UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

31 martie 2020

INFORMAȚII LA ZI SI REVISTA PRESEI

ORDONANȚA MILITARĂ nr. 5 din 30.03.2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii

COVID-19

Având în vedere dispozițiile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 priv ind regimul stării
de asediu și regimul stării de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21
ianuarie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 453/2004, cu modificările și completările
ulterioare,

Ținând seama de evaluarea realizată de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, aprobată
prin Hotărârea nr. 16 din 30.03.2020,

În temeiul art. 4 alin. (2) și (4) din Decretul Președintelui României nr.195/2020 privind instituirea stării de
urgență la nivel național, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, al
pct.1 și 4 din anexa nr. 2 la același decret și al art. 20 lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr.1/1999, cu modificările și completările ulterioare, Ministrul afacerilor interne emite următoarea Ordonanță
militară

Art.1 - (1) Se prelungește măsura suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre
Spania și din Spania către România, pentru o perioadă de 14 zile, începând cu data de 31 martie 2020 ora
18.00.

(2) Se prelungește măsura suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Italia și din
Italia către România, pentru o perioadă de 14 zile, începând cu data de 6 aprilie 2020.

(3) Măsurile prevăzute la alin. (1) și (2) nu se aplică zborurilor efectuate cu aeronave de stat, zborurilor de
transport marfă și corespondență, umanitare sau care asigură servicii medicale de urgență, precum și
aterizărilor tehnice necomerciale.

Art.2 - (1) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor este abilitat să asigure aplicarea și
respectarea prevederilor art. 1 din prezenta ordonanță militară.

(2) Nerespectarea măsurii prevăzute la art.1 atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravențională sau
penală, în conformitate cu prevederile art.27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind
regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Personalul instituției prevăzute la alin.(1) este împuternicit să constate contravenții și să aplice sancțiuni,
în conformitate cu prevederile art.29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, cu modificările și
completările ulterioare.

Art.3 - (1) Alineatele (1) și (2) ale articolului 3 din Ordonanța militară nr.4/2020 privind măsuri de prevenire a
răspândirii COVID - 19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.257 din 29 martie 2020, se
modifică și vor avea următorul cuprins:

1
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

„(1) Persoanele care părăsesc locul în care au fost carantinate, fără aprobarea autorităților competente, vor
fi obligate să reia ciclul de 14 zile de carantinare, suportând cheltuielile efectuate cu carantinarea acestora,
și vor răspunde penal conform legii.

(2) Persoanele care nu respectă condițiile izolării la locul declarat / la care au optat să efectueze izolarea și
sunt identificate în afara spațiului de izolare vor fi obligate să intre în carantină 14 zile, suportând cheltuielile
efectuate cu carantinarea acestora, și vor fi sancționate contravențional conform prevederilor Ordonanței de
urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, cu modificările și
completările ulterioare, dacă fapta nu constituie infracțiune.”

(2) Măsura se aplică începând cu data publicării prezentei ordonanțe militare în Monitorul Oficial al
României, Partea I.

Art.4 - Prevederile art. 4 din Ordonanța militară nr.4/2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID -
19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.257 din 29 martie 2020, nu se aplică:

a) piloților de aeronave și personalului navigant care zboară înspre și dinspre zone aflate sub incidența
codului „zonă GALBENĂ” sau fără risc epidemiologic;

b) piloților de aeronave și personalului navigant care zboară înspre și dinspre zone aflate sub incidența
codului „zonă ROȘIE” sau cu risc epidemiologic, care nu coboară din aeronave între zboruri, sau poartă
echipament de protecție (combinezon, mănuși, ochelari, mască), dacă între zboruri coboară din aeronavă.

Art.5 - (1) Prezenta ordonanță militară se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația de a informa publicul, prin mesaje difuzate regulat,
pentru cel puțin 2 zile de la data publicării, despre conținutul prezentei ordonanțe militare. Sursa
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/marcel-vela-si-raed-arafat-declaratie-de-presa-la-mai-1283990

Ordonanța militară 6. Carantină totală la Suceava

ORDONANȚA MILITARĂ nr. 6 din 30.03.2020 privind instituirea măsurii de carantinare

asupra municipiului Suceava, a unor comune din zona limitrofă, precum și a unei zone
de protecție asupra unor unități administrativ-teritoriale din județul Suceava

Având în vedere dispozițiile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării
de asediu și regimul stării de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21
ianuarie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 453/2004, cu modificările și completările
ulterioare,

Ținând seama de evaluarea realizată de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, aprobată
prin Hotărârea nr. 17 din 30.03.2020,
În temeiul art. 4 alin. (2) și (4) din Decretul Președintelui României nr.195/2020 privind instituirea stării de
urgență la nivel național, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, al
pct.1 și 3 din anexa nr. 2 la același decret și al art. 20 lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr.1/1999, cu modificările și completările ulterioare,

2
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

Ministrul afacerilor interne emite următoarea Ordonanță militară

Art.1 - Se instituie pe perioada stării de urgență, măsura de carantinare în municipiul Suceava și în zona
limitrofă formată din următoarele opt comune: Adâncata, Salcea, Ipotești, Bosanci, Moara, Șcheia, Pătrăuți
și Mitocu Dragomirnei.

