Organizarea procesului de

învăţământ pe clase şi lecţii

Alte forme de organizare a procesului de
învăţământ
 Lecţia – delimitări conceptuale
 Tipuri de lecţii şi structura lor orientativă
 De-a lungul istoriei, sistemul de învăţământ a cunoscut
mai multe forme de organizare.
 În fazele incipiente ale educaţiei, instruirea s-a desfăşurat
individual şi selectiv.
 În secolul al XVII-lea, pedagogul ceh Jan Amos Comenius a
pus bazele sistemului de organizare a instruirii pe clase şi
lecţii care a cunoscut o răspândire rapidă în Europa şi apoi
în toate ţările lumii.
 În ţara noastră, învăţământul pe clase şi lecţii a fost
introdus prin Legea Instrucţiunii Publice din 1864.
Organizarea pe clase şi prin lecţii presupune:
 Procesul de învăţământ se realizează în colective de elevi;
 Gruparea elevilor pe clase se face în funcţie de vârstă, nivel de
dezvoltare psihică, nivel de pregătire;
 Trecerea elevilor de la un an de studiu la altul se face prin
promovare, pe baza rezultatelor obţinute;
 Conţinutul instruirii este organizat pe discipline de învăţământ,
eşalonate pe ani de studiu, prin planul de învăţământ;
 Conţinutul fiecărei discipline este prevăzut într-o programă
şcolară, pentru fiecare an de studiu, structurat pe capitole şi
subcapitole;
 Anul şcolar este împărţit în semestre, săptămâna şi ziua şcolară
se desfăşoară după un orar;
 Procesul de învăţământ se desfăşoară prin lecţii şi alte forme de
organizare în mod frontal, individual şi grupal.
 Sistemul monitorial - sfârşitul sec. XVIII, Franţa şi Anglia
( Bell, Lancaster)- un educator instruia un număr restrâns de elevi (
monitori) iar aceştia la rândul lor instruiau un grup de elevi de
regulă mai mici ( invăţare în cascadă);
 Planul Dalton – fiecare elev lucra după un program individual, în
ritmul propriu, profesorul acorda consultaţii atunci când era
solicitat; este cunoscut ca sistem al muncii didactice pe laboratoare
şi cabinete şcolare, iniţiat la începutul secolului XX, de Helen
Perkhurst în localitatea Dalton din S.U.A.
 Sistemul Winnetka – elevii sunt organizaţi pe grupe omogene,
după rezultatele obţinute la fiecare disciplină, ei puteau fi în clase
diferite la discipline diferite; îmbina activităţile comune cu cele
îndividuale, în mod echilibrat; este cunoscut ca sistemul claselor
mobile, în funcţie de aptitudini, aplicat de Charles Washburne, într-
o suburbie a oraşului Chicago-1922
 Sistemul Mannheim - sistemul claselor paralele sau
diferenţiate, s-a aplicat în 1900 de către
doctorii Kisinger şi Moses și cuprindea:
a) clase normale;
b) clase pentru deficienţi;
c) clase de recuperare;
d) clase pentru copiii dotaţi.

 Sistemul Decroly sau sistemul centrelor de interes a

fost iniţiat la începutul secolului XX de pedagogul belgian
Ovide Decroly. Activităţile erau grupate pe patru centre de interes,
în raport cu patru nevoi fundamentale: hrană, apărare înpotriva
intemperiilor, luptă împotriva primejdiilor şi nevoia de
activităţi în comun;
 Sistemul proiectelor – S.U.A. – ( J. Dewey, W. Kilpatrick) –
proiectele erau teme complexe, concepute pe baza intereselor
spontane ale elevilor, ce reuneau informaţii din diverse
domenii;

 Sistemul Dottrens a fost conceput de pedagogul elveţian

Robert Dottrens, la începutul secolului XX.
Se promova un învăţământ individualizat, bazat pe fişe de
activitate (de recuperare, de dezvoltare, de exersare, de
autoinstruire etc.).

 Activităţi pe grupe mari de elevi – Franţa – ( R. Cousinet, C.

