Pagina 2

Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010

Sumar
„Este nevoie de aceastã trãire în Hristos
ºi astãzi, mai mult decât oricând, ca sã
distingem duhurile”
Cuvânt de învãþãturã þinut de Pãrintele Amfilo-
hie BRÂNZÃ, la Târgu Ocna, la pomenirea Noului
Mucenic Valeriu, Sfântul închisorilor ......... pag. 5

FILE DIN ISTORIA BISERICII ORTODOXE

Mânãstirea Rohia – aspecte
Fabian SEICHE ................................................ pag. 8

Este înfricoºãtor cum lucreazã în pre-

zent satana…
Gabriel BARBIR ............................................ pag. 11

Simboluri ale Noii Ordini Mondiale

pe aeroportul international din
Denver ......................................................... pag. 12

APOSTAZIA ALEªILOR LUI DUMNEZEU ªI

APÃRAREA DREPTEI CREDINÞE (3)
Pr. Dan BÃDULESCU .................................... PAG. 14

Tãcerea este – dupã marele sfânt

Grigorie Palama – al treilea tip de
ateism.
Protoprezbiterul Theodor ZISIS .................. pag. 18

EPOCA LUI ANTIHRIST (5)

Judecata de apoi ......................................... pag. 20

MINUNILE MAICII DOMNULUI

Pentru sfânta icoanã a Preasfintei Stã-
pânei noastre Nãscãtoare de Dumne-
zeu ºi pururea Fecioarei Maria,
ce s-a aflat în scrisorile sfintei Mitropolii a
Moldovei, scrisã de Prea Sfinþitul Gheorghe,
Mitropolitul Moldovei, la anul 1723 ...... pag. 22

Noi prigoane, noi prigoniþi…
Motto : „Este vremea muceniciei. Luptaþi pânã la capãt,
nu vã temeþi” (Arhim. Iustin Pârvu);
P rigoana este definitã, printre altele, ca o acþiu -
ne de „urmãrire aprigã, pornire asupra cuiva”,
ca o formã de asuprire printr-un set de „mã -
suri represive luate împotriva cuiva de cãtre o autoritate” sau
de cãtre o persoanã sau un grup de persoane (vezi dexonli -
ne.ro). Prigoana poate îmbrãca multe forme: economice, poli -
ti ce, militare, sociale, etc. ºi poate fi îndreptatã împotriva
unor state, popoare, grupuri de persoane sau indivizi. În zile -
le acestea asistãm la o prigoanã economicã dezlãnþuitã împo-
triva Greciei, a neamului grec. Vina exprimatã este slaba efi -
cienþã economicã ºi proasta gestiune a banului public, însã
principala vinã, în opinia noastrã, este rezistenþa ortodoxiei
greceºti împotriva ecumenismului. Mãrturisitorii ierarhi greci
deranjeazã teribil cercurile papistaºe ºi ale new-age-iste. Iar
diavolul, veºnic urâtorul de oameni, a mutat disputa pe plan
material, pe tãrâm economic.
Alt exemplu de prigoanã, politicã de aceastã datã a fost
naþionalismul sârb care trebuia zdrobit sub bombe de repre -
zentanþii Noii Ordini Mondiale, componenta politicã ºi milita -
rã a acesteia de aceastã datã. Ambele acþiuni au ºi un rol peda -
gogic: nu este toleratã nici o formã de naþionalism politic, res-
pectiv de tradiþionalism religios în noua lume care se fãureºte
sub ochii noºtri – lumea antihristului. ªi atunci se recurge la
mijloace de cuminþire specifice fiecãrui caz.
Dupã alegerea noului patriarh al Serbiei s-a vãzut cum
poate fi pusã în practicã o altã formã de prigoanã, cea împotri -
va arhiereilor mãrturisitori ai lui Hristos. Nici bine nu s-a aºe -
zat noul patriarh în scaun cã a ºi fãcut semn de prietenie cãtre
papa (se preconizeazã o vizitã a papei în Serbia în anul 2013),
apoi s-a dezlãnþuit împotriva episcopului Artemie de Kosovo.
Acesta este cunoscut ca un antiecumenist ºi antipapistaº con-
vins, semnatar al „Mãrturisirii de Credinþã împotriva ecume -
nismului” ºi apãrãtor al naþiunii sârbe, luptãtor chiar pe linia
întâi, în greu încercata provincie Kosovo, leagãnul poporului
Sârb, vremelnic dãruitã de stãpânul lumii acesteia musulma -
nilor. Dupã cum se vede multe capete de acuzare, rostite sau
nerostite, îndepãrtarea episcopului Artemie, îndepãrtarea
acestuia fiind cerutã ºi de oficiali ai Statelor Unite ºi Uniunii
Europene. Putem spune cã astfel, prin acþiunile îndreptate
împotriva Prea Sfinþitului Artemie de Raºca ºi Prizren, s-a
inaugurat prigoana împotriva antiecumeniºtilor, „Cã s-a
pogorât diavolul la voi, având mânie mare, ºtiind cã puþinã
vreme are” (Apoc. 12, 12). ªi în acest caz rãzboiul se poartã
tot pe plan economic, preasfinþitul fiind cercetat pentru proa -
sta gestiune a fondurilor episcopiei ºi alte nereguli materiale.
Deh, ne ºtie diavolul iubitor de materie ºi loveºte unde ne
doare mai tare…
Vedem cã Patriarhul Irineu al Serbiei se alãturã ecume -
niºtilor Bartolomeu de Constantinopol, Daniel al României,
Kiriil al Rusiei ºi al altora în cuget cu ei, lucrând cu sârg la sub-
jugarea ortodocºilor în faþa papei de la Roma sau mai precis a
new-age, care va deveni religia oficialã a lui antihrist. Pro oro -
ciile spun cã în vremurile din urmã, în cele în care am intrat
deja, creºtinii dreptmãritori vor fi prigoniþi cum nu au fost pri -
goniþi niciodatã în istorie 1. Aceste prigoane se vor aplica gra -
dat ºi diferenþiat, iar cei care nu se vor supune vor fi zdrobiþi
fãrã milã, teologia fãþarnicã a iubirismului aplicându-se doar
celor în acelaºi cuget…
Pagina 3
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
Silviu ARONET
NOTÃ: Pentru re-
ferinþe biblice s-a folo -
sit Biblia adicã Dum-
nezeiasca Scripturã a
legii Vechi ºi a celei
Nouã, Ediþia Sfântului
Sinod, 1914.
1 „Iată deci, Minciuna
Minciunilor! Oroarea
Ororilor! Falşii creş-
tini vor sta în fruntea
Bisericii Mondiale şi
vor pretinde că sunt
singurii şi unicii re-
prezentanţi ai lui Iius
P.S. Artemie
Hristos, pe de o par-
te; pe de alta, adevă-
raţii şi realii discipoli ai lui Iisus Hristos, pe drumul Calva-
rului, vor fi consideraţi duşmani ai Statului Mondial, la fel
cum s-a întâmplat şi acum două mii de ani, în faţa preo-
ţilor la, Ierusalim şi în faţa împăratului Roman, la Roma.
În interiorul acestui nou Criteriu al Bisericii Mondiale re-
zidă Minciunile Noii Reguli a Lumii Noi. În consecinţă de-
vine posibilă arestarea, confiscarea bunurilor şi înstrăi-
narea copiilor, în cazul tuturor creştinilor care vor fi sus-
pectaţi de a respinge Criteriul Noii Biserici. În această ca-
litate presupuşii creştini falşi vor suferi tratamente psihia-
trice şi terapii de reabilitare (Piteşti după Piteşti – n. red.).
Dacă aceste terapii nu sunt eficiente, noii infractori vor fi
internaţi cu forţa în Unităţile subterane ale Naţiunilor
Unite, unde vor fi catalogaţi în conformitate cu CLASIFI-
CAREA CURCUBEULUI AL NOII ORDINI MONDIALE,
curcubeul fiind considerat simbolul podului ce duce spre
Universul Satanic Subteran (de asemenea simbol al
GayPride şi al New-Age). Cele şapte culori ale curcubeu-
lui echivalează cu cele Şapte Categorii Majore pentru noii
deţinuţi:
1. Categoria copiilor creştini, care trebuie să fie utilizaţi
pentru sacrificii umane unde, în interiorul ceremoniilor
meselor Negre, vor participa la orgii sexuale sau vor fi
conservaţi ca sclavi sexuali;
2. categoria prizonierilor care vor trebui să servească la
experienţe medicale, în cadrul cărora asupra lor se vor
experimenta droguri şi tehnologii noi;
3. categoria Prizonierilor de Sănătate pentru Centrul In-
ternaţional de Organe Omeneşti, în care organele lor
vor fi prelevate unul câte unul, în timp ce ei vor fi men-
ţinuţi în viaţă pe cale artificială prin sisteme de întreţi-
nere a funcţiilor vitale;
4. categoria Muncitorilor care vor fi utilizaţi ca sclavi;
5. categoria prizonierilor Tehnologiei Spaţiale care vor fi
expuşi experienţelor legate de călătorii spaţiale şi în
Timp;
6. categoria Experienţelor Oculte, în cadrul cărora se
vor testa pe prizonieri tehnici demonice;
7. categoria Execuţiilor; asupra prizonierilor se vor testa
tot felul de experienţe privitoare la rezistenţa omeneas-
că, în cadrul Centrului Internaţional al Execuţiilor.
Şi toate acestea, la început, vor avea aparenţa unei măşti
a Democraţiei.
(Serge Monaste, Protocoalele de la Toronto, Naţiunile
Unite contra Creştinismului, Ed. Samizdat, pp. 69-72).
 Pagina 4
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
RUGÃCIUNEA
pentru neam a pãrintelui Gheorghe Calciu
Stãpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Pãrinte,
Fiule ºi Duhule Sfinte venim la Tine, Doamne, cu
pocãinþã ºi durere în inimi, sã ne rugãm pentru po-
porul românesc. Ascultã cererea noastrã, intrã,
Doamne, ca un împãrat ceresc în þara noastrã ºi în
neamul nostru ºi-l scapã, Iisuse, de uneltirile vrãj-
maºilor vãzuþi ºi nevãzuþi. Cã prigoneºte vrãjmaºul
sufletul neamului românesc ºi viaþa lui o calcã în
picioare. Fãcutu-l-a sã locuiascã în întuneric ca mor-
þii cei din veacuri, ºi sufletul lui este mâhnit de
moarte. Cã l-au trãdat cei puºi de Tine sã-l conducã
ºi au uitat cã Tu ai spus cã cel ce vrea sã fie întâiul, sã
slujeascã tuturor. ªi ei au ºtiut acest lucru, dar s-au
trufit, au uitat de poporul Tãu, l-au asuprit ºi l-au je-
fuit, l-au vândut altor neamuri ºi au cãlcat poruncile
Tale, iar pãmântul acesta, pe care L-ai dat neamului
românesc pe veci, l-au înstrãinat.
Dar poporul acesta Te slãveºte, Doamne, nu nu-
mai cu buzele ci ºi cu inima. Adu-Þi aminte de el pen-
tru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii ºi mo-
nahiile care zilnic se roagã pentru el ºi pentru rugã-
ciunea noastrã de astãzi, chiar dacã suntem nevred-
nici de mila Ta. Pentru cã toþi ne-am abãtut, toþi am
fãcut nelegiuire, ºi ierarhii ºi preoþii ºi credincioºii.
Nu mai este nici unul care sã facã dreptate, nu mai
este nici unul! Ci înceteazã, Doamne, bãtaia Ta împo-
triva poporului românesc. Adu-Þi aminte, Iisuse, de
fraþii noºtri care sunt în afara þãrii, în exil sau vân-
duþi o datã cu teritoriile cedate, ºi-i miluieºte pe ei.
Reunificã poporul Tãu. Repune-l în cinstea pe care a
avut-o la Tine mai înainte, iartã-i pãcatele sãvârºite,
apostaziile, rãutãþile, îndemnurile la desfrânare, la
neiertare ºi la rãzvrãtire împotriva Ta. Rugãtori adu-
cem pentru noi pe Maica Ta cea Sfânta Pururea Fe-
cioara Maria, Puterile cereºti, pe Sfinþii Tãi Apostoli,
pe mucenicii neamului nostru ºi pe toþi mucenicii,
sfinþii ºi cuvioºii care au slujit Þie, cu credinþã cura-
tã.
Adu-Þi aminte, Stãpâne, de toþi cei care s-au jert-
fit pentru Cruce, Bisericã, Þarã ºi neam; adu-Þi a-
minte de sângele lor care s-a vãrsat ºi pune-l pe aces-
ta în balanþa iertãrii noaste. Redã poporului nostru
pãmântul care l-a pãzit cu grijã ºi credinþã prin vea-
curi, redã-i bisericile ºi mânãstirile vândute, redã-i
pacea vãzduhului ºi îmbelºugarea roadelor pãmân-
tului, stãpânirea de sine, demnitatea lui creºtinã ºi
naþionalã de altãdatã, conducãtori buni ºi cinstiþi,
neasupritori, nemincinoºi ºi nelacomi, redã-i arhie-
rei vrednici de Tine, Iisuse, Mare Arhiereu, preoþi
dãruiþi Bisericii ºi Neamului, credincioºi misiunii
lor, adevãraþi secerãtori, aºa cum îi vrei Tu, Milosti-
ve. Auzi-ne, Doamne, întru îndurarea Ta! Nu intra,
Stãpâne, la judecatã cu robii Tãi, ci întoarce-Þi iar
privirea spre noi ºi ne ridicã din pãcat cu dreapta Ta
cea mântuitoare. ªi trecând prin patimile toate, cu-
rãþaþi prin suferinþã, sã ajungem ºi la Sfânta Ta în-
viere, Iisuse, slãvindu-Te pe Tine împreunã cu Tatãl
ºi Duhul Sfânt, acum ºi pururi ºi în vecii vecilor.
Amin!
Creºtinul între Sfântul Potir ºi
linguriþa necredinþei
Pr. Prof. Dr. Mihai Valicã
Slujirea ca preot
sau episcop a Sfintei Li-
turghii fãrã credinþa
puter nicã a prezenþei
reale a lui Iisus Hristos
sub forma pâinii ºi a
vinului nu este altceva
decât o ceremonie de
ruinare a sufletului
personal ºi comunitar,
ba chiar a universului,
dacã ne gândim la
aspectul cosmic al Sf.
Liturghii.
Acolo unde este Hristos
real euharistic, nici un microb sau boalã molipsitoare nu-ºi
are locul, întrucât Sfânta Împãr tãºanie este foc mistuitor,
deci „sterilizator, dumnezeiesc”.
Cel care gândeºte altfel este clar cã a eºuat în necredinþã ºi
reduce fiinþa teologicã a omului doar la conþinutul sãu fizic,
material devalorizându-l astfel din ontologia sa iconicã, li-
turgic-eclesialã ºi-l transformã într-un subiect de biologie,
de epidemiologie, deci, într-o problemã medicalã.
În acest context creºtinul în faþa Sfântului Potir este vã-
zut exclusiv ca un rezultat al reacþiilor psihico-fizico-chimice
ale creierului ºi ale pântecelui. Privit din aceastã perspecti-
vã, orice activitate spiritualã a omului devine la fel de inteli-
gibilã ºi previzibilã precum mecanismul digestiei. Conform
acestei gândiri, înseamnã cã creierul produce inteligenþa,
raþiunea ºi mintea, la fel cum ficatul secretã bila. Dispare
complet taina Persoanei ºi prezenþa proniatoare a Harului
lui Hristos ºi chiar dragostea lui Dumnezeu Tatãl, iar de îm-
pãrtãºirea Sfântului Duh prin Sfintele Taine nici nu mai poa-
te fi vorba…
Eºecul unei astfel de gândiri strict de igienã medicalã cores-
punde eºecului unei educaþii teologice, a unei grave secula-
rizãri a conºtiinþei preoþeºti, egalã cu pierderea credinþei ºi
cu transformarea Bisericii într-o instituþie de prevenþie epi-
demiologicã…
Manierele bune ºi faþã de Dumnezeu, cum spune pãrin-
tele Stanciu nu-ºi au locul aici, întrucât, a împãrtãºi cu ace-
eaºi linguriþã pe toatã lumea nu este o lipsã de maniere faþã
de Dumnezeu, ci o întãrire a comuniunii frãþeºti.
Clericul care renunþã la tradiþia sfântã liturgicã de veacuri ºi
inventeazã linguriþa necredinþei, în locul sfintei linguriþe,
pune o gravã barierã psihologicã ºi îl aºeazã pe creºtin sub
lupa microbiologiei, unde-l uitã în laboratorul vegetativ, în
loc sã-l ducã pe drumul îndumnezeirii.
Nu mai este o chestiune de meditaþie filosoficã sau teo-
logicã constatarea cã Biserica Ortodoxã ºi lumea în general
trece printr-o crizã a rãsturnãrilor de valori ºi, din pãcate,
continuã sã elimine ºi sã nesocoteascã valori ale Sfintei
Scripturi ºi ale Sfintei Tradiþii, valori morale ºi spirituale, in-
troducând nonvalori, sau cel mult valori raportate la lumea
secularã.
(continuare în pag. 11)

