CURS I

Organele jurisdictionale ale UE

I. Notiuni introductive in Dreptul European

De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, Uniunea
Europeană are personalitate juridică și a preluat competențele conferite anterior
Comunității Europene.
Prin urmare, dreptul comunitar a devenit dreptul Uniunii Europene și include, de
asemenea, toate dispozițiile adoptate în trecut în temeiul Tratatului privind
Uniunea Europeană, în versiunea anterioară Tratatului de la Lisabona. În
prezentarea care urmează, expresia „drept comunitar" va fi utilizată atunci când
este vorba despre jurisprudența Curții de Justiție anterioară intrării în vigoare a
Tratatului de la Lisabona.

Alături de Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

(Euratom) continuă să existe. Având în vedere că, în principiu, competențele Curții
de Justiție în ceea ce privește Euratom sunt aceleași cu cele exercitate în cadrul
Uniunii Europene - și pentru claritatea prezentării - orice referire la dreptul Uniunii
va acoperi și dreptul privind Euratom.

II. Sistemul instantelor judecatoresti din UE

Sistemul instanțelor judecătorești ale Uniunii Europene (UE) este constituit pe

doua planuri:

1. Curtea de Justiție a UE- CJUE

2. Tribunalul

Aceste instanțe ale UE asigură respectarea interpretării și aplicării dreptului UE.

Astfel
 Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită uneori și Curtea Europeană
de Justiție) reprezintă cea mai înaltă autoritate judiciară a UE. Ea asigură, în
cooperare cu instanțele judecătorești ale statelor membre, aplicarea și interpretarea
unitară a dreptului Uniunii Europene. Curtea de Justiție se compune din câte un
judecător din fiecare stat membru.
 Tribunalul, componenta a CJUE, judecă în prima instanță cauzele care nu
sunt atribuite tribunalelor specializate sau direct Curții de Justiție. Tribunalul
judecă, de asemenea, căile de atac împotriva deciziilor (pronunțate în primă
instanță) de tribunalele specializate. Tribunalul se compune din cel puțin câte un
judecător din fiecare stat membru.

Instanțele judecătorești ale UE își au sediul în Luxemburg și sunt instituții

multilingve. Limba de procedură a unei cauze în fața instanței poate fi oricare din
limbile oficiale ale UE. Instanțele judecătorești ale UE trebuie să respecte
principiul multilingvismului, din cauza necesității de a comunica cu părțile în
limba de procedură și de a asigura diseminarea jurisprudenței lor în toate statele
membre.
Trebuie reținut faptul că aplicarea dreptului UE nu este doar o atribuție a
instanțelor UE: instanțele judecătorești ale statelor membre trebuie, de asemenea,
să aplice dreptul UE. Cu alte cuvinte, instanțele judecătorești ale UE și ale statelor
membre lucrează împreună pentru o aplicare și interpretare corectă și uniformă.

Observatii privind Tribunalul Functiei Publice

Pentru soluționarea litigiilor dintre UE și funcționarii săi (care au ca obiect, de

exemplu, recrutarea, cariera sau securitatea socială a acestora, a fost
înființat Tribunalul functiei publice. In 2015, ținând seama de creșterea
contenciosului și de durata excesivă de soluționare a cauzelor în fața Tribunalului
Uniunii Europene, legiuitorul Uniunii a decis să majoreze progresiv numărul
judecătorilor la Tribunalul Uniunii Europene până la 56 și să integreze
competențele Tribunalului Funcției Publice în cadrul Tribunalului. Tribunalul
Funcției Publice a fost desființat la 1 septembrie 2016.

III.CJUE- componenta a institutiilor europene

Sediul materiei
 -Tratatul privind UE
-Tratatul privind functionarea UE
- Regulamentul de procedura

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) interpretează legislația UE pentru a

se asigura că aceasta se aplică în același mod în toate țările membre și
soluționează litigiile juridice dintre guvernele naționale și instituțiile europene.
În anumite circumstanțe, Curtea poate fi sesizată de persoane fizice, întreprinderi
sau organizații care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe
care o suspectează că le-a încălcat drepturile.
Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare.
Tipuri de cauze
Cele mai frecvente tipuri de cauze sunt:

 interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale

țărilor UE sunt obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației
europene, dar există riscul ca instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în
mod diferit. Dacă o instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea sau
valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate să solicite opinia Curții de
Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și pentru a determina dacă un act
legislativ sau o practică națională este compatibilă cu dreptul UE.
 respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau
proceduri de infringement) - este vorba despre acțiuni introduse împotriva unui
guvern național care nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația
europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate de Comisia Europeană sau de altă țară din
UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a fi vinovată, ea are obligația de a
remedia situația imediat. În caz contrar, se poate introduce o a doua acțiune
împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi.
 anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat
membru, Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul
European consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile
fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze actul
respectiv.
Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al UE care
le privește în mod direct.
 garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în constatarea abținerii de
a acționa) - Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite
decizii în anumite situații. Dacă nu fac acest lucru, guvernele statelor membre,
celelalte instituții ale UE și (în anumite condiții) persoanele fizice sau
întreprinderile pot înainta o plângere Curții.
 sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau
întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de acțiune
din partea instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate introduce o acțiune
împotriva lor prin intermediul Curții.

CJUE si CEDO

Curtea de Justiție a UE nu trebuie confundată cu Curtea Europeană a Drepturilor

Omului (CEDO).
CEDO nu este o instanță a UE, ci a fost creată în cadrul Consiliului Europei prin
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, pentru a asigura
respectarea drepturilor și libertăților garantate în această convenție. Cu toate
acestea, jurisprudența dezvoltată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate
avea o influență importantă asupra dreptului UE, întrucât drepturile fundamentale
garantate în Convenția Europeană reprezintă, de asemenea, principii generale ale
dreptului UE.