Freinet) – promovează lucrul în echipă, pentru rezolvarea
sarcinilor didactice;
Termenul “lecţie” provine din latinescul “lectio”, derivat din
“legere”, care înseamnă a citi cu glas tare, a audia, a lectura, a
medita.
Ca formă de organizare a procesului de învăţământ, lecţia
este constituită dintr-o succesiune de etape sau secvenţe, ce
urmăreşte o serie de obiective specifice şi se desfăşoară într-o
unitate de timp în care se asigură o coordonare între activitatea
de predare şi cea de învăţare, în vederea realizării finalităţii
procesului de învăţământ (I. Nicola, 2000, p.437).
Lecţia este o entitate de învăţământ care este ceva mai
mult decât o formă sau un cadru de organizare şi funcţionare
ce trebuie bine cunoscute.(C.Cucoş, 2002,p.305)
 Lecţia – un ansamblu organizat, sistematic de activităţi
comune cadrului didactic şi elevilor, desfăşurate în vederea
realizării obiectivelor instructiv-educative;
Caracteristici:
 Structura lecţiei este diferită în funcţie de : obiectivele
urmărite, particularităţile de vârstă ale elevilor,
particularităţile colectivului de elevi, conţinutul disciplinei şi
specificul său etc;
 Există etape comune tuturor tipurilor de lecţii şi etape
specifice;
 Secvenţele lecţiei reprezintă situaţii de instruire pe care
cadrul didactic le creează în mod intenţionat, pentru a
produce o schimbare în comportamentul elevilor, cu efect de
învăţare;
 Fiecare lecţie trebuie privită ca o verigă într-o succesiune de
lecţii.
 Avantaje
 antreneaza un mare numar de
elevi;
 costuri mai mici;
 asigura formarea culturii
generale si de specialitate;
 dezvolta tehnicile de munca
intelectuala ale elevilor;
 contureaza profilul de
personalitate: intelectual,
moral, estetic, fizic,
profesional etc.;
 cultiva sentimente, atitudini,
interese, aptitudini diverse
etc.
Dezavantaje
 predomina activitatea
profesorului si pasivismul
elevilor;
 autoritarismul relatiei profesor-
elev;
 uniformizeaza demersurile
didactice
 promoveaza prea puțin
autoinstruirea si autoevaluarea;
 conexiunea inversa este dificil de
realizat la clasele cu număr mare
de elevi etc.
 consultaţii şi activităţi suplimentare de sprijinire a
elevilor cu dificultăţi de învăţare,
 activităţi de aprofundare pentru elevii cu aptitudini
speciale ( cercuri, cenacluri, ateliere),
 activităţi de informare ştiinţifică ( simpozioane,
conferinţe),
 activităţi culturale (serbări, concursuri),
 excursii şi vizite de documentare,
 drumeţii,
 activităţi de cooperare cu alte
instituţii etc.
Facilităţi de recreere oferite de şcoala noastră în regim gratuit:
Ø Biblioteca; Cantina; Cinematograf; Scoala K-mall
https://performante.ro/scoala-k-mall
Ø Patinoar; Spa; Săli /facilităţi pentru practicarea diferitelor sporturi; Cabinet medical; Cabinet de consiliere
psihologică; Cabinet stomatologic; Capelă; Parcare;
Ø Oficiu bancar; Oficiu poştal;
Ø Wi-fi ; Servicii de găzduire a animalului de companie; Transport gratuit acasă-şcoală;

Dacă răspunzi corect la primele două întrebări din Grila de admitere, la a treia vei obține punctajul maxim, fără să
fie nevoie să răspunzi!
Poţi muta data de susţinere a lucrarii scrise semestriale chiar şi în vacanţă!
Dacă promovezi la două discipline de bază, poţi urma gratuit unul dintre cursurile: aikido, muzică de film, limba
chineză!
Vino la toate cursurile la timp, pregăteşte-ţi temele în mod corespunzător şi vei primi puncte cadou la nota finală!

În şcoală se va pătrunde şi se va ieşi prin uşi poziţionate în extremitaţi; scările nu vor fi amplasate una sub
cealaltă. Pentru a pătrunde în zona scărilor, obligatoriu se va trece:
1.La parter-pe lângă sala se sport;
2.La etajul 1- pe lângă cabinetele de limbi străine etc.