„Este nevoie de aceastã trãire în Hristos ºi astãzi, mai
mult decât oricând, ca sã distingem duhurile”
Cuvânt de învãþãturã þinut de Pãrintele Amfilohie BRÂNZÃ, la Târgu Ocna,
la pomenirea Noului Mucenic Valeriu, Sfântul închisorilor
Iubiþi credincioºi,
Ne-am adunat azi cu darul lui Dum -
nezeu ºi cu rugãciunile acestor sfinþi, pe
care noi îi prohodim, martiri ai neamu -
lui nostru, ca semn al biruinþei rugãciu -
nii lor, a jertfei lor, împotriva tuturor ce-
lor ce i-au persecutat ºi a potrivnicilor
vãzuþi ºi nevãzuþi.
Astãzi este Sâmbãta sfântului Teo -
dor Tiron, în care se face în chip deose-
bit pomenirea morþilor. Suntem la înce-
putul Postului Mare. O soluþie pentru
creºtinii prigoniþi atunci, care erau siliþi
de autoritãþile statului, ºi fac o parante-
zã: cea mai mare problemã întotdeauna
în creºtinism a fost între autoritãþile sta-
tu lui ºi între creºtinii adevãraþi, pentru
cã stãpânitorii veacului acestuia ºi ai în-
tu nericului, pentru cã diavolul care este
în spatele lor mereu a vrut sã aibã înte-
ietate, în ce priveºte stãpânirea aici,
dupã mintea lor ºi dupã legile lor. Cele
mai mari potrivnicii au fost între condu -
cã torii statului ºi conducãtorii Bisericii.
Când conducãtorii Bisericii s-au þinut
demni, dupã porunca Domnului Hris-
tos, arãtând care este adevãrata viaþã,
ca re este adevãrata iubire între oameni,
ca re este adevãratul sens al vieþii ºi via-
þa în sine au fost prigoniþi. Ori de câte
ori nu au cedat în faþa autoritãþilor pã-
mânteºti au avut de pãtimit, dar dupã
modelul Domnului Iisus Hristos, care
ne-a arãtat prin viaþa lui biruinþa ºi le-a
spus mai înainte: Dacã pe Mine M-au
prigonit ºi pe voi vã vor prigoni; în lu -
me ispite ºi necazuri veþi avea; nu poa-
te fi sluga mai mare decât stãpânul, ºi
care a încheiat mereu: Eu am biruit lu -
mea, au fost biruitori.
Nu urmãrim aici o biruinþã, care pentru
cei limitaþi aceasta este toatã viaþa, toatã
bucuria, toatã împlinirea. Domnul Hris-
tos a venit sã ne dea o dimensiune supe-
rioa rã a vieþii, adicã viaþa însãºi, spu -
nând: Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa.
A venit sã ne vorbeascã despre împãrã-
þia cerurilor, de viaþa veºnicã ºi de feri -
cirea veºnicã. ªi atunci, iatã, a întemeiat
Biserica cu toate tainele ºi darurile ei.
Ce vreau sã zic prin aceastã paran-
tezã pe care am fãcut-o? Creºtinii din pri -
mele veacuri au fost îndeosebi prigoniþi
ºi aºa vor fi pânã la sfârºit, pentru cã nu
este cetatea noastrã pe pãmânt, noi tân-
jim spre Împãrãþia Cerurilor, spre Bise-
rica biruitoare. ªi în aceastã zi prãznuim
o biruinþã a creºtinilor prin rânduiala
pusã de Dumnezeu. Ei au fost siliþi sã
jertfeascã, ca ºi acum. Luãm totul de pe
piaþã - o constrângere - ºi lãsãm acele ali-
mente ºi hranã care de fapt sunt spurca-
te ºi hranã la idoli. Exact cum se urmã-
reºte ºi acum: cãutãm sã limitãm posibi-
litãþile de vieþuire a creºtinilor ºi oferim
doar ceea ce noi le punem la dispoziþie.
Sã se îmbrace cum vrem noi, sã cumpere
de unde vrem noi, sã mãnânce de unde
vrem noi, sã circule cum le dictãm noi ºi
toate celelalte. Ca [apoi] sã arãtãm: ce
este dumnezeiesc în tine? Eºti lumesc de
colo pânã colo. Asta a fost de fapt în ulti-
ma perioadã ºi lupta Apusului, n-a mai
cãutat sã distrugã creºtinismul prin o-
presiuni ci a cãutat sã îndemne la un
mod de viaþã ca al lui. Ce mai vorbiþi voi
cã sunteþi mai mistici, mai ortodocºi ºi
mai duhovniceºti? Sunteþi la fel ca noi!
Voi cumpãraþi de la noi, vorbiþi ca noi,
vã îmbrãcaþi ca noi, mâncaþi de la noi.
Ce mai, au vrut sã ne terfeleascã. Dracul
asta vrea. Nu mai cautã sã scoatã mar-
tiri, cautã sã-l terfeleascã pe creºtin! Sã
se culce cu el, sã se roage cu el, sã-l înti-
neze, ºi forma superioarã este maso ne-
ria, care cautã, chipurile, sub forma unei
elite, în veacul acesta, sã coordoneze
toate structurile vieþii.
Atunci Dumnezeu a rânduit: dã-le grâu
fiert, colivã! Le-a dat o soluþie în acele
mo mente imposibile social [pe timpul
sfântului Teodor Tiron - n-red.].
ªi acum sã facem câteva legãturi.
Îndeosebi l-am pomenit pe mucenicul
Valeriu pentru cã face parte dintr-o ge-
neraþie care a avut un rol, un destin, o
mãrturisire, a avut o jertfã ºi un mesaj.
Este vorba de perioada interbelicã în
care s-a nãscut el ºi tinerii din generaþia
lui. Aceastã opresiune din veacul trecut,
al XX lea, comunismul, avea sã atace în
chip deosebit þãrile ortodoxe. Era o lup-
tã împotriva creºtinismului. Nu mai spu-
nem cine l-a inventat ºi spre ce era o-
rientat. S-au ridicat ºi din neamul nostru
oameni creºtini pe care i-a durut inima
ºi pentru credinþã ºi pentru þarã ºi pen-
tru pericolul care-i pãºtea. Aceastã o pre-
siune bineînþeles a mãturat tot. Au fost
arestãri masive, cu consecinþele care se
cunosc, în temniþe au ajuns atâþia… Pe
de altã parte cei din afara temniþelor
spuneau: e jale, ãºtia închid tot! Cine
ãºtia? Comuniºtii ºi cu tot ce se ascunde
în spatele lor, cu sionismul ºi toatã poli-
tica iudeo-masonicã.
Pagina 5
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
Vorbim pe trei planuri: în puºcãrii,
cei din afarã ºi cei de astãzi. Se lãsa întu-
nericul peste þarã, peste tot. Pe plan so-
cial, politic, cultural, în învãþãmânt, în e-
conomie, peste tot… ãºtia nu lasã nimic
neacoperit, o sã vinã o vreme grea pen-
tru toþi. Cei închiºi erau sortiþi extermi-
nãrii, iar noi cei dinafarã nu o sã aveam
nici o ºansã. Soluþia va fi cum sã dãinu-
im noi?… ºi au fãcut acel Rug Aprins.
Interesant… Soluþia pe care a dat-o
Dumnezeu celor din temniþã a fost acea
rugãciune lãuntricã. Ei nu puteau în faþa
unor asemenea torturi sã-i biruiascã pe
cãlãi. Trebuia sã nu se clatine credinþa
dintr-înºii. Dumnezeu le-a dat aceasta,
cum am amintit ºi în Acatist, soluþia ru-
gãciunii lãuntrice ca sã nu se clatine cre-
dinþa din tine, Dumnezeul din tine. ªi
s-au adâncit în aceastã rugãciune în mij-
locul acelor torturi, în mijlocul acelor
condiþii, încât Dumnezeu a avut o lucra-
re specialã cu aceºtia. Era Biserica, cum
odinioarã [cea] din catacombe, era Bise-
rica din temniþe. Cu marile producþii de
rugãciune, de cântece, de literaturã,
care rãmân unice în condiþiile acelea.
Sub harul Duhului Sfânt aceia au ajuns
acele trepte, pentru cã au avut o pu rifi-
care. Ei ºi-au dat seama cã sunt acel seg-
ment, acea parte a Bisericii care au o
misiune în condiþiile acelea. ªi ºi-au dat
seama, cum spunea ºi pãrintele Iustin:
Ne-a venit foarte greu la început, dar
când ne-am dat seama pentru ce sun -
tem noi aici, iatã luminarea, re vela-
þia, pentru ce suntem aici. ªi toþi a-
veam un rost ºi un destin. ªi istoric,
dar mai ales creºtinesc, duhovnicesc.
ªi aceia au constituit o categorie de mari
 Pagina 6
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
rugãtori, încât aceia au ajuns mari vizio -
nari, mari mãrturisitori. Aceste conver-
tiri grozave, în afarã de minunata lor
vieþuire acolo între cãlãi, a penetrat
pânã astãzi. Biruinþa este a lor, noi nu-i
simþim ca pe niºte înfrânþi, doar poate
ca pe niºte prigoniþi ºi astãzi ºi aceastã
prigonire va fi pânã la sfârºit.
Cei din afarã au constituit, într-o
pri mã fazã - erau oameni mari ca episco -
pul Tit Simedrea, care ºi au dat seama cã
nu existã scãpare, cã întunericul va a co -
peri totul, uzine, fabrici, ºtiinþã, artã,
culturã, peste tot o sã dicteze dupã cum
vor ei; o sã mãture tot ce le stã în cale - ºi
au gãsit calea aceea, Tit Simedrea ºi o
serie de intelectuali care ºi-au dat seama
ce va urma, au gãsit acea formulã de
rugãciune a Rugului Aprins. Vedeþi ºi
afarã Dumnezeu a dat aceeaºi soluþie:
ru gãciunea!
Cum a spus odinioarã: mâncaþi
grâu fiert! Ce? Piept în piept nu puteau
face nimic dar au avut un Cãpitan, au a-
vut o educaþie, chiar dacã oamenii nu au
rãspuns la acea vitejie, s-au fragmentat
din pãcate ºi au înfundat temniþele toþi
aceºti eroi. Afarã s-au grupat în aceastã
ru gãciune. Soluþia a fost [tot] rugãciu -
nea. Ei ºi-ai dat seama cã vor fi închise
ºcoli, cã va fi scoasã toatã credinþa, cã o
sã mutileze tot dupã cum vor ei. Întune-
ric mare o sã se lase peste þarã. A fost o
mare prigoanã în toate domeniile ºi în
toate felurile. Soluþia a fost aceasta: în
inimile noastre, sã nu-l pierdem pe Hris-
tos din inimi. ªi iatã de la acel Rug A-
prins, de la toatã familia ºi tot suspinul
ºi toatã rãbdarea, Hristos a asigurat con-
ti nuitatea de credinþã în condiþiile în
care nu mai era deschis nimic oficial pe
linie creºtinã. ªi aºa în suflete s-a pãstrat
credinþa.
Astãzi este aceeaºi problemã, ba
chiar mai gravã. Ne confruntãm cu un
creºtinism care a scãpat de opresiunea
comunistã prin teroare, dar mai grav, cã
nemaifiind o ameninþare ca atunci exis-
tã o teamã, o tãcere, o fricã, care sunt
foarte periculoase… Cã dacã mã lasã
fãrã serviciu, dacã… ºi mai mult decât a-
tunci nu poate sã-þi facã. Ne-au prins iu -
bitori de materie, fãrã ºcoala muncii ºi a
curajului. S-a desfiinþat armata, [au în-
chis] fabrici, uzine, cu ºcoala muncii, a
rãbdãrii, care forma un român mai cãlit.
Am întrebat pe Pãrintele Iustin: Aº pu -
tea, cu preþul vieþii mele, sã curm ce -
va, sã schimb ceva în þara asta? Mi-a
rãspuns: Nu-þi face iluzii mãi bãiete,
nu mai poþi sã schimbi nimic. Dracul
a lucrat ºi atunci ºi lucreazã ºi acum,
dar lucra ºi Dumnezeu prin oameni.
Acum nu mai ai cu cine. Tu nu vezi cã
toþi tac.
Tãcerea aceasta este foarte periculoasã
pentru noi. ªi a pãtruns în oasele noas-
tre, cu toate cã nu te mai ia nimeni sã te
bage la puºcãrie. Nu se pronunþã nu me-
le unui erou, al unui sfânt, al unui ca ma-
rad; este o teamã în orice domeniu, este
o fricã. Parcã trãim sub o altã opresiune!
Masoneria aceasta cu structurile ei -
iatã au câºtigat aºadar toate posturile,
au ajuns stãpâni peste tot - [încât] îi este
teamã juristului, îi este teamã po liþistu-
lui, îi este teamã medicului (vedeþi pro-
ble ma cu vaccinurile, problema cu bule-
tinele, cu actele de identitate) ºi cam aºa
se petrece ºi cu noi. Sub ce fricã ne aflãm
totuºi astãzi? Toþi se uitã la bisericã ºi la
cãlugãri, dar tot din societate suntem ºi
noi… Este mare crimã tãcerea aceasta.
Nu mai eºti luat ºi bãgat în puºcãrii, dar
am ajuns sã ne temem… pentru locul de
muncã. Vin oameni disperaþi la altar:
pãrinte se fac reduceri, mai suntem 13
din 300; este posibil sã mã dea ºi pe
mine afarã. Nu se mai teme femeia de
un avort, nu se mai teme omul de un pã-
cat faþã de þarã cum se teme cã îºi pierde
locul de muncã. Este adevãrat cã nu pu-
tem trãi nemâncând ºi nebând, dar a de-
venit acesta un criteriu. Ne-a bãgat într-
un unghi în care ne aratã ºi dimensiu-
nea noastrã de viaþã ºi de credinþã.
Atunci unde ne situãm? Dumnezeu
ne-a dat ºi nouã [cei de] astãzi soluþia:
grâul! Care este grâul de azi? Aceeaºi li-
turghie, ºi vã rog: fiecare în casa lui sã
aibã un colþ de rugãciune, un colþ curat!
Vom fi prigoniþi de sora, de fratele, de
ma ma… din doi unul se va lua. Este
foarte gravã aceastã dezbinare. Rar mai
gãseºti un preot de mir care sã slujeascã
cu un preot cãlugãr. Dar sã vorbim pe li-
nia Bisericii de aceastã panihidã în care
n-am modificat nimic din ea; de aceastã
pomenire în care nu am aruncat cu cine
ºtie ce bombe ºi artificii. Peste tot: n-
aveþi voie, n-aveþi voie! Este dictat ofi-
cial. ªi ce te costã? Te dau afarã! ªi de ce
ne temem atât de mult?
Dragii mei, sã ºtiþi cã frica genereazã fri-
cã. Cinstea sufleteascã, mãrturisirea ºi
rugãciunea genereazã curaj. Nu te teme
turmã micã. Toate sunt rânduite, toate
acestea trebuie sã fie, dar sã ºtiþi cã dacã
suntem noi comozi ºi ne vine greu fãrã
televizor, ne vine greu fãrã calorifer, ne
vine greu fãrã una ºi alta, de asta atât de
uºor ne compromitem. Azi la pomenit,
mâne la curvit, azi la rugãciune poimâi-
ne în altã parte. Mai tare þinem la acea
vizã de strãinãtate sau altele. De ce ne
este fricã sã trãim cu grâu fiert?…
Pãrinte tare mã munceºte dracul cur-
viei; umblã femeie într-o hainã sme-
ritã ºi ai sã scapi de ispite! Pãrinte mã
munceºte dracul curviei; mãnâncã
bãrbate mai simplu ºi mai de post ºi ai
sã vezi cã eºti mai potolit! Din cauza
aceasta ne este teamã de un [alt] mod
de viaþã. Jertfa aceasta la care ne chea-
mã Mântuitorul Hristos trece prin aceas-
tã rânduialã lãuntricã ºi dinafarã.
Care-i hrana cea vie? Rugãciunea,
dar într-o viaþã de trãire. Sã nu ne fie ru-
ºine cu un trai simplu ºi modest, sã nu
ne fie ruºine cu înaintaºii noºtri. Va tre-
bui sã arãtãm ºi noi tãria credinþei noas-
tre! De ce este teama aceasta cã vom
muri de foame ºi de sete? De ce purtãm
de grijã de ce vom mânca ºi vom bea?
Aceasta este marea problemã… ºi s-a
creat suspiciunea ºi ne este teamã. Iar
dacã mai apare cineva sã vorbeascã
spunem: nu, cã nu-i cãlugãr, cã e artist;
nu cã spune cu alt scop; dacã apare ci-
neva… nu cã vorbeºte cu cutare… Scoþi
un martirologiu… nu cã l-a bãgat pe
cutare care a trecut la greco-catolici…
Dar de ce? [Pentru cã] nu mai ºtim sã ne
unim, suntem niºte dezbinaþi. Suntem
niºte laºi ºi niºte ipocriþi. Dacã ar fi sã
fim cinstiþi am lua fiecare ce trebuie, în
momentul care trebuie ºi sã ºtim sã ne
adunãm. Nu ne pierdem credinþa, cã nu
facem vânzare de credinþã. Trebuie sã
rãmânem autentici în ale noastre ºi a-
ceasta este foarte important!
ªi acum închei ºi eu: pentru cã nu
mai zic cã dacã tu crezi te dau afarã, ei
vin cu o credinþã falsã, ºi vin ºi ne în-
deam nã la rugãciune, ei ne îndeamnã la
tipul acela de învãþãmânt, deci se stre-
coarã printre noi. ªi acum au oameni
printre preoþi, printre medici, care pro-
moveazã acel tip de medicinã, de cutare.
Nu te mai neagã, nu te mai bagã la puº-
cãrie pentru cã eºti ortodox. Dar uitaþi-
vã cum ne stâlcesc ºi ne strâmbã, cum
vin ºi ne spun: lãsaþi-o mai moale cu a-
ce ea, cum se strecoarã printre noi mai
viclean ca altãdatã.
Tu dai în ziarul care spui cã este zia-
rul „Lumina” articole combinând una cu
alta… Vin unii ºi zic: aþi vãzut pãrinte
ultimul numãr? Scrie despre ASCOR
Iaºi, Biserica ºi comunismul, Biserica
ºi securitatea, aþi vãzut au început sã
zicã ºi ãºtia. Nu vã temeþi, în numãrul
anterior Bichir: astãzi, ºi pentru cei
care cred ºi pentru cei care nu cred, in-
diferent, este ziua naþionalã a maso -
neriei. Ea, sã ºtiþi, a fost promovatã în-
deosebi de cãlugãri ºi intelectuali. Din
totdeauna a cochetat cu biserica. Ve-
deþi aceasta este mai grav, mai peri cu-
los, nu mai sunt sub o singurã mascã. Es-
te periculos cã nu poþi sã mai distingi bi-
nele de rãu, ajungi sã te îndoieºti de bi-
sericile oficiale.
Încheiem! Soluþia care este? O viaþã
misticã, ori o credinþã adevãratã; fãrã a-

