagogiei-ps i hologice nu a fost
limitată la u n i versităţi. Profesorii de şcoală generală care, d i n
cauza scurtei perioade d e pregătire efectuate în preparan dii,
respectiv academii , nu au putut fi consideraţi ca persoane cu
titlu academic, deşi au reprezentat cel mai interesant auditoriu
pentru reciclarea pedagogico-psihologică. La u nele facultăţi ca ,
de exemplu , l a Ham burg , profesorii nu au fost doar auditoriul,
ci şi factorul care a d eterminat înfiinţarea catedrelor de
psihologie şi pedagogie, cel puţin acesta ar p utea fi argu­
mentul ce stă la baza înfi i ntării unui i nstitut extraun iversitar
pentru pedagogie şi ps ihologie experi mentală l a Leipzig, în
1 906 şi a che mării lui Ernst Meumann din anul 1 9 1 1 (profesor
de filozofie) pentru predarea şi învăţarea psi hologiei ( Probst,
1 989) . Un iun ile consacrate pregătirii profesorilor au invitat
psihologii la conferi nţe şi prelegeri, au înfi i nţat bibl ioteci şi
colecţii de a parate, a u efectuat diverse cercetări. C u exceptia
unor lucrări, relativ puţine, (compara I ngekamp, 1 989), munca
acestor asociaţii pentru dezvoltarea pSi hologiei este prea putin
cunoscută, probabil , pentru că în real izarea e i , era orientată
mai mult asupra tradiţiei academice a disciplinelor si într-o
măsură mai m ică asu pra impl icării lor în real izarea predării­
învătării.
Forţa motrice a acestei discipline noi, este, în mod sigur,
Meumann , elevul lui Wundt care militează consecvent pentru o
pedagogie experimentală, poate chiar psihotehnică a educaţiei.
Este demn d e remarcat faptul că Wundt, profesorul lui
Meumann, cons idera prea t i m purii activităţile psihologico­
aplicate î n m u nca desfăşurată de elevi. O psihologie peda-
,
 1 93

gogică ca disci plină de sine stătătoare, separată de psihologia

generală şi psihologia dezvoltări i , este pretinsă şi proiectată
programatic abia În 1 91 7 de către Aloys Fischer ( 1 880-1 937) .
in perioada d i ntre cele două războaie mondiale, psiho­
logia pedagogică intră in arsenalul orientări lor şi preocupări l or
vremii. Alături de ori entarea existentă s pre ştii nţele naturi i ,
pedagogi reformatori ca, de exemplu, Maria Montessori , Peter
Petersen şi mulţi alţii au prezentat idei care nu sunt departe de
tezele psihologiei dezvoltării, ceva mai mult, un ele a u fost
preluate chiar din cadrul său.
Psihologia din domeniul ştii ntelor sociale a lui Spranger
se află insă in opoziţie atât cu psiholog ia elementelor, cu
psihologia personal istă cât şi cu gestaltismul. Dar, cu toate
acestea , ea este prel uată cu entuziasm de pedagogi fa pt ce
trece pe un p lan secundar inceputurile pedagogiei experi­
mentale. Abia după cel de al doilea război mondial in R . F. G . ,
odată c u ext inderea facultăţilor, transformarea stu diului peda­
gogiei Într-un curs academic şi prin ocuparea mai mu ltor
posturi de profesori de pedagogie de către psiholog i , psiho­
logia pedagogică începe să fie putern ic an corată in pSihologie
cu demersul e i empiric-a nalitic. Caracteristice pentru această
etapă care incepe prin 1 960, sunt numeroasele cercetări ce
vizează atitudin ea profesorilor efectuate de Anne-Marie şi
Reinhard Tau sch şi elevii lor. Aceste lucrări au dovedit elocvent
că profesorii şi studenţii - cu bună-voi nţă - in situaţii critice tind
spre atitud inea con d ucătoru lui autocrat. As emenea l ucrări
(criticate mai târziu parţial din motive metod ice şi ideolog ice)
au fost extraordinar de importante pentru dezvoltarea psiho­
logiei pedagogice, deoarece au demonstrat util itatea cercetă rii
psihologice pentru eficientizarea pregătiri i şi reciclării
profesorilor, În ansamblu.
 1 94

4 . 4 Psihologia socială

Momentul apariţiei psihologiei sociale este considerat

a n u l 1 908, deoarece acum au fost publicate două manuale
americane de psi hologie socială. Dar, o astfel de consid eraţie
este, bi neinţeles, arbitrară , mai ales că şi înai nte de această
dată a u existat cărţi cu titl u l " Ps i hologie socială". Probabil că
adeptul lui H erbart G ustav, Adolf Li ndner a fost pri m u l autor
care, în 1 87 1 , a folosit n ot i u n ea de "psihologie socia lă" În
sensul de astăzi - intr-un moment când nu a existat psihologia
maselor ş i programul u nei psihologii a popoarelor ce a fost
proiectat de către Lazarus şi Steintha l , fără să-I realizeze.
Prin psihologie socială, astăzi nu se inţelege nici psi ho­
logia maselor, după cum am cu noscut-o (co mpara cap . 2 . 4) ,
nici psi hologia popoarelor in cadrul căreia se realiza com pa­
rarea culturilor, aşa cum a fost practicată de Wundt (compara
cap . 2 . 3 ) . Psihologia socială modernă se orientează mai
degrabă . s pre sociologii francezi şi american i , fiindcă au
perceput, priceput şi recu noscut i mportanţa m ed i u l u i încon­
jurător social pentru o persoană sau alta, l-au descris şi l-au
făcut acces i b i l cercetă rii empirice. C harles H. Cooley ( 1 864-
1 929) trebuie nu mit aici , care În 1 902 a introd us noţiunea -
folosită ş i a stăzi - de grup primar. Gru purile primare sunt
caracterizate de contatu l direct, de posibilitatea d e-a le avea
faţă În faţă. Cooley le numeşte "primare" , Încă au o i mportanţă
fu ndamentală pentru formarea personal ităţii sociale. Ca
exemplu dă familia, vecinii, grupul de prieteni al copiilor, colegii
de muncă ş . a . . De-a lu ngul anilor s-a pus, deseori Întrebarea
de ce psihologia socială, mai ales În S . U .A. , a putut aj unge la
o înflorire fără precedent? D i ntre multiplele motive avute În
vedere face parte acel a că o cultură multiplă permite mai
degrabă aparitia unor Întrebări În legătură cu viata, normele şi
obiceiurile sociale, decât alta situată l a anti pod .
, .
 1 95

Apariţia ps ihologiei sociale ca ştiinţă empirică in S . U .A. a

fost determi n a tă de existenţa dispon ibilităţi i d e a urmări şi
cerceta experi mental influenţele sociale, rol ul l or in orga­
nizarea şi desfăşurarea grupurilor mai mari ori mai mici .
Una di ntre temele psihologiei sociale s-a referit l a influ­
enţa pe care prezenţa altor persoane o are asupra ra nda­
mentu l u i o m u l u i . Sorgi ntea unor astfel de ex perimente au
constitu it-o observaţiile din domeniul sportul u i , unde per­
soanele dau un randament mai crescut i n competiţie cu un
anumit concurent, decăt in condiţiile in care l uptă Rcontra unui
cronometru " . D e o i mportanţă şi mai mare pentru aceste
experimente a fost, proba b i l , dezbaterea purtată, in u ltimul
secol, cu privire l a valoarea temelor pentru acasă, in com­
paraţie cu lucrările real izate in clasă . La inceputul secolului al
XX-l ea , psihologi şi pedagog i german i , au efectuat o serie de
comparaţii corespu nzătoare incuraj atoare pentru o astfel
de idee.
E levul l u i Wu ndt, Walter Moede ( 1 888-1 958) a fost cel
d i ntâi care a efectuat o serie de experimente organizate cu
copiii in stil u l psihologiei experimentale a l u i Wundt, pentru a
con stata infl uenţa prezenţei a ltor factori asupra randamentului
i nd ividual . D atorită primului război mondial, cele constatate au
fost publ icate de abia in 1 92 0 şi doar in rez u mat, sub titlul
"Psihologia experimentală a maselor". Moede a găsit in cazul
mai mu ltor sarcini creşteri de randament, pe care le-a dedus
din dori nţa d e afirmare şi din senti mente de echivalenţă , de
exemplu neces itatea de a fi tratat la fel . Atât prin experi­
mentele cât şi prin i nterpretările sale, Moede a aj u n s in
contrad icţie cu profesorul său, Wu ndt, care a considerat
procesele sociale prea complexe pentru a putea fi cercetate
experimental.
 1 96

Fundamentarea teoretică a un or astfel de efecte de grup

i-a reuşit În cea mai mare parte l u i Fl oyd H . All port ( 1 890-
1 978) . Hugo Mu nsterberg , care emigrase În S . U . A . , a cunoscut
experimentel e l u i M oede şi l-a stimu lat pe Allport În vederea
un or cercetări corespu nzătoare, fără să aibă În ved ere pe
a utorul lor s piritual . Allport se afla complet sub i nfluenţa
behaviori smului şi a În cercat În experimentele sale să aj ungă
la un control şi mai mare al factorilor perturbatori variabili, faţă
de ceea ce preconizase Moede. Al lport - În opoziţie cu Moede
- le-a ind icat s u b iecţilor, să nu intre În com petiţie, fi in dcă se
interesează de efectele "pure" ale prezenţei altora . Creşterile
de randament, pe care All port le-a găsit, le-a expl icat prin
activarea socială (social facil itation) pe care credea că a
separat-o de concurenţa directă. N u spiritul de grup ori sufletul
de grup sunt răspunzătoare pentru schimbările de randament
obţinute, ci doar faptul că in tim pul activităţii auzi şi vezi alţi
oameni.
in m a n u a l u l său de psihologie socială ( 1 924), F loyd
Allport a preze ntat o psihologie socială behavioristă , care urma
să dobândească o mare importanţă pen tru d ezvoltarea În
continuare a psihologiei social e. Metoda izolării unor variabile
independente , controlul varia b i lelor deranjante şi calcu lul
statistic al valorilor măsurătorilor vari a bilelor d ependente de
grupul de ex periment şi control au făcut posibil studiul
sistematic a l proceselor sociale, tinând cont de cele mai stricte
reguli ale metodicii. Din vizi u nea de astăzi, programul l u i
All port a dus la o scurtare a dru m u l u i constitu i r i i psi hologiei
sociale- atât În raport cu psihologia socială fanceză cât şi cu
cea americană. Relaţiile sociale cercetate de către All port şi de
elevii săi , l a o privire mai exactă , sunt mult mai depărtate de
formele ş.i . re laţiile sociale cotidiene. Fără prea mare efort
 1 97