Elevii vor avea la dispozie dulciuri în clase, în funcţie de protocolul nostru;

Îţi scrii proiectul la biologie şi un reprezentant al şcolii ţi-l tehnoredactează gratuit.
Alegi disciplinele pe care să le studiezi;
Alegi nivelul de studiu în cadrul unei discipline în funcţie de cunoştinţele tale anterioare;
Poţi studia individual sau poţi fi îndrumat de un profesor;
Poţi asista la prezentările cursurilor făcute de profesori calificaţi;
Cursurile de la şcoala noastră prezintă informaţie de ultim moment;
Îţi oferim garanţia reuşitei: 90% dintre elevii noşti au promovat examenul de maturitate cu note peste 7.
Proiectarea şi desfăşurarea lecţiei este o
problemă de ştiinţă, tehnică şi creaţie în
acelaşi timp.
 Lecţia este o formă importantă de organizare a
procesului de învăţământ, care se desfăşoară într-o
anumită perioadă de timp, fiind structurată pe mai multe
etape ce urmăresc atingerea finalităţilor educaţiei.
Există o multitudine de tipuri şi variante de lecţii,
acestea având însă o funcţie orientativă şi nici pe departe
nu constituie un şablon ce trebuie urmat cu stricteţe.
Rămâne la latitudinea profesorului să elaboreze cele
mai adecvate şi eficiente tipuri şi variante de lecţii, în
concordanţă cu nevoile si capacităţile elevilor.
 Identificaţi 3,4 argumente care susţin calitatea lecţiei
de principală formă de organizare a procesului de
învăţământ.
Invățământul pe clase și lecții se poate organiza atât în
manieră tradițională cât și în contextul unor alternative
educaționale cum sunt:
 Pedagogia Waldorf;
 Pedagogia Montessori;
 Pedagogia Freinet;
 Programul Step by Step;
 Planul Jena;
Sa urmarim impreuna:
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Raport+de+tara/R
esponsabili+cu+educatia/Sistemele+alternative+de+educa
tie+
1.Activitatea frontală
 Reprezintă forma de organizare în care profesorul
lucrează direct, cu întreaga clasă.
 Accentul cade pe activitatea cadrului didactic, care
dirijează şi îndrumă activitatea elevilor.
 Elevii au mai mult un rol pasiv şi există posibilităţi
foarte
reduse de diferenţiere
şi individualizare
a instruirii.
2. Activitatea pe grupe.
 Grupele sunt constituite prin divizarea colectivului clasei
in echipe de 4-6 elevi.
 Fiecare grupă îşi desfăşoară activitatea independent de
celelalte, prin cooperarea dintre membrii săi.
 Grupele pot fi: omogene sau eterogene în raport de
anumite criterii.
 Sarcina de lucru poate fi comună, identică pentru toate
grupele sau diferenţiată de la o grupă la alta.
 Condiţia esenţială a eficienţei activităţii organizate pe
grupe este iniţierea elevilor în tehnicile colaborării.
3. Activitatea individuală
 Presupune ca fiecare elev din clasă să realizeze anumite
sarcini şcolare, independent de colegii săi.
 Sarcinile de lucru pot fi, în acest caz, comune pentru toţi
elevii din clasă, diferenţiate pe categorii de elevi,
individualizate (personalizate).