cel post ºi acea rugãciune nu vei discer-
ne care este darul lui Dumnezeu. Le-a
dat acest dar acestora [din închisori],
care de multe ori erau frãmântaþi, de ti -
nereþe, dar au ajuns vizionari prin bi ru -
inþa pãcatului din ei, prin stãruinþa ru -
gãciunii ºi nepãrãsirea coordonatelor
ortodoxe. Pãcate au mai fãcut dar au rã-
mas statornici, iar pentru statornicia ºi
jertfa lor pe aceste coordonate au ajuns
cu adevãrat vizionari. Vedeþi nu pier-
deþi, duceþi duhul mai departe. Duhul
este unul. ªi Mântuitorul a spus: Duhul
sã nu-l stingeþi!
Cum distingi, cã sunt multe duhuri,
Duhul Ortodox? De aceea trebuie sã-þi
duci viaþa în Duhul. Mulþi au fost cãpi -
tani, dar unul era Cãpitanul! Pentru cã a
avut un anume duh, anumite harisme.
Toþi au avut pas militar, alþii au avut spa-
dã… Petre Þuþea vorbind despre perso -
na litãþi întreba: puteþi spune despre
Cornelui Codreanu cã a fost o perso -
nalitate? Da! Nu pentru cultura lui ci
pentru cã ºtia sã se armonizeze cu cei-
lalþi. Vedeþi criteriile? A avut harismele -
harisma este darul lui Dumnezeu. Mulþi
sunt în ochii lumii mari ºi puternici, dar
duhul acesta l-au avut puþini. În Duhul
sã rãmâneþi. Valeriu a spus cã va cãdea
comunismul, dar ce avem noi astãzi? Sã
nu pierdem duhul acesta de evlavie ºi
de credinþã ortodoxã. De aceea e nevoie
de o viaþã autenticã, de trãire.
Au venit tineri la mine ºi m-au între-
bat: Pãrinte ce facem? Facem ce pu -
tem! Trebuie mai mult, nu se vede ni-
mic! Nu vedeþi voi. Voi vreþi sã schim -
baþi þara, dar nu vedeþi cã aici pãºteau
vacile, [apoi] s-a muncit, s-a sãpat, s-a ri -
dicat o mãnãstire. Castronul pe masã,
haina, lemnul în foc sunt dintr-o jertfã
aduse. Tu n-ai fãcut nimic, n-ai fãcut o
familie… Dar ei nu vãd cum a dãinuit
þara, cum au dãinuit ceilalþi, nu mai vãd
bãtrânii. Vii acum din America ºi spui cã
trebuie fãcut ceva, nu gândeºti cine a
asigurat continuitatea aici, nu vezi ºi
asta? Ei nu erau rãu intenþionaþi dar nu
erau în acest duh de rãbdare ºi nu aveau
aceastã aºezare. De aceea suntem nerãb-
dãtori dar, iatã, trebuie sã rãmânem aºe-
zaþi într-o manierã în care n-o s-o facã
niciodatã masonul. Aici Alexandru Miro -
nescu, Arsenie Papacioc, Valeriu ºi toþi
ceilalþi au fost nevoitori, au citit „Vieþile
Sfinþilor”, au înþeles profunzimea ºi sub-
stanþa creºtinã, substanþa de viaþã cre-
ºtinã. Deci noi nu putem avea autoritate
mâine, poimâine decât printr-o autenti -
ci tate de viaþã. Este nevoie sã ieºim cu
fapta în faþã. Ceea ce este mai greu de fã-
cut este tu real la icoanã, tu real în drep-
tul tãu, sã rãmâi în coordonatele aceste
indiferent ce vor zice ceilalþi. Este nevo -
ie de aceastã trãire în
Hristos ºi astãzi, mai
mult decât oricând, ca
sã distingem duhuri-
le. Este nevoie sã
simþi substanþa - vor
apãrea sute de acatis-
te, poate chiar mo difi-
cate -, dar trebuie sã
vezi cã asta sunã alt-
fel, sã vezi cã icoana
bizantinã diferã de ce-
lelalte, sã vedeþi cum
aratã o bisericã orto-
doxã faþã de ce a mai
apãrut, sã vedeþi cum
trebuie sã arate un
preot ºi sã simþiþi sub-
stanþa.
Ei nu ne vor imita, cã dracul crucea
n-o s-o ia, [iar] antihrist n-o sã meargã
pe calea smereniei ºi a rãbdãrii. Adevã-
ra þii luptãtori sunt cei care pun umãrul
la treabã, care rabdã ºi nu cautã gloria.
Alde Iustin, îngropaþi în oameni, stau ºi
mor acolo, cãrora le fac creierii praf unii
ºi alþii… Uitaþi unitatea de duh: am venit,
am cântat ºi ne-am rugat, au fost lacrimi,
a fost suspin, au fost câþiva copii, au fost
bãtrânii, a fost o razã de luminã ºi o razã
de nãdejde ºi o fãgãduinþã în faþa lor cã
am înþeles care este calea ºi cã trebuie sã
fim mai uniþi ºi fiecare cu ce poate sã ne
adunãm în faþa altarului, în jurul lui
Hristos pentru cã asta va fi distincþia:
viaþa realã în Hristos. Dumnezeu sã-i ier-
te, sã-i pomeneascã ºi cu drepþii sã-i o-
dihneascã. ªi cu ale lor rugãciuni sã ne
pomeneascã ºi sã ne întãreascã în aceste
vremuri de confuzie.
Dar în duhul lor fiind îi vei înþelege, nu
te vei teme ºi nu te vei înfricoºa. Vei în-
þelege prohodul, vei înþelege biserica,
vei înþelege marii oameni ºi marile sa cri-
fi cii, vei înþelege poezia ºi pe Eminescu,
vei înþelege totul ºi nu doar la nivel spe-
culativ ºi, mai ales, nu-þi vei pierde nã-
dejdea.
Cãpitanul, cu o lunã înainte de a fi
omorât – fierbea þara ºi nu oricine, ci
mai ales ai lui. Iar unul din ai lui fãcea
cât cincizeci, o sutã, cinci sute din ãºtia-
lal þii. Vã daþi seama cât sunt de mari? Pã-
rintele Stãniloae, vorbind despre perso-
nalitãþi zicea: Vezi mãi Arsenie Boca ºi
cu Corneliu Codreanu aveau ceva-ul
acela, aveau ceva deosebit, iar eu
n-am avut acel ceva. Mare teolog
Stãniloae. Mã gândeam peste ani. De ce
sunt aºa de mari?
Zeci de mii s-au adunat, fãrã invitaþii,
fãrã propagandã la un mort, Arsenie
Boca. Mort pentru unii, viu pentru cei-
lalþi. S-au dus ca la un viu. ªi sã nu spui
nimic în ziarul acela [„Lumina” – n.
Pagina 7
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
red.], care spunea despre ziua masoneri-
ei. Fiþi foarte atenþi! Nu ne luaþi ºi cu, ºi
cu; ori cu, ori cu. Zeci de mii au fost ºi
nici un cuvânt oficial! De aceea e mare!
Când pomeneºti de Cãpitanul, de Cor-
neliu Codreanu o iau la fugã. Le e fricã!
– zicea: Sunt torturat aºa cum n-am
fost torturat niciodatã ºi cu toate aces-
tea nu-i urãsc pe cãlãii mei… dar asta
n-o s-o înþelegeþi acum, o s-o înþelegeþi
mâine; cu toatã dragostea pe care o a-
veþi cãtre mine, cu toatã încrederea pe
care o aveþi cãtre mine nu încercaþi sã
mã scoateþi de aici, pentru cã pe pie-
destalul pe care mã urcã aceºti miºei
voi nu mã veþi putea urca niciodatã.
Dar asta o s-o înþelegeþi tot mâine.
ªi iatã aceºtia! Sunt mai biruitori,
sunt mai mari. Cu ce pot sã-i astupe, cu
ce pot sã opreascã acestea? Numai dacã
noi ne lenevim, dacã noi ne trândãvim,
dacã noi încetãm sã-i pomenim… Asta
au fãcut aceºtia de pe pat de spital: s-au
rugat ºi ne-au dat o cale. Calea vieþii.
Mã iertaþi pentru lungimea cuvân-
tului, dar când nu ne pricepem aºa fa-
cem, o lungim. Oamenii aceºtia au fost
oameni de substanþã. Sã le citim vieþile,
sã le citim nevoinþele, sã citim mesajul
lor ºi sã nu ne ruºinãm purtându-le icoa-
na. Cu cât citeºti mai mult intrã în tine
duhul sfântului ºi duhul acatistului, prin
lucrare doar.
Sã dea Dumnezeu sã fim pânã la
capãt împreunã cu ei, pentru cã unii
prin alþii lucrãm. Nu este întâmplãtoare
prezenþa voastrã aici ºi cu duh de pace ºi
cu fruntea seninã sã întâmpinãm toate
acestea de aici. Sã dea Bunul Dumnezeu
sã ne întâlnim în aceastã credinþã, sã nu
ne ruºinãm cu ea ºi sã nu cãdem în con-
fuzii. Trebuie discernãmânt, iar acesta
vine din nevoinþã ºi din trãire.
Slavã lui Dumnezeu pentru toate.
Amin!
Târgu Ocna, Sâmbãta Sfântului
Teodor Tiron, 20 februarie 2010
 Pagina 8
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
FILE DIN ISTORIA BISERICII ORTODOXE
Mânãstirea Rohia – aspecte
Î
n 1922 murind fetiþa preotului Nicolae Gherman
(1877-1962) din Rohia, Anuþa, aceasta i se aratã în vis
rugându-l sã facã „o casã de rugãciune”. Astfel pãrin-
tele devine ctitorul acestei minunãþii a Maramureºului. Dupã
ce va fi 40 de ani preot în satul Rohia, în 1940 pleacã la Ighiu,
Alba, iar în ianuarie 1941 transferat la Leºnic, Banat, de unde
se pensioneazã în 1947. Stabilit la Dej , va trece la cele veºnice
în 1962 (20 iunie).
Stareþii mãnãstirii au fost: Chenterion Sava (1926-1928),
Severinean Grigorescu (1928-1931), Gherontie Guþu (1931-
1937), Teofan Mãtãsaru (1937-1940), Nifon Matei (1940-
1944), Valerian Gurz (1944-1946), Iustinian Chira (1946-
1973), apoi Serafim Man ºi Iustin Hodea.
Dintre vieþuitori menþionãm pe Felix (Petru) Dubneac, monah
din 1938. S-a nãscut în 1912 la Zartinca, Soroca. Ulterior va fi
închinoviat la Antim, apoi va pleca în SUA ca misionar. Ghe -
rontie (Grigore) Siseºteanu, monah în 1937, de unde va pleca
la Dragomireºti în acel an. În timpul regimului comunist va fi
un apreciat preot paroh. Stareþul V. Gurz a fost ºi duhovnic la
mânãstirea de maici „Cuvioasa Parascheva” de la Leurda,
Someº.
În 1945 este fãcut monah Nifon Petruº, apoi ieromonah în
1953 când este ºi arestat. Serafim Man este monah din 1955,
apoi ieromonah în 1957. Veniamin Micle a devenit monah în
1958. În 1936 a fost cãlugãrit Antonie Ciobanu. Se nãscuse la
Târnova, 8 iulie 1912 (URSS), a intrat ca frate la schitul Rudi,
iar la Rohia rãmâne pânã în 1940 când pleacã la Cozia. Între
1945-1954 revine la Rohia, apoi pleacã la Schitul Ostrov, Vâl -
cea. Ierodiacon în 1939 ºi ieromonah în 1945, este un apreciat
sculp tor de iconostase. Astfel a realizat iconostasul de la bise -
rica Escu, Dej (1946-1947), cel al capelei militare Cluj (1947),
cele ale mãnãstirilor Arnota ºi Cozia (1940-1945), al mânãsti -
rii Vãleni, Argeº (1951-1952) ºi altele. A fost ºi preot paroh – la
Poiana-Horia, protop. Huedin (1958).
În 1955 sunt tunºi în monahism Serafim Man, Paisie Cosma
(n. Petru), Neofit Man (n. Grigore), Arsenie Bârsan (n. Gheor-
ghe), Gherontie Boier (n. Grigore). În anul urmãtor va fi fãcut
ieromonah Arsenie Bârsan. În 1948 a fost hirotonit ieromo -
nah Neonil Cazacu.
Mãnãstirea avea 11 vieþuitori în 1947, 12 vieþuitori în
1953, 17 vieþuitori în 1957, trei vieþuitori în 1962. Alãturi de
pãrintele stareþ Justinian, rãmãseserã în 1960 ierom. Bude
Teodor ºi ierom. Veniamin Micle.
În 1956 se refugiaserã aici cinci maici de la Brâncoveni, urmã -
rite de securitate ºi adãpostite de curajosul stareþ. În apropie -
re mai erau trei maici de la Surpatele, Râmnic (în Boiereni)
sau douã maici de la mãnãstirea desfiinþatã Vladimireºti (în
Suciul de Sus), menþioneazã protopopiatul Lãpuº cãtre episco -
pul Nicolae.
În 1950 aici a venit P.S. Nicolae Colan al Clujului cu ocazia hra -
mului (15 august).
Pelerinajele la Rohia au fost mulþi ani interzise. Numai la
1956 este îngãduit mersul individual, cel în masã, în grupuri
fiind interzis de teama unei adunãri subversive ce s-ar fi for-
mat. Biserica a fãcut tot ce a putut pentru a continua frumosul
obicei, de la revolte (precum cea de la Moisei) pânã la inter -
venþii la forurile superioare politice. În sensul acesta, o mãrtu -
rie cã ierarhii n-au rãmas pasivi la suferinþele credincioºilor
constituie scrisoarea patriarhului Justinian cãtre Teohari
Fabian SEICHE
Georgescu în care se
cere respectarea li -
bertãþii pelerinilor
de a merge la mânãs-
tirile Nicula, Rohia ºi
Moisei cu ocazia hra -
mu lui din 15 august
(Cabinetul P.F. Patri -
arh, Confidenþial ºi
urgent, Cãtre Ca bine-
tul Domnului Mi nis-
tru al Afacerilor In-
terne, nr. 1260/8 au -
gust 1951). Aceastã
intervenþie se crede
cã n-a fost luatã în
sea mã din moment ce miliþia ºi Securitatea au intervenit în
forþã ºi violenþã contra pelerinilor.
Prigoana asupra mãnãstirii s-a manifestat cu fiecare oca-
zie, în orice împrejurare, prin orice mijloace. Cãlugãrii erau
luaþi ºi duºi la diferite munci, pretexte pentru slãbirea cre din-
þei, de aceea meritul pãrintelui Justinian (actualul episcop al
Maramureºului) a fost acela de a aduna precum cloºca puii sãi,
o obºte bine închegatã, unitã în dragoste, în rugãciune ºi în
toate activitãþile care se cereau. Numai el însuºi ºtie cât a sufe-
rit ºi prin câte a trecut cu fruntea sus precum ºoimul strãbate
vãzduhul înnourat. „Multe ºi grele necazuri, ºtiute numai de
bunul Dumnezeu, am avut de întâmpinat”, scrie Prea Sfinþi tu-
lui Nicolae. Toate le-am îndurat, deºi multe au fost aºa de gre-
le, mai ales cã nimãnui nu aveam cui sã le arãt…” (vezi mai jos
Anexele)
Este o mãrturie cã la temelia oricãrei creaþii stã jertfa.
Pentru cã pãrintele n-a suferit pentru sine, ci pentru ceilalþi.
Suferinþa pentru sine este un egoism ºi sfârºeºte în moarte.
Poate de aceea mãnãstirea Rohia n-a murit, pentru jertfa prea
mare a acestor oameni, pentru cuvintele unui poet crescut la
„umbra marilor stejari”, Ioan Alexandru, apropiat colabora-
tor al protos. Justinian.
„ªi în suferinþã poate fi mândrie
de unul singur dacã vrei s-o porþi;
Nu-i greu sã mori, dar nu învie
Decât iubirea dintre morþi.”
În l959 mãnãstirea va fi în pragul dispariþiei, numai da to-
ri tã stareþului ºi intervenþiilor repetate ale P.S. Teofil al Cluju-
lui va supravieþui. În l962 avea trei vieþuitori, dar în urmãtorii
ani obºtea va spori din nou, se va aduna din desiºurile rãsfira-
te ale lumii desacralizate.
Pânã în 1989 a fost la înãlþimea misiunii duhovniceºti, misio-
nar-pastorale, culturale ºi sociale. A se vedea cazul pãrintelui
Nicolae Steinhardt (1912-1989) despre care ierom. Panteli-
mon, actual vieþuitor, spune: „au fost chiar presiuni din partea
autoritãþilor de la Târgu Lãpuº, din partea Securitãþii de a-l da
afarã din mãnãstire, ºi probabil cã, dacã regimul n-ar fi cãzut,
ºi dacã dânsul nu s-ar fi stins din viaþã, poate c-ar fi fost pro-
bleme mari. Dar presiuni au fost: nu era sã zicem un oaspete
mai deosebit din Baia Mare sã vinã la Bucureºti sau din toatã
þara sau strãini ºi sã nu-l urmãreascã; se puneau chiar ºi micro-
foane în anumite obiecte ºi era urmãrit foarte de aproape. Dar
felul dânsului de a fi, legãturile ce le-a avut cu strãinãtatea n-

au putut sã-i determine pe cei de la Securitate sã-l ridice din
mãnãstire. Dânsul era ºi o fire, poate, un pic prea dreaptã, nu
putea trece cu vederea toate suferinþele care au fost - suferinþe
ºi pentru Bisericã ºi pentru societate… Avea o smerenie mare,
dar era ºi sensibil. Dacã l-ai supãrat cu ceva, trebuia sã-þi ceri
iertare, ºi dânsul personal dacã te supãra cu ceva îþi cerea ier-
tare… Apoi þinea foarte mult la programul personal, foarte
bine rânduit: program de chilie, program de ascultare, pro -
gram de bibliotecã. Îi plãcea sã-ºi respecte foarte bine pro gra -
mul, ceea ce poate mulþi dintre noi nu facem, suntem mai de -
lãsãtori… Cãlugãria dânsului s-a fãcut fãrã aprobarea De parta -
mentului Cultelor ºi a fost un caz de mare îndrãznealã a pãrin-
telui stareþ Serafim pentru cã în perioada respectivã sã pri -
meascã un frate la mãnãstire fãrã aprobarea Departamentu -
lui, a împuternicitului, darãmite sã se facã o cãlugãrie, þinând
cont cã era atât de urmãrit de Securitate”. (Revista Itinerarii,
a Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Cluj).
Încet-încet s-au realizat construcþiile aferente necesare
activitãþii monahilor ºi primilor pelerini. De exemplu în 1965
s-a primit aprobare pentru construirea unei case de locuit, din
partea Episcopiei dar ºi a Sfatului popular al regiunii Maramu -
reº (Episc. Clujului, 6565/1965). Pãrintele stareþ va primi
aprobare pentru înscriere la Institutul Teologic din Sibiu, în
1962 (Episc. Clujului, 5239/19 sept.)1
ANEXA I
Mãnãstirea Moisei, 15 august 1950
Protopopiatul Viºeul de Sus, Maramureº, nr. 367/1951
Domnule Ministru,
Pentru orientare, cu profund respect raportez urmãtoa -
rele: Data de 15 August/ Adormirea Maicii Domnului/ pentru
credincioºii ortodocºi români din Maramureº este o zi de ma -
re praznic, când populaþia într-un numãr foarte impunãtor o -
biºnuieºte din strãbuni sã se deplaseze la mãnãstirea Moisei.
Acolo asistã la Liturghia fãcutã întotdeauna de un mare sobor
de preoþi, apoi ia masa pe pajiºtea verde din jurul bisericii ºi
în cele din urmã se întoarce paºnicã ºi mulþumitã în comunele
respective.
În anul 1949 – la aceeaºi datã – românii au fost categoric
o priþi sã se deplaseze la Moisei, deoarece s-a declarat caranti -
nã, pe motivul cã bântuie paralizia infantilã. Pentru acest lu -
cru au fost postate santinele la rãscruci de drumuri cu misiu -
nea de a forþa pe oricine sã se întoarcã acasã. Iar cei care au
tãiat drumul spre mãnãstire pe cãrãri ascunse ºi lãturalnice au
fost împrãºtiaþi de la mãnãstire de patrulele miliþiei.
În acest an, în preajma aceleiaºi date, de asemenea destul de
vãdit greºit - s-a declarat carantinã ºi s-au interzis ieºirile din
co mune prin bãtaie de tobe. Dar mãsura s-a aplicat numai ce -
lor care au plecat spre mãnãstire, exceptându-se numãrul
celor mulþi care veneau din sate în sate la coasã sau în piaþã.
Noi, datoritã ordinelor în vigoare care ne ajutau sã cre -
dem cã deplasarea la mãnãstire este liberã, fãrã însã sã mer-
gem cu procesiuni, am comunicat de timpuriu acest lucru cre -
dincioºilor, care s-au liniºtit ºi am fixat chiar conferinþa preo -
þeascã la data de 15 August 1950 tot la mãnãstirea Moisei. Dar
în ziua de sâmbãtã, 12 august a.c. am fãcut cunoºtinþã cu noile
mãsuri ale organelor administrative de atunci, pentru a nu a -
duce preoþimea în conflict cu organele de stat, ºi am trimis
imediat un ordin circular prin comitetul de presã, iar preºe -
dintele acestuia ºi-a luat angajamentul sã-l difuzeze chiar în
cursul zilei de 12 august, lucru care s-a ºi fãcut, pentru ca pre -
o þii sã îndemne poporul sã rãmânã liniºtit în parohie.
Însã mãsurile organelor locale erau vãdit prea rãu ticluite în-
cât au provocat revolta poporului, culminând în noaptea de
14-15 august a.c. când tovarãºul locotenent de la Circa de Mili -
Pagina 9
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
þie din Viºeul de Sus s-a prezentat la mãnãstire ca aparþinând
Securitãþii Statului ºi a ordonat închiderea imediatã ºi necon-
diþionatã a bisericii mãnãstireºti din Moisei. Cei aproximativ
100 de pelerini s-au întors plângând în satele lor, ducând cu ei
pe tot drumul ºtirea tulburãtoare ca „miliþia a închis mânãsti-
rea ºi ne-a alungat de acolo”.
În ziua de 15 August a.c., dupã ce aceºtia au sosit în satele
lor, revolta a crescut, iar în comuna Viºeul de Mijloc s-a orga-
ni zat procesiune care a ºi plecat spre Viºeul de Sus, de unde
credea lumea cã a intervenit ordinul de închidere a mânãs-
tirii. Astfel, în culmea uimirii, dupã ce abia ieºisem din bisericã
ºi sosisem acasã, la aproximativ ora 14, am fost alarmat de
cântece ºi alergãri de oameni aproape în neºtire, plângând,
care strigau cã vine la biserica noastrã o procesiune. Deºi ime-
diat mi-am dat seama de urmãrile pe care le-am putea avea,
m-am vãzut în imposibilitate sã împiedic poporul. Chiar mili-
þia - deºi a þinut-o pe loc douã ore, nu a putut opri procesiunea
la marginea comunei, a întãrâtat numai extrem de mult mul þi-
mea, cerându-i sã arunce icoanele, crucea ºi praporii în râul
din apropiere… Când clopotele au vestit apropierea de biseri-
cã a procesiunii, numãrul credincioºilor a crescut fulgerãtor.
Cei mai mulþi plângeau. Au înconjurat biserica cântând ºi ru-
gându-se, i-am primit cu câteva cuvinte ºi apoi s-au retras, ple-
când spre a doua bisericã ortodoxã din localitate. Acolo însã
i-a întâmpinat iarãºi miliþia chiar în poarta bisericii, încercând
sã-i împrãºtie. Nici nu se putea un loc mai rãu ales pentru un
astfel de lucru! Revolta a fost atât de mare încât s-au nãpustit,
ºi-au fãcut drum forþat ºi au început sã ocoleascã biserica cu
aceleaºi cântãri. Cei câþiva miliþieni însã n-au cedat ºi din nou,
în jurul bisericii, au încercat sã-i intimideze ºi sã-i împrãºtie,
deºi era vorba de peste 1000 de persoane. Din nou au fost în-
lãturaþi prin forþã ºi apoi au intrat în bisericã. La ieºire, aceiaºi
miliþieni - de data aceasta înarmaþi - au încercat sã aresteze o
persoanã. La strigãtul femeilor însã, au fost forþaþi sã se retra-
gã, pentru cã unuia i-a sãrit chipiul de pe cap ºi altul ºi-a scãpat
pe jos pistolul automat. Prea puþin a lipsit ca prin aceastã gra-
vã imprudenþã sã nu fie fãcuþi una cu pãmântul de furia la cul-
me a mulþimii care striga: „Nici la bisericã nu ne lãsaþi sã ne ru-
gãm lui Dumnezeu? Dar unde e Constituþia þãrii, unde-i li ber-
tatea noastrã? Cu ce ordin ne opriþi de la bisericã? Arãtaþi-ne
ordinul cã nu mai este voie sã intrãm în bisericã”.
Greºeala autoritãþilor, în special a elementelor din mili-
þie, a fost extrem de mare. Toate strãduinþele noastre s-au
spulberat în câteva clipe prin lipsa de tact a acestor organe.
Sunt convins cã ceea s-a produs în ziua de 15 August a.c. la Vi-
ºeul de Sus a lãsat urme pe care nu le vor ºterge chiar anii.
Dacã aceste abuzuri care demascã o gravã lipsã de tact, se vor
repeta ºi-n viitor, zadarnice ne sunt toate conferinþele noastre
lunare, fãrã rost în mijlocul poporului sunt toate ordinele pe
care le primim ºi de-a dreptul caraghioase apar toate bunele
noastre intenþii de a colabora cu organele de stat, pentru a-
propierea poporului ºi întãrirea - într-un cuvânt - a Republicii
Populare Române! Atâta vreme cât, în loc de a ni se cere con-
cursul, anumite elemente cu rãspundere ne ocolesc, insultân-
du-ne ºi înjurându-ne pe noi preoþii, sigur cã de la distanþã,
însã ºi în mijlocul poporului care este în jurul nostru, noi nu
putem fi utili, suntem împiedicaþi a ne face datoria ºi îmboldiþi
prin aceastã ruºinoasã… lipsã de tact în extreme dãunãtoare
colectivitãþii pe care trebuie sã o servim.
Raportez aceste lucruri în numele preoþilor din protopo-
pia tul Viºeu rãmânând în speranþa cã veþi binevoi a dispune
mãsurile de lipsã pentru stârpirea acestor grave abateri care
atâta neliniºte, tulburare ºi rãu [au adus] în cuiburile noastre
maramureºene.
Viºeul de Sus, la 13 septembrie 1950
 Pagina 10
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
Adm. Protopopesc: Pr. Vasile Andrei
Domniei Sale, Domnului Ministru al Cultelor. Bucureºti
ANEXA II
Mãnãstirea „Sânta Ana” comuna Rohia, Nr. 206/1956
PREA SFINÞITE STÃPÂNE
S-a împlinit în vara trecutã doisprezece ani, de când
murind Pãrintele Stareþ Nifon, cu pãrinteasca binecuvântare a
Prea Sfinþiei Voastre, am rãmas sã duc mai departe grija aces-
tui Locaº. De atunci ºi pânã acum, pentru o mãnãstire orto do-
xã românã, aºezatã aºa de izolat, aici între mulþi streini, de
neamul nostru, dar mai ales de Legea noastrã strãmoºeascã, a
fost o epocã din cele mai zbuciumate. Multe ºi grele necazuri,
ºtiu te numai de bunul Dumnezeu, am avut de întâmpinat.
Toate le-am îndurat, deºi multe a fost aºa de grele, mai ales cã
nimãnui nu aveam cui sã le arãt. Pe Prea Sfinþia Voastrã ve -
deam cã vã apasã altele mult mai grele, ºi de aceea nu puteam
sã vã mai necãjesc ºi turbur ºi cu durerile noastre. Acu aºa de -
o datã s-a adunat atâtea , încât nu le mai pot rãbda durere. Aºa
sunt de întristat Prea Sfinþite Stãpâne, încât nici odatã nu am
fost aºa.
Cum sã nu fiu când vãd cã rãmâne mãnãstirea pustie. Vie -
þuitorii nu numai fraþii ci ºi monahii ºi chiar ierodiaconii, sunt
luaþi ºi încorporaþi ºi duºi ºi dezbrãcaþi ºi þinuþi pe ºantiere la
munca cea mai grea.
Azi de dimineaþã vãzându-mã la bisericã aproape singur, de
durere abia am putut face Sfânta Liturghie. Dupã toate câte
s-a abãtut acum peste noi, a fost cã în ziua de 16 noemvrie a
fost luaþi ºi ierodiaconi Cosma T. Petru (Paisie) ºi Boer A. Gri -
gore (Gherontie) ºi þinuþi la Lãpuº pânã acum ºi acum a fost
încorporaþi ºi trimiºi la muncã pe ºantierul de construcþii de la
Bãiþa, Oradea.
Pe lângã cei trei fraþi care îi avem încorporaþi în armatã, Pãrin-
tele Serafim deºi a fost lãsat la vatrã, încã nici pânã acum nu i
s-a dat dovadã cã e liberat. Pãrintele Iosif de asemene e che -
mat. Aºa cã în total ar fi ºapte persoane. Încorporarea ºi a a -
cestor doi diaconi, care au fost toatã nãdejde la slujbe ºi la lu -
cru a mãnãstirii, a paralizat complet viaþa în mãnãstirea aceas-
ta. Am rãmas aproape numai cu doi trei copii, care ºi ei, vã -
zând cã ºi ierodiaconii Paisie ºi Gherontie care era toatã nã -
dejde au fost duºi, sa descurajat începând sã plece. Pricinã din
care zilele aceste cel mai bãtrân dintre ei, adecã fratele Simion
plecat. ªi ceilalþi care au rãmas vãzând cã suntem aºa de sin-
guri ºi puþini de treabã, se clatinã ºi cred cã dacã nu se va in-
terveni pentru reîntoarcerea grabnicã a Pãrintelui Cosma T.
Petru ºi Boer A. Grigore, nu ºtiu câþi vor rãmânea.
Stãpânirea ºtiu cã nu vrea sã ducã cãlugãri sau preoþi în
armatã ºi nici sã pustieascã mãnãstirea aceasta luându-i sluji -
to rii, ci pe aceºtia doi i-a încorporat în bãtaie de joc de cei care
sunt la comisariat care fiind streini de Legea ºi Neamul nostru,
dupã cum ºtiþi, lovesc în noi cu toatã rãutatea. ªi batjocoritor
le spune Pãrinþilor când a plecat, vedeþi aºa vã trebuie, cã nu
se intereseazã de voi nimeni.
De asemenea ºi credincioºi care au fost duminecã la bisericã,
vãzându-mã aproape numai cu Pahomie rãmas, adânc turbu -
raþi mã întrebau: Bine, dar nu aveþi pe nimenea care sã vã
poarte de grijã ºi sã nu lase sã vã ducã diaconii, luându-i de la
slujbã. Pe Preasfinþitul nu îl doare aceasta? Ori cuvântul lui nu
e luat în seamã de nimenea? Nu are Prea Sfinþitul atâta putere
ca sã vã apere sã vorbeascã cu conducerea ºi sã arate situaþia?
Acestea era vorbele ce mi le spunea câþiva care s-a adunat
grup pe lângã mine Duminicã, când am ieºit singur de la bise -
ricã. Iar alþii îmi spuneau: Uite cum îi þin pe cãlugãrii Dum nea -
voastrã ca pe niºte robi la Comisariat de vineri pânã acum de
batjocura tuturor ºi nimeni nu le ia apãrarea ºi toate acestea
nu se mai întâmplã nicãieri numai la noi.
Prea Sfinþite Stãpâne vã rog nu vã supãraþi cã vã spun
toate aceste, dar aº vrea sã vã aduc la cunoºtinþã numai un
strop din realitatea care m-a rãnit aºa de rãu în zilele acestea.
Când vãd mãnãstirea Prea Sfinþiei Voastrã dragã ºi pe diaconi
hirotoniþi de Prea Sfinþia Voastrã, nu pentru ca sã fie sustraºi
tâlhãreºte de la armatã ci pentru neapãrata trebuinþã a mâ-
nãstirii, sã fie luaþi din ambiþia cuiva personalã ºi în batjocurã
trimiºi pe un ºantier ºi lãsaþi fãrã ca sã le poarte cineva de grijã
ºi sã cearã pentru ei drepturile de care se bucurã un cleric, sau
chiar ºi simplii monahi în altã parte. Din momentul ce au fost
cãlugãriþi ºi hirotoniþi nu se poate sã nu li se poarte de grijã ºi
sã nu le fie cerut grabnicã eliberare ca sã se reîntoarcã la mâ-
nãstirea de unde au fost luaþi, care sufere din cauza aceasta.
Nicãieri nu se întâmplã cum ni se întâmplã nouã.
De aceia Prea Sfinþite Stãpâne, cu lacrimi vã rog acum ajutaþi-
ne. Puneþi pentru ierodiaconii încorporaþi greutatea cuvântu-
lui Prea Sfinþiei Voastre personal, ca sã fie eliberaþi, ca sã vadã
cei ce-ºi bat joc de noi cã avem ºi noi pe cineva care ne poartã
de grijã ºi al cãrui cuvânt e ascultat. Ca pe un Tatã ºi Pãrinte
bun ºi adevãrat vã cerem jertfã aceasta, pentru cei ce râzând
spuneau: cã dacã am avea pe cineva ca sã ne poarte de grijã nu
ar lãsa sã fie duºi diaconii mãnãstirii pe ºantiere în rând cu
oameni neîntregi pe care nu-i ia sub armã.
Când a venit dupã ei la comisariat ºi delegatul s-a mirat ºi a în-
trebat cum de nu s-a fãcut intervenþie, ci a fost lãsaþi sã fie, ei
care sunt hirotoniþi, duºi pe ºantier.
Prea Sfinþite Stãpâne, am ºi acum înaintea ochilor figura
acestora de când au plecat ºi i-am întãrit cu aceasta: Fiþi liniº-
tiþi cã avem pe Prea Sfinþitul, care vã cunoaºte ºi se va duce
pentru voi oriunde ºi vã va scãpa. Aceasta e mângâierea ºi a
mea pânã acum.
Prea Sfinþite Stãpâne, mã simt aºa de greu cã acum când
ar trebui sã vã cruþam mai mult ºi sã vã facem loc numai la bu-
curii ºi odihnã, vã necãjim aºa. Dar nu mai pot, sunt aºa de su-
pãrat când vãd nedreptatea ce ni se face lãsându-ni-se biserica
fãrã slugitori, toatã munca începutã pustiindu-se, ºi pe cei mai
buni cãlugãri ducându-i. De aceea am alergat la Prea Sfinþia
Voastrã cu rugãmintea aceasta fierbinte ºtiind cã nu Veþi rã-
mâne nepãsãtor ci ne veþi scãpa de necazul acesta. Ceea ce
pentru noi e foarte greu, autoritatea ºi Înalta Personalitate a
Prea Sfinþiei Voastre, va rezolva uºor ºi ºtim cu cât drag V-aþi
jertfit întotdeauna pentru interesele Biserici ºi când am fost
noi la necaz.
Pãrintele ierod. Paisie Cosma T. Petru ºi Boer A. Grigore Ghe-
rontie, care au fost pânã acum dintre cei hirotoniþi din mânãs-
tirea noastrã încorporaþi ºi aºteaptã intervenþia hotãrâtã a
Prea Sfinþiei Voastre ca sã fie eliberaþi, dupã cum a spus dele-
gatul care a venit dupã ei, au fost duºi la ºantierul de construc-
þii de la Bãiþa – Oradea. Singurul lucru care mã mai þine e aº-
teptarea, în aceastã întristare aºa de grea pentru mine, cã nu
ne veþi lãsa.
Cu smerenie ºi fierbinte dragoste sãrutându-Vã dreapta,
rãmân în aºteptarea bucuriei care ne o Veþi da.
Rohia la 18 noemvrie 1956,
Prea Sfinþitului Nicolae Colan Episcopul Clujului.
(Arhivele Arhiepiscopiei Clujului, Dosar III – 469 – 925)
1 C. Păiuşan, R. Ciuceanu, Biserica Ortodoxă Română
sub regimul comunist, 1945-1958, vol. 1, Institutul Naţio-
nal pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2001, p.198;
P.S. Emilian Birdaş, Satul şi Mănăstirea Rohia, Ed.
Diacon Coresi, 1944; Arhivele Arhiep. Clujului, Dosare III
– 469 – 925; III – 478 – 948; III – 2 – 956; III – 2 – 958;
8/1960; 12/ 1962; 19/1965, vol. 3; revista Itinerarii, a
studenţilor teologi ortodocşi din Cluj-Napoca, nr. 18/2001)