poate fi recunoscută aici influenţa behaviori s m u l u i l u i A l l port

perpetuat şi În actuala psihologie socială .
Primul I n stitut pentru Psihologie Socială d i n Germania a
fost Întemeiat de Willy H el lpach, În 1 920, la Facultatea Teh n ică
din Karlsru he şi a avut o viaţă relativ scurtă . H el l p ach a fost
medic şi elev al l u i Wundt. Prin ambiţiile sale politice, el a
deven it preşed intele statu l u i Baden . I n stitutul creat de el a
durat până l a începutul a n u l u i 1 960, când, concomitent cu
expansiunea un iversităţilor federal e germane, au fost înfii nţate
primele catedre de psihologie socială. Act ivitatea principală a
acestora a fost să Înlesnească dezvoltarea şi accesu l psi­
hologiei sociale america n e , deoarece În S . U .A. psihologia
socială nu a rămas doar l a nivel experimental "social-faci­
litation". Cu Jacob L. M oreno ( 1 892 - 1 974 ) , William F. Whyte
( n . 1 91 4) , Muzafer S herif ( 1 906-1 988) şi mai ales cu a portul lui
Kurt Lewin ( 1 890- 1 94 7 ) , În a n i i 1 930 a fost d ezvoltată
cercetarea În grupuri mici ca unul din domeni i l e centra le ale
psihologiei sociale. Moreno, prin tehnicile sale În chestionarea
sociometrică, a făcut vizibile structurile de grup şi l e-a
prezentat grafic sub formă de sociogra me. William F. Whyte a
studiat ca observator participant atit udi nea u n or bande de
tineret; Muzafer Sherif a stabil it prin experimente de laborator
cu grupuri de 2-3 persoane, a pariţia u nor norme social e
s pecifice grupu lui; Lewin i n sfârşit, i n a doua ju mătate a anilor
1 930 şi-a efectuat experimentele deschizătoare de drum În
legătură cu influenţa conducerii autocrate ş i dem ocrate asu pra
atmosferei de gru p . Aceste constatări au co n stitu it i n d i caţii
deosebite asupra cond u cerii gru p u l u i , asupra efectelor
educaţiei şi a cond iţiilor sociale În total itate. N oţiunea de
dinamică de grup (group dynamics) a devenit prin Kurt Lewin
cuvântul din amizator al u n ei ştii nţe noi. Un alt domeniu, care
l e-a rămas practic total Închis psi holog ilor d in Germa n i a
 1 98

nazistă a fost dezvoltarea cercetării atitudinilor. G raţie lui Louis

Leon Thurstone ( 1 8 87- 1 955) şi altor cercetători, nu numai
chestionarel e, ci şi scările de măsurare a atit u d i n i i standar­
dizate au fost dezvoltate similar În cadrul cercetărilor con­
sacrate personal ităţ i i . Aceste scale de măsurare a atitudinilor
s-au dovedit utile in cercetarea prejudecăţi lor si stereoti purilor,
preemi nent În dome n i u l p s i hologiei sociale a p l i cate (com para
G u ndlach , 1 987). U n pnct cu l minant al cercetării atitudinilor
l-au repreze ntat cercetări le extinse cu privire l a personalitatea
autocrată (Adomo şi alţi i , 1 950) .
Deja, in perioada d intre cele două războaie mondiale,
col aboratorii I nstitutul u i pentru Cercetare Socială s-au ocu pat
cu problemele istorice şi teoretice ale autoritătii, d eo potrivă ale
fam i l iei şi au scos în evidenţă interacţiu nea di ntre educaţia
autocrată În familie şi sistemul politic al un ei ţări. Dar, aceste
l ucrări importante din pu nct de vedere al psihologiei sociale a u
putut fi publ icate numai Î n exil (Horkheimer, 1 936) şi a u ră mas
aproape fără urmări pentru cercetarea psihologică În Re ich-ul
german . Experienţele din Germania nazistă au lăsat să a pară
În S . U .A. întrebări cu privire la trăsăturile antide mocratice ale
personal itătii . În stu d i i l e privind personalitatea autoritară sunt
discutate, printre altele, testele asupra personalităţii şi atitudinii
care indică u nele atitud i n i drept prejud ecăţi general e (deza­
probarea negrilor, evreilor etc . ) . În pofida unor atare studii, din
considerente metodologice, u nele din ele au fost curând
criti cate. De exempl u , din scara F (F de la fascism) rezu ltată
din aceste studii s-a aju n s la un instrument de măsură folosit
cel mai des În cercetarea atitudinii.
Noţiunea de grup de referi nţă (reference group) creată în
1 942 de soci ologul H erbert H yman a atras atenţia asu pra
importa nt�i . gru pelor sociale pentru com paraţia social ă , dar ş i
 1 99

pentru obtinerea de atitudin i . Cu această noţiune descriptivă a

fost realizată o relatie importantă Între atitudini şi gru puri.
În anii 1 950 , cercetarea g ru p u rilor mici a ajuns Într-o
nouă fază . Astfel, prin Robert F. Bales şi o serie d i n discipol ii
lui Lewi n , Leon Festi nger, Morton D eutsch , Stanley Schachter
ş . a . , proces ele de grup au fost cercetate detal iat În condiţii de
laborator. Cu această ocazie au fost Înregistrate unele procese
de i nteracţiune (Bales ) , cercetată infl u e nţa unei majorităţi
asupra judecăţii i n s u l u i (Solomon E. Asch ) , necesitatea
contactului C U alţii În situaţii riscante (Stanley Schachter) ,
asemănarea ei cu pregătirea pentru risc În grupuri, comparată
cu atitudinea un or persoane ind ividuale (Kogoin şi Wal l a c h ) ,
stabilită influ enţa structurii de comuni care asupra ra nda­
mentului grupului (Bavelas şi Leavitl) şi multe altele. Austriacul
Fritz H eider ( 1 896- 1 988), emigrat În 1 930, a dezvoltat În 1 940
un model teoretic care exprima legătura un or atitudini şi relaţii
sociale. Aces t model de bal a n s a fost publ icat şi recepţ ionat
după mai mulţi ani. Leon Festinger ( 1 9 1 9-1 989) a proiectat cu
a portul teori ei sale, deopotrivă a proceselor sociale com­
parative şi puţin mai târziu cu aj utoru l teoriei disonanţei
cog nitive, În anii 1 950, un model plauzibil, conform căruia au
putut fi prognosticate schi m bări d e atitu d i n e . În serii de
experimente bogate in idei, Festinger pe baza teoriei sale, a
verificat efectele unei compl icităţi forţate ale unor informaţii
contrare atitudinii etc. Teoria d i sonanţei cogn itive a fost mult
timp n u numai În psihologia socială , ci, de exemplu , şi În
cercetarea p ieţii şi reclamei , un cadru g eneral exploatat
indeaproape.
Anii '50 se pare - privind retrospectiv - că reprezintă
marea epocă a cercetării În grupuri mici. Privit istoric nu este
lipsit de importanţă faptul că o parte ce poate fi n u mită a
acestor studii a prove nit din interese pol itice care au impus În
 200

acest t i m p m u nca socială de grup (alături de ajutorul intr-un

caz singular � i de munca in comun itate) ca formă importa ntă a
muncii. D e a ltfel, psi hologia socială a profitat de cele mai
diferite domenii de aplicare. Şi, dacă privită retrospectiv, i storia
psi hologiei sociale apare drept istoria unei d i scipl ine
psihologice de bază, cu teori i noi �i revizu ite, o privire mai
exactă relevă că psihologia socială a profitat din chestionarele
şi metodele directe de cercetare, prioritare a plicative. A ign ora
această latură psihologico - aplicată a psi hologiei soci ale,
Înseamnă a deforma istoria ei. Un exemplu edificator pentru
această concepţie este sociometria . I niţial - cu m am mai spus
- ,!;la a fost gând ită de Moreno ca m etodă, pentru a-i face
vizibile structurile În gru puri , pen tru a o putea i nflue nţa
terapeutic. Sociometria s-a dezvoltat in decursul decen iilor - cu
spij i n u l l u i Moreno - aj u ngând În fi nal o tehn ică d iferită d e
cercetare , l a care nu m a i poate fi distinsă originea sa social­
pedagogică . Receptarea psihologiei sociale americane a avut
loc in Germania prin intermediul unor psihologi mai ti neri care
au trăit parţial o anumită perioadă in S. U .A. , prioritar la studii.
Prob lemele de interes pentru ce rcetare se afl au d u pă
capitulare, in urmările sociale ale războiului (arestări, alungări,
fam i l i i fără tată ş.a. ) . U lterior incepe o receptare i ntensivă a
psihologiei sociale. I ntenţiile in l egătură cu pedagogia socială
se aflau partial, in prim plan: l ucrările lui Lewin de psi hologie
apl icată pentru rezolvarea unor co nflicte sociale sunt , de
exemplu, traduse mai degrabă decât " Trăsăturile de bază ale
psihologiei topologice" . Ca psihologi sociali i mporta nţi ai ani lor
postbelici putem aminti pe Kripal S. Sodhi ( 1 9 1 1 -1 96 1 ) şi Peter
R. Hohstătter ( 1 9 1 3-1 994). Sodhi, indian pri n na�tere, a predat
la Berlin pâ n ă la moartea sa timpurie. A efectuat cercetări cu
privire la atitudi nea conformistă �i st ereotipă de factură
socială, in p erioada În care mai domin au ca racterol ogia şi
 201

structuralismul. Hofstatter a manifestat un interes deosebit

pentru cercetare. Lui Îi revine meritul de a fi făcut cunoscută
u nor cercuri largi, p s i hologia socia lă, prin diferite prezentări
stimulatoare .
U nei probe de confirmare i-a făcut faţă pSihologia socială
de factură germană În confruntare cu psihanaliza , În special cu
teoria psihanalitică a agresiun i i . P hihanal istul Alexa nder
Mitscherlich ( 1 908- 1 982 ) , care a avut la U n iversitatea d in
Frankfurt o catedră cu denumirea mai puţin obişnuită "psi­
hologie, În s pecial psihanal iză şi psi hologie socială", e a a
reprezentat - asemănător cu cercetătoru l de atitudini Konrad
Lorenz - o teorie inst i n ctuală simpl ificată pentru preze ntarea
căreia a fost remarcat şi distins În 1 969 cu Premiul pentru
Pace al comerţul u i g erman cu cărţ i . "Celor ca re au conferit
premiul le era evident im portant, să atragă atenţia asu p ra
contribuţiei mele la cercetarea agresiunii şi la depăşirea tre­
cutului nostru nu prea Îndepărtat" (Mitscherlich, 1 984 , pag.
225). Cu aceste teorii instinctuale, pe la 1 970, s-au confru ntat
o serie de psihologi ; unor autori ca Mitscherlich şi Lorenz, pe
bun ă dreptate, li s-a reproşat necunoaşterea literaturii consa­
crate psihologiei agresiunii. Tipic pentru modul d e a privi agre­
siunea de către psihologia socială a fost negarea oricărei teorii
instinctuale, aprobarea încercărilor teoriei învăţări i şi neo­
behavioriste. Din p u n ctul de vedere al zilelor noastre miră
faptul că asemenea prezentări su nt, in prea m ică parte, de
psihologie socială. Abia mai târziu , când cercetarea agres iunii
nu a mai fost o modă, s-a ajuns ca atitudi nea agresivă să fie
înţeleasă ca o formă a interacţ i u n i i sociale, adică drept o
întâmplare În care, de regulă, s u nt i m plicate activ două
persoane.
Status quo-ul psi hologiei puternic expandate poate fi
descifrat În condit i i deosebite pe su biectele, teori ile şi
 202

metodele n u m eroaselor p u b l icaţii a l e vre m i i . În domeniul

psihologiei sociale a avut l oc o întoarcere cog nitivă cu o
accentuare mai puternică a proceselor d e receptare. od ată cu
revenirea. fie şi mai redusă. asupra d i na micii gru pu l u i . i nclusiv
asu pra conduceri i etc. Cu un interes s porit s u nt cercetate însă
procesele d i n cadru l gru p u l u i . cum a r fi atitu d i n ea agresivă şi
prosocială. p uterea şi asculta rea etc. Teoriile dominante sunt:
teoria atribuţiei . teori a schi m bării şi (încă) teoria ech i l i bru l u i .
model u l c u balans a l l u i H e ider ş i teoria l u i Festin ger adică cea
a disonanţei cognitive.