Art.2 - Se instituie pe perioada stării de urgență o zonă de protecție, ca perimetru de siguranță în jurul
localităților carantinate, formată din toate celelalte unități teritoriale administrative din județul Suceava.

Art.3 - În zona carantinată prevăzută la art.1 este permisă intrarea, respectiv ieșirea pentru:
a) transportul de marfă, indiferent de natura acestuia, a materiilor prime și resurselor necesare desfășurării
activităților economice în zona carantinată, precum și a aprovizionării populației;
b) persoanele care nu locuiesc în zona carantinată dar care desfășoară activități economice sau în
domeniul apărării, ordinii publice, securității naționale, sanitar, situațiilor de urgență, administrației publice
locale, asistenței și protecției sociale, judiciar, serviciilor de utilitate publică, energetic, agriculturii
alimentației publice, alimentării cu apă, comunicațiilor și transporturilor.

Art.4 - Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, precum și operatorii economici din

domeniul transportului feroviar de persoane, nu vor comercializa bilete/abonamente sau alte titluri de
călătorie pentru transportul călătorilor în zona carantinată decât dacă sunt respectate dispozițiile art. 3.

Art.5 - Toate restricțiile stabilite prin ordonanțe militare precedente se aplică în mod corespunzător în
localitățile carantinate și în zona de protecție.

Art.6 - Se împuternicește Centrul Județean de Coordonare și Conducere a Intervenției Suceava (CJCCI)

pentru a stabili completări și derogări în ceea ce privește dispozițiile prevăzute la art. 3.

Art.7 - (1) În zona de protecție, organele cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității
naționale vor stabili măsuri specifice de prevenire și limitare a intrării, respectiv a ieșirii persoanelor în/din
zona de carantinare prevăzută la art. 1.
(2) În zona de protecție este interzisă deplasarea între localitățile din zonă a persoanelor ce aparțin altor
categorii socio-profesionale.
(3) Autoritățile administrației publice locale și județene vor aduce la cunoștința persoanelor din zona de
protecție obligațiile ce le revin referitoare la deplasarea și accesul în/din zona carantinată.
(4) Aplicarea măsurilor de verificare, control și acces în/dinspre zona carantinată se realizează de către
personalul structurilor Ministerului Afacerilor Interne în colaborare cu cele ale Ministerului Apărării Naționale.

Art.8 - Accesul pe aeroportul internațional „Ștefan cel Mare” Suceava este permis doar pentru zboruri
efectuate cu aeronave de stat, zborurilor de transport marfă și corespondență, umanitare sau care asigură
servicii medicale de urgență, precum și aterizărilor tehnice necomerciale.

Art.9 - Consiliul Județean Suceava împreună cu primarii și consiliile locale din unitățile administrativ-
teritoriale situate în zona de carantinare și zona de protecție vor lua măsuri de a asigura funcționarea
serviciile de protecție și asistență socială, funcționarea corespunzătoare a serviciilor de utilități publice,
precum și aprovizionarea cu alimente de bază pentru persoanele fără susținători sau altă formă de ajutor și
care nu se pot deplasa de la locuință/gospodărie.

Art.10 - Este strict interzis accesul între localități prin alte zone și căi de acces decât cele deschise circulație
publice de pe drumurile europene, naționale, județene și comunale.
3
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

Art.11 - (1) Sunt abilitate să asigure aplicarea și respectarea prevederilor prezentei ordonanțe militare:
a) Poliția Română, Jandarmeria Română și poliția locală, pentru măsurile prevăzute la art.3;
b) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, pentru măsurile prevăzute la art.4 și 8.
(2) Nerespectarea măsurilor prevăzute la art.3, 4 și 8 atrage răspunderea disciplinară, civilă,
contravențională sau penală, în conformitate cu prevederile art.27 din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr.1/1999, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Personalul instituțiilor prevăzute la alin.(1) este împuternicit să constate contravenții și să aplice
sancțiuni, în conformitate cu prevederile art.29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, cu
modificările și completările ulterioare.