Este înfricoºãtor cum lucreazã
în prezent satana…
Gabriel BARBIR
„Iatã eu voiu osebi vouã umãrul ºi voiu risipi vintrecelul
preste feþile voastre, vintrecelul sãrbãtorilor voastre, ºi
vã voiu lua pre voi împreunã” (Mal. 2, 3)
[Biblia, Ed. Sfântului Sinod, 1914]
Ce trebuie mai mult pentru anatematizarea ereticului
Nicolae Corneanu? Se vede clar cã acesta luptã contra orto-
doxiei. Continuã printre altele sã dea ºi binecuvântãri cãr-
þilor eretice. A început în 1990 (poate ºi mai înainte) cu cea
datã cãrþii ereticului Toma de Kempis (Urmarea lui Hristos)
ºi acum a dat binecuvântare ultimei apariþii din seria
rãtãcirilor „Medjugorje” marca Hasneº (unde la loc de cinste
se aflã fotografia în care susnumitul eretic se împãrtãºeºte
în capiºtea celor de un cu get cu el)…
Din comunicatul emis la data de 9 iulie 2008 de cãtre Si-
nodul Sfintei Biserici Ortodoxe Române (pe lângã iertarea
anticanonicã a ereticului – cu excepþia mântuitoare a ÎPS
Bartolomeu Anania) reieºea cã pe viitor, adicã dupã data de
9 iulie 2008, nu se vor mai permite abateri canonice ºi cã ele
vor fi aspru pedepsite! Deci ce mai trebui preafericite pãrinte
patriarh, înalt preasfinþiþi ºi preasfinþiþi pãrinþi pentru anate-
matizarea ºi implicit caterisirea ereticului care a pustiit
duhovniceºte Banatul ºi nu numai?
Aceastã întrebare este valabilã numai în cazul în care fa-
ceþi parte din Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe Române; dacã
sunteþi cumva sub aripã papalã unde se aplicã doctrina infai-
libilitãþii papale SPUNEÞI ºi atunci nu vã mai întrebãm nimic
(cum nu-l întrebãm nimic pe papa – cu dracul nu stai de
vorbã) pentru cã noi vrem sã rãmânem mãdulare ale BISE-
RICII – UNA SFÂNTÃ, SOBORNICEASCÃ ªI APOSTOLEASCÃ,
unde un infailibil ca N. Corneanu, (etc.) nu are ce cãuta.
Sã-l urmãm în mãrturisire pe Sfântul Maxim Mãrturi si -
torul, (ºi împreunã cu el pe toþi sfinþii mucenici ºi mãrturisi-
tori), cãruia i-au fost tãiate limba ºi mâna dreaptã de cãtre
chiar episcopul sãu (acest lucru nu apare în versiunea oficia-
lã a cãrþii Vieþile Sfinþilor), cã altfel ne cufundãm cu toþii în
Ghena! Pãrintele Daniel Corogeanu zace în puºcãrie de atâþia
ani ºi cine ºtie la ce chinuri este supus, mãrturisitorii acestui
neam, câþi încã mai trãiesc, sunt în cel mai bun caz margi na -
lizaþi, iar ereticul N. Corneanu încã este lãsat la cârma corã -
biei lui Hristos - în Banat, unde a rãmas nestingherit în vred-
nicia de mitropolit!
Dar sã nu uitãm cã mirele este Hristos ºi mireasa – Bise-
rica este neprihãnitã ºi porþile iadului NU O VOR BIRUI!
Slugile diavolului, deºi îngãduite o vreme – pentru pãcatele
noastre dracului i s-a dat voie sã se atingã ºi de suflet, pre-
cum mãrturiseºte Pãrintele Justin Pârvu – vor fi spulberate.
Piatra Hristos le va sfãrâma. A fi în comuniune cu un eretic,
oricum ai lua-o, te aratã a fi tu însuþi eretic… Chiar aºa orbi
sufleteºte sã fie cvasimajoritatea episcopilor zilelor noastre,
sã meargã de bunã voie în chinurile cele veºnice? Este înfri -
coºãtor cum lucreazã în prezent satana… Se pare cã aceºtia
sunt lupii în blanã de oaie de care vorbeºte Sfânta Scripturã
(deºi în mod tot mai evident îºi leapãdã blãnile de oaie, nici -
decum sã se transforme în oi!). În acest context N. Corneanu
nici mãcar lup nu se poate numi ci „drac fãrã coarne”, vorba
Pãrintelui Cleopa…
09. 03. 2010,
Ziua pomenirii Sfinþilor 40 de mucenici din Sevastia.
Pagina 11
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
... linguriþa necredinþei
(urmare din pag. 4)
Aceasta produce o dezorientare completã ºi induce panica
incertitudinii, a îndoielii, a necredinþei ºi o gravã crizã a lip-
sei de sens.
Atunci când este vorba de Taina Tainelor – Sfânta Eu-
haristie- trebuie mai multã prudenþã ºi tratat subiectul în
duhul Tainei ºi nu numai în duhul cunoºtinþelor
universitare.
Într-o lume, în care:
- civilizaþia modernã se agitã permanent în legãturã cu
legitimitatea ultimã a angajamentelor ºtiinþifice, spirituale
ºi morale;
- piaþa ideilor filosofice este supraîncãrcatã;
- înþelepciunea secularã este, în cazul cel mai bun, agnosticã
în ce priveºte realitatea supranaturalului;
- starea de spirit prioritarã în cercurile educaþionale ºi în fo-
rurile europene este, implicit ori explicit, naturalistã etc;
Într-o astfel de lume trebuie multã prudenþã ºi fãcutã o
distincþie clarã între etica laicã a ºtiinþei microbiologice ºi e-
tica teologicã a persoanei umane. Aici trebuie sã primeze
revelaþia ºi Taina persoanei, ca fiinþã teologicã ºi nu doar ca
fiinþã biologicã.
Omul este expresia unui act de iubire al lui Dumnezeu.
Acest statut îl face egal cu Persoana Celui care l-a creat (Ps.
81, 6) ºi astfel mijloceºte o relaþie inter-personalã în ciuda
diferenþei ontologice dintre Creator ºi creaþie iar relaþia de-
vine ºi mai strânsã în Sfânta Euharistie. Nu poate intra mi-
crobul în credincios odatã cu Dumnezeu.
Pentru noi, creºtinii, în aceastã credinþã ºi convingere nu e-
xistã cale de mijloc. Ori rãmânem persoane decise – lati-
nescul „decidere” înseamnã „a separa, a tranºa”, ºi credem
aºa cum ne-au lãsat Sfinþii Pãrinþi în viaþa Bisericii,
spulberând prin aceasta fricile ipohondre aducãtoare de
moarte, ori rãmânem „jucãrii ale valurilor necredinþei“.
Conºtiinþa creºtinã fermã ºi neclintitã ne întãreºte da-
rul natural de a desluºi ce se petrece în spatele aparenþelor
ºi a lumii imanente dominate de pãcate ºi îndoialã…
Nu cred cã este timpul sã adãugãm îndoialã peste credinþã
puþinã, ci ca slujitori ai sfintelor Altare ºi ai catedrelor uni-
versitare sã ajutãm oamenii sã dobândeascã har peste har
în drumul lor spre îndumnezeire…
La Mulþi Ani, Pãrinte
În data de 10 februarie a.c. Pãrintele Iustin
Pârvu a împlinit frumoasa vârstã de 91 de ani.
Aniversarea s-a petrecut într-o perioadã de lini-
ºtire a bolii ºi a trecut oarecum neobservatã de
presa ortodoxã, aºa puþinã ºi rarã cum este ea.
Dat fiind faptul cã ziua de naºtere a Pãrintelui
s-a întâmplat între douã ediþii ale revistei se cuvi-
ne sã facem, chiar cu întârziere, o urare de „LA
MULÞI ANI” Avvei ºi rugãm pe Bunul Dumnezeu
sã-i dãruiascã sãnãtate ºi lungime de zile pentru a
ne fi ºi pe mai departe cãlãuzitor ºi povãþuitor.
Redacþia GSO
 Pagina 12

Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010

Simboluri ale Noii Ordini Mondiale pe aeroportul

international din Denver
“ Teoriile conspiraþiei au atras pe mulþi dea lungul timpului.
Acestea au pus la îndoialã aselenizarea echipajului SUA, adevãrata 1
poveste a atacurilor de la World Trade Center din 11 septembrie 2001,
chiar ºi moartea unor faimoºi artiºti Rap precum Tupac.
În acest documentar (realizat de Zahra Malik ºi Chris Cheong – n.
red.) vã vom aduce la cunoºtinþã niºte anomalii descoperite la
aeroportul internaþional din Denver, Colorado, ºi niºte caracteristici pe
care considerãm cã autoritãþile încearcã sã le muºamalizeze.

Misterele aeroportului din Denver

Oricine trece prin aeroportul din Denver are parte de o experienþã înfri-
coºãtoare. Acest aeroport pune multe semne de întrebare prin multitudine sim-
bolurilor, imaginilor ºi poveºtilor care au ieºit la ivealã. Aeroportul din Denver a
fost construit în 1995 pe o suprafaþã de 85 kmp. Chiar dacã Denver avea deja un
aeroport operaþional s-a decis construirea unuia nou. Acest nou aeroport are mai
puþine piste ºi nu este nici mai avansat tehnologic. Sigurul lucru pe care îl are acest
nou aeroport în plus faþã de cel vechi este suspect de mult spaþiu. Imaginea de
ansamblu a noului aeroport a ºocat pe mulþi oameni. Pistele aero portului din
Denver sunt poziþionat în aºa fel încât se aseamãnã izbitor cu o zvasticã nazistã. Nu
doar forma aeroportului a fost pusã sub semnul întrebãrii, dar ºi ce se aflã în
interiorul sãu. Dar cine este responsabil de detaliile ciudate din acest aeroport? 2
Consensul general atribuie responsabilitatea Noii Ordini Mondiale.
Dar cine este Noua Ordine Mondialã? Este un grup elitist din care fac parte
majoritate bogaþilor planetei, precum lideri politici cunoscuþi ºi cei având le gã -
turi cu Monarhia Britanicã. Scopul lor principal este crearea unui Guvern Mon-
dial, care nu are graniþe regionale. Dar, planul lor poate fi realizat într-un singur
fel: prin GENOCID sã reducã populaþia planetei la 2 miliarde de oameni (existã
voci care susþin cã aceastã cifrã ar fi chiar de 500 de milioane – n- red.). astfel îºi
vor facilita controlul asupra pãmântului.
Aeroportul din Denver conþine o multitudine de simboluri asociate Noii
Ordini Mondiale. Piatra de temelie a noului aeroport menþioneazã Noua Co misie
Aeroportuarã Mondialã (foto. 1). Totuºi aºa ceva NU EXISTÃ! Noua Comisie
Aeroportuarã Mondialã este o invenþie ºi nu a fost înfiinþatã niciodatã. Cineva
poate doar presupune cã are legãturã cu Noua Ordine Mondialã. De asemenea
este o plãcuþã pe podea care conþine simbolurile Au Ag. Unii ar presupune cã are
legãturã cu aurul ºi argintul. Totuºi, unul din sponsorii aeroportului a descoperit
o nouã tulpinã mortalã de hepatitã cunoscutã ca Antigen Australian, de
asemenea simbolizat prin Au Ag. Înspãimântãtor este faptul cã simbolul Au Ag
este localizat în faþa unei imagini murale care reprezintã GENOCIDUL.
Dar sã discutãm mai mult despre imaginile murale de pe aeroportul din
Denver. Picturile murale sunt cele mai memorabile trãsãturi ale acestui aeroport.
Pictura principalã acoperã patru pereþi (foto. 2) ºi a fost pictatã de artistul
Chicano Leo Tanguma, care este de fapt mayaº. Prima picturã muralã aratã trei 3
femei moarte: o Africanã, o Indiancã (Americanã) ºi o tânãrã Evreicã. În fundal
vedem distrugerea unui oraº ºi a unei pãduri - naturii (foto. 3). Aceasta încearcã
sã simbolizeze distrugerea lumii. Un element aparte al acestei picturi este o fetiþã
cu o tãbliþã Mayaºã (foto 4). Aceasta ne duce cu gândul la data de 21 decembrie
2012 din calendarul Mayaº. Atunci prezic Mayaºii cã lumea va trece printr-o
renaºtere. Principalul înþeles al acestei picturi este DISTRUGEREA LUMII, dar nu
totalã (scãderea populaþiei amintitã anterior).
A doua picturã aratã o enormã entitate militarã (foto 2), purtând o mascã de
gaze ºi având o mitralierã ºi o sabie. Aceastã sabie înjunghie un porumbel, care
este simbolul pãcii, ºi simbolizeazã DISTRUGEREA PÃCII. Sunt fumuri gri care
emanã din acea entitate ºi acestea simbolizeazã MOARTEA sau în acest caz, un
gaz otrãvitor care a distrus totul în calea sa. Aceastã picturã este cea cu simbolul
Au Ag, cel care reprezintã tulpina de virus mortalã. Putem observa un ºir de
femei în doliu care îºi þin în braþe pruncii morþi ºi un grup de copii morþi pe un
morman de cãrãmizi. Aceastã imagine reprezintã o Purificare care va ucide
 Pagina 13

Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010

miliarde [de oameni] în calea sa. Totuºi, într-o notã stranie, aceastã picturã a
4 fost acoperitã recent.
A treia picturã reprezintã toþi copiii lumii luând armele din fiecare þarã ºi
oferindu-le unui bãiat german care apoi le transformã în altceva. Toþi copiii din
aceastã scenã sunt de etnii diferite (foto 5) ºi toþi par a rãsufla uºuraþi. Omul cu
masca de gaze din pictura precedentã este mort ºi sunt doi porumbei aºezaþi pe
trupul sãu (foto 6). Principalul simbol al acestei picturi este reinstaurarea pãcii
dupã genocidul ce a avut loc. ªi ca sã nu mai fie nevoie de arme în aceastã lume
perfectã.
Ultima picturã are în centru o figurã Mesianicã (antihrist?) þinând o plantã care
simbolizeazã Renaºterea (foto 7). Toþi oamenii se îndreaptã cãtre acest om, fe-
riciþi. Animalele sunt libere ºi totul pare în armonie perfectã. Aceastã ultimã
picturã duce cu gândul la un nou Rai în care lumea este perfect proporþionatã
ºi toþi pot conlucra în pace dupã genocidul ce a avut loc.
Puse cap la cap,aceste picturi simbolizeazã formarea unei noi lumi cu mai
puþini oameni ºi aceasta coincide cu scopul Noii Ordini Mondiale simbolizatã în
5 repetate rânduri în interiorul aeroportului. Simbolurile aeroportului pot fi
încã subiect de dezbatere dar un lucru nu poate fi pus la îndoialã, faptul cã au
avut loc o mulþime de lucrãri, de construcþii misterioase, în SUBSOLUL AERO-
PORTULUI.
În planul iniþial au fost prevãzute cinci clãdiri, dar, din senin,
constructorilor li s-a ordonat sã îngroape clãdirile pentru cã ar fi fost „constru -
ite greºit”. În mod normal clãdirile construite greºit sunt demolate. Dar în acest
caz nu au fost. Aceasta a permis construirea unei baze subterane. Încã sunt tri -
miºi muncitori sã lucreze periodic în aceste baze subterane. Dar când sunt
întrebaþi despre natura muncii lor toþi refuzã sã comenteze. Aceste baze
subterane au fost extinse ºi acum au tuneluri subterane care leagã toate
clãdirile. Potrivit unor constructori, aceste tuneluri au un sistem ciudat de
stropitori, care au fost adãugate pe tavanul tunelurilor. Dar sistemul de
stropitori nu pare a avea vreun scop, deoarece aceste tuneluri sunt din beton ºi
se aflã sub pãmânt. Dacã corelãm sistemul de stropitori cu simbolul Au Ag din
faþa picturii reprezentând genocidul, ne putem întreba ce scop are un sistem de
stropitori într-un tunel din beton aflat la 50 m sub pãmânt? Aceste baze
subterane par a fi zone de reþinere, datoritã dimensiunilor impresionante. Unii
chiar le aseamãnã cu lagãre de concentrare (vezi ºi Lagarele FEMA -
http://sceptik.woedpress.com/?s=lagarele+fema), deoarece:
1. Nu au un scop clar definit – iar când autoritãþile aeroportului au fost în-
tre bate au spus cã sunt folosite pentru depozitare.
2. Gardurile de sârmã ghimpatã sunt orientate cãtre interior, nu spre exte-
rior cum ar fi normal. Aceasta aratã cã au fost fãcute sã þinã ceva înãuntru, în
loc sã blocheze accesul în [spre] interior.
3. Sistemul de stropitori nu are nici un scop, deºi poate fi legat de virusul
mortal menþionat anterior ºi de scopurile Noii Ordini Mondiale.
Oamenii au încercat sã susþinã cã bazele subterane sunt depozite dar o în-
6 tre bare persistã: de ce bazele subterane au o suprafaþã de 150 kmp? ªi de ce au
fost cele cinci clãdiri iniþiale îngropate? Nici un aeroport nu are sau necesitã un
asemenea spaþiu de depozitare. Deci pentru ce este folosit acest spaþiu cu ade-
vãrat? (un posibil raspuns se afla în nota 1 din articolul “Noi Prigoane, noi
prigoniþi...” de la pag. 3) Autoritãþilor întrebate nu li se permite sã rãspundã.
Nu suntem singurii fascinaþi de acest aeroport. Regina Angliei, alãturi de mulþi
monarhi ºi po liti cieni europeni cumpãrã anonim proprietãþi în jurul
aeroportului. Oricine poate concluziona cã este ceva important în legãturã cu
acest aeroport. Este foarte uºor sã ignori o Teorie a Conspiraþiei. Dar este mai
greu sã ignori dovezile palpabile care o susþin. Întâmplãrile ciudate din acest
aeroport au fost puse sub semnul întrebãrii. Dar toate aceste întrebãri au fost
ignorate ºi încã aºteaptã rãspuns. Este adevãrat cã Noua Ordine Mondialã va
încerca sã preia controlul? ªi dacã este aºa, oare este ºi propriul nostru guvern
implicat (este vorba de guvernul SUA – n. red.)? Cercetãrile nu pot spune mai
mult. Acum, doar timpul ne va spune. ”
Script dupã un video documentar aflat pe:
http://saccsiv.wordpress.com/2009/08/28/video-simboluri-ale-noii-ordini-
7 mondiale-pe-aeroportul-international-din-denver/
 Pagina 14
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
APOSTAZIA ALEªILOR LUI DUMNEZEU ªI
APÃRAREA DREPTEI CREDINÞE (3)
Râvna lui Iiu.
Sfântul Prooroc Ilie are o staturã
excepþionalã, dar vom vedea cã nu cu to-
tul singularã. Mâna Domnului ridicã po -
porul ales din apostazia sincretistã ºi
prin râvna binecredinciosului împãrat
Iiu (IV Regi 10, 16-19)1.
În loc de prãznuirea sincretistã a urmat
masacrarea tuturor adepþilor lui Baal.
Scena este într-adevãr cruntã, ºi ne a-
minteºte cumva de stratagema lui Vlad
Þepeº, care, desigur este o simplã presu -
punere, se poate sã se fi inspirat cumva
de aici pentru strângerea la un loc a in-
dezirabililor sub pretextul sãrbãtorii.
Din pãcate, nici acest împãrat nu a
rãmas consecvent pe linia Sfântului Ilie,
aºa cã mai târziu a fost necesarã inter-
venþia preotului Iodae (Iehoiada), care
a încheiat un legãmânt între Domnul ºi
între rege ºi popor, ºi a îndemnat popo -
rul sã surpe capiºtea lui Baal ºi jertfelni -
cele ºi chipurile lui (IV Regi 11, 17-18)2.
Împãraþii ce au urmat au avut o via-
þã oscilantã, dar nici unul nu s-a mai ridi -
cat la nivelul lui David, ci au continuat
linia decadentã: (IV Regi 16, 2-4)3.
Un exemplu tipic al
sincretismului: samarinenii.
Decadenþa continuã a israeliþilor a
dus la pãrãsirea lor de cãtre Dumnezeu
ºi ocuparea lor de cãtre asirieni, urmatã
de strãmutarea celor 10 seminþii în Asi -
ria. În þinutul Samariei a urmat un sin-
cretism religios ºi de populaþii de mari
proporþii (IV Regi 17, 29-34)4.
Întru mare iubirea Sa de oameni,
Dumnezeu îndrumã iarãºi ºi iarãºi cãile
poporului Sãu aflat a nu ºtiu câta oarã în
rãtãcirea necredinþei sincretiste (IV Regi
17, 37-40)5.
Sincretist ºi apostat:
împãratul Manasi - cel pocãit
apoi.
Toþi cei familiarizaþi cu slujba spo-
vedaniei cunosc rugãciunea legatã de
pocãinþa împãratului iudeu Manasie. Sã
vedem în ce mari pãcate cãzuse acesta
(IV Regi 21, 1-7)6.
Erezia lui Manasie este complexã ºi
aduce aminte de sincretismul contem-
poran new-age: astrologie, ocultism, pa-
ranormal, toate combinate cu dreapta
credinþã potrivit unei formule… „as”!
Cel mai credincios împãrat al
lui Iuda: Iosia. Acþiunile sale
de stârpire a sincretismului
religios.
La loc de cinste în acþiunile antiecu-
me niste ale vremii, se gãseºte figura îm-
pã ratului Iosia, ajutat de arhiereul Hel-
chia (IV Regi 23, 4-16; 19-20; 24-25)7.
Cuvintele acestea aparþin Duhului
Sfânt ºi se adreseazã cu laudã unui bine-
credincios împãrat care, iatã, este foarte
puþin cunoscut, „mediatizat” în limbajul
cãzut al omului contemporan, dar care
se vede a-i covârºi în râvnã ºi pocãinþã
pe toþi ceilalþi, inclusiv David ºi Solo-
mon! Sã ne rugãm Domnului a ne în-
vred nici ºi pe noi de oameni de o aseme-
nea staturã duhovniceascã, la vremea
de grea ispitã ce ne aºteaptã!
Marii prooroci osândesc
sincretismul ºi apostazia.
ªirul „marilor prooroci” ai lui Dum-
nezeu începe cu Isaia. Ar trebui sã repro-
du cem capitole întregi. În aceste capito-
le, proorocul se referã mai mult la
apostazie decât la sincretism. Sã nu ui-
tãm cã sincretismul religios duce ne gre-
ºit la apostazie, fiind un stadiu premer-
gã tor ei, deci o erezie foarte pericu loa-
sã. Sã luãm totuºi un exemplu grãitor:
Isaia 44, 4-26 8.
Urmãtorul mare proroc, Ieremia,
continuã pe linia înfricoºatelor avertis-
mente ale predecesorului sãu, grãind
cuvintele Domnului (Ieremia 2, 8; 23;
26-30. 7, 3; 8-10; 17-19; 29)9.
Proorocul Iezechiil este cunoscut în
special pentru viziunile sale apocalipti-
ce. Unele dintre acestea au dezvãluit sin-
cretismul nelegiuit practicat în Iudeea
de cãtre preoþime ºi popor în chiar lãca-
ºul cel sfânt al Domnului (Iezechiil 8, 5-
17)10. O imagine înfricoºãtoare a sincre-
tismului religios, cunoscut nouã din ma-
nifestãrile „religioase” tip new-age con-
temporane.
Nu numai bãrbaþii, ci ºi femeile pot
fi cuprinse de „duhurile proorocirii”
rãtãcirii sincretiste, aºa cum se întâmplã
de exemplu în zilele noastre cu unele
femei angajate în fabuloase proiecte de
„armonie a religiilor” (Iezechiil 13, 17-
23)11 .
Iudita
Dar Domnul a dat curaj de împotri-
vire antisincretistã ºi vaselor mai slabe,
femeilor. Iatã, ca exemplificare, pe vitea-
za Iudita (Iudit 8, 17)12.
Pr. Dan BÃDULESCU
Perioada elenistã: Macabeii.
ªirul grelelor încercãri ale popo ru-
lui ales ajunge la ocupaþia elenistã din
timpul urmaºilor lui Alexandru cel
Mare. În faþa ocupaþiei lui Antioh Epifan,
o mare parte din iudei apostaziazã pen-
tru a se salva trupeºte (I Macabei 1, 45;
55)13.
Dar, la fel ca ºi pe timpul lui Ilie, o
altã parte nu s-a plecat pãgânãtãþii, însã
aceºtia au plãtit opþiunea lor cu viaþa,
fiind prin a aceasta mucenici ai dreptei
credinþe (I Macabei 1, 65-67)14.
Ambiþia lumeascã a dus ºi la acapa-
rarea simoniacã a demnitãþilor ierarhi-
ce cu preþul apostaziei sincretiste. Iason,
ajuns mare preot, introduce în tineret
stilul de viaþa sodomic al eleniºtilor,
prin sistemul de învãþãmânt ºi educaþie,
iatã, o metodã actualã ce se dovedeºte a
fi atât de veche (II Macabei 4, 7-15)15 .
Se vede cã admiraþia pentru puterea
temporalã lumeascã nu este ceva nou ci
o boalã veche, ce, atenþie, poate cuprin-
de ºi pe cei din clerul ortodox! Dar mai
ales pentru aceºtia consecinþele sunt
înfricoºate (II Macabei 4, 16-21)16.
Sincretismul în Noul
Testament
S-ar putea spune, pe bunã dreptate,
cã în Vechiul Testament predominã o a-
titudine de îngrãdire, de apãrare a cre-
dinþei, de combatere a amestecurilor de
orice fel (credinþe, obiceiuri), o atitudi-
ne predominant apologeticã.
În Noul Testament asistãm treptat
la o schimbare a atitudinii cãtre cea a-
postolicã misionarã, se fac mult mai
mul te convertiri. Presupunem cã partea
antisincretistã s-a mai atenuat, datã
fiind aºezarea stabilã a credinþei celei
adevãrate datoritã deselor îngrãdiri
care au avut loc în perioada anterioarã.
Mai gãsim totuºi câteva pasaje de acest
fel (1 Corinteni 8, 1-6; 10, 20-21; II Co-
rinteni 6, 14-18; Galateni 4, 8-11; Tit 3,
10-11)16.
NOTÃ: Pentru notele de subsol
care conþin referinþe biblice s-a folosit
Biblia adicã Dumnezeiasca Scripturã
a legii Vechi ºi a celei Nouã, Ediþia
Sfântului Sinod, 1914.
1 „Şi a zis către dânsul: vino cu mine
şi vezi râvna mea pentru Domnul Sa-
vaot, şi l-a făcut pre el să şază în ca-
rul lui. Şi au intrat în Samaria şi au