4.5 Psihologia economică

Ca nici u n alt d o m e n i u al şti inţei s ufl et u l u i . psi hologia

economică cu d o m e n i i l e sale: p s i h o l og ia m u n c i i . a întrepri n­
deri i , a org a n izării şi a pietii se află în centrul atenţiei i nte­
reselor eco n o m ice. I nterese economice au întemeiat aceste
dome n i i a l e p s i hologiei şi tot ele marchează ca şi până acu m
cercetarea p i eţii ş i reclamei psiholog ice, deopotrivă real izarea
psi hologică a l ocuri l or de m u ncă.
Este i mportant să recunoa ştem această l egătură strânsă
căci în trecut a fost destu l d e des trecută cu ved erea - poate şi
pentru că a li psit distanţa critică. Astfel . elevu l lui Wu ndt. Hugo
M u nste'rberg a scris cât se poate de fi resc in cartea sa "Psi­
hologie şi via,tă economică " ( 1 9 1 2) : "În d o m e n i u l vieţ i i eco­
nomice, psi hotehnicianul îl învaţă doar pe i n d u striaş cum să
procedeze cu m ijloacele ps ih ologice auxil iare p entru a a l e g e .
de exemp l u . m uncitori capabili. Dar. d acă este corect s ă atragi
muncitori cap a b i l i . . . . aceasta este o intrebare pe ca re p s i­
hologul nu trebuie s-o decidă ( . . . ) . Psihotehnicia n u l nu este nici
protection i s1; ni ci comerci ant li ber, nici social ist. nici anti­
socialist. nici re prezentantul capita l i şt i l o r sau a l mu ncitori l or.
 203

n ici partizan u l cumpărători lor s a u al vânzători lor, ci psi holog"

(pag. 1 9) .
C ă acest ideal a l neutra l ităţii psih ologiei î n mod prin­
c i p ia l , este i m posibil d e atins o d emonstrează foarte clar
i storia psi holog iei apl icate. M O n sterberg a pract i cat - ase­
menea atâtor generaţii de psihologi de intreprindere de după el
- cercetarea În interes econo mic şi a rel evat conti nuu li psa
neutralităţii psihologiei.
in o poziţie cu im periul germ a n , în S . U .A . I a multe
facultăţi nou înfi inţate a u fost şi s u nt create catedre pentru
ps ihologia economiei; acest fapt se real izează în ved erea
i m p l icării psi hologiei în procesul i ntensificării muncii si raţio­
nalizării sale, canform cerinţelor producţiei ind ustriale de masă.
Odată cu programul i ngineru l u i american Winslow Taylor
( 1 856- 1 9 1 5) , apare o nouă eră a confi g u raţiei m u ncii în
crearea căreia a portul ps ihologi lor a fost considerabil - ori de
câte ori a fost vorba de selecţia m uncitorilor şi studierea
timpului optim de activitate, m u nca . Taylorismul a contri buit la
crearea avantajului înţelegeri i naturaliste a psihologiei. D u pă
Taylor, mu ncitorul nu este în stare s ă cu noască , de fa pt să
identifice config uraţia optimală a m u nc i i , fi i ndcă el este
deg radat doar la pozitia de executant, dar beneficiază conform
p l a n u l u i său , de unele avantaje concretizate s u b forma u nor
adaosuri la salar, corolar al cu noaşterii randamentu l u i prin
plan ificarea ştiinţifică a muncii desfăş urate . Sistemul Taylor,
prin urmare nu este u n instrument n eutru ca valoare a u nei
"con d uceri ştiinţifice a întrepri nderi i", ci i ncumbă chiar de la
înce p u t eleme nte social -pol itice . Abia, mult mai târziu, urma
să fie criticată separarea practicată d e decenii a planificării şi
execu tări i în cadrul străd aniil or legate de umanizarea l u m i i
muncii.
 2 04

Extinderea siste m u l u i Taylor are loc in i m peri u l german

paralel cu psi hoteh nica ind ustria l ă , aşa cum a fost întemeiată
de Will iam Stern, H ugo M O n sterberg şi Wather Moede . Aceşti
psihologi (germani) au fost trataţi drept neavizaţi, împreună cu
taylori s m u l , băgaţi in aceeaşi oală cu e l , fa pt p entru care au
fost d etermi naţi să se apere de asemenea atacuri. Totuşi, l a
formarea p s i h olog i e i economice america n e , M u nsterberg a
jucat, u n rol deosebit. Hugo M O nsterberg ( 1 863- 1 9 1 6) a studiat
pe l â n g ă Wu ndt, psih olog i a şi a urmat parale stu d i i l e de
' med i c i nă la U n i versitatea H arward , scurt t i m p în Germania,
preluase catedra d e profesor, specialitatea psihologie experi­
menta l ă . La U n i versitatea H a rward a creat un l aborator d e
psihologie, d u p ă mod e l u l c e l u i de la Leipz i g , î n cadru l căru ia
cercetează cele mai diverse probleme teoretice ş i practice. În
1 904, organizează un congres in cadrul Expoziţiei U n iversale
d i n St. Lou is; În 1 90 8 întemeiază l a Berlin u n I n stitut American
şi ca p rofesor în locu itor ţine î n 1 9 1 0/1 1 , la U n ivers itatea d i n
Berl i n , pri m a prelegere d i n Germ a n ia con sacrată psi h ologiei
economice. P atriot înfl ăcărat, M O n sterberg face recl a m ă in
S . U .A . , prin cuvântări şi p u b licaţii, pentru Germ a n i a . În cele din
u rmă, după izbucnire a p ri m u l u i război mon d i a l , M O n sterberg
este atacat, re proşindu-i-se u nele atitudini duş mănoase faţă de
America , se v orbea chiar des pre " m O nsterberg i s m " . M O nster­
berg începe să aibă o anu m ită teamă pe ntru postul s ă u . În
1 9 1 6 , când abia impli nise vârsta de 53 de an i , moare în urma
u nu i atac de cord , În timpul unei prelegeri .
D i n n u m ărul mare al artico l elor şi stu d i i l or l u i M O n ster­
berg , de la creaţii l i rice p u b licate s u b pseudon i m , la cele de
fi lozofi e , p s i hologie şi p â n ă la cele de sociolog i e , astăzi mai
sunt amintite preponderent scrierile sale con sacrate psihologiei
economice. Stimu lat d e i n d u strie, asociaţii şi ad m i n i straţii ,
MOnsterbetg a e l a borat î n 1 9 1 0 , primele teste de aptitud i n i
 205

profesionale pentru vatmani. Noţiu nea d e "psihotehnică" a fost

creată la încep utul secol u l ui al XX-lea de către William Stern,
popularizată însă de M u nsterberg care consemnează că
" P s i h oteh nica este ştiinţa aplicării practice a psihologiei în
serviciul sarc i n i lor cu lturale" ( M O nsterberg, 1 920, pag . 1 ) .
S prijinit de metodologia ştii nţelor clas ice ale natu ri i , înarmat cu
experienţa p s i h ologiei experimentale În tradiţia l u i Fech ner,
Helmholtz şi Wundt, psihotehnica industrială devine unul dintre
terenuri l e de aplicaţie ale psihologiei, În sluj b a o m u l u i şi a
muncii .
Dar, î n I m peri ul G erman nu au fost pregătiţi studenţi
s pecial işti în psihologie, respectiv fil ozofie ci, În toată regula,
ingineri şi tehnicieni bine orientaţi În domeni u l psi hote h n ici i .
Abia Î n cadrul profesional izării foarte târzii a psihologiei, î n anii
1 93 0 , în Germania, a pare profesia psihologu l u i d e i ntreprin­
dere (com para Geuter, 1 984). Pu nctele de vedere ale Human
Relations-ul u i , după cum au fost elaborate în S . U .A. prin
studiile H avth orne de către Elton M ayo şi colaboratorii săi . în
Europa au pătruns abia d u pă cel de al doilea război mondi a l ,
fi ind primite fără prea mare entuziasm.
N ici psih ologia p i eţii nu a negat vreodată i nflu enţa
tradiţiei de a gândi în spiritul naturii. Productia de masă care a
apărut în s ecol ul al X IX-lea, exti nderea comertu l u i şi a
circulaţiei, presiu nea crescândă a concu renţei au adus cu ele
În mod obl i g atoriu , reclama pentru prod us efectuată de
prod u cător. C heltuielile crescânde pentru reclamă au d eter­
m i nat verificarea efectului reclame i . D i n p artea psi hologiei
conşti i ntei , aşa cum Wil helm Wu ndt a predat-o ca psi hologie
fiziologi că sau experi mentală, nu în mod greş it s-au aşteptat
concl uzii cu privire la măs ura în care reclama penetrează
conştii nta consu matoru l u i . Printre cercetări le de psi hologie
timp urie ale lui Wa lter Dill Scott ( 1 908) menţionam acelea
 206

pornite c u precădere , de l a probl emele practice a l e reclamei

realizate prin presă, ex peri mentate , pri n i ntermediul revistei
proprii . Problemele le-a încred inţat u n u i grup de sondaj care
avea sarcina să verifice efectul măririi a n u n ţ u l u i asu pra
cititorului i nteresat. Baza teoretică pentru Scott nu a fost atât
de mult psihologia conştii nţei l u i Wu ndt, ci o teorie "de fabri­
caţie proprie" a i nstinctel or. Lucrările l u i Scott au fost popu­
larizate În Germania de acelaşi M u nsterberg ( 1 9 1 2). Acesta, la
rând ul său, a efectuat d u pă Scott diferite de experi mente,
pentru a verifica , de exemplu , efectele repetării reclamei
asupra ran d a m e ntu l u i ami ntirii. Aic i , pe plan secundar, s-au
aflat evi d e nt nu teorii ale i nstinctelor, c i l u crări cu privire la
teoria Învăţării a lui H ermann E bb i n g h a u s , fără Însă ca
Mu nsterberg s ă le n u mească. Poziţia psi hologiei economice se
poate recu noaşte clar, deoarece p u n erea problemelor provine
din practica , teoriile sale s u nt preluate d i n psiho l ogia generală
ori sunt de construcţie proprie, metodologia este împru mutată
d i n ştii nţel e cl asice ale naturi i . " D isecăm şi măsură m . . .
proces ele sufl eteşti . . . ş i proced ă m . . . ca ş i fiz icianul . . . ş i
chimistu l " , scrie E d m u nd Lysi nski ( 1 923, pag . 6 ) . Î n calitate de
profesor la Facultate de Ştiinţe Eco nom ice din M an nheim, Ed.
Lysinski a efectuat s u b conducerea econ o m i stu l u i H e i nrich
N icklisch Încă Îna i ntea pri m u l u i război m o n d i a l o serie de
cercetări ori g i n a le În dome n i u l psihologiei recla mei fa pt ce ne
permite să-I menţionăm pri ntre pionierii psi holog iei recl amei În
Germania.
Chiar În cazul dezvoltării u n o r teh nici de cercetare ,
specialiştii Î n domeniul psi hologiei econ o m iei a u desfăşurat o
i m portantă m u n că de pion ierat, care a avut reperc u s i u n i
asupra metodo logiei Întregi i psi hologii, fără ca acest fapt s ă fi e
astăzi ses izat cu destulă u ş u rintă . Tre b u i e ţ i n u t cont ş i d e
faptul c ă ş i 'c:i i c i - c a Î n psihologia dezvoltări i şi c e a pedagog ică
 207

- s-a lucrat cu s ondaje mai mari , valori medii ş i procente.

