C1

1. Mecanismul prin care resursele sunt organizate pentru a fi folosite în vederea satisfacerii nevoilor
societăţii este cunoscut sub numele de:

a) guvern;

b) societate comercială;

c) întreprindere publică;

d) administraţie privată;

e) economie.

2. Indicaţi răspunsul corect privind resursele economice:

a) nu pot fi folosite simultan pentru mai multe destinaţii;

b) societatea trebuie să aleagă între destinaţiile alternative de folosire a acestora;

c) modul cum societăţile aleg să le utilizeze se răsfrânge asupra performanţei macroeconomice;

d) au un caracter dinamic;

e) toate cele de mai sus.

3. Factorii de producţie reprezintă:

a) parte a capitalului tehnic;

b) parte a capitalului bănesc;

c) parte a resurselor economice atrase în procesul economic;

d) numai obiect al proprietăţii publice;

e) numai obiect al proprietăţii private.

4. Capitalul ca factor de producţie derivat reprezintă:

a) bunurile economice care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţă;

b) bunurile produse şi destinate producerii altor bunuri şi servicii;

c) capitalul bănesc investit în cursul unei perioade pentru achiziţionarea de noi echipamente;

d) sumele împrumutate de la bănci pentru finanţarea proiectelor investiţionale;

e) echipamentele a căror valoare a fost recuperată de-a lungul timpului.

5. Care dintre următoarele resurse nu constituie factori de producţie ?:

a) capitalul tehnic;

b) populaţia aptă de muncă, dar neocupată;

c) materiile prime, materialele şi combustibilul;

d) populaţia ocupată;

Classification: Restricted
e) construcţiile speciale ale societăţilor comerciale.

6. Care dintre următoarele bunuri aparţinând unei societăţi comerciale au caracter de capital fix:

a) materiile prime şi materialele;

b) combustibilii;

c) produsele finite;

d) calculatoarele;

e) semifabricatele achiziţionate de la furnizori.

7. Conceptul de raritate a resurselor semnifică faptul că:

a) resursele sunt disponibile în schimbul unui preţ;

b) oferta de resurse este finită;

c) alegerile individuale sunt inutile;

d) importul este inevitabil;

e) resursele sunt insuficiente în raport cu volumul şi structura nevoilor.

8. Forma curbei posibilităţilor de producţie reflectă:

a) legea cererii;

b) legea ofertei;

c) legea descreşterii randamentelor;

d) legea creşterii costului de oportunitate;

e) legea scăderii costului de oportunitate.

9. Costul de oportunitate reprezintă:

a) valoarea celei mai bune alternative sacrificate de alocare a resurselor;

b) costul suplimentar pe care-l suportă producătorul atunci când măreşte producţia cu o unitate;

c) valoarea resurselor folosite pentru implementarea unei decizii;

d) costul celui mai important factor de producţie;

e) cheltuielile efectuate pentru realizarea unei unităţi de produs.

11. Creşterea producţiei de bunuri realizate în cursul unei perioade de timp la nivelul unei economii
naţionale ar putea fi provocată de:

a) creşterea numărului şomerilor;

b) creşterea nivelului general al preţurilor;

c) schimbarea preferinţelor de consum ale populaţiei;

d) utilizarea unor tehnologii mai eficiente;

Classification: Restricted
e) reducerea volumului de resurse disponibile.

12. Care dintre următoarele afirmaţii exprimă cel mai bine scopul economiei ca ştiinţă:

a) studiul utilizării resurselor în vederea obţinerii de bunuri şi servicii pentru propria folosinţă şi
pentru schimb;

b) studiul utilizării banilor în cadrul unei economii;

c) distribuţia venitului între membrii societăţii;

d) studiul utilizării resurselor rare, cu întrebuinţări alternative, pentru satisfacerea nevoilor

nelimitate;

e) studiul cererii de bunuri şi servicii din partea menajelor.

13. Microeconomia se ocupă cu studiul:

a) agregatelor macroeconomice;

b) populaţiilor;

c) acţiunilor agenţilor economici individuali;

d) politicilor de combatere a şomajului;

e) politicilor de combatere a inflaţiei.

14. Microeconomia se ocupă cu studiul:

a) politicilor de stabilire a preţurilor;

b) deciziilor întreprinzătorilor de optimizare a producţiei;

c) alocării optime a resurselor;

d) politicilor antitrust;

e) toate cele de mai sus.

15. Macroeconomia se ocupă cu studiul:

a) acţiunilor economice ale populaţiei unei regiuni;

b) deciziilor întreprinderilor de mari dimensiuni;

c) preţurilor şi producţiei întreprinderilor aparţinând unei ramuri industriale;

d) comportamentul economiei privită ca un întreg;

e) alocării resurselor economice la nivelul producătorului individual.

C2

1. Pentru a construi dreapta bugetului este necesar şi suficient să se cunoască:

a) preţul unui singur bun;

b) preţurile celor două bunuri;

Classification: Restricted
c) preferinţele consumatorului faţă de aceste bunuri;

d) preţurile acestor bunuri şi venitul consumatorului;

e) venitul consumatorului.