 În cadrul aceleaşi lecţii, pot fi întâlnite două sau chiar trei

forme de organizare a colectivului de elevi.
 Deşi activitatea frontală predomină în practica şcolară, date
fiind dezavantajele pe care aceasta le prezintă, se impune
alternarea ei cu activitatea pe grupe şi cu cea individuală.
Moduri de Forme de Forme de
organizare a organizare a organizare a
procesului de procesului de colectivului de elevi
invatamant invatamant
Pe clase si prin lectii Lectia Activitate frontala
Sistemul monitorial Consultatii Activitate pe grupe
Planul Dalton Activitati de Activitate individuala
aprofundare
Sistemul Winnetka Vizite, excursii
Sistemul Mannheim Activitati in
parteneriat
Sistemul Decroly Concursuri
Sistemul Dottrens Simpozioane
Sistemul proiectelor Competiții
Metoda activitatii pe Serbari
grupe
 Tipul de lecţie – în raport cu sarcina didactică dominantă se
structurează următoarele tipuri de lecţii:
 lecţia de comunicare-însuşire a noilor cunoştinţe;
 lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor;
 lecţia de recapitulare şi sistematizare (consolidare) a
cunoştinţelor;
 lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare ( control şi
evaluare);
 lecţia mixtă.
 Varianta de lecţie – în cadrul fiecărui tip de lecţie putem avea
diverse variante de realizare, în raport cu variabilele procesului
de instruire.
 Gagne şi Briggs ( Principii de design ale instruirii,1977, p. 138)
scot in evidenţă următoarele ,,momente“(etape) ale lecţiei:
 captarea atentiei elevilor prin orientarea intereselor acestora;
 informarea cu privire la obiectivele de atins;
 reactualizarea şi performarea unor capacitati formate
anterior;
 prezentarea elementelor de conţinut specifice; dirijarea
învățării;
 obţinerea performantei;
 asigurarea feedback-ului;
 evaluarea performantelor obţinute;
 consolidarea retenţiei şi a capacitătii de transfer.
 Data:
 Propunător:
 Unitatea Şcolară:
 Clasa:
 Ora:
 Disciplina de învăţământ:
 Tema lecţiei:
 Tipul lecţiei:
 Competenţe specifice (din Programa școlară):
 Obiective operaţionale (concepute de profesor/propunător):
 Metode şi procede didactice:
 Mijloace de învăţământ:
 Forme de organizare:
 Bibliografie:
 Durata:
 Taxonomia – clasificarea obiectivelor dupa unul
sau mai multe criterii/principii.
ex: clasificarea ierarhică a obiectivelor (Bloom)
2 dimensiuni:
 una de conţinut ( domeniul afectiv, cognitiv,
psihomotor);
 una de diferenţiere şi ordonare a proceselor psihice
împlicate, în funcţie de gradul lor de complexitate;
Domeniul Domeniul cognitiv Domeniul afectiv
psihomotor (Bloom) (Krathwohl)
(Simpson)
EVALUARE

REACŢIE SINTEZĂ CARACTERIZARE

COMPLEXĂ
AUTOMATISM ANALIZĂ ORGANIZARE

REACŢIE DIRIJATĂ APLICARE VALORIZARE

DISPOZIŢIE ÎNŢELEGERE REACŢIE

PERCEPERE CUNOAŞTERE RECEPTARE

Trecerea de la nivelul finalităţilor macrostructurale la cel al finalităţilor
microstructurale, prin derivare;
 Specificarea criteriilor pe baza cărora un obiectiv devine operaţional.

Criterii de operaţionalizare:
a. Performanţa – nivelul de realizare al unei sarcini de învăţare, se bazează pe
respectarea a trei criterii ( R.F.Mager):
1. specificarea comportamentului final,
2.descrierea condiţiilor de realizare,
3. specificarea nivelului minim de reuşită.
Ex.: elevul trebuie să identifice, într-un interval de 5 minute, cel puţin 3
substantive din textul dat.

b. Competenţa – capacitate întelectuală ce dispune de posibilităţi multiple de

transfer şi aplicabilitate în operarea cu conţinuturi diverse; realizabilă pe
intervale mai mari de timp, accentuează caracterul formativ al procesului de
învăţământ.
 Ex.: dezvoltarea capacităţilor de analiză şi sinteză a gândirii elevilor.
nu descriu activitatea cadrului didactic, ci ceea ce trebuie să
facă în mod concret elevul,
un obiectiv cuprinde o singură sarcină didactică,
obiectivul trebuie să fie masurabil şi observabil,
obiectivele se structurează logic, pe parcursul lecţiei,
sarcinile de învăţare formulate prin obiective trebuie să fie
accesibile elevilor,
obiectivele trebuie formulate în mod concis, evitându-se
redundanţa,
obiectivele trebuie să includă şi condiţiile de realizare a
sarcinii precum şi criteriile de reuşită.
Va multumesc pentru
atentie si va urez o zi
frumoasa!