Aceasta s-a întâ m p l at într-un moment în care psih olog i i d i n
domeni u l psihologiei conşti inţe i, Şcoal a d i n Wurzburg ş i
gestaltiştii - c u toate contradicţiile - cea mai mare parte a lor a
fost d e acord cu cercetarea experimentală a câtorva psihologi
remarcabil i . Danzinger ( 1 897) a d ovedit convi ngător că mu lte
părţi ale arsenal u l u i n ostru metodi c de astăz i , de exempl u ,
efectuarea unor sondaje mai mari, introducerea unor g ru pe d e
control şi fol osirea anumitor procedee statistice a u intrat d i n
domeniul psihologiei apl icate În acela a l psihologiei generale.
Deci nu a fost invers .
Î n încheiere se poate adăuga fa ptul că rezu ltatel e
cercetări lor efectuate i n domen i u l psihologiei economiei a u
îmbogăţit psihologia. Ele nu s-au l i m itat d o a r l a c e l e d e
l aborator, c i m u lte din e l e a u fost adevărate experimente şi
observatii asu pra vieţii eco nom ice cotidiene. Experi mentul
câmpului îşi are ori g i n ea în repertoriul metodelor psiholog i e i ,
precumpănitor a l psi hologiei apl icate din cadrul căreia face
parte şi psihol ogia economiei, a muncii şi cea organizaţional ă .

4 . 6 Psihologia clinică

Asemănător psihologiei pedagog ice şi econo mice , psi­

hologia clinică se nu mără pri ntre domen i i l e psi hologiei a p l i­
cate . Dar, şi în cadrul său, cu noştinţele, metodele şi tehnicile
p s i hologiei g enera l e nu pot fi tra nsferate, pur ş i s i m p l u ,
p s i hologiei cli nice, c u a portul cărora s ă fie rezolvate proble­
melor tulbu rărilor psi hi ce şi înlăturarea acestora . Psiholog i a
clinică - d i n p u nct d e vedere a l n u mărului mare d e psihologi
activi , domen i u l cel mai larg al psih ologiei - şi-a elaborat
metode proprii , tehn ici şi teori i care parţial, au avut efect
asupra domeni i l or de bază ale psi holog iei .
 208

Cel e d ou ă domenii principale ale psi hologi e i cli nice, diag­

nosticul şi tratarea t u l b u rării şi a atitud i n i i s u n t , î n cea mai
mare parte, vechi, d e sute şi mii de a n i , d upă cum reiese d i n
trepanările oamenilor preistorici. O psi hologie cl i n ică acceptată
ca ştii nţă cu metode de cercetare preluate din ştii nţele naturii
a lu at naştere abia în a doua ju mătate a secolul u i al X IX-lea,
după ce psih iatrii ca Wilhelm Griesin g er ( 1 8 1 7- 1 868) au Înce­
put să privească bolile mintale nu ca o pedeapsă i n evitabilă a
lui D u mnezeu, ci ca boli cu o etiologie somatică. Astăz i , aceste
teori i somatice ale psi hiatriei sunt i n suficiente d i n p u n ctul d e
vedere a l p s i h o l og i e i , d e ş i l a început e l e au reprezentat u n
mare progres faţă d e g â n d i rea mi stică şi obiceiul maltrată ri i
zil nice a bol navilor p s i h i c i .
Î nceputul psihologiei c l i n ice e s t e co nsiderat a n u l 1 896,
a n în care Lig htner W itmer ( 1 867- 1 956) de l a U n iversitatea din
Pennsylvania a Întem eiat o Hcl inică psihologică " . În acelaşi an
Emil Kraepe l i n ( 1 885-1 926) ş i-a publ icat l ucrarea In troduc e re
"

psihologică in psihiatrie ". intemeierea p s i holog i ei c l i n ice este

strâns leg ată de nu mele a două personal ităţi, care amâ ndouă
provin ,di n rândul discipolilor lui Wu ndt. Psih iatr i a îi datorează
l u i Kraepelin o sistematizare riguroasă a bolilor m entale care,
în cea mai mare parte, este utilizabilă şi astăzi , deşi a precierea
lui Kraepelin cu privire la şansele de v indecare a u nor boli este
privită astăzi complet altfel . Un alt m erit - şi poate mai m are -
a l u i Kraepelin îl constituie aplicarea metodelor experi mentale,
cunoscute la Lei pzig , În domeniul psih i atri e i .
L a 1 8 i a nuarie 1 88 1 , Kraepelin întreba într-o scrisoare
adresată l u i Wundt: "Credeţi că m etodele psi hologiei ex peri­
mentale pot fi valo rificate cu ace l a ş i succes şi în domeniul
psih iatriei?". EI a recu noscut deschis că nu are o îndemânare
manu a l ă prea. m are şi că îi l i psesc c u noşti nţel e de bază d i n
mate m aticele s u perioare. Wu ndt Îi răspu n d e Î n d ata de 23
,
 209

ianuarie: "Oare metodele d e cercetare din domeniul psi hofizicii

au aju n s la u n aseme nea n ivel de dezvoltare Încât să se
dorească un transfer al acestora asu pra psi hiatriei? Nu
Îndrăznesc să răs pund afirmativ la această întrebare, pentru
că sunt nesigur în privinţa faptu l u i , d acă vreodată metodele
psihofizicii experi mentale vor putea fi valorificate În cadrul
psi hiatriei, adică, in sens mai larg, pentru ex p erimentele pe
bolnav i . . . Că experi mentel e cu şi pe bolnav i . . . vor fi foarte
d ificile, este un fapt neindoieln i c . . . dar, cine ar putea prog­
nostica greutăţile ce nu vor fi depăşite niciodată? Au devenit
posibile, deja, multe lucruri considerate i m posibile . . . " (Wundt,
citat d upă Meischner - Metge, 1 990, pag . 301-3 1 2) .
in ciuda scepticismu l u i a l profesoru l u i său , lui Kraepe l i n
a reuşit să înfinţeze un i nstitut propriu, după c e a lucrat într-o
cl inică psihiatrică la Leipzig şi-a însuşit de la Wu ndt o serie de
cunoştinţe teoretice, metodice şi practice. Kraepelin a efectuat
pri m u l , cercetări cu privire la adâncimea s o m n u l u i , forţa
muşchi lor, sentimente , oboseală şi recreare, deopotrivă despre
efectel e cea i u l u i , alcool u l u i , eteru l u i etc. asu p ra proceselor
spirituale. Ceri nţa lui Kraepel i n , de a nu clarifica pro bl e me
apărute la masa dezbaterilor, ci prin cercetări experimentale
susţi nute, riguroase, a fost convi ngătoare. Co nstatări l e s a l e
urmau să a i b ă o mare valoare pentru d ia gnostic ( t i m p i de
reacţie, metoda adu nării, măs urarea apăsării scrisu l u i cu aşa
nu mita balanţă de scris etc. ) , pentru psiho l ogia muncii
(obosi re, recreare, pauze d e l u cru) şi pentru psih iatrie
(farmacie). Temeri le lui Wu ndt s-au dovedit, în scurt timp,
l i psite de temei . La o apl icare corespunzătoare cu grupe de
control şi sondaje mai mari , metodele experi mentale ale Şcoli i
d i n Lei pzig s-au dovedit a fi folos itoare şi efici ente. Lightner
Witmer a fost asistent şi succesor al lui James M c Keen Cattell
de l a U niversitatea din Pennsylvania. De la C attell , care a
 210

creat primele teste psihologice În S. U .A. �i a creat noti unea de

" menta l test" (compa ra cap .4 . 1 ) , Witmer a putut pre l u a pentru
activitatea sa clin ic-psi hologică m etode util izate În d i agnostic.
Dar, Witmer a avut preocupări mai n u m e roase. EI a vrut să
efectueze consil iere, psi hoterapie �i să ad opte u nele măsuri de
reabil itare pentru copiii care nu a u corespuns să fie şcolarizaţi.
in faţa mem brilor s ă i , încă ti neri, Am erica n Psychological
Association , Witmer a făcut p u b l i citate i d e i l or sale, dar a
Întâmpinat o a n u mită rezistenţă d eoarece entuziasmul pentru o
ps ihologie a p l icată de acest fel a cam l i psit. Witmer n u s-a
descu rajat �i drept urmare a întemeiat, În 1 90 7 , revista
"Psychologica l Clinic", care a apărut până în 1 935.
Atenti a , relativ mică, pe care Witmer a atra s-o pentru
l u crările sale, se expl ică , În parte , pri n faptul că psihanal iza :n
S . U .A. a găs it de timpuriu o m are răspândi re, dar a fost
respi nsă de W itmer. Noţiunea de psi hoterapie a fost utilizată În
S . U .A. Începând cu a n u l 1 970, mult t i m p cu acelaşi s e n s ca
tratament psi h a nalitic.
P rin refl exolog i e ş i behavioris m , psiholog i i au obţinut
ind icatii importante cu privire l a apariţia u nor tulburări nevrotice
(să fie a m i ntit experi mentul l u i Watson �i Rayner cu micul
Albert, compara cap . 2.8 .2) . in a n i i ' 2 0 , a u existat încercări de
a folosi .teori i l e învăţări i nu numai pentru d oved irea a pariţiei
u nor simptome, ci �i pentru înlătura rea lor. Până la i m p u nerea
triu mfală a terapiei atitu d i n i i bazate pe teori ile învăţării În
R . F. G . . urma s ă treacă Încă mult t i m p , chiar d u pă cel de a l
doilea război m ondial .
Anterior, mai m u lţi cercetători proveniti d i n cadrul
psi hanalizei �i al unor ori entări de d ată recentă , au pă�it pe căi
noi pentru tratarea u nor tulburări ps ih ice . Aici trebuie a m intit, în
mod deose b i t , Cari R . Rogers ( 1 902-1 987) Întem e i etorul
terapiei ce rifrate pe cl ient sau i n d i recte . Lucrările s a l e ela-
 211

borate cu O jumătate de secol în urmă, cu care începe , d e

facto, psi hologia clin ică, scot În evidenţă nevoia omului legată
de apreciere , dezvoltare lău ntrică şi împl inire plenitudinară.
Aceste ţel uri , bolnavul era dator să le găsească în el Îns u ş i .
Tera peutul era n ecesar să se abţină d e la 'toate măsurile d e
conducere dirijată ş i expl icativă, dar era Îndemnat să rel eveze
căl d u ra emoţională , verid icitate şi inţelegere afectivă com­
prehensivă.
Psihoterapia de conversaţie practicată În cadrul psiho­
l og iei clinice are o infl uenţă considerabilă asu pra dezvotări i
u nor terapii de grup, precu m şi în realizarea u nor forme d e
consil iere profesională şi neprofesională, deopotrivă asu pra
ped agog iei . Trăsăturile de bază ale psihotera piei de conver­
saţie transpar astăzi şi in alte forme de terapie,
Dacă Skinner şi Rogers, terapeuti d e atitudine şi de
conversaţie, au avut, mult timp, orientări antagoniste, des­
părţite tranşant de orientările profunde ale psih ologiei, psi ho­
l og i a cli nică a ul timilor ani este caracterizată pri n apropieri ş i
treceri î n prem isele teoretice d u pă c u m şi printr-o multitud ine
greu de cuprins cu privire de orientări tera peutice.