ucis pre toţi cei ce rămăseseră din ai
lui Ahaav în Samaria, până i-au stins,
după cuvântul Domnului, care l-au
grăit către Ilie. Şi a adunat Iu tot po-
porul şi a zis către ei: Ahaav a slujit
lui Vaal, iar Iu va sluji lui mult. Şi
acum toţi proorocii lui Vaal, pre toţi
robii lui şi pre toţi popii lui să-i che-
maţi la mine, nici unul să nu lipseas-
că, că jertfă mare voi să fac lui Vaal,
tot cel ce nu va veni va muri. Şi Iu a
făcut aceasta cu înşelăciune, ca să
piarză pre robii lui Vaal” (IV Regi 10,
16-19).
2 „Şi a făcut Iodae legătură între
domnul şi între împăratul şi între po-
por, ca să fie popor Domnului. Şi a
intrat tot poporul ţării în casa lui Vaal
şi l-a stricat pre el şi jertfelnicele lui şi
chipurile lui şi le-a sfărâmat bine, şi
pre Maian preotul lui Vaal l-a omorât
înaintea feţii jertfelnicilor, şi a pus
preotul strejari în casa Domnului” ( IV
Regi 11, 17-18).
3 „În vârstă de douăzeci de ani era
Ahaz când a început a împărăţi, şi
şaisprezece ani a împărăţit în Ierusa-
lim, şi n-a făcut ce este drept întru o-
chii Domnului Dumnezeului lui cu cre-
dinţă, ca David, tatăl său. Şi a umblat
pre calea împăraţilor lui Israil, şi încă
pre fiul său l-a trecut prin foc, după
urâciunile neamurilor pre care le-a
scos Domnul dela faţa fiilor lui Israil.
Şi jertfea şi tămâia pre înălţimi şi pre
dealuri şi supt tot desişul” (IV Regi
16, 2-4).
4 „Şi-şi făceau neamurile dumnezei
loruşi, şi-i puneau în capiştea de pre
înălţimi, pre care le-au făcut Samari-
nenii, fiecare neam în cetăţile sale, în
care lăcuia. Şi oamenii Vavilonului au
făcut pre Sochot Venit, şi oamenii
Hutului au făcut pre Erghel şi oamenii
Ematului au făcut pre Asimai. Şi Eveii
au făcut pre Evalzer şi Tartac şi Sip-
faroaim, ardeau pre fiii lor cu foc lui
Adrameleh şi lui Animeleh dumnezei-
lor Sipfaroaimilor. Ei se temeau de
Domnul dar şi-au făcut lor preoţi întru
î nălţimi şi şi-au făcut loruşi în capiş-
tea de pre înălţimi. Şi de Domnul se
temeau, şi idolilor se închinau după
judecata neamurilor de unde i-au mu-
tat pre ei (IV Regi 17, 29-34)
5 „Fără numai Domnului celui ce v-a
scos pre voi din pământul Eghipetului
cu putere mare şi cu braţ înalt, de a-
cela să vă temeţi şi lui să vă închinaţi
şi lui să jertfiţi. Şi îndreptările lui şi ju-
decăţile lui şi legea lui şi poruncile lui,
care le-au scris vouă să le faceţi şi lui
să vă închinaţi şi lui să jertfiţi. Şi în-
dreptările lui şi judecăţile lui şi legea
lui şi poruncile lui, care le-au scris
nouă să le faceţi, păziţi-le în toate zi-
lele şi să nu vă temeţi de alţi dumne-
zei. Şi legătura care o au pus cu voi
să nu o uitaţi, şi să nu vă temeţi de
alţi dumnezei. Fără numai de Domnul
Dumnezeul vostru să vă temeţi şi el
vă va scoate, pre voi, din, mâna tutu-
ror vrăjmaşilor voştri” (IV Regi 17, 37-
40).
6 „În vârstă de doisprezece ani era
Manasie când a început a împărăţi, şi
cincizeci şi cinci de ani a împărăţit în
Ierusalim, şi numele mumei lui Apsi-
va. Şi a făcut rele întru ochii Domnu-
lui, şi a mers după urâciunile neamu-
rilor, care le-a scos Domnul de la faţa
fiilor lui Israil. Şi s-a întors şi a zidit
înălţimile pe care le-a stricat Ezechia,
tatăl lui, şi a ridicat jertfelnic lui Vaal
şi a făcut desişurile, în ce chip a făcut
Ahaav împăratul lui Israil, şi s-a închi-
nat la toată puterea cerului şi a slujit
lor. Şi a zidit jertfelnic în casa Dom-
nului, precum au zis Domnul: în Ieru-
salim voi pune numele meu. Şi a zidit
jertfelnic la toată puterea cerului într-
amândouă curţile casei domnului. Şi
trecea pre fiii lui prin foc, şi se des-
cânta şi se vrăjea, şi a făcut grăitori
din pântece şi ghicitori, şi a înmulţit a
face ce este rău întru ochii Domnului,
ca să-l întărâte pre el. Şi a pus idol al
desişului în casa de care au zis Dom-
nul către David şi către Solomon, fiul
lui: în casa aceasta şi în Ierusalim,
care i-am ales dintre toate neamurile
lui Israil, ca să fie numele meu acolo
în veac” (IV Regi 21, 1-7).
7 „Şi a poruncit împăratul lui Helchia
preotul cel mare şi preoţilor celor de
al doilea rând şi celor ce păzesc pra-
gul, să scoaţă din biserica Domnului
toate vasele cele făcute lui Vaal şi
desimei şi la toată puterea cerului şi
le-au ars afară de Ierusalim, în valea
chedrilor, şi cenuşa lor au pus în Ve-
til. Şi au ars pe Homarimi, pre care
i-au fost pus împăraţii iudei să tămâ-
ieze pre înălţimi şi în cetăţile Iudei şi
împrejurul Ierusalimului, aşijderea şi
pre cei ce tămâiau lui Vaal şi soarelui
şi lunii şi planeturilor şi la toată pute-
rea cerului. Şi au scos desişul din ca-
sa Domnului afară din Ierusalim în
valea chedrilor, şi l-au ars şi l-au fă-
cut cenuşă, şi au aruncat cenuşa lui
preste mormânturile poporului. Şi au
stricat casa desfrâului celor din casa
Domnului, unde ţeseau femeile po-
doabe desişului. Şi au adus pre toţi
preoţii din cetăţile Iudei, şi au spurcat
înălţimile unde tămâiau preoţii de la
Gheval şi până la Versavee şi au stri-
cat casa porţilor, care era la uşa porţii
lui Isus mai marele cetăţii, care era
dea stânga cum intra omul pre poarta
cetăţii. Însă nu se suiau preoţii înălţi-
milor la jertfelnicul Domnului în Ieru-
salim, ci numai mâncau azime între
fraţii lor. Şi au spurcat Tofetul, cel din
valea fiului lui Edom, ca nimeni să
nu-şi treacă pre feciorul său sau pre
fata sa lui Moloh, prin foc. Şi au de-
Pagina 15
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
păr tat caii, carii iau fost dat împăraţii
Iudei soarelui, la intrarea în casa
Domnului, la cămara lui Natan fame-
nul în Farurim, şi carul soarelui l-a
ars cu foc. Şi jertfelnicele cele de pre
casa cea înaltă a lui Ahaz, care le-au
făcut împăraţii Iudei, şi jertfelnicele
care le-a făcut Manasie într-amândo-
uă curţile casei Domnului, împăratul
le-a stricat şi le-a rupt de acolo, şi a
aruncat cenuşa lor în pârăul chedrilor.
Şi casa cea din faţa Ierusalimului,
dea dreapta muntelui lui Mostat, care
o a fost zidit Solomon împăratul lui
Israil, Astartei, urâciunei Sidonienilor
şi lui Hamos şi desfrânatei lui Moav şi
lui Moloh, urâciunea fiilor lui Amon,
le-a spurcat împăratul. Şi a sfărâmat
stâlpii şi a stricat desişurile şi a um-
plut locurile lor cu oase de oameni.
Încă şi jertfelnicul cel din Vetil, cel
înalt care l-a făcut Ierovoam, feciorul
lui Navat, cel ce a făcut pre Israil a
păcătui, şi jertfelnicul cel înalt şi acela
l-a stricat, şi a zdrobit pietrele lui şi
le-a sfărâmat ca ţărâna, şi a ars desi-
şul. Şi s-a abătut Iosia şi a văzut
mormânturile cele ce erau acolo în
cetate, şi a trimis şi au luat oasele din
mormânturi şi le-a ars preste jertfelnic
şi l-a spurcat pre el, după cuvântul
Domnului, care l-a grăit omul lui
Dumnezeu, când sta Ierovoam la săr -
bătoare lângă jertfelnic. Şi întorcân-
du-se Iosia a ridicat ochii săi spre
mormântul omului lui Dumnezeu, cel
ce a grăit cuvintele acestea” (IV Regi
23, 4-16);
„Încă şi toate casele înălţimilor din
cetăţile Samariei, care le-au făcut îm-
păraţii lui Israil, ca să mânie pre
Domnul, le-au stricat Iosia şi a făcut
lor toate lucrurile care le-a făcut în
Vetil. Şi a înjunghiat pre toţi preoţii
înălţimilor, carii erau acolo pre jert fel-
nice şi a ars oase de oameni preste
ele, şi s-a întors în Ierusalim” (ibidem,
19-20);
„Încă şi pre grăitori din pântece şi pre
gâcitori şi Terafimii şi idolii şi toate
urâciunile cele ce s-au făcut în pă-
mântul Iudei şi în Ierusalim le-a scos
împăratul Iosia, ca să întărească cu-
vintele legii cele scrise în cartea, care
o a aflat Helchia preotul în casa
Domnului. Asemenea lui n-a mai fost
’nainte de el, care să se fi întors către
Domnul cu toată inima sa şi cu tot
sufletul său şi cu toată vârtutea sa,
după toată legea lui Moise, nici după
el nu s-a sculat asemenea lui „
(ibidem 24-25).
8 „Şi vor răsări ca iarba în mijlocul
apei şi ca salcia lângă apa curgătoa-
re. Acesta va zice: al lui Dumnezeu
sunt, şi acesta va striga pre numele
lui Iacov şi altul va scri cu mâna sa,
al lui Dumnezeu sunt şi pre numele
lui Israil va striga. Aşa zice Dumne-
 Pagina 16
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
zeu împăratul lui Israil, şi cel ce l-au
mântuit pre el Dumnezeu Savaot: eu
sunt întâiu şi eu după aceea, afară
de mine nu este Dumnezeu. Cine
este cum sunt eu? Să stea şi să che-
me şi să spuie şi să grăiască mie de
când am făcut pre om în veac, şi cele
viitoare mai ’nainte de ce vor fi, să vă
spuie vouă. Nu vă ascundeţi nici rătă-
ciţi, au nu din început aţi băgat în
urechi şi am vestit vouă? Martori voi
sunteţi, de este Dumnezeu afară de
mine. Cei ce fac idoli şi cei ce cio-
plesc, toţi deşerţi sunt, cei ce fac cele
ce le plac lor, care nu vor folosi lor;
martorii lor nu vor vedea şi nu vor cu-
noaşte, ci ca să se ruşineze. Cine zi-
deşte pre cel tare, şi varsă pre cel
cioplit spre nefolosinţă. Iată tot cei ce
se împreună cu el se vor ruşina, cei
ce-şi fac dumnezeu şi cioplesc cele
nefolositoare, şi toţi de când s-au fă-
cut s-au uscat şi surzi de la oameni,
adună-se toţi şi să stea împreună, şi
să se ruşineze şi să se înfrunteze
împreună. Că a ascuţit meşterul se-
curea şi cu barda l-a cioplit, şi cu
sfredelul l-a găurit, şi l-a lucrat pre el
cu tăria braţului său, şi va slăbi şi nu
va bea apă. După ce meşterul a ales
lemnul, l-a măsurat, l-a însemnat cu
condeiul şi l-a făcut pre el în unghiuri,
şi l-a cleit cu cleiu, şi l-a făcut în chip
de om şi ca o frumuseţe de om, ca
să-l puie în casă. Tăiat-a luiş chedrii,
şi şi-a luat ghindă sălbatică şi stejar,
şi şi-a ales lemn din pădure, care l-au
sădit Domnul, pin pre care ploaea l-a
crescut. Ca să fie oamenilor de ars în
foc, şi luând dintr-însul s-au încălzit şi
arzând au copt pâine cu el; iar rămă-
şiţa o au făcut dumnezei şi s-au în-
chinat lor, făcutu-şi-au din el chip cio-
plit şi s-au închinat lui. Din care jumă-
tate au ars în foc şi au copt pre căr-
bunii lui pâine, şi cu jumătate au fript
carne şi au mâncat şi s-au săturat, şi
încălzindu-se au zis: place-mi că mă
încălzi şi văzui foc. Iar ce au rămas
l-au făcut dumnezeu cioplit, îngenun-
che înaintea lui şi se roagă zicând:
mântuieşte-mă că dumnezeul meu
eşti tu. N-au cunoscut ca să înţelea-
gă, că s-au întunecat, ca să nu vază
cu ochii săi, şi să nu priceapă cu ini-
ma sa. Şi n-au socotit cu sufletul său
nici au cunoscut cu înţelepciunea, că
jumătate dintr-însul a ars în foc şi au
copt pre cărbunii lui pâine, şi au fript
carne de mâncare; iar din rămăşiţa
lui au făcut urâciune şi i s-au închi-
nat. Cunoaşteţi că cenuşă este inima
lor, şi se înalţă şi nimeni nu poate să-
şi mântuiască sufletul său; vedeţi să
nu ziceţi: că minciună este dreapta
mea. Adu-ţi aminte de aceasta Iacove
şi Israile, că sluga mea eşti tu, fă-
cutu-te-am pre tine sluga mea, şi tu
Israile nu mă uita. Că iată am şters
ca un nor fărădelegile tale, şi ca o
ceaţă păcatele tale; întoarce-te la
mine şi te voi mântui pre tine. Vese-
liţi-vă ceruri că au miluit Dumnezeu
pre Israil , trâmbiţaţi temeliile pămân-
tului, strigaţi munţi veselie, dealurile
şi toate lemnele cele dintr-însele, că
au izbăvit Dumnezeu pre Iacov şi
Israil se va mări. Aşa zice Domnul cel
ce te-au izbăvit pre tine, şi te-au plăs-
muit din pântece: eu Domnul cel ce
săvârşesc toate, întins-am cerul sin-
gur şi am întărit pământul. Cine altul
va risipi semnele celor grăitori din
pântece? Şi vrăjile de la inimă? Cel
ce întoarce pre cei înţelepţi la cele di-
napoi, şi înnebuneşte sfatul lor? Şi
întăreşte cuvântul slugii sale şi ade-
verează sfatul îngerilor săi. Cel ce
zice Ierusalimului : lăcuite-vei, şi ce-
tăţilor Iudei: zidi-vă-veţi, şi pustiile lui
vor odrăsli” (Isaia 44, 4-26)
9 „Preoţii n-au zis: unde este Dom-
nul? Şi cei ce se ţineau de lege nu
m-au ştiut; şi păstorii au făcut fărăde-
lege împotriva mea, şi proorocii au
prorocit în Vaal şi au umblat după
cele netrebnice” (Ieremia 2, 8); „Cum
veţi grăi: nu m-am spurcat şi pre ur-
ma lui Vaal n-am mers? Vezi căile
tale întru mulţime de bărbaţi şi cu-
noaşte ce ai făcut, către seară glasul
ei s-a văitat” (Idem 23); „Cum se ruşi-
nează furul, când se prinde, aşa se
vor ruşina fiii lui Israil, ei şi împăraţii
lor şi boierii lor şi preoţii lor şi prooro-
cii lor. Lemnului a zis: că tatăl meu
eşti tu, şi pietrei: tu m-ai născut pre
mine; şi au întors către mine spatele
şi nu feţele lor; şi în vremea răutăţilor
lor vor zice: scoală-te şi ne mântuie-
şte pre noi. Şi unde sunt dumnezeii
tăi? Pre care ţi-ai făcut ţie? Au scula-
se-vor şi te vor mântui în vremea
răutăţei tale? Că după numărul cetă-
ţilor tale erau dumnezeii tăi, o Iudo, şi
după numărul căilor despărţirii căilor
Ierusalimului jertfiau lui Vaal. Pentru
ce grăiţi către mine? Toţi voi aţi lucrat
păgâneşte şi toţi aţi făcut fărădelege
asupra mea, zice Domnul. În deşert
am bătut pre fiii voştri, învăţătura
n-aţi primit, sabie a mâncat pre proo-
rocii voştri, ca leul cel pierzător şi nu
v-aţi înfricoşat” (Idem 26-30).
„ Nu vă nădăjduiţi voi spre cuvinte
mincinoase, că mai mult nimic nu va
folosi vouă când ziceţi: Biserica dom-
nului, Biserica Domnului este” (Ier. 7,
3); „Şi ucideţi şi preacurviţi şi furaţi şi
juraţi strâmb, şi tămâieţi lui Vaal, şi
mergeţi după dumnezei străini, pre
cari nu-i ştiţi, ca să vă fie vouă rău. Şi
aţi venit şi aţi stătut înaintea mea, în
casa în care se chiamă numele meu
întru ea şi aţi zis: feritu-ne-am ca să
facem toate urâciunile acestea. Au
peştera tâlharilor este casa mea,
unde se numeşte numele meu întru
ea, acolo înaintea voastră? Şi iată eu
am văzut zice Domnul” (Idem 8-10);
„Fiii lor adună lemne şi părinţii lor ard
foc, şi femeile lor frământă aluat, ca
să facă turtă oştei cerului, şi au văr-
sat turnări la dumnezei străini, pentru
ca să mă mânie. Au doar pre mine
mă scârbesc ei? Zice Domnul: nu pre
sine pentru ca să se ruşineze obra-
zele lor? Pentru care acestea zice
Domnul: iată iuţimea şi mânia mea se
varsă preste locul acesta, şi preste
oameni, şi preste dobitoace, şi preste
tot lemnul ţarinei, şi preste roadele
pământului, şi va arde şi nu se va
stinge” (Idem 17-19); „Pus-au urâciu-
nile lor în casa în care se chiamă nu-
mele meu întru ea, ca să o spurce
pre ea; şi au zidit capişte lui Tofet, cel
ce este în valea Benenom, ca să ar-
ză de tot pre fiii lor, şi pre fetele lor cu
foc, cum n-am poruncit lor şi n-am
gândit în inima mea” (Idem 29).
10 „Şi au zis către mine: fiul omului!
Caută cu ochii tăi către miazănoapte,
şi am căutat cu ochii mei către miază
noapte, şi iată de la miazănoapte că-
tre poarta cea de la răsărit a altarului,
idolul râvni întru intrare. Şi au zis
către mine: fiul omului! Văzut-ai ce
fac aceştia? Fărădelegi mari, care ca-
sa lui Israil le face aici, ca să se de-
părteze de cele sfinte ale mele? Şi
încă mai mari fărădelegi vei vedea. Şi
m-a băgat la tinzile curţii, şi am văzut,
şi iată o gaură în perete. Şi au zis
către mine: fiul omului! Sapă în pere-
te, şi am săpat în perete, şi iată o
uşe. Şi au zis către mine: intră, şi
vezi fărădelegile cele rele, care le fac
aceştia astăzi aici. Şi am intrat, şi am
văzut toţi idolii casei lui Israil zugrăviţi
pre perete împrejur preste tot. Şi şap-
tezeci de bărbaţi din bătrânii casii lui
Israil şi Iehonia al lui Satan în mijlocul
lor sta înaintea feţii lor, şi fiecare a-
vea cădelniţă în mâna sa, şi se suia
fumul tămâiei. Şi a zis către mine: fiul
omului! Văzuta-i cele ce fac aici bă-
trânii casii lui Israil? Fiecare dintre ei
în cămara sa cea ascunsă, că a zis:
nu vede Domnul, părăsit-a Domnul
pământul. Şi au zis către mine: încă
mai mari fărădelegi vei vedea, care
fac aceştia. Şi m-au băgat în tinzele
porţii casii Domnului, care caută către
miazănoapte, şi iată acolo erau femei
şezând şi plângând spre Tammuz. Şi
au zis către mine: văzut-ai fiul omu-
lui? Încă vei vedea izvodiri mai mari
decât acestea. Şi m-au băgat în cur -
tea casii Domnului, cea mai dinăun-
tru, şi iată la tinzele Bisericii Dom-
nului între elamuri şi între jertfelnic,
ca la vreo douăzeci şi cinci de băr -

baţi, cu spatele către Biserica dom-
nului şi cu feţele către răsărit şi aceş-
tia se închinau soarelui. Şi au zis
către mine: văzut-ai fiul omului? Au
doar puţine sunt casei lui Iuda a face
fărădelegile care le-a făcut aici, că a
umplut pământul de fărădelegi şi s-a
întors să mă mânie, şi iată ei ca şi
cum şi-ar bate joc?” (Iezechiil 8, 5-
17).
11 „Şi tu fiul omului! Întăreşte-ţi faţa
ta supra feţelor poporului tău cele ce
proorocesc din inima sa şi prooroceş-
te asupra lor. Şi vei grăi: acestea zice
Domnul: vai celor ce-şi coase perini
sub tot cotul mâinii şi fac acoperişuri
preste tot capul a toată vârsta, ca să
răzvrătească suflete, sufletele popo-
rului meu s-au răzvrătit şi suflete o-
crotea. Şi spurcându-mă pre mine
către poporul meu pentru o mână de
orz şi pentru o bucăţică de pâine, ca
să omoare sufletele care nu se cădea
să moară, şi ocrotea sufletele care nu
se cădea să trăiască; când grăiaţi că-
tre poporul care ascultă cuvinte de-
şarte. Pentru aceea acestea zice
Domnul, Domnul: iată eu asupra pe-
rnilor voastre, cu care voi răzvrătiţi
sufletele, rumpe-le-voiu pre ele de la
braţele voastre şi voi slobozi sufletele
care le-aţi răzvrătit, sufletele lor întru
risipire. Şi voiu rumpe acoperiturile
voastre şi voiu mântui pre poporul
meu din mâinile voastre, şi nu vor fi
mai mult în mâinile voastre spre răz-
vrătire, şi veţi cunoaşte că eu sunt
Domnul. Pentru că răzvrătiţi inima
dreptului spre nedreptate şi eu nu-i
răzvrăteam pre ei, şi întăreaţi mâinile
celui fărădelege, ca nicidecum să nu
se abată de la fărădelegea sa dela
calea sa cea rea, şi să fie viu. Pentru
acea minciuni nu veţi mai şti, şi vrăji
nu veţi mai vrăji, şi voiu mântui pre
poporul meu din mâna voastră şi veţi
cunoaşte că eu sunt Domnul”
(Iezechiil 13, 17-23).
12 „Că nu întru seminţiile noastre,
nici în ziua de astăzi este neam sau
familie, sau popor sau cetate dintre
noi, care să se închine la dumnezei
făcuţi de mâini, precum au fost în zi-
lele cele mai dinainte, pentru care lu-
cru s-a dat sabiei şi jafului părinţii
noştri, şi au căzut cădere mare înain-
tea vrăjmaşilor noştri” (Iudita 8, 17).
13 „Şi mulţi din Israil au cuprins sluj-
ba lui şi au jertfit idolilor şi au spurcat
sâmbăta” (I Macabei 1, 45);
„Şi s-au adunat la ei mulţi din popor,
toţi care au părăsit legea Domnului,
şi au făcut rele pre pământ” (Idem,
55)
14 „Iar mulţi din Israil s-au întărit şi
au pus întru sine să nu mănânce ne-
curat. Şi mai bine au voit a muri de-
cât a se pângări cu mâncări spurcate,
şi a spurca legea cea sfântă, şi au
murit. Şi s-a făcut mânie mare asupra
lui Israil, foarte” (I Macabei 65-67).
15 „Ci murind Seleuc şi luând împă-
răţia Antioh, cel ce s-a poreclit Epi -
fan, a poftit arhieria Iason, fratele lui
Onia. Şi mergând la împăratul s-a ru-
gat, făgăduind trei sute şi şasezeci
de talanţi de argint, şi încă alt venit
de optzeci de talanţi. Fără de aceştia
făgăduia încă şi alţii o sută cincizeci,
de i s-ar îngădui lui putere a înfiinţa
şcoala pentru tineri, şi pre cetăţenii
Ierusalinului, împreună cu Antiohenii
a-i scrie. Şi îngăduind împăratul, a
dobândit stăpânirea, şi îndată a înce-
put a muta la obiceiul elinesc pre cei
din neamul său. Şi lepădând milosti -
vele îngăduinţe împărăteşti, care s-au
îngăduit Evreilor prin Ioan, tatăl lui
Evpolem, care fusese sol la Romani
pentru împrietenire şi însoţire, şi stri -
când rânduielile cele legiuite, rându-
iele fărădelege înnoia. Că, cu veselie
tocmai sub cetate a întocmit şcoală ,
şi pre cei mai tari dintre tineri supuin-
du-i la curvăsărie i-a adus. Şi într-
acest chip se întărea eliniea, şi spo-
reau obiceiurile celor de alt neam,
pentru prea marea acea necurăţie a
acestui păgân şi nu Arhiereu, Iason.
Atât încât nu se sârguiau mai mult
preoţii spre slujbele altarului; ci nebă-
gând de seamă de Biserică şi pără-
sind jertfele, se grăbeau să se împăr-
tăşească cu privirea cea fărădelege a
luptei, după chemarea înainte la disc.
Şi cinstea cea părintească nebăgând-
o în seamă, măririle cele elineşti mai
bine le socotea” (II Macabei 4, 7-15).
16 „Pentru care grea nevoie i-a cu-
prins pre ei, că a căror povăţuire o
poftea, şi cărora voia a se asemăna,
pre aceia vrăjmaşi şi izbânditori i-a
avut. Că a face păgâneşte împotriva
dumnezeeştilor legi nu este prea les-
ne; însă acestea vremea următoare
le va arăta.
Iar când s-a prăznuit lupta cea de al
cincilea an al lui Tir, la care era de
faţă împăratul. A trimis spurcatul a-
cela Iason din Ierusalim privitori, pre
ci ce erau Antiohieni, cari au dus trei
sute de drahme de argint spre jertfa
lui Iracleu, pentru care şi cei ce au
adus argintul s-au rugat, ca să nu se
dea la jertfe, că nu se cuvine, si la
alte cheltuele să se dea. Ci acestea
despre o parte pentru cel ce le-a tri-
mis spre jertfa lui Iracleu, despre alta
pentru voea celor ce le-au adus, le-
au trimis pentru dresul corăbiilor celor
spre oştire. Şi trimiţându-se în Eghi-
pet Apolonie al lui Menesteu, pentru
Pagina 17
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
ca să fie mai întâiu şezător al lui Pto-
lomeiu al lui Filomitor împăratul, înţe-
legând după aceea Antioh, cum că el
s-a înstăinat de către lucrurile sale,
de întemeere a grijii, pentru aceea a
venit la Iopi şi de acolo s-a dus la Ie-
rusalim” (II Macabei 4, 16-21).
16 „Iar pentru cele ce se jertfesc ido-
lilor, ştim că toţi avem cunoştinţă,
însă cunoştinţa face semeţ, iar dra-
gostea zideşte. Iar de i se pare cuiva
că ştie ceva, încă nimic n-a cunoscut
precum se cade a cunoaşte. Iar de
iubeşte cineva pre Dumnezeu, acela
cunoscut este de dânsul. Iar pentru
mâncarea jertfelor idoleşti, ştim că
idolul nimic nu este în lume, şi cum
că nu este alt Dumnezeu, fără numai
unul. Pentru că deşi sunt cari se zic
dumnezei, ori în cer ori pre pământ
(precum sunt dumnezei mulţi, şi
domni mulţi). Ci nouă un Dumnezeu
este, Tatăl dintru care sunt toate şi
noi întru dânsul; şi unul Domn Iisus
Hristos, prin care sunt toate şi noi
printr-însul” (I Corinteni 8, 1-6); „Ci eu
zic că cele ce jertfesc neamurile ,
dracilor jertfesc şi nu lui Dumnezeu;
nu voiesc dar să vă faceţi voi părtaşi
dracilor. Nu puteţi bea paharul Dom-
nului şi paharul dracilor; nu puteţi fi
mesei Domnului părtaşi şi mesei
dracilor” (I Cor. 10, 20-21).
„Nu vă înjugaţi întru alt jug cu cei ne-
credincioşi; că ce împărtăşire are
dreptatea cu fărădelegea? Sau ce
împreunare are lumina cu întuneri-
cul? Sau ce însoţire este bisericei lui
Dumnezeu cu idolii? Că voi sunteţi
biserica lui Dumnezeu celui viu, pre-
cum a zis Dumnezeu: voi locui întru
ei şi voi umbla între ei, şi voi fi lor
Dumnezeu şi ei îmi vor fi mie norod.
Pentru aceasta ieşiţi din mijlocul lor şi
vă osebiţi, zice Domnul, şi de necu-
răţie să nu vă atingeţi; şi eu voiu pri-
mi pre voi. Şi voiu fi vouă Tată şi voi
veţi fi mie fii şi fete, zice Domnul atot-
ţiitorul (II Corinteni 16, 14-18).
„Ci atunci necunoscând pre Dumne-
zeu slujeaţi celor ce din fire nu sunt
dumnezei; Iar acum, după ce aţi cu-
noscut pre Dumnezeu, iar mai vârtos
după ce v-aţi cunoscut de Dumne-
zeu, cum vă întoarceţi iarăşi la cele
slabe şi sărace stihii, cărora de iz-
noavă voiţi a le sluji? Zilele păziţi, şi
lunile, şi vremile şi anii. Mă tem de
voi, ca nu cumva în zadar să mă fi
ostenit la voi” (Galateni 4, 8-11).
„De omul eretic după una şi a doua
sfătuire te fereşte. Ştiind că s-a răz-
vrătit unul ca acesta şi păcătuieşte,
fiind singur de sine osândit” (Tit III,
10-11).
 Pagina 18
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
Tãcerea este – dupã marele sfânt Grigorie Palama –
al treilea tip de ateism.
1. Filocatolicii nu se
neliniºtesc. Planul se aplicã.
Toþi aceia care au planificat ºi apli-
cã subjugarea ortodocºilor faþã de pa-
pa aveau pânã acum toate motivele sã
fie mulþumiþi, pentru cã vedeau cã, în
ciuda existenþei anumitor reacþii, pla-
nul înainta ºi sperau cã la o nouã Ferra-
ra-Florenþa vor reuºi acceptarea ºi sem-
narea unui nou „horos” (hotãrâre) u-
nionist, a unei noi uniaþii.
Comparativ cu vechiul sinod de la Fe-
rrara-Florenþa (1438-1439), acum con-
diþiile sunt mai prielnice. Multã lume
necatehizatã ºi neinformatã în temele
credinþei a fost narcotizatã de agapolo-
ghia [„iubirismul”, teologia fãþarnicã
a „iubirii” - n.n.] ipocritã ºi mincinoa-
sã, care se potriveºte spiritului globali-
zãrii ºi ºtergerii diferenþelor ºi particu-
laritãþilor. În biserici, predicile te sufo-
cã prin analize sociale ºi exaltãri patri-
otice sau cu pietisme superficiale ºi
ipocrite. Rar se dezvoltã temele credin-
þei cu referire la erezii ºi la eretici, în
mod deosebit la erezia papismului ºi la
panerezia ecumenismului. Prin urma-
re, nu existã teama dezaprobãrii ºi re-
acþiei poporului la cele uneltite, cum
s-a întâmplat la vechea Ferrara-Floren-
þa, pentru cã acum poporul ignorã cele
ale credinþei ºi a fost supus unei spãlãri
a creierului sub falsul iubirism new-
age-ist ºi împotriva Iubirii împletite cu
Adevãrul, împotriva adevãratei iubiri,
care nu ascunde înºelarea ºi minciuna,
ci le denunþã, pentru a-i pãzi mai dina-
inte pe credincioºi.
Conducerea bisericeascã ºi teolo-
gicã a suferit o eroziune ºi o alienare –
desigur cu lãudabile excepþii - sau, pre-
cum zice un respectabil stareþ ºi egu-
men, sunt partizanii unei noi erezii, ai
ereziei liniºtirii (relaxãrii). Nu vor
sã-ºi piardã liniºtea ºi sã se tulbure. Pe-
trec bine în festivitãþi ºi hramuri, ºi cu
famenii lor fii duhovniceºti, ce îi încon-
joarã ºi îi urmeazã. Credinþa se alienea-
zã, dogmele ortodoxe nu sunt bãgate
în seamã, rãtãcirea triumfã ºi cei mai
mulþi tac. Însã aceastã tãcere, cum de
multe ori am scris, este – dupã marele
sfânt Grigorie Palama, cel care l-a în-
vins definitiv pe monahul apusean Var-
laam Calabrezul ºi teologia scolasticã
Protoprezbiterul Theodor ZISIS
papistaºã – al treilea tip de ateism.
Primul este negarea existenþei lui
Dumnezeu, al doilea este erezia, care
desfigureazã adevãrul despre Dumne-
zeu, iar al treilea liniºtirea (relaxare),
tãcerea care contribuie la rãspândi-
rea celorlalte douã tipuri de ateism.
Toate încercãrile de reacþie ºi de îm-
potrivire, ce s-au înregistrat pânã în a-
nul trecut prin scrierea de articole ºi
studii, prin texte apologetice semnate
de clerici ºi monahi, nu au neliniºtit
serios cercurile filocatolice ºi ecume-
niste. Le-au neutralizat cu argumentul
cã provin din partea unei mici grupãri
zelotiste, pe care i-au încoronat ºi cu
epitete ornante pe mãsurã ºi cu asigu-
rarea cã vremurile s-au schimbat, iar
lumea nu este interesatã de credinþã.
Desigur, desele vizite ale patriarhului
ecumenic în diferite oraºe, în care lu- Credinþã împotriva ecumenismului”,
care s-a bucurat de o primire pozitivã.
mea a preþuit ºi preþuieºte aºezãmân-
tul, istoria, vechea luminã a renumitei Au semnat-o destui episcopi, sute de
clerici ºi monahi ºi mii din popor, de
Cetãþi (a Constantinopolului), iar nu
deschiderile filocatolice ºi ecumeniste, toate vârstele ºi de toate categoriile so-
ciale ºi profesiile. Susþinerea propa-
pe care de altfel le ignorã, au trimis ºi
trimit un mesaj greºit cã lumea l-ar ur- gandisticã referitoare la o micã grupa-
re de zeloþi izolaþi se prãbuºeºte. Epis-
ma pe patriarh ºi ar fi de acord cu cele
pe care le face. Sã strige prea micii zelo- copi renumiþi printr-o înaltã teologie ºi
chiar altã pregãtire ºi printr-o moralã
tiºti! Cine îi aude? Desigur, ar fi dorit,
precum s-a vãzut din textul patriarhal, ireproºabilã se aflã în fruntea catalo-
gului semnatarilor. Respectabilii Egu-
sã purcedem la dizidenþã ºi întrerupe-
rea pomenirii, ca din momentul acesta meni aghioriþi ºi ai mãnãstirilor din a-
fara Sfântului Munte, stareþi merituoºi,
sã ne pedepseascã oficial ºi sã ne dimi-
nueze influenþa, catalogându-ne drept ieromonahi ºi monahi, clerici ºi mona-
hi curajoºi ºi viteji ºi mii din credincio-
neascultãtori ºi schismatici. Fãrã ca
lucrul acesta sã fie exclus pe viitor, de sul popor ortodox. Tot ce are mai ales
Biserica s-a ridicat pe meterezele luptei
vreme ce, conform Sfintelor Canoane,
schisma o provoacã cei ce propovãdu- împotriva cãderii castrului Ortodoxiei.
Scenariul s-a schimbat ºi va urma
iesc erezia ºi nu cei ce o stigmatizeazã,
care sunt vrednici de laudã ºi de onoru- sã se schimbe prin trezirea continuã a
cât mai multor credincioºi. Strângerea
ri, în prezent am ales sã informãm cle-
rul ºi poporul, pentru a-i ajuta ºi pe de semnãturi continuã. Lucrurile se
complicã pentru cei care considerau
alþii sã înþeleagã ce se întâmplã, sã se
neliniºteascã, sã se trezeascã. Nu se cu- calea unionistã, fãrã pocãinþã ºi fãrã
proclamarea rãtãcirii din partea papei,
vine sã ne interesãm ºi de ceilalþi, ºi –
desigur, mai ales atunci când este pri- ca o promenadã uºoarã, ca pe o nouã
uniaþie, adicã a ne uni pãstrându-ne
mejduitã mântuirea lor prin impune-
rea ereziei ºi a rãtãcirii? fiecare cele ale lui, prin unitatea în di-
versitate cum proclamã ingenios ºi în-
ºelãtor.
2. Se schimbã imaginea. Vãzând aceastã schimbare a scenariu-
Ameninþãri ºi calomnii. lui în dauna lor ºi pentru Ortodoxie, cã
de acum nu pot sã fie siguri asupra re-
Aceasta s-a întâmplat în prima fazã zultatului, cã, precum zice Sfântul Ioan
prin alcãtuirea ºi punerea în circulaþie Gurã-de-Aur într-un caz similar, înseºi
a cunoscutei de acum „Mãrturisiri de

