Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A fost odată ca niciodată…. A fost odată o iarnă albă şi strălucitoare cu puf mult aşternut
pe crengi, pe pământ şi pe case.
2
- Cum te cheamă şi de ce sări atât de voios?
- Sunt Veveriţa-pui şi sar de nerăbdare, în aşteptarea Soarelui cald.
Cei cinci oameni de zăpadă s-au pornit la drum. Mergeau greoi şi supăraţi. Şi iată că de
după o moviliţă , zăriră răsărind două urechi lungi şi ciudat de tremurătoare.
- Văleu, să ştiţi că acesta-i Soarele cald ! zise băieţelul cel grăsuţ şi ceilalţi se opriră
înspăimântaţi.
- Nu vă apropiaţi de el - rosti cel mai voinic dintre ei., să nu vi se întâmple vreun rău.
Lăsaţi-mă pe mine….
- Măria Ta, rosti el, cu băgare de seamă. Suntem o familie de oameni de zăpadă. Ieşi
rogu-te de după moviliţă că avem să-ţi spunem ceva…
Dacă aveţi ceva de spus, veniţi voi încoace, se auzi o voce slabă.
SE DESCOPERA PLANSA CU IEPURASUL!
- Acesta-i Iepuraşul !
- Dar de ce te-ai pitit(ascuns) de după deal?
- Nu m-am pitit, răspunse Iepuraşul – scormonesc zăpada!
să caut mancare căci nu mai pot de foame. Iepuraşul se opreste din lucru si sta de vorba cu oamenii
de zapada-urmeaza cerinta..................(se rezolva a treia fisa de pe flipchard) Multumesc, copii!
mult . Oof, că dacă nu vine Soarele cald mai repede mă prăpădesc până mâine în amurg…
Oamenii noştri de zăpadă au mai mers puţin şi deodată au auzit glasurile arborilor ce se
văitau care mai de care:
-Crengile mele sunt prea împovărate de zăpadă. Or să se rupă ! O să pierim cu toţii!
Primăvară, Soare cald, veniţi mai repede….!
Oamenii noştri de zăpadă s-au oprit câteva clipe din drum. Erau tare îngânduraţi. Tocmai
ieşiseră din pădure şi s-au pomenit la marginea câmpului. Apoi au luat-o înapoi, de-a curmezişul pe
ogoarelor înzăpezite, spre satul de unde au plecat. Când să intre pe prima uliţă , i-a zărit o pasăre
neagră:
- Cra, cra, cra. Ia te uită cine umblă teleleu prin sat! Da de unde veniţi oameni buni?
3
- Aşa ? Aflaţi că eu sunt Cioara cea bătrână şi învăţată . Eu ştiu foarte multe, chiar şi
unde-i locuinţa Soarelui cald. Să stiţi că stă tocmai acolo, după vârful acela de munte înalt.
- Zău ?Şi cum se ajunge până la el?
- Nu poţi ajunge decât în zbor.
- Cioară dragă, se rugă atunci femeia de nea, fii bună şi du-te matale până la dânsul, că ţi-
e mai uşor. Zboară degrabă şi du-i veste din partea oamenilor de zăpadă . spune-i că moare pădurea
dacă nu vine. Pier veveriţele cele roşcovane, se prăpădesc iepuraşii urechiaţi, se sting ciocănitoarele
cele frumoase şi harnice; îngheaţă de tot mândrii copaci…. Aşa să-i spui, auzi ?
- Bine, mă duc, încuviinţă cioara.
. Si ca şi cum Soarele cald ar fi fost pe undeva pe-aproape, din ochii femeii de nea se
revărsară câteva lacrimi…de zăpadă ! Apare soarele-un(personaj deghizat), care topeste
oamenii de zapada- sau PLANSA CU SOARELE
Dimineaţa, când m-am trezit, era soare afară şi bătea parcă un vânt călduţ. Zăpada începu
să se topească. Plângeau parcă şi streşinile casei şi deodată în geamul meu bătu o cioară. Ea mi-a
povestit toate câte s-au întâmplat. Apoi au venit copiii care au construit oamenii de zapada .
- Vino să vezi, mi-au spus ei, în curtea grădiniţei au răsărit ghiocei.
Sunau din clopoţei parcă spuneau: „ A venit primăvara !”