Recomandări bibliografice
1 . Kapitel Teilgebiete der Psychologie a u s : Luck, H . E . ;
Gru nwald, H . ; Geuter, U . ; Mill er, R . & Rechti en, W.
( 1 987). Sozialgeschichte der Psychologie. Eine Ein­
fOhrung (Părţi ale psihologiei. . . Istoria psihologiei sociale
- introducere) . Opladen: Leske + Budrich .
2 . D orsch , F. ( 1 963). Geschichte und Probleme der ange­
wandten Psychologie (Istoria şi problemele psihologiei
aplicate) . Bern: Huber.
3 . Gru nwald, H . ( 1 980 ) . Die sozia/en Urspriinge psycholo­
gischer Diagnostik, Zur Genese, Struktur und Konkurenz
 2 12

von Konzeptionen der Intelligenz-diagnostik (lnceputurile

psihodiagnosticului. Geneza, structura şi conceptual În
diagnosticare a inteligen.tei) . Darmstadt: Ste i n Kopff.
4. Pongratz, L . J . ( 1 977) Einleitung: Geschichte, Gegenstand,
-

Grundlagen der Klinischen Psychologie (Psihologia

clinică - introducere, obiectul şi bazale sale) . I n : L . J .
Pongratz & K . - H . Wewelzer ( H rsg . ) H a n d uch der P sy­
chologie, 8. Band Klinische Psychologie, 1 . H albband, S .
1-59. G ottingen: H ogrefe.
 213

5 . ORIENTĂRI ACTUALE ÎN DOMENIUL

PSIHOLOGIEI

Dacă astăzi În S . U .A. sau Germania s-ar repeta u n

sondaj s i m i l a r c u cel efectuat de I nstitutul d e Psihologie a l
U niversităţii d i n Bon n , În 1 956, la i nstitutele psihologice
americane (compara, pag . 1 44 ) , În mod sigur că s-ar primi mult
mai multe a bţineri l a intrebarea cu privire la orientările
psihologice d e care institutele se simt cel mai atrase. Psiholog i
şi, mai ales , institute intregi se simt mai puţin că ar aparţine
unei a n umite şcoli clasice ; ceva mai mult, este foarte greu să
descoperi şcoli marcante in psihologie ş i să le identifici cu un
anumit institut ori revistă .
Bi neînţeles că u n i i psi hologi se simt atraşi de anumite
orientări care li se par deosebit de im porta nte şi utile pentru
sarci nile ce le incumbă cal itatea lor de profesori sau
cercetători ; există , de asemenea, şi profesori un iversitari care
au ales noţi uni marcante pentru teoriile sau practicile lor
terapeutice. Dar, astăzi abia dacă s-ar mai crede că ci neva ar
putea vorbi des pre o Şcoală de la Wuppertal sau Luneburg ,
d u pă cu m s-a vorbit odin ioară des pre Şcoala d e la Wurzburg
sau cea de l a Berlin. Motivele unui atare recul a l şcol ilor sunt
mu ltiple. Un motiv simplu trebuie văzut În faptul că extinderea
institutelor de psihologie, de regulă, de la o cated ră specia­
l izată la mai mu lte, a condus la p luralitatea concepţi ilor de
predare-Învăţare in cadrul unui institut sau altul . Dacă s-ar face
un sondaj Între psihologi in legătură cu modul lor de a inţelege
psihologia, ar apare ind icaţii cu mu lte conexiuni i nformale Între
psihologi care sunt interesaţi În mod s i m i l a r şi gândesc
asemănător cu privire la organizarea u nor sesiuni, elaborarea
 214

şi publ icarea u nor reviste de s pecial itate , a unor contacte

directe intre oamenii de ştii nţă, care să sti m u l eze aceste relatii
in gru puri mai mici d e cercetare, d i s locări de i n terese , politică
de cercetare intreită, orientări şi chemări etc . , care s ă ducă la
restructurări d e anvergură sau cone x i u n i , n u neapărat cu o
durată de decenii.
. U rm ează să prezentăm pe scu rt, câteva di ntre orientările
'- ' - - -
mai n �idin ace_SiS;c9 i . () rivire di n punct de ��d e �e a i is târiei
� p
psihologiei este insă limitată , căci l ipseşte incă d istanţa s igură
de l a care este pos ibilă o incadrare şi a preci e re de i storie a
ştiinţei. La m ajoritatea orientărilor care , in u ltimii 20-30 de a n i ,
ş i-au făcut apa riţia este evident u n fa pt: acestea încearcă, i n
mod d iferit , să depăşească behaviori s m u l . Î n cazul orientărilor
cogn itiv-psiholog ice mai n o i , acest l u cru se intâ m p l ă prin
distrugerea percepţiei, gândirii şi prelucrării i nformaţi ei; in cel
a l orientărilor critic psiholog ice sunt sco a s e in evi denţă
legătu rile pol itico-sociale ale o m u l u i care a cţionează , du pă
cum În situatia celor u m ani st-psi holog i c e , se u rmăreşte
depă!?irea behaviori s m u l u i !?i căutarea u n o r p o s i b i l ităţi de
autorealizare a omul u i .
Gruparea tendinţelor mai n o i i n aceste trei orientări care
ca timp au apărut şi se dezvoltă paralel , poate puţin forţată, cu
toate că ea serve!?te , poate , o ordonare mai facilă, fapt pentru
care e ste menţinută in u rm ătoarele pasaje,

5 . 1 Psihologia cognitivă
5 . 1 . 1 . Metafora şi computerul
Istoria metaforelor omului (Vroon şi Draaisma, 1 985) arată
evident, că i m a g i nea omu l u i s-a s ch i mbat m u lt de-a l u n g u l
secolelor, deşi Î n cadrul u nei epoci a fost intru na destu l de
unitară. [)��artes l-a com parat _'pa. Offi cu o maşină şi--e-
 215

asemenea i magine a dom inat t i m p îndelungat gândirea. O

atare imagine mecan icistă urma să s e dovedească extrem de
utilă pentru mu lte domenii. Ca prototip poate fi numită
fiziologia: mem brele fu ncţionează d u p ă legile pârghiei, i n ima
este o pompă, nervii sunt conducto ri de curent ş . a . m . d . in
contextul romanti s m u l u i au a părut m etafore n o i ale omul u i .
Astfe l , sufletul omu l u i a fost comparat c u (vapori i d e ) a p a . La
Goethe se spune, că sufletul omu l u i este aidoma apei care _.
_
'

"vine din ceruri, urcă spre cer şi trebuie să aju ngă din nou la
- -
�-
--
_ .�
-

.
--

pământ, schimbându-se intru na".

-.
... --'
_

-_

Descoperirea fu ncţiilor nervilor a dus l a sfârşitul secolului

-
-

--
�
-
_
. -_ .-- _.

a l X IX-lea-Şi începufUT cel ui de a l XX-lea la com paraţia o m u l u i

_ ..
- .
. -

'
_-

' ' -' -

c u tele@lUTş[ aP9i c u rad i ���(O carte � C I� ră a �edi c�I �i pp
Schleich, din perioada d intre cele două răz boaie mondiale, a
avut titlu l HDespre conectarea gânduri/orj . Limbajul cotidian
cunoaşte o serie de asemenea expresii. Dacă astăzi copiii ar fi
întrebaţi, cu ce obiect se poate compara deosebit --- d e bine un ' �� - .-_
.
-- ----- - - - -�

om, răspunsul lor ar fi l im pede: "cu robotul " . EI a d evenit atât

_____ _ -
_ __•• ,_ - -'o • •

de m u lt metafora omul u i şi computerul atât de m u lt metafora

u nei priceperi cogn itive u m a n e , încât comparaţi il e amintite ni
se par "de lemn", insuficiente. Dar, şi met�!ora computerului a
cunoscut o schimbare. Caracteristic pentru noile metafore (de
- -
exem pl u I a - -Ne-i sser�- 1 967) este că la comparaţia om -
computer, nu hardware-u l este folosit ca termen d e comparaţie,
ci software-ul. Între timp şi această comparaţie a intrat in
limbajul cotidian. Astfel, se spune astăzi frecvent, de exemplu ,
că ci neva este "programat greşit" .

5 . 1 .2 Schimbarea cognitivă
Analiza intre om şi computer în tim p' ul n ostru nu este
_
do�r o parte ma,-mult sau mai puţin i n signifiantă de "psihologie
c �tid iană", n ici nu este doar expresia s pi ritului epOcii , ci are
 216

importanţă co nsiderabilă pentru psihologia i nsăşi . La incepu tu l

u nei orientări d i n cadrul p s i h o lo g i e i , care a dobândit o
importanţă considerabilă, se află acu m pro b l e m a_ .asemăJ:lărn-
-
- . ----

Între- -Greier ş i computer.