oile devin strãjeri ai turmei, când
arhipãstorii ºi pãstorii nu priveghea-
zã, au început sã se enerveze, sã se
simtã deranjaþi, sã se tulbure ºi sã ame-
ninþe.
Patriarhul ecumenic de douã ori a sã-
getat ameninþãri împotriva celor ce au
redactat „Mãrturisirea de Credinþã
împotriva ecumenismului” acþio-
nând ºi intervenind desigur dincolo de
limite în hotarele altei jurisdicþii biseri-
ceºti, a Bisericii Autocefale a Eladei. Pu-
tea sã-ºi exercite jurisdicþia doar în
Sfântul Munte ºi în toate regiunile ele-
ne ce aparþin jurisdicþiei lui. Pe 29 au-
gust, din Cetate, a ameninþat în predica
sa din biserica Sfântului Ioan Înainte-
mergãtorul, cã vom primi rãspunsul
corespunzãtor, fãrã sã se gândeascã
prin asociere cã în mod asemãnãtor a
cerut ºi el „capetele pe tipsie” ale cura-
joºilor luptãtori ºi mãrturisitori. Rãs-
punsul nu a fost pãrintesc, iubitor,
ca faþã de eretici, ci pedepsitor ºi
rãzbunãtor. A cerut printr-o scrisoa-
re adresatã arhiepiscopului Atenelor ºi
a toatã Elada, kir Ieronim, sã se ia mã-
suri urgente de cãtre Întrunirea Ierar-
hiei din octombrie împotriva celor
care au alcãtuit „Mãrturisirea de Cre-
dinþã”. Actul patriarhal a funcþionat ca
un bumerang. S-a întors împotriva ce-
lui ce l-a trimis, nu doar pentru cã un
ierarh curajos a demonstrat cã patriar-
hul a deformat ºi falsificat textul „Mãr-
turisirii…”, ci ºi pentru cã actul patri-
arhal s-a transformat într-un paºaport,
o punte, pentru a trece – în sfârºit, spre
dezbaterile Ierarhiei tema ecumenis-
mului ºi a dialogului teologic cu papa.
ªi, în plus, Ierarhia esenþialmente a rã-
mas surdã ºi nu a rãspuns la cererea
patriarhului de a lua mãsuri împotriva
noastrã.
Din nefericire, ameninþãrile conti-
nuã în alt mod. Unii arhierei au preluat
ºtafeta, arhierei care, se pare, cedeazã
uºor la propuneri ºi constrângeri. Doi
dintre ei aplicã un plan de terorizare
a preoþilor lor, pentru a nu îndrãzni sã
purceadã la Rezistenþa ortodoxã împo-
triva ecumenismului. În acelaºi timp,
defãimeazã ºi clevetesc pe cel ce scrie
rândurile de faþã cu nerozii ºi fabulaþii,
creaþii ale imaginaþiei lor sau ale infor-
matorilor cu care se aseamãnã. La sina-
xele preoþeºti pe care le-a organizat
unul din ei, imediat dupã întrunirea Ie-
rarhiei în octombrie, iar celãlalt în ia-
nuarie (2010), s-au întors cu mânie îm-
potriva „Mãrturisirii…” ºi au deprecia-
t-o. Al doilea a interzis clericilor, sub a-
meninþarea izgonirii lor din mitropo-
lie, sã facã orice discuþie fie pro, fie
contra ecumenismului ºi a papei. ªi nu
doar cã nu a luat mãsuri, dar se mân-
dreºte ºi-l laudã pe egumenul unei isto-
rice sfinte mãnãstiri din eparhia lui,
care revigorând metode papale evme-
dievale – aceasta este morala filocato-
licilor – a ars în faþa ochilor înmãrmu-
riþi ai credincioºilor cãrþi care conþi-
neau „Mãrturisirea de Credinþã împo-
triva ecumenismului”. Fapta sa ne
aminteºte de arderea a 26 de sfinþi mu-
cenici din Sfânta Mãnãstire Zografu de
cãtre latinocugetãtorii patriarhului
Ioan Vekkos (1275). Sã judece oamenii
cine sunt fanaticii ºi cât de mare e slãbi-
ciunea minciunii în faþa Adevãrului.
Încercând arhiereii cu pricina sã
clatine ºi încrederea clericilor, respec-
tul ºi dragostea lor faþã de persoana
celui ce scrie, au formulat clevetiri cu
desãvârºire neîntemeiate, unica armã
a oamenilor laºi ºi a bãrbãþiei ºi o-
nestitãþii lor îndoielnice. Când nu ai
argumente, împroºti cu noroi ºi aduci
acuzaþii murdare, ºi desigur în absenþa
celui calomniat.
Noi, respectând demnitatea arhie-
reascã a Preasfintei Preoþii, ºi nu per-
soanele lor care nu meritã sã le respec-
þi, ne ferim în prezent sã publicãm nu-
mele lor ºi sã combatem clevetirile lor
false ºi neîntemeiate. Ne bucurãm, pen-
tru cã Domnul ne învredniceºte sã fim
huliþi ºi sã fim clevetiþi pentru Adevãr
ºi Ortodoxie. Am purces doar la aduce-
rea la cunoºtinþã a acestor ameninþãri
ºi calomnii, în primul rând pentru a-i
încuraja pe nevoitorii luptãtori sã nu
se teamã de aceºti episcopi nevrednici,
care nici de Dumnezeu nu se tem, nici
de oameni nu se ruºineazã, pentru a ne
pãzi anticipativ de toþi aceia care în-
tâmplãtor (poate) vor crede clevetirile
ºi smintelile. Încã ºi pentru a informa
pe abuzatorii demnitãþii arhiereºti, ca-
re tiranizeazã despotic ºi lumesc pe
clerici ºi turma, cã ºi ei sunt oi ai arhi-
pãstorului Hristos, Care va proteja Bi-
serica Lui de lupii papismului ºi ai ecu-
menismului ºi de pãstorii nãimiþi, care
îºi pãrãsesc oile ºi nu se jertfesc pentru
ele, pentru cã se intereseazã doar de
traiul bun, doar de laptele ºi lâna lor
(Ioan 10, 1-15).
(tradus din elinã: monahul Leontie;
sursa: Ortodox Tipos, 19 februarie 2010)
NOTÃ: titlul aparþine redacþiei.
Pagina 19
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
MITROPOLITUL
SERAFIM DE PIREU:
„Ecumeniºtilor ºi
tuturor ereticilor,
ANATEMA!”,
Mitropolitul Serafim de Pireu, în
mijlocul Bisericii, a fãcut ceea ce tre-
buiau sã facã de mult timp toþi epis-
copii noºtri :
În cadrul slujbei Sinodiconului
Ortodoxiei din Duminica Orto-
doxiei 2010, Mitropolitul Serafim
de Pireu a rostit anatema Pãrin-
þilor Bisericii asupra papistaºilor,
protestanþilor, dar a ºi tovarãºilor
lor ecumeniºti.
„Ecumeniºtilor ºi tuturor ere-
ticilor, ANATEMA!”, au fost cuvin-
tele care au ieºit de pe buzele mãrtu-
risitorului ierarh ºi s-au auzit în toatã
lumea prin postul radiofonic al Bise-
ricii de Pireu.
Sã se sfinþeascã gura ta, pãrinte
Serafim, mulþi ani facã þie Dom-
nul Dumnezeu!
Felicitãri Mitropolitului de Pireu!
Vrednic este!
Felicitãri Mitropolitului de Pireu pen-
tru cã þine calea împãrãteascã, calea
de mijloc pe care ne-o recomandã
Sfinþii Pãrinþi, iar în lupta împotriva
ecumeniºtilor este în prima linie, lup-
tând ºi rãspunzând mereu cu „pre-
zent”, iar pe schismatici ºi dizidenþi îi
pune la respect. Exact cum Hristos
aºteaptã de la episcopii Sãi sã
acþioneze.
Sã avem rugãciunea Înaltprea-
sfinþiei Voastre, Stãpâne, iar Dumne-
zeu sã vã dea luminare ºi curaj sã mãr-
turisiþi cu aceeaºi înþelepciune ºi în-
drãznealã Credinþa noastrã!
Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/recom
andari/2010/02/23/mitropolitul-
serafim-de-pireu-ecumenistilor-si-
tuturor-ereticilor-anatema/#more-4333
 Pagina 20

Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010

EPOCA LUI ANTIHRIST (5)

Judecata de apoi
Dupã aceasta va începe Judecata cea Înfricoºatã.
Mântuitorul a învãþat adesea despre cea din urmã Judecatã
obºteascã a omenirii - atât în pilde, cât ºi în cuvântãri care
erau cât se poate de lãmurite în înþeles. El a grãit aºa: Cãci va
sã vie Fiul Omului întru slava Tatãlui Sãu, cu Îngerii Sãi, ºi
atunci va rãsplãti fiecãruia dupã faptele lui” (Matei 16, 27).
Domnul a spus lucruri asemãnãtoare despre Judecata de A-
poi în multe alte locuri (Mt. 25, 16-46; Ioan 5, 22; 27, etc).
În acord cu învãþãturile Domnului lor, Apostolii au
vestit cã Fiul Omului va face judecatã asupra întregii lumi.
Sfântul Pavel spune: „Pentru cã noi toþi trebuie sã ne înfãþi-
ºãm înaintea scaunului de judecatã a lui Hristos, ca sã ia fie-
care dupã cele ce a fãcut prin trup, ori bine ori rãu” (II Cor.
5, 10). În alt loc Apostolul le scrie tot corintenilor: „Drept
aceea mai înainte de vreme nimic nu judecaþi, pânã ce va
veni Domnul, Care va ºi lumina cele ascunse ale întunericu-
lui ºi va arãta sfaturile inimilor; ºi atunci lauda va fi fiecãruia
de la Dumnezeu” (I Cor. 4, 5). În epistola pe care a scris-o
cãtre Romani, Sfântul Pavel învaþã cã la Judecata de Apoi,
Dumnezeu „va rãsplãti fiecãruia dupã lucrurile lui; celor ce,
prin rãbdarea lucrului bun, cautã slavã ºi cinste ºi nestricã-
ciune, viaþa veºnicã, iarã celor certãreþi, care se pun împotri-
va adevãrului ºi se supun nedreptãþii, mânie ºi urgie… Cã nu
este pãrtinire la Dumnezeu” (Rom. 2, 6-8; 11)1.
Dintru aceste dovezi lãmuritoare din Sfânta Scripturã,
precum ºi din multe alte locuri asemenea acestora, putem sã
aflãm cele despre Judecata obºteascã cea din urmã a omeni-
rii ºi, într-o anumitã mãsurã, sã spunem cum se va petrece.
La aceastã Judecatã vor fi judecaþi toþi oamenii, fãrã nici o
excepþie, care au trãit de la începutul lumii ºi pânã la sfârºi-
tul ei, fie rãi ori buni, creºtini ori necreºtini. Aceastã Judeca-
tã va da veºnicã hotãrâre atât pentru soarta oamenilor, cât
ºi pentru cea a îngerilor cãzuþi, pe care Dumnezeu „i-a þinut
la pãstrare… spre judecata zilei celei mari” (Iuda 1, 6).
Judecãtorul lumii va fi Însuºi Domnul Iisus Hristos. El -
Cel Care a adus Vestea cea Bunã2 a Legii lui Dumnezeu ºi a
împlinit-o desãvârºit, Care S-a dat pe Sine, luând chip de rob
în dumnezeiasca S-a deºertare ºi a rãscumpãrat neamul o-
menesc prin suferinþele ºi moartea Sa (Filipeni 2, 6-11). Se
va arãta în toatã slava mãreþiei Sale dumnezeieºti ºi-i va ju-
deca pe toþi oamenii. Domnul, Care cunoaºte toate tainele
inimilor oamenilor, va judeca nu doar faptele pe care le-am
sãvârºit în vremea vieþii noastre pãmânteºti, ci ºi cuvintele
ºi cugetele, intenþiile ºi doririle noastre. Toate cugetele noas-
tre cele mai tainice se vor da atunci la ivealã ºi se vor desco-
peri. Judecata va fi dreaptã ºi nemitarnicã: Domnul îi va rãs-
plãti pe fiecare dupã faptele lui. Unora le va spune: „Veniþi,
binecuvântaþii Pãrintelui meu, moºteniþi Împãrãþia cea gãti-
tã vouã de la întemeierea lumii” (Mt. 25, 34)alþii vor auzi a-
ceastã cumplitã osândã: „Duceþi-vã de la Mine, blestemaþilor,
în focul cel veºnic care este gãtit diavolului ºi îngerilor lui”
(Mt. 25, 41).
Sfântul Efrem Sirul ne spune cã atunci „toatã omenirea
se va gãsi între Împãrãþie ºi osândire, între viaþã ºi moarte,
între bucurie ºi strâmtorare, ºi toþi vor sta înaintea divanu-
lui de judecatã, cãutând în jos ºi neîndrãznind sã-ºi ridice
ochii. Toþi vor fi întrebaþi ºi aspru judecaþi – ºi mai cu seamã
noi, cei care am vieþuit în nepãsare – ºi vãzând toate acestea,
vor începe sã cugete asupra tuturor faptelor lor. Fiecare per-
soanã va vedea tot ce a fãcut, rãu ori bine. Toþi cei ale cãror
sãvârºiri sunt bune, se vor apropia cu veselie de divan, întru
nãdejdea dobândirii cununii.
Cel care va avea pe conºtiinþã pãcate grave ºi va fi pãrãsit
viaþa aceasta fãrã sã se pocãiascã se va amãrî nespus când va
vedea pãcatele sale stându-i înainte, prihãnindu-l ºi osân-
dindu-l. Unul ca acesta îºi va spune: <De ce, miºelul de mine,
nu m-am luptat cu ele, ci mi-am pierdut vremea jucându-mã
ºi astfel am ajuns o jucãrie?3… De ce nu m-am pocãit înaintea
Celui Care a ridicat pãcatul lumii, ci mi-am petrecut viaþa în
minciunã?… Ce sã mã fac acum? Vremea de pocãinþã a
trecut>.
Pe când vor cugeta la acestea întru sine, se va auzi glasul cu-
tremurãtor al Judecãtorului, Care va glãsui: <Arãtaþi-vã fap-
tele ºi primiþi-vã rãsplata>. În vremea aceea toate cinurile
omenirii vor ieºi înainte, spre a aduce închinare Domnului.
Atunci ocârmuitorii, înþelepþii ºi bogaþii vor tremura de fri-
cã, pentru cã a venit ceasul în care faptele fiecãruia se vor fa-
ce cunoscute atât Îngerilor cât ºi oamenilor ºi fiecare va cu-
lege ce a semãnat…
Dupã ce toate stãpânirile ºi domniile au fost desfiinþate,
fiecare a fost judecat înaintea oamenilor ºi toþi vrãjmaºii lui
Dumnezeu au fost puºi sub picioarele Lui (I Cor. 15, 24-28),
mai apoi, la sfârºit, dupã cum Domnul a spus: <îi va despãrþi
pe dânºii unul de altul precum desparte pãstorul oile de ca-
pre; ºi va pune oile de-a dreapta sa, iar caprele de-a stânga>
(Mt. 25, 32-33). Atunci pãrinþii vor fi despãrþiþi de copii, taþii
de fii, mamele de fiice, prietenii ºi rudele unii de alþii. Atunci
soþii fãrã credincioºie, care nu ºi-au pãzit patul neîntinat, vor
fi despãrþiþi. Însã multe le voi acoperi cu tãcerea în descrie-
rea mea, cãci teama mã opreºte sã vi le grãiesc pe acestea”4 .
Fericirea cea veºnicã ºi chinul cel veºnic
Dupã ce la Judecata cea de obºte se va da sentinþa
ultimã ºi hotãrâtoare, va începe fericirea veºnicã a drepþilor
în Împãrãþia cerurilor, precum ºi chinurile veºnice ale pãcã-

