5.

Contabilitatea capitalului propriu

Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă în activele companiei după scăderea

datoriilor.

În componenţa capitalului propriu sunt incluse:

 capitalul statutar;
 capitalul suplimentar;
 rezervele;
 profitul nerepartizat;
 capitalul secundar.

Capitalul statutar reprezintă valoarea aporturilor proprietarilor companiei la patrimoniul

acesteia depuse în contul achitării acţiunilor pentru asigurarea activităţii statutare a companiei.

Mărimea aporturilor fondatorilor la capitalul statutar al companiei, la crearea acesteia, este

determinată de actele de constituire (Anexa 3.1) În acest caz aporturile la capitalul statutar
pot fi:

- mijloace băneşti;

- hârtii de valoare plătite în întregime;

- alte bunuri, inclusiv drepturile patrimoniale sau altă natură care au valoarea bănească.

Pentru generalizarea informaţiei privind situaţia şi mişcarea capitalului statutar este

destinat contul de pasiv 311 „Capital statutar” .La formarea capitalului statutar în contul 311
se fac înscrieri numai după înregistrarea de stat a companiei în modul stabilit de legislaţie.

Capitalul nevărsat reprezintă datoriile fondatorilor aferente aporturilor la capitalul

statutar. Pentru evidenţa datoriilor fondatorilor aferente aporturilor la capitalul statutar este
destinat contul de activ 313 „Capital nevărsat”.

Contabilitatea capitalului nevărsat prevede reflectarea în conturi a următoarelor

formule contabile după înregistrarea de stat a companiei în mărimea cotei neachitate de
fondatori aferente aporturilor la capitalul statutar:

Debit 313 „Capital nevărsat”

Credit 311 „Capital statutar”

Capitalul suplimentar: Dacă acţiunile societăţii pe acţiuni sunt plasate la subscriptori

la preţul care depăşeşte valoarea nominală a acestora, suma diferenţei între preţul de vânzare
şi valoarea nominală se consideră capital suplimentar. Pentru generalizarea informaţiei
privind capitalul suplimentar este destinat contul de pasiv 312 „Capital suplimentar”. În acest
cont deasemenea sunt reflecate diferenţele de curs valutar aferente decontărilor cu fondatorii
în valută străină.

Capitalul retras reprezintă valoarea acţiunilor proprii răscumpărate de la acţionari,

precum şi valoarea cotelor de participaţie, răscumpărate de la asociaţii săi.

Operaţiunele economice în urma cărora la companie se formează capital retras se efectuează

în diverse scopuri. Astfel, răscumărarea acţiunilor proprii poate fe efectuată în vederea:

- micşorării capitalului statutar prin intermediul anulării acţiunilor răscumpărate;

- revânzării ulterioare a acţiunilor la un preţ mai mare;

- majorării normei profilului la o acţiune şi a creşterii cursului acţiunilor, etc.

În conformitate cu Normele metodologice de utilizare, de societate de la acţionari se

contabilizează la valoarea de procurare a acestora, dar nu la valoarea nominală. În
contabilitate se întocmeşte următoarea formula contabilă:

Debit 314 „Capital retras”

Credit 241 „Casa”

Credit 242 „Cont de decontare”

În cazul anulării acţuinilor răscumpărate la valoarea nominală se întocmeşte formula

contabilă:

Debit 311 „Capital statutar”

Credit 314 „Capital retras”

Contabilitatea rezervelor: În condiţiile economiei de piaţă o mare importanţă are

constituirea capitalului de rezervă al companiei, care este tratat ca o măsură de precauţie
rezonabilă pentru înlăturarea riscurilor desfăşurării normale a activităţii financiare şi de
producţie.

În ansamblu capitalul de rezervă al companiei se divizează în trei categorii, pentru

contabilizarea fiecăreia fiind destinate conturi distincte din grupa 32 ”Rezerve” :

321 „Rezerve stabilite de legislaţie”

322 „Rezerve prevăzute de statut

323 „Alte rezerve”

 Formarea rezervelor este reflectată în contabilitate în debitul contului sursei respective
şi în creditul contului de evidenţă a rezervelor. Astfel, la suma defalcărilor din profit în
rezervele prevăzute de legislaţie se întocmeşte următoarea formulă contabilă:

Debit 332 „Profit nerepartizat”

Credit 323 „Alte rezerve”

Profitul (pierderea) net reprezintă rezultatul financiar al perioadei de gestiune după

impozitare. Suma profitului (pierderii) net al anului de gestiune se determină în contul 351
„Rezultatul financiar total”. La finele anului în acest cont se trec veniturile şi cheltuielile
acumulate pe toate felurile de activităţi. Tot aici se determină rezultatul financiar contabil
(profit sau pierderea) până la impozitare.

Soldul contului 333 reprezintă suma profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) al anului de
gestiune, rămase la dispoziţia companiei.

Profitul nerepartizat reprezintă o parte din capitalul propriu care nu a fost utilizată sau
repartizată între proprietarii companiei sub formă de dividende sau venituri din participaţii.
Utilizarea profitului nerepartizat (acoperirea pierderii) al anilor precedenţi ca şi a profitului
net (pierderii) al perioadei de gestiune se efectuează şi se reflectă în contabilitate numai în
baza deciziei adunării generale a proprietarilor întreprinderii.

Capitalul secundar reprezintă o parte componentă a capitalului propriu şi, la rândul

său, cuprinde diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung ale companiei şi subvenţiile
de stat.

Pentru evidenţa diferenţelor din reeveluare este destinat contul de pasiv 341 „Diferenţele din
reevaluarea acivelor pe termen lung”, în al cărui credit se reflectă conturile de reevaluare a
activelor pe termen lung, iar în debit – sumele reducerilor din reevaluare.

Subvenţiile reprezintă asistenţa acordată întreprinderii de Guvern sau de alte organe de

stat, respectându-se anumite condiţii legate de activitatea de producţie şi financiară a
acesteia.Astfel, soldul creditor al contului 342 „Subvenţii pentru întreprinderile de stat”
reprezintă soldul subvenţiilor primite, neutilizate la finele perioadei de gestiune şi se include
în componenţa capitalului propriu al întreprinderii de stat. Subvenţiile primite de
întreprinderea nestatală nu se reflectă în componenţa capitalului propriu, dar se consideră ca
venituri din activitatea financiară.