George A. Miller, Eugene Galanter şi Karl H . Pribram au
obţinut de la Ford Fou ndation, in 1 95 8 , o bursă de cercetare
pe durata u n u i an , care a avut un pronu nţat caracter inter­
d iscipli nar. Trebuia verificat, printre alte l e , ce folos are ciber­
netica pentru psihologie. Rezultatul m u ncii a cestora a fost
cartea apărută În 1 96 0 Pla n s and the structure ,f behavior" .
"

Această carte, la inceput, abia a fost observată În S . U .A., dar

in Germania a fost re pede remarcată , deşi o tradu cere a
apărut de-abia in 1 973.
Mil ler, G a l a nter şi Pribra m pre s u p u n că sistemele ciber­
netice au scopuri , d i s p u n de memorie ş i fol osesc pentru
atingerea sco p u l u i plan uri ( p rograme de computer) . Aşa ş i
omul a cărui ştii nţă des pre sine ş i despre mediu l său Înconj u­
rător este den u m ită de autori ca o imag ine. M odelul cibernetic
al cercului de reg u l i este a p l icat de autori in mod consecvent
asupra o mu l u i . O m u l nu reacţionează d o a r l a sti m u l c u m
susţinea behaviorism u l , ci are şi planuri pe care le urmăreşte;
Î n timpul acţiu n ii este verificată Î ntr- u n feed-back, dacă s-a
ati ns starea fin a lă către care s-a tins. Acţiu nea umană la Mill er,
Gala nter şi P ri bra m este inţe leasă ca o reţea com p licată,
circulară, de regu li - pentru a fi intu itivă s u nt folosite di agrame
cibernetice.
Cearta ce a mocnit şi mocneşte d e m u lt , care nu s-a
pu tut rezolva prin cercetări experimentale, În legătură cu faptu l
că atitudinea este mai d egrabă rezultatul u nor condiţii externe
(mai ales behaviorismul) ori al u nor scopu ri interne ale acţiu n i i
(mai ales ' teoriile motivaţio nale ş i psihologia gestaltistă m a i
nouă), par rezo l vate aici in m o d elegant, prin faptul că telu rile
 i nterne ş i condiţiile externe au fost i nteg rate intr- un model
intu itiv. Î n fiecare caz trebuie să fie vorba despre ideea de a
cerceta scopurile şi schimbările a cestor sco p u ri in decu rs u l
acţiunii. Această indepărtare de la imaginea model a unui o m
care reacţionează pasiv l a un individ care planifică, acţionează
simplu şi percepe, a fost denum ită in ps ihologie "schimbare
cognitivă". E a cu prinde, alătu ri de psiholog ia generală , toate
domeniile parţiale până la domeniile de aplicare . Psihologia de
cog n iţie ori chiar "cog nitivismul" (co m para de exem p l u U l ich,
1 989, pag . 1 02) a devenit cu inceputul anilor '70 direcţia
dominantă (chiar d acă nu foarte inchegată) in cadru l psi ho­
l ogiei. Dar, trebuie să completăm d i n pers p ectiva istoriei
psihologiei, că denumirea de "sch imbare" este mai potrivită
pentru psihologia americană decât pe ntru cea europeană, În
special cea germană , in care curentele cu privire la psihologia
percepţiei , g estaltis mul, structura l i s m u l ş i cele care vizează
psi hologia gândirii au avut În Europa o i m portanţă mult ma i
mare decât in S . U .A. După i ncursiun ea efectu ată În istoria
psihologiei nu e greu , să descoperim şi alţi precu rsori . in parte
mai vechi, a i psi hologiei cog nitive cu m ar fi : psihologia
conştiinţei a lui Wilhelm Wu ndt, psihologia voi nţei a lui Narziss
Ach , psihologia gândiri i a şcolii d i n WUrzburg , teoria l u i Karl
Bu hler a limbii ş i expresiei , gestaltis m u l , lu cră rile create
independent a l u i Albert M ichotte şi Fritz Heider legate de
perceperea motivelor evenimentelor, Teoria l u i Lewi n , a câm­
pului, psihologia lui Du nker a atitudinii rezolvării problemelor,
l ucrările lui Wertheimer şi Metzger des pre gândirea prod uctivă
şi creatoare, teori ile socio-psihologice ale balansu lui, diso­
n anţelor şi multe altele.
Dar să nu minimalizăm caracterul său revolu ţionar. Multe
domenii tradiţionale ale psihologiei prin adăugarea u nor
concepte ale psihologiei cognitive, dobândesc o nouă cal itate.
 218

P entru teo ri ile invăţări i , acest lucru devine pregnant. Dacă se

gândeşte, de exem p l u , la condiţionarea opera ntă, că persoana
percepe nu n u m a i i n tărirea , că ea p oate tră i şi s t i m u l i i intr-o
măsură diferenţiată ca reco m pensă sau pedeapsă, că ea poate
a nticipa reco m pense şi se poate intări pers o n a l in mod
material ş i i m aterial , atu nci e necesar să recunoa ştem cât de
limitate sunt teoriile tradiţionale de învăţare. Cu acest exemplu
devine clară � i pro b l e ma m etodi că a cercetă rii i n psi hologia
cogniţiei : condiţiile n u pot fi văzute nemijlocit din atitudi ne, ele
trebuie deslu şite sau chestionate pe indelete . Poate că in
curând vom tră i m o m e ntul i n care va lua n aştere o nouă
d i sci plină a ştii nţei cu caracte r interdisci p l i nar, şi se va n u m i
"ştii nţa cog n itivă" (cogn itive sciences), alături d e prelucrarea
i nformaţiilor, i ntelig enţa artificială , psiholi ngvistica şi m u lte
altele. Un astfel de gând nu va fi pe placul psiholog ilor, dar, În
cele din u rmă, şi psihol og ia s-a dezvoltat d i n a lte d iscipline.

5. 1 .3 Teoriile psihologice ale acţiunii

O . p resu pu nere, care poate fi adăugată la psi hologia
cogniţiei, pentru că este in strâ nsă legătură c u l ucrarea l u i
M iller, Galanter ş i Pribra m este teoria psihologică a acţiunii sau
psihologia acţi u n i i (a n u se confu nda cu cercetarea actiunii in
spiritul lui Lewin).
Psihologi ruşi ca, de exe m p l u , Serg h e i R u b i nstein pe
baza teoriei sociale marxiste a scos in evidenţă i m p o rta nta
unei a ctivităţi orientate, a o m u l u i in acţi u n e , s p re u n scop in
viaţa socială. P otrivit o pticii sale, a ctivitătile se Iasă separate in
acţiuni distincte, ori entate s pre un ţel . Activ itatea este deci
ierarhic organ izată şi este reglementată in raport cu u n a nu mit
rezultat, res pectiv prin rezu l tate parţiale. Cu aceasta , R u b i n ­
stein a prezentat i d e i l e principale, care a b i a i n a n i i 1 970 a u
fost form ulate de Wi nfried H acker ( D resd e n ) ş i de Walter
 219

Volpert ( Berl inul de Vest) În legătură directă cu Miller, Galanter

şi Pribram, ca model al reglementării ierarhic-secvenţiale a
acţiu nii apl icate l a a ctivitatea profesională.
Chiar pentru psihologia muncii, a sportul u i , dar şi pentru
psihoterapie, preze ntarea scopurilor urmărite de o m , a
pla n u rilor sale de acţiune, a ţelurilor partiale şi integrale,
rez ultatelor s-au dovedit deosebit d e utile pe ntru a stabili
structu ra ş i i nfl ue nţa proceselor cognitive (de exemplu prin
schi mbări În d ecursul muncii). Această concepţie este împăr­
tăşită şi de aşa nu mita şcoală din Berna a psihologiei acţiunii
(von Cranach , ş .a . , 1 980) , nu mită şi şcoala psihologiei naive a
acţiunii. Altfel decât H acker şi Vol pert, aici se porneşte d e la
acţiuni de orice fel şi se încearcă dezvoltarea unei teorii
u niversal valabile, de preferinţă fără premise. Dintre n u me­
roasele înnoiri ale Şcolii din Berna face parte aşa n u m ita
metodă de autoconfruntare: persoanele care sunt filmate Într-o
situaţie de acţiune, u n asemenea film li se prezi ntă În con­
tinu are În fragme nte foarte scurte cu Îndemn u l de a n u m i
intentii a l e acţ i u n i i , gânduri amintite Î n timpul acţiunii etc.
Această metodă aminteşte - cum dis cută pe larg autori i înşişi
(von Cranach , ş . a . , 1 980, pag.205) - de modul de a proceda al
Şco l i i d i n Wurz b u rg , dar În alte scopuri cu m ar fi: fel u l
subiecţilor, i nstrucţie i , momentu l chestionări i şi teh nica d e
chestionare, măsura Î n care există deosebiri remarcabi le.

5.2 Psihologia critică

Face parte d i n cercetarea ps ihologică ca orice mu ncă

ştii nţifică d i n cadrul fiecărei disci pline, vizând ideea că va fi
critică faţă de presupu neri anterioare, teorii, ipoteze şi
constatări. Î n această privi nţă nici un om de şti inţă nu
"necritic". M a i m u lt, nu trebuie să ne su rprindă faptu l că
oamenii de ştii nţă şi-au denumit propriile orientări dre pt
 220

" critice": raţionalism critic, p s i h o l ogie critică etc. P e ntru

ince pătoru l studi ilor de psiholog ie ca , de altfel , oricare a ltele,
nu este s i m p l u să separe aceste ori entări parţial a ntagon iste.
Comun pentru aşa nu mitele teorii critice ale ştiinţei ( d e
care trebuie separat raţionalis m u l critic) este fa ptu l c ă e l e s e
referă ex pl icit s a u i m p l icit l a teoria socială a l u i Karl Marx
( 1 8 1 8-1 883) . Î n anu l 1 92 3 , pe baza u n o r fu ndaţii particu lare
este creat Institutul pentru Cercetări Sociale in cadrul U niver­
sităţii d i n Fran kfu rt . Acest i n stitut s-a consacrat cercetării
i nteracţi u n ilor sociale - cu ltu ra (fi l ozofie , l iteratu ră , muzică şi
fi lm) . La a ceasta s-au adă ugat curând studiile l e gate de
autoritate şi fascism. Î n 1 933 i nstitutul a fost inchis de guvernul
naţional-social ist. Membrii conducători ai a cestu ia ca T heodor
W. Adorno ( 1 903- 1 969 ) , E rich Fro m m ( 1 900- 1 980), M ax
Horkheimer ( 1 895- 1 973) ş i H erbert M arcu se ( 1 898- 1 979) a u
fost nevoiţi s ă-şi conti nue cercetările i n emigraţie ( Elveţia ,
Franţa şi mai ales S . U . A. S-au a m i ntit dej a stu d i i l e legate d e
Authoritarian Personality, compara ca p.4.4, pag . 1 4 7) .
Aşa n u mită Şcoală de l a Frankfurt a încercat şi d u pă
redeschiderea I nstitu tu l u i d i n a celaşi ora ş , in noiem brie 1 95 1 ,
să interpreteze d i n nou teoria socială a l u i Marx din pu nct de
vedere fil ozofic, istoric ş i psihanalitic. Relativ târziu , cam între
1 96 1 - 1 96 5 s-a aj uns la o d iscuţie m a i i ntensă între
rep rezentanţii Şcolii d i n Fran kfurt (Ad orno, Marcuse şi J u rgen
Habermas - născut i n 1 929) cu re p rezentanţi a i neopoziti­
vism u l u i c u m a r fi Karl R . Popper ( 1 902-1 994) şi H ans Albert
(născut în 1 92 1 ) . Această d iscuţie este n u m ită astăzi cearta
pozitivistă . Popper ş i Al bert s-au refe rit în această discuţie la
disputa cu privire la judecata de valoare ce datează de câteva
dece n i i d intre Max Weber ( 1 864- 1 920) şi Gutav Schmoll er, în
care Weber a pretins separarea ju decăţii valorice şi propoziţie i
ştii nţifice. Reprezentanţii Şcolii d i n Fra n kfurt au scos în evi-
 22 1