toºilor în iad (Luca 16, 23) - un loc a toatã mâhnirea, suferin-
þa ºi osânda, unde nu e decât neorânduialã, groazã ºi tulbu-
rare, unde nu se poate gãsi nici o bucurie, de nici un fel ºi
nici cea mai micã nãdejde de uºurare (Marcu 9, 44; 46; 48).
Despãrþirea veºnicã de Dumnezeu ºi lipsirea de toate daruri-
le Sale, mustrãrile îngrozitoare ale conºtiinþei, necinstea ºi
veºnica ruºine, prihãnirile, batjocura ºi blestemul din par-
tea celor care au fost atraºi în pãcat de cei osândiþi, nãpusti-
rile dracilor care sãlãºluiesc dimpreunã cu toþi cei osândiþi –
toate acestea vor pricinui „scrâºnirea dinþilor” despre care
Însuºi Mântuitorul grãieºte (Matei 22, 13).
Pentru cei drepþi, dimpotrivã, se gãteºte o mare rãsplã-
tire. Ei vor fi duºi în locul cel mai desãvârºit ºi mai frumos,
care e numit în Sfânta Scripturã „Rai” (Lc. 23, 43), „Ceruri”
(Mt. 6, 9) ºi „Împãrãþia Cerurilor (Mt. 5, 3). Aici drepþii se vor
bucura de vederea nemijlocitã a lui Dumnezeu, vãzându-L
„faþã cãtre faþã” (I Cor. 13, 12). Aceasta însemnã cã slava ºi
mãreþia lui Domnului vor deveni apropiate celor drepþi; în
Dumnezeu vor vedea tot ce e mai mãreþ, înalt, sfânt ºi desã-
vârºit, ºi vor primi în chip nemijlocit întru ei însuºi înrâuri-
rea mãreþiei lui Dumnezeu ºi a Fiului lui Dumnezeu. În a-
ceastã contemplare vor gãsi împlinire ºi mulþumire deplinã
pentru minte, voinþã ºi inimã ºi un izvor nesecat de desfãta-
re ºi fericire nepieritoare; veselia nemãrginitã ºi bucuria veº-
nicã le vor fi moºtenirea. Contemplându-l pe Dumnezeu, cei
drepþi vor vedea lumea întreagã întru adevãratul ei chip,
vor pãtrunde taina mântuirii noastre ºi se vor bucura de pli-
nãtatea ºi desãvârºirea cunoºtinþei dumnezeieºti, dupã cum
spune Apostolul: „Acum vedem ca prin oglindã, în ghiciturã,
iar atunci faþã cãtre faþã; acum cunosc în parte, iar atunci voi
cunoaºte deplin, precum am fost cunoscut ºi eu” (I Cor. 13,
12). Iubiþi fiind de Dumnezeu, ei înºiºi vor ajunge sã-L iu-
beascã pe Dumnezeu cu preasfântã dragoste. Drepþii din
Ceruri vor fi „ca îngerii” lui Dumnezeu (Mc. 12, 25). Atunci
miliardele de Îngeri îi vor primi în mijlocul lor pe oameni ca
pe fraþi ºi vor împãrtãºi cu ei simþãmintele lor de dragoste ºi
de recunoºtinþã faþã de Dumnezeu (Evrei 12, 22-23). Întru
acelaºi chip fiecare drept va fi unit cu toþi Sfinþii într-o
strânsã ºi de nedesfãcut legãturã a dragostei (Mt. 8, 11). Toþi
dimpreunã vor întregi „turma” lui Hristos (Ioan 10, 16), ob-
ºtea cea una [acelor ce au dobândit înfierea5], unitã prin
dragoste curatã (Ioan 17, 21].
Schingiuitorii cei cumpliþi ai neamului omenesc, duhu-
rile rãutãþii care au dus oamenii la moarte ºi iad, îºi vor pri-
mi la Judecatã rãsplãtirea fiindcã au ucis6, în chipul cel mai
chinuitor, fiecare persoanã în parte. Ele au îmbiat cupa cu o-
travã ucigãtoare atât pruncului celui nevinovat, cât ºi bãtrâ-
nului încununat de virtuþi, astfel încât, dupã moartea acesto-
ra, sã poatã câºtiga stãpânire peste sufletele lor ºi sã le aibã
drept trofee în rãzboiul lor cu Dumnezeu. Însã izbânda dra-
cilor nu este veºnicã. [„Moartea a fost înghiþitã de biruinþã].
Unde îþi este, moarte, biruinþa ta? Unde îþi este, moarte,
boldul tãu?” (I Cor. 15, 54-55). Sfântul Ioan ne spune cã
„moartea ºi iadul i-au dat pe morþi dintr-însele”. Ce se va în-
tâmpla apoi? „ªi moartea ºi iadul au fost aruncate în iezerul
cel de foc” (Apoc. 20, 13-14)7.
Vãzãtorul Tainelor grãieºte cã a auzit „glas mare din Cer zi-
când: Iatã, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii ºi el va sãlãº-
lui cu ei ºi ei vor fi poporul lui ºi Însuºi Dumnezeu va fi cu ei”
(Apoc. 21, 3)
Cel Ce locuieºte întru lumina cea neapropiatã va teme-
lui un sãlaº întru cele înalte, unde va sãlãºlui împreunã cu
Pagina 21
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
oamenii. Odinioarã, Se descoperise pe Sine „ca prin oglindã,
în ghiciturã” (I Cor. 13, 12), adicã nedesluºit, greu de desci-
frat ºi foarte stins. Numai glasul lãuntric al inimii mãrturisea
uneori cã El era cu noi, aici în bisericã, în Sfintele Taine ale
credinþei, nãdejdii ºi dragostei cãtre El, întru biruinþa asu-
pra noastrã înºine ºi în rãzboiul cu pãcatul. Însã acolo, pe
muntele cel sfânt, în cortul cel ceresc, a cãrui înfãþiºare va fi
în stare sã ºteargã toate lacrimile ºi sã umple inima cu o bu-
curie pânã atunci neºtiutã, prin contemplarea frumuseþii ne-
pãmânteºti a firii desãvârºite a raiului ceresc, acolo cei feri-
ciþi nu-L vor vedea pe Dumnezeu în chipuri nedesluºite, cu
faþã cãtre faþã. O singurã vedere a florilor cereºti - dupã cum,
potrivit Tradiþiei, s-a petrecut la înmormântarea Maicii lui
Dumnezeu -, umple de nespusã mângâiere. Sunetele cuvin-
telor ºi imnelor cereºti sunt atât de minunate ºi veselitoare,
încât este cu neputinþã sã asemenea o astfel de armonie cu
sunetele muzicii pãmânteºti, chiar dacã aceasta e cântatã în
cel mai minunat chip cu putinþã. Sfântul Pavel, care oare-
când a fost rãpit la Cer, dã mãrturie pentru aceasta (II Cor.
12, 2-4)8. Oare ce trebuie sã cuprindã o inimã mulþumitoare
atunci când Îl vede pe Mântuitorul Însuºi ºi nu va fi nicioda-
tã despãrþitã de cei fericiþi care înseteazã sã-L contemple faþã
cãtre faþã? Atunci se vor împlini cele ce s-au spus mai înainte:
„ªi va ºterge Dumnezeu orice lacrimã din ochii lor ºi moarte
nu va mai fi, nici plângere, nici strigare, nici durere nu va
mai fi, cãci cele dintâi au trecut” (Apoc. 21, 4).
SFÂRªIT
Bibliografie: Apostazia ºi Antihristul dupã învãþãturile
Sfinþilor Pãrinþi, Ed. Fundaþia Sfinþii Martiri Brâncoveni,
Constanþa, 2008, pp. 51-84.
1 Compară cu Faptele Apostolilor 24, 25; II Tesaloniceni
1, 7-10; I Petru 4,5; II Petru 2,4.
2 Cuvântul Evanghelie are înţelesul de Veste Bună, Bună-
vestire.
3 Adică „mi-am pierdut vremea jucându-mă cu veşnicia
mea şi astfel am ajuns o jucărie a dracilor”.
4 Fragment din Cuvântarea la cinstita şi de viaţă-făcătoa-
rea Cruce şi la a Doua Venire a Domnului, a Sfântului
Efrem Sirul (în limba rusă).
5 „Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru
Iisus Hristos, Cel Ce întru Hristos ne-a binecuvântat pe
noi în Ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească;
precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii,
ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, mai înainte
rânduindu-ne în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin
Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale, spre lauda
slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi prin Fiul Său
Cel iubit” (Efeseni 1, 3-6).
6 Diavolul „dintru început a fost ucigător de oameni şi nu
a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el.
Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este
mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44).
7 „Şi marea a dat pe morţii cei din ea, şi moartea şi iadul
au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după fap-
tele sale. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de
foc. Aceasta este moartea de a doua: iezerul cel de foc”
(Apoc. 20, 13-14).
8 „Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani -
fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu
ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea Cer. Şi-l
ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie afară de trup, nu
ştiu, Dumnezeu ştie - că a fost răpit în rai şi a auzit cuvin-
te de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască”
(II Cor. 12, 2-4).
 Pagina 22

Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010

MINUNILE MAICII DOMNULUI

Pentru sfânta icoanã a Preasfintei Stãpânei noastre
Nãscãtoare de Dumnezeu ºi pururea Fecioarei Maria,
ce s-a aflat în scrisorile sfintei Mitropolii a Moldovei, scrisã de Prea Sfinþitul
Gheorghe, Mitropolitul Moldovei, la anul 1723

Î
nºtiinþare facem pentru obiceiul pãmântului Moldo-
vei, cã întâmplându-se aici Domnul, mãria sa Ale-
xandru voievod ºi mitropolit Prea Sfinþitul Kir Iosif,
care a fost ºi la soborul al optulea, ºi cu pãrintele ieromonah
Gheorghe Þamblac, fiind mare bogoslov (ce s-a sãvârºit la
Moscova).
Înaintea acelui sobor fiind la Constantinopol împãratul
creºtinesc Manuel Paleologu, iar fiul lui Ioan1 Paleologu era
la Viena, fiindcã era ginere cezarului de la Viena. Iar la vre-
mea bãtrâneþilor lui Manuel Paleologu a trimis la Viena, la
fiul sãu Ioan, chemându-l sã meargã la Constantinopol sã fie
împãrat în locul lui Manuel, tatãl sãu. Deci mergând sã trea-
cã la Constantinopol, a venit pe la Þara Moldovei ºi a ieºit în-
tru întâmpinarea lui fericitul Alexandru voievod, cu tot se-
natul. Asemenea ºi Prea Sfinþitul mitropolit Kir Iosif, cu tot
clerul bisericesc, dupã cum se cuvine unui împãrat creºti-
nesc ºi l-a petrecut pânã la Cetatea Chilia, la Dunãre. Iar îm-
pãratul Ioan Paleologu vãzând aceastã þarã ºi popor înþelept
ºi dreptcredincios, ºi arhiereu ºi cler învãþat ºi împodobit cu
toate obiceiurile creºtineºti ale Bisericii Constantinopolului,
zicând, cum cã þarã ca aceasta, cu toate darurile ºi rodurile
pãmântului, ºi obiceiurile ºi înþelepciunea, ºi iubirea de strã-
ini nicãieri nu a vãzut, nici nu a auzit sã fie.
ªi întrebând pe Alexandru voievod la care împãrãþie este su-
pus, Mãria sa a rãspuns cã îºi stãpâneºte þara cu sabia despre
toþi megieºii ºi despre toþi neprietenii. ªi întrebând ºi pe
Prea Sfinþitul mitropolit Kir Iosif la care Patriarhie este su-
pus, Prea sfinþia sa a rãspuns cum cã este supus scaunului de
la Ohrida. ªi i-a fãgãduit luminatul împãrat cum cã dacã va
merge la Constantinopol, va face Moldova ca Ohrida ºi ca Ci-
prul, adicã sã fie nesupuse ºi neplecate nici unei eparhii. ªi
mergând la Constantinopol a luat împãrãþia. Iar Manuel îm-
pãratul, tatãl lui Ioan, s-a cãlugãrit. ªi strângând sobor cu pa-
tru patriarhi ºi cu toþi mitropoliþii a ridicat mitropolia de sub
ascultarea Ohridei ºi a aºezat-o sã fie ca un patriarh; precum
este Ohrida ºi Cipru, aºa ºi Moldova. ªi acele soborniceºti
cãrþi le-a trimis de la Constantinopul la Alexandru voievod
ºi la Prea Sfinþitul Kir Iosif. ªi a fost la mânãstirea Neamþului,
pe care eu smeritul Gheorghe, cu mila lui Dumnezeu Mitro-
politul Moldovei mãrturisesc cu jurãmânt cã le-am vãzut cu
ochii mei ºi au fost la mânãstirea Neamþului, acele împãrã-
teºti scrisori, pânã la stricarea ºi risipirea þãrii ce s-a întâm-
plat în domnia lui Dumitraºc voievod.
Iarã acele soborniceºti cãrþi erau scrise pe pergament,
cu pecete pajurã împãrãteascã de argint ºi cu iscãliturile pa-
triarhilor ºi a câtorva arhierei. ªi dimpreunã cu aceste mai
sus pomenite a trimis împãratul Ioan Paleologu, fericitului
Alexandru voievod coroanã împãrãteascã ºi alungidã, care
port l-au þinut toþi domnii pânã la domnia lui Alexandru vo-
ievod Lãpuºneanu. ªi a mai trimis împãratul Ioan Paleologu
dar Prea Sfântului Pãrinte Kir Iosif mitropolitul o sfântã i-
coanã fãcãtoare de minuni, cu douã feþe, pe o parte Prea-
sfânta Curata Nãscãtoare de Dumnezeu ºi de cealaltã parte
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care pânã astãzi se aflã la
Mânãstirea Neamþului. ªi dimpreunã a trimis ºi mitrã ºi
scaun, cãci mai înainte mitropoliþii Moldovei slujeau Sfânta
Liturghie numai cu felon. Iar maica împãratului Ioan Paleo-
logu, cãreia îi era numele Ana, împãrãteasa lui Manuel ºi
Mãria sa, încã a mai trimis darul Anei, doamnei fericitului
Alexandru voievod, o sfântã icoanã cu Sf. Ana, maica Preacu-
ratei Stãpânei noastre Nãscãtoare de Dumnezeu, ºi aceasta
fãcãtoare de minuni, ferecatã ºi împodobitã cu cheltuialã
împãrãteascã. Iar Mãria sa împãrãteasa, a trimis-o dar Mâ-
nãstirii Bistriþa, ctitorie a fericitului Alexandru voievod ºi a
doamne sale Ana.
Iar aceastã sfântã icoanã, cu Sf. Ana, la vreme de ne-
ploaie scoþându-se cu Litie afarã din mãnãstire, îndatã
ploua, dacã nu peste tot, mãcar cât þinea hotarul mãnãstirii
negreºit ploua.
Iar în zilele lui Stefan Gheorghe voievod s-a întâmplat
de a mers la Mânãstirea Neamþului ºi Nicolae Gramaticul,
fratele lui Postolache Milcu, cãruia i-a tãiat nasul ªtefan vo-
ievod, fiul lui Vasile voievod, care a tãlmãcit ºi Biblia din
limba elineascã pe limba româneascã, când a fost la Con-
stantinopol Capichihaia lui Grigore voievod, domnul Þãrii
Româneºti. Pe care izvod l-a dar ºi în tipar ªerban voievod
Cantacuzino, domnul Þãrii Româneºti. ªi acel Nicolae Grã-
mãticul a citit acele hrisoave împãrãteºti ºi patriarheºti care
scriau despre sfânta icoanã de la Mânãstirea Neamþului cã
este fãcãtoare de minuni. Asemenea ºi pentru Sf. Ana de la
Mânãstirea Bistriþa.
Iar Mitropolia Moldovei nu este supusã nici unui patriarh,
precum aratã Sfânta Pravilã cea mare la fila 402 ºi 403. Iar

de zic românii din Þara Româneascã,
cum cã ei nu ºtiu de unde au luat mol-
dovenii putere, de nu se pleacã nici O-
hridei, nici Constantinopolului, noi
spunem cã ºtim. ªi aceastã istorie am
scris-o eu, Gheorghe smeritul, Mitro-
polit al Moldovei, cu mâna mea.
Iar când a fost Nicolae Grãmãticul
la Mânãstirea Neamþului de a tãlmãcit
istoria aceasta de pe hrisoave împãrã-
teºti ºi patriarheºti, în zilele lui ªtefan
Gheorghe voievod, erau anii de la
Hristos 1655, februarie 17, iar pânã la
bãtrânul Alexandru voievod erau
1401.
(Minunile Maicii Domnului, tipãritã
întâia datã în româneºte la anul 1820
la Mânãstirea Neamþ, apoi retipãritã la
anii 1924 ºi 1990 tot la Mân. Neamþ,
pag. 233-236)
1 În unele izvoare este pus în mod
greşit numele Andronic, însă numele
fiului lui Manuel Paleologu a fost Ioan
(acesta a fost şi împărat). Deşi alt fiu
a avut cu numele Andronic şi un frate
care era orbit de tatăl lor Ioan Paleo-
logu, ginerele lui Ioan Cantacuzino.
Deci şi din ani se cunoaşte că Ioan
Paleologu a fost acela care şi la de-
şarta adunare de la Florenţa a fost,
precum se pomeneşte şi de Iosif mi-
tropolitul, care şi el după aceea a fost
la Florenţa. Deci cu greşeală s-a nu-
mit Andronic în loc de Ioan. Căci
Andronic, fiul lui Manuel, nu a fost
împărat, ci numai despot al Tesaloni-
cului, pe care şi vânzându-l veneţie-
nilor, s-a dus în Muntele Athos şi a
primit îngerescul chip. Acolo a primit
numele de Acachie, unde a şi murit,
îngropându-se la Mânăstirea Panto-
cratorului.
Iar Ioan Paleologu a trecut prin Mol-
dova, precum arată şi Gheorghe
Franţi; că a scris tatălui său, Manuel
Paleologu, din ţara ungurească de i-a
trimis corăbii la Cetatea Chilia la Du-
năre, de unde l-a adus la Constanti-
nopol, unde după puţin, murind tatăl
său, a ajuns împărat. Şi a cinstit pe
Alexandru voievod cu numele de
despot şi cu coroană crăiască, după
cum arată şi Dimitrie Cantemir voie-
vod, în cartea sa la fila 109.
Publicaţie editată cu binecuvântarea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii
Puteţi expedia scrisorile dvs. pe adresa: Asociaţia “Ţara Dornelor” CP - 4, O.P. Vatra Dornei; Cod 725700; jud.
Suceava sau e-mail: tdaronet@yahoo.com; Tel. 0741/ 262026
Răspunderea pentru conţinutul articolelor revine semnatarilor acestora. De asemenea şi în cazul opiniilor
Pagina 23
Nr. 2 (32)
Anul mântuirii 2010
O CART E PE NT RU SU FLE TU L T ÃU
Cuvinte vii
D e ce Cuvinte vii? Poate pentru
cã „într-un veac în care înþelepciunea
cea mincinoasã a acestei lumi a de-
venit dreptar de viaþã”, chiar ºi pen-
tru unii dintre creºtini, este nevoie
ca un slujitor al lui Hristos, unul ce a
purtat pe trupul sãu „rãnile Domnu-
lui” sã vorbeascã altfel oamenilor, cu
cuvinte care sã zguduie conºtiinþele
amorþite.
ªi Pãrintele Gheorghe a fãcut-o
din plin! ªi ce dovadã mai bunã pu-
tem avea cã acesta a deranjat cu cu-
vântul viu ºi lucrãtor decât aceea cã
rostind cele „7 cuvinte cãtre tineri”,
în anii comunismului, a fost prigonit,
arestat ºi gonit din þarã?
Probabil la acestea se vor fi gân-
dit ºi Pãrintele Amfilohie ºi maicile
de la Mânãstirea Diaconeºti când au
adunat în prezentul volum Mãrturii
despre viaþa duhovniceascã, în partea întâi a cãrþii; apoi, în partea a doua
cuvintele Pãrintelui despre Biserica ºi ispitele veacului, pentru a continua,
în cea a treia, cu România creºtinã ºi martirã; iar încheierea s-a fãcut - cum
se putea altfel? - cu Cuvinte de sãrbãtoare.
Sunt „Cuvinte vii” pentru cã Pãrintele singur mãrturiseºte: N-am ur-
mãrit sã fac niºte predici teologice, ci am vrut sã intru în inima voastrã,
ºi urechile, ºi mintea, pentru învãþãtura lui Hristos. Nu atât predica Lui,
cât faptele lui Hristos. Ce a fãcut, cum a trãit ºi a murit pentru ceea ce a
spus… S. A.
Dumnezeu este prezent în noi
„ Când eram în închisoare ne întrebam unii pe alþii: de ce atâta suferin-
þã, de ce noi? ªi dupã ce am ieºit din închisoare am purtat în mine acest semn
al durerii care parcã îmi marcase toatã viaþa. Dupã a doua închisoare am ple-
cat în Occident, am ajuns la o mãnãstire ºi în bibliotecã am gãsit, între mai
multe cãrþi, o cãrticicã micã cu cugetãri creºtine, cu apoftegme. Am deschis-o
la întâmplare la un loc dintr-o paginã unde am vãzut o cugetare a lui Paul
Claudel, un scriitor celebru francez. El zicea aºa: „Dumnezeu nu a venit în
lume pentru a eradica suferinþa, Dumnezeu nu a venit în lume nici mã-
car ca sã o explice. Dumnezeu a venit în lume ca sã umple suferinþa uma-
nã cu prezenþa Lui”. Aþi auzit? Sã umple suferinþa umanã cu prezenþa Lui! ªi
atunci am înþeles cã în momentele când plângeam, sau când ne revoltam, sau
când strigam „Doamne ce faci cu noi?”…”, El era în noi mai mult decât în toþi
ceilalþi, cu toate pãcatele noastre, cu neputinþele noastre. El umplea suferinþa
noastrã cu prezenþa lui ”.
Preot Gheorghe Calciu
COPY LIBER
exprimate pe internet