2. Pentru a construi harta curbelor de indiferenţă ale unui consumator, care are de ales între cele
două bunuri, este necesar şi suficient să se cunoască:

a) preţurile celor două bunuri;

b) preferinţele consumatorului faţă de aceste bunuri;

c) preţurile acestor bunuri şi venitul consumatorului;

d) venitul consumatorului.

3. o creştere a venitului consumatorului, ar putea avea întotdeauna drept efect:

a) creşterea ansamblului posibilităţilor de consum;

b) scăderea raportului dintre preţurile bunurilor;

c) scăderea ansamblului posibilităţilor de consum;

d) creşterea raportului dintre preţurile bunurilor.

4. Pentru un consumator raţional a se situa pe o curbă de indiferenţă la un nivel mai ridicat decât
altul, semnifică:

a) o diminuare a satisfacţiei nevoilor sale;

b) un nivel de satisfacţie identic precedentului, ca urmare a alegerii un nou coş de bunuri conţinând
mai mult dintr-un bun şi mai puţin din altul;

c) un nivel inferior al satisfacţiei ca urmare a alegerii unui coş de bunuri conţinând mai puţin din cele
două bunuri;

d) creşterea nivelului său de satisfacţie.

5. Pentru a construi dreapta bugetului unui consumator care alege între 2 bunuri e necesar şi
suficient să se cunoască:

a) preţurile acestor bunuri şi venitul consumatorului;

b) preferinţele consumatorului faţă de aceste bunuri;

c) preţurile acestor bunuri;

d) venitul consumatorului.

6. Dacă preţul unitar al bunului A este 200 unităţi monetare/unitatea de cantitate şi cel al bunului B
este 400 um/unitatea de cantitate, pentru orice nivel al venitului panta dreptei bugetului unui
consumator care alege între aceste bunuri (cu B pe ordonată, şi A pe abscisă) este:

a) mereu egală cu - 2;

b) mereu egală cu - 1 / 2;

c) mereu egală cu + 2;

Classification: Restricted
d) imposibil de determinat.

7. Un consumator îşi consacră venitul său pentru a cumpăra două bunuri A şi B. Preţul unitar al
bunului B este 1500 lei. Ştiind că venitul său îi permite să cumpere maxim 30 unităţi din bunul A sau
40 din bunulB, atunci:

a) venitul său este 45000 um şi preţul unitar al bunului A este 1000 um/unitatea de cantitate;

b) venitul său este 60000 um şi preţul unitar al bunului A este 2000 um/unitatea de cantitate;

c) venitul său este 45000 um şi preţul unitar al bunului A este 1500 um/unitatea de cantitate;

d) venitul său este 60000 um şi preţul unitar al bunului A este 1500 um/unitatea de cantitate.

8. Echilibrul consumatorului raţional este corect definit astfel:

a) cantităţile bunurilor care costă mai ieftin;

b) cantităţile bunurilor care îi maximizează satisfacţia;

c) venitul care-i permite satisfacerea preferinţelor;

d) cantităţile bunurilor care-i maximizează satisfacţia ţinând cont de constrângerea bugetului său.

9. Un consumator alege între două bunuri A şi B şi dispune de un buget de 100000 um. Preţul unitar
al bunului A este 5000 um/unitatea de cantitate, iar cel al bunului B este de 10000 um /unitatea de
cantitate. În situaţia de echilibru al consumatorului, rata marginală de substituire a bunului A prin
bunul B este egală cu:

a) - 1000;

b) 2;

c) 1/2;

d) 150.

10. Un consumator raţional a făcut o alegere între două bunuri de consum curent. Dacă preţurile
acestor bunuri se dublează şi se dublează şi venitul, atunci:

a) panta contrângerii bugetare se modifică;

b) preferinţele faţă de cele două bunuri se modifică;

c) ansamblul său de consum se modifică;

d) ansamblul său de consum nu se modifică.

11. Pentru a construi curba cererii unui consumator pentru fiecare bun, este necesar şi suficient să se
cunoască:

a) preţurile bunurilor;

b) preferinţele sale pentru aceste bunuri;

c) venitul său;

d) preferinţele sale pentru aceste bunuri, preţurile bunurilor şi venitul său.

12. Dacă pentru un consumator, A şi B sunt bunuri substituibile şi dacă preţul lui A creşte, atunci:

Classification: Restricted
a) cantitatea cerută din A va scade şi cea cerută din B va creşte;

b) cantităţile cerute din cele două bunuri vor creşte;

c) cantitatea cerută din A va creşte şi cantitatea cerută din B se va diminua;

d) preţul bunului B se va reduce.

13. Dacă pentru un consumator A şi B sunt bunuri complementare şi dacă preţul lui B va creşte
atunci:

a) cantitatea cerută din A va creşte şi cantitatea cerută din B se va diminua;

b) preţul bunului A va creşte;

c) cantitatea cerută din A se va diminua şi cantitatea cerută din B va creşte;

d) cantităţile cerute din cele două bunuri vor scădea.

14. Cantitatea cerută dintr-un bun de către un consumator nu depinde de unul din factorii următori:

a) preţul bunului;

b) preţurile altor bunuri;

c) elasticitatea ofertei bunului;

d) gusturile consumatorului.

Classification: Restricted