de nţă că fiecărei forme teoretice ii premerge u n i nteres de

cunoaştere ( Habermas) şi că teoriile s u nt determ i n ate ş i
pătru nse d e interese de d o minare (Adorno). Cercetarea face
parte integrantă din societate şi cercetătoru l nu se poate situ a
i n afara sa . Lui ii rămâne doar posibil itatea să se gândească la
relaţia sa cu societatea, cercetarea ş i ştiinţa in mod dialectic,
În egală măsură să dezvolte i nteresul de cunoaştere ,
discursului liber, in afara oricăror bariere.
Î n psihologie, această dispută pozitivistă a fost prea puţin
sesizată . Cauza rezidă , i n fa ptul că psiholog i i , la începutu l
anilor '60, a u fost preocu paţi să depăşescă psihologia de
factură socială pri n neobehaviorismul de esenţă americană, s ă
ela boreze metode de cercetare empiric-anal itice şi s ă l e
perfecţioneze, s ă l e ap l ice î n rezolvarea celor ma i diverse
probleme de psihologie. Majoritatea psihologilor germani a fost
mai puţin interesată de intrebări de teoria ştiinţei şi s-a regăsit
implicit (şi doar rar explicit) de partea lui Popper şi Albert. Tipic
pentru co ncepţia psihologiei "liberale" care a d omi nat orien­
tăriile din domeniul psihologiei poate fi considerată o p relegere
a lui Hans H6rmann d espre "Psihologie şi societate ", pe care
acesta a ţinut-o În iarna a n u l u i 1 962/63, la Berl i n . Î n cad ru l
acesteia s-a evidenţiat că psihologia poate deschide perspec­
tive d intre cel e mai diverse, pe care ea nu le pune dar care
sunt puse eteronom "D acă vreo religie, o mora l ă , o ideolog ie,
de exemplu, declară o realizare drept bună şi prin aceasta
demnă de a fi râvnită, psihologia poate da informaţii despre
conexiun ile a cestei năzu inţe spre real i zare cu structura celor­
l alte insuşiri ale personal ităţi i , des pre i nfl uenţa succesului ş i
i n s u ccesului asu pra acestei stru ctu ri motivaţionale. Aceasta
înseamnă că d i n recunoaşterile psihologiei sub toate as pectele
se poate deduce, în cel mai bun caz, ce trebuie făcut pentru a
produce intr-un om o aspiraţie înaltă, consecventă şi continuă
 222

d e afirmare. Dar, psihologia n u arată niciodată , c u m s e

produce î n om o a n u m ită năzuinţă în măsură să-I conducă s pre
real izare" (citat d u pă Holzka mp, 1 972, pag. 2 1 3) .
Legătura d i ntre psihologie ş i societate , d up ă Hărman n , o
real izează psihologul însuşi, care a d o ptă singur şi l i ber decizia
cărui ethos să s e s u pu n ă şi pe ntru care a nu me este
responsa bil. O astfel d e co ncepţie tipică pentru d o m e n i i l e
vaste a l e psihologiei a condus la controverse, c u m a u fost cele
în di sputa pozitivistă a reprezentanţilor Şco l i i d e l a Fra nkfurt.
Klaus Holzka m p ( 1 927- 1 995) a elaborat cu colaboratorii de la
I nstitutul de P s i hologie al U ni versităţii Libere d i n Berl i n u l d e
Vest, o nouă orientare - d e n u m ită l a început "contructivi s m " ,
astăzi "psihologie critică". Holzka m p însuşi a văzut şi a descris
d ezvoltarea poziţiei sale în corelatie cu mişcarea studenţească
d �n acele vre m u ri ( Holzkam p , 1 972) .
Similar c u Şcoala d e l a Frankfurt, dar cu ceva mai rad i­
cal , Holzkam p p reti nde asemenea l u i Marx o relţie d ia l ectică
o m-societate . Psihologii critici , etich etează atât poziţia d i n
d omeniul ştii nţelor sociale cât ş i cea neopozitivi stă, aşa cu m a
rep rezentat-o , de exemplu, H6rman n , ca " psihologie bu rgheză"
ş i adoptată atitu d i n i critice faţă de conţi nut u l , metodele ş i
aplicaţiile s a l e , în legătură cu teori i l e d i n istoria psihologi e i ,
(com para c a p . 1 . 6 . 4 ) . Î n acelaşi ti m p , H o l z k a m p prezenta
concepţia că p s i hologia ar putea fi o şt ii nţă se parată, de sine
stătătoare, dar subord onată teo riei social e marxi ste. Alţi autori
de orientare marxistă, considera psihanaliza ca o teorie utilă în
contextu l psihologiei marxiste. Acestă poziţie a fost şi este
respinsă de Holzkamp.
Dacă dis p utele cu privire l a teoria şti i nţei (de exemplu în
"Revista pentru psihologie socială") a u ocupat la începutul
, .

a nilor '70 u n s paţiu l arg , acestea s-a u d i m i n uat Î n a n i i noştr i .

 223

Mu lte di ntre ele pledează acum pentru a propierea d i ntre

psi hologia d i n domeniul ştiinţelor social e , cea critică şi cea
"burgheză" (compara Holzka mp, 1 986) .

5 .3 Psihologia umanistă şi transpersonală

5.3.1 Psihologia umanistă
Fac parte din psihologia umanistă şi s u nt considerati
psihologi şi psihoterapeuţi de origine diferită : Abraham Maslow,
Chorlotle B u hler, Cari Rogers , Fritz Perls, S i d ney M. Joura rd ,
Rollo May, Fred Massarik ş i alţi i . Tuturor ş i fiecăru ia le este
comună psihologia umanistă, d u pă cum critica referitoare la
psihologia behavioristă, care a r fi făcut d i n om doar " u n
şobolan a l b mai mare sau u n computer m a i l ent". E necesară
o psihologie care să pună În centrul său străda niile active ale
o m u l u i legate de o viaţă Împl i nită , d e rec u noaştere şi
autoreal i zare. Î n d istantare conştientă de behaviorism , dar şi
de psihanaliză, psihologia umanistă este înţeleasă drept "a
treia fortă" in societate sau "al treilea curent" În psihologiei .
Î n 1 961 a fost Întemeiat "Journal of Humanistic Psycho·
logy" care d u pă un an a trecut s u b cond ucerea lui Maslow,
,

"American Association of H u manistic Psychology". Cele patru

teze reprezentate d e această asociatie, clarifică d eosebirile
faţă de psihologia "academ ică" predominantă atu nci ş i acum :

1 . Î n centrul atenţiei s e află persoana care tră ieşte. Explicaţi ile

teoretice şi orice altă atitud i ne vizibilă s u nt faţă de
aceasta su bsidiare.

2. Accentul cade asupra însuşirilor u mane s pecifice, cum ar fi

capacitatea de a alege, creativitatea , punerea În valoare
ş i autorealizarea - În o poziţie cu o conceptie meca­
nicistă şi red ucţionistă.
 224

3 . Alegerea problemelor ş i a metodelor d e cercetare s e înfăp­

tu ieşte în raport cu scop u l u rmărit, - În o poziţie cu
accentuarea o bi ectivităti i , în detrimen tul sco p u l u i
urmărit.

4. O problemă centrală este păstrarea valorii şi d e m nităţii

om u l u i . I ntere s u l psihologilor se co ncentrează asu p ra
dezvoltării forţelor şi capacităţi lor care se află în fiecare
om". (prescu rtat d upă B uhler si All e n , 1 982, pag.7).

Originile u nei astfel de psihologii în curs d e a revoluţiona

ştii nţa , reies din experienţele psi h otera peutice ale psi hologiei
ed ucatiei , deopotrivă ale întemeietorilor acestei orientări.
Convi ngerile că omul ar fi bun de la natură şi că ar d i s p u ne d e
puteri de a utov i ndecare ( Rogers , compara cap.4 . 6) , c ă el tinde
spre o viată împlin ită ( B u hler) ş i , conco m itent, d u pă a uto­
real izare (Maslow) s u nt tipi ce pentru societatea a merica nă
plural istă în care este a ncorat, chiar in constitu tie , crezul că
i nd ivid ul năz u i e şte pe rpetuu spre fe ricire, a utodepăşire,
autoreal izăre, desăvârş ire , perfecţi u ne .
Faza Întemeierii u ne i p s i h o l o g i i u ma niste este a pare nt
tardivă într-o perioadă în care p s i hologia academică, marcată
d e behaviorism, s-a izbit de l i m ite vizibile care n u m a i puteau
convinge nici măcar i m aginea pes i mi stă a l u i Fre u d . Î nte­
meietorii acestei orientă ri ş i-au elaborat o poziţie pro prie -
pornind d e la psihanaliză. Neobişnuit ş i re marcabil este a portul
C harlottei Buhler la psihologia u manistă . Î n perioada vieneză a
scos În evidenţă (în p s i h o l o g i a vieţii ome neşti 1 933) tend inţa
o m u l u i s pre o viaţă î m p l i nită (compara cap . 4 . 2 ) . Abia d u pă
emigrarea forţată , l a sfârş itul a n i lor ' 3 0 , s-a consacrat
psihanal izei şi psihotera pi e i . Acum a d evenit - ea Însăşi l a
a proape 70, c;l e ani - expone nta u n e i orientări noi revol utionare
_
În domeniul psiholog i e i .
 225

Buhler ş i Al len ( 1 982 , pag . 1 9) au scos in evidenţă

rădăci nile i storice ale psihologiei - u manism ul şi existen­
ţialismul . Acestea nu conving Însă pe toată l u me a . U man iştii
protestează În mod asemănător Îm potriva scolasticii Evului
Mediu ca şi psihologii u manişti care s-au opus psihologiei
experimentale, dar acestea , alături de alte câteva analogii,
reprezintă aproape singura lor concordanţă. S imil ară este
trimiterea la existenţial ism. Psihologia umanistă prezintă relatii
demne de lut În considerare ca cele ale filozofiei l u i Martin
Heidegger sau Jean Paul Sartre. i n acest caz pot fi desco­
perite relaţii cu Albert Camus care, de exemplu , in romanul său
"Ci uma" a scos În evidenţă, strădania creatoare a omului spre
acţiunea socială responsabilă in condiţii de viaţă si mple extrem
de vitrege.
Asemănări mai mari cu u manismul şi cu filozofia exis­
tenţialistă sunt prezentate de psihologia umanistă in raport cu
pedagogia reformatoare şi psihologia din dome niul ştiinţelor
sociale. Cele 3 orientări au În comun accentuarea puternică a
legalităţi i propri i , gândirii si acţiunii umane, presupunerea de
forţe d inamice În individ si nu - ca la behaviorism - in afara
ind ividului. D acă pedagogi reformatori ca Georg Kerschen­
stei ner, Peter Petersen, Maria Montessori şi altii au mil itat
pentru o pedagogie "pornind de la copil" (şi cu aceasta au
subl iniat necesitatea cercetării psihologice a proceselor d i n
domeniul psihologiei dezvoltării ) , psihologii u manişti a u luptat
in mod similar pentru o psihologie a persoanei În viaţă.
În privinţa metodelor, psihologii umanişti se referă explicit
şi impl icit la presupuneri mai vechi . Evidentă este fol osirea
metodelor fe nomenologice, după cum au fost dezvoltate de
Edmund H u sserl , Theodor Lipps şi Ludwig Klages , În sensul
că psihologul trebuie să se confrunte cu toate problemele
sufleteşti, fără o interpretare grăbită, fără o apreciere rău voită
 226

s a u critică, c u aceeaş i ate nţie. (Aici tre b u ie a m intit c ă d u pă

Rogers, terapeutul de conversaţie e nevoie să se abţină d e l a
orice i nterpre ta re şi esti mare , com p a ra c a p . 4 . 6 ) . Acea stă
atitud ine nu trebui e co nfundată Însă cu i n diferenţa d i sta ntă ,
d i m potrivă, p s i hologii u m anişti rep roşează psihologiei u niver­
sitare , fetiş i s m u l metodelor ş i refu z u l acesteia de a se
confru nta cu p roblemele cotidiene, stră d u i ndu -se însă ei în şişi
pentru o ati t u d i ne d e cunoa ş tere plină d e compăti m i re
("concerned" ) faţă d e l u m e. Alături d e observati e , auto­
observaţia a cunoscut În psihologia u m a n i stă o revigogare
a p�rte: ea a fost d e n u m ită d e u nii a utori d rept cea m a i
i m portantă metodă a psi hologiei u ma niste (compara Kriz, ş . a . ,
1 990, pag . 244) .
P e bazele psihologiei uma niste a u fo st d ezvol tate m a i
m ulte fo rme d e tera p i e ş i consili ere. I nflu e n ta psihologiei
u m a n i ste asu p ra bazelor si metodelor p sihologiei se poate
dovedi , dar este limitată încă ş i d upă trei dece n i i .

5 . 3.2 Psihologia transpersonală

C a m la m ijlocul anilor '60 , porn i n d d i n S . U . A . , s-a
dezvoltat o n o u ă orientare psihol ogică , co nsiderată de rep re­
zentanţii ei ca o conti n uare � i a d â ncire a psihologiei u maniste
care d u pă behaviorism , p s i h a n a l iză şi psi h o l o g ie u m a nistă a
d even it drept "a patra forţă" . Denu m i rea s a , p s i h o l o g ie
transpersonală dată d e Abraham Maslow � i Stanislav Grof pare
a se i m p u ne ca o noţiu ne cu o sferă mai larg ă căre i a i se
subordonează a ltele, a d esea eterogene, m a i ales d upă p u b l i ­
care a , î n 1 96 9 , a revistei "Journal of Transpersonal Psycho­
logy" ca organ de pusă coordonator al noii orientări .
Transpersonal insea m n ă "d in colo d e persoană", adică
psi hologia ' -transpersonală vizează ext i n d e rea câ m p u l u i
cercetării psihologiei, printr-o tra nscendere a limitelor obişnuite
 227

ale Self-ului s i ale personal ităţii. După R . N . Walsh ş i F. Vaughn

( B eyo nd Ego Transpersonal Dimensions in Psychology, 1 980)
direcţi ile de i nvestigare ale noii direcţi i sunt: procesul
transpersonal , conşti i nţa integrală, metanevoile, extazul şi
experienţa mistică , tra nscendenţa eu-l u i , sacralizarea vieţii
cotidiene, conştiinţa cosmică , sinergia ind ivid u l u i şi a speciil or,
meditaţia transcedentală, cooperarea transpersonală, real iza­
rea şi autorealizarea transperso nală. Î n ansamblu , psihologia
transpersonală este nemulţumită de " parţial itatea" psihologiei
contemporane, de faptul că aceasta se centrează asupra u nor
aspecte l i m itate ale psihismului uman şi nu întotdeauna asupra
celor esenţiale, că ea nu explorează i ntegral şi comprehensiv
stările psihice ale om u l u i . Centru l preocupărilor sale devine
conştiinţa, considerată a fi dimensiunea centrală care oferă
baza şi contextul tuturor experi mentelor, ea fiind "sol ul" şi
"marea minţi i u niversale".
În pres upunerile sale teoretice, psihologia tra nspersonală
este a l i mentată de scopurile psihologiei umaniste, de rel ig i i l e
estice şi u nele s i steme psihologice c a budismul-zen , yoga,
sufism tao etc., autosugestia şi hipnoza. Î n fel u l acesta
această nouă psihologie are trăsături interculturale.
De remarcat este şi faptul că psihologia transpersonală
se insp iră ş i d in lu crările ori teoriile câtorva reprezenta nţi ai
fizicii moderne , ca Fritjof Capra şi Hans-Peter Duerr. Motivul
pentru această relaţie este văzut - pe scurt - În Încercarea
Îndepărtării ştiinţelor naturii mai noi de la o concepţie
carteziană despre l u me (compara Îndeosebi Capra, 1 983):
Rene Descartes ( 1 596-1 650) este considerat întemeietorul
unei concepţ i i mecaniciste şi raţional iste despre lume. E I a
distins intre l u mea corpurilor (rex extensa) şi conştii nţă (rex
cog itans) şi a presup u s existenţa u n u i sistem de efecte
reciproQe între aceste l u m i . " D ua l ismul cartezian" a făcut
 228

pos i b i l e p ro g rese e n o rme i n ştii nţel e natu rii , î n s pecial ale

medi c i n e i . i n prezent ştiinţele naturi i se lovesc insă d e l i m ite
ale acestei i magini d u a l iste . Î n ultimul secol co m baterea u nor
mari boli a fost posibilă prin cercetarea a g e ntilor patogeni ,
bol ile care astăzi sunt deosebit d e periculoase (boli circulatorii ,
cancer etc.) care n u m a i i n d ică un s i n g u r a g e nt, c i o cola­
borare d e factori fizici şi psihici. Deja, in a ns a mblu , d iferen­
ţierea in l i m bă Între facto ri fizici şi p s i h ici i n d ică ceva d i n
vechea forţă a gândirii d ualiste, d i n sfera căreia ş ti i nţele s e pot
elibera cu g reu . "Ace ia, care nu corelează experie nţe şi
cunoştinţe p e rsonale, tind să eticheteze psihologia trans­
personală În total itate ş i să o cata l ogheze d rept o fugă în
mag i c- m i stic- s piritual şi să o considere doar ca o formă d e
expri mare a m iscării străl ucitoare d e new-age şi a pieţii psi hice
colorate esoteric a acesteia . . . " ( Dorst, 1 98 9 , pag . 324) .
Această cara cterizare este p e d e p l i n co res p u nz ătoare . Şti m ,
că psihologia umanistă nu a prom ovat entuziasmul psihologiei
academice d u pă cum nu o face nici psihologia transpersonală.
Viitoru l va arăta, dacă psihologia tra n s pers o n a l ă , orientare
interd i scipl i n a ră ş i i ntercu lturală va reu ş i s ă d epăşească
convingător gând irea carteziană În psihologie.
St. G raff a pus în relaţie experienţele tra ns personale cu
tanatologie ( d isci p l i nă med icală care u rmăreşte expe rientele
trăite d e m u ri b u n z i , de cei rea n i m aţi d i n m o a rtea c l i nică) .
Conco mitent a i m p us psi hotera p i a reînca rnă rii - În cadru l
căre i a l ucrează cu pacienţii În mai m u lte p l a n u ri . i n " p l a n u l
trei", d e p i l d ă , pacientul in tra n s ă trece î n c ă o dată,
experenţi a l , prin procesul nasterii sal e , de l a fecu ndarea
ovul u l u i p â n ă la exp u l zarea d i n uter a făt u l u i . Dânsul se
confruntă cu moartea şi trăieşte "eliberarea" in nasterea sa d i n
nou . Acea&,ti)i "renaştere" (reîncarnare) a fost şi continuă s ă fie
controversată: "Problemele sunt şi altele , psi h oterapia şi religia
 229

fuzionează , i a r pacientul vindecat îşi găs eşte eli berarea prin

resemnificarea lumii până atunci a bsurdă.
Reprezentanţii psihologiei transpersonale, S1. Graff, R . N .
Walsh, F. Vaughan, R.W. J o hnston recomandă s i o serie d e
metode pragmatice cum a r fi: p s i h oterapia trans personafă,
meditaţia transcedentală (căreia i se s ubordonează a numite
tehnici prel uate din filozofi ile orientale (budhismul zen , yoga ,
sufism, tao etc . ) , autosugestie ş i h i pnoză. A fost propusă şi o
tehnologie care presupune trei sta d i i :
a) identificarea (similară cu individ uarea descrisă de C . G .
J u ng),
b) dezidentificarea (dezind ividu area) , când cel În cauză
se eli berează treptat de conţinuturile sale, d e ego , şi
real i zează d e păşirea concepţiei despre sine,
c) autotranscendenţa - când omul aju nge l a un nou nivel
al conştiinţei sale, la sănătatea extremă.
 230

6. EVALUĂRI ŞI PERSPECTIVE

S-ar dori să se ştie " c u m merg e mai d e p a rte", adică ce

orientări ale p s i hologiei se dovedesc a fi rezi ste nte în viitor şi
ce domen ii noi va deschide psiholog i a . Astfel de prognoze am
Încercat să dăm ici-colo, dar ele s u nt d oa r cu g re u posibile de
realizat. P rogn o ze mai plauzibile ar putea rez u l ta poate d in
chestionări a l e experţil o r. O chestionare m a i recentă a unor
profesori u niversitari de psihologie legată d e trecutul si viitorul
s pecialităţii lor a confirmat re cunoaşterea În majoritate a u nor
psi hologi ger m a n i faţă d e o psihologie experimentală -
naturalistă , dar a devenit clar faptul că majoritatea celor care
au răs p u ns , a u fost de părere că dezvoltarea psi holog iei În
direcţia u nei exactităţi obiective ar fi fost j u stă, că "În viitor a lte
puncte de vedere ar trebui să găsească o atenţie mai mare. O
orientare tota lă, re levantă, cotid ian ă ş i practică, cât ş i o
depăşire a unor l imite d e p â n ă acu m, ca graniţe prea Îngu ste
ale u nor cuno ştinte p s i ho l o g ice de s pecial itate stau pe prim
plan" (Plau m ş . a . , 1 989, pag .S6 ) .
i n orice c a z exi stă i nd ic i i cu privire l a o l ărgire a
psiholog iei; aceasta e ste valabilă - cum a m văzut - d i n p u n ct
de vedere a l conţi n ut u l u i , dar şi al teoriei ştiinţei şi al
metodelor de cercetare . Î n i ntro d u cere s-a s p u s , că istoria
psihologiei a r p utea j u ca În psihologie rol u l co nştiintei
Încărcate, scoţâ nd În evidenţă omisiunile, dezvoltările greşite ,
ideile pe nedrept u itate. Apoi s-a mai spus, că preocuparea cu
istoria psihologiei s-ar putea dovedi "practică ", deoarece face
pos ibilă o înţelegere mai profu ndă pentru preze nt şi pentru
practica profe s i o n a l ă a psihologil or. Dacă aceste sco p u ri a u
fost ati nse c u prezenta introd ucere, poate decide fiecare cititor
'. .
p entru sine.