Art.12 - (1) Prezenta ordonanță militară se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația de a informa publicul, prin mesaje difuzate regulat,
pentru cel puțin 2 zile de la data publicării, despre conținutul prezentei ordonanțe militare. Sursa
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/ordonanta-militara-6-carantina-totala-la-suceava-1283998

A scăzut poluarea aerului în marile oraşe europene

Filmările Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) arată că poluarea aerului din majoritatea marilor oraşe şi zone
metropolitane europene a scăzut de la luarea unor măsuri pentru a limita răspândirea noului coronavirus.
Acest lucru poate fi observat în special în Madrid şi Paris, dar şi în zona Ruhr, din Germania. La începutul
anului, imaginile din satelit au arătat rezultate similare pentru China. Acolo, emisiile de oxizi de azot din
trafic şi din fabrici au scăzut cu 30%, în unele cazuri. La fel au arătat la începutul lunii martie şi datele de
măsurare pentru nordul Italiei. Cu toate acestea, cercetătorii spun că pentru a trage concluzii corecte,
condiţiile meteorologice şi alte date meteorologice trebuie, de asemenea, să fie înregistrate şi modelate.
Doar atunci se poate arăta cu adevărat modul în care măsurile de combatere a noului coronavirus vor
afecta aerul, deoarece cantitatea de oxid de azot din aer depinde şi de starea vremii. Sursa
http://www.rador.ro/2020/03/30/a-scazut-poluarea-aerului-in-marile-orase-europene

Ziua Academiei Române, fără adunarea generală festivă. Preşedinte: Încrederea în

forţa cunoaşterii ştiinţifice şi a creaţiei spirituale trebuie să rămână nezdruncinată

Ziua Academiei Române, marcată anual pe 4 aprilie, va fi sărbătorită anul acesta fără adunarea
generală festivă şi fără porţi deschise, potrivit preşedintelui forului, Ioan-Aurel Pop, care a transmis
luni un mesaj în care a îndemnat ca oamenii să îşi păstreze „nezdruncinată” încrederea în forţa
cunoaşterii ştiinţifice şi a creaţiei spirituale. Pop propune „să celebrăm cu toţii, în sufletele noastre,
Academia, să-i conştientizăm din nou, în comunitate şi în comuniune, rolul de for suprem de consacrare a
valorilor intelectuale şi de cercetare din ţara noastră”. „Să ne gândim – cu precădere în aceste zile – la
munca şi creaţia marilor savanţi-medici din cadrul instituţiei noastre, aceia care au elaborat cele mai
eficiente medicamente, vaccinuri, remedii, tehnici şi care au vindecat, prin dăruirea şi talentul lor, milioane
de oameni şi au salvat milioane de vieţi. Să ne gândim la institutele de specialitate ale Academiei, mai ales
la cele cu profil medical, biologic, medico-farmaceutic şi la importanta lor activitate, salvatoare de multe ori,
inclusiv în aceste zile”, a mai îndemnat el. Încrederea în forţa cunoaşterii ştiinţifice şi a creaţiei spirituale
„trebuie să rămână nezdruncinată”, fiindcă omenirea a mers înainte şi a depăşit crizele numeroase prin care
a trecut datorită ştiinţei, cercetării, invenţiilor şi descoperirilor făcute de savanţi şi de creatorii de valori
intelectuale, a mai spus el. „Membrii Academiei sunt, în cea mai mare parte, persoane în vârstă, fapt pentru
care anumiţi oameni – conform unor clişee perpetuate şi augmentate în aceste zile – îi privesc (mai ales
acum, în vremuri de cumpănă) cu oarecare suspiciune, fără să înţeleagă că seniorii nu răspândesc virusul
mai mult decât alţii, ci doar mor mai mult, mai repede şi mai des decât alţii, din cauza fragilităţii vieţii lor
aproape trecute. Prezenţa părinţilor şi bunicilor în comunitate nu poate să ofere decât siguranţă, experienţă
4
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

de viaţă şi soluţii pentru astfel de nenorociri, prin care seniorii au trecut şi au ieşit cu bine la liman. Dacă
ştiinţa, înţelepciunea şi cumpătarea bătrânilor se unesc cu entuziasmul şi forţa tinerilor şi maturilor, atunci
toate provocările pot fi rezolvate întru binele omenirii şi al poporului român”. Academia Română a fost
fondată în urmă cu 154 de ani. În prezent, Academia Română are 14 secţii, acoperind domenii precum:
literatură, lingvistică, istorie, geonomie, fizică, chimie, biologie, medicină, agronomie, ştiinţe economice,
ştiinţe juridice, arte plastice şi cinematografie, ştiinţa şi tehnologia informaţiei. Sursa
https://www.news.ro/cultura-media/ziua-academiei-romane-fara-adunarea-generala-festiva-presedinte-
increderea-in-forta-cunoasterii-stiintifice-si-a-creatiei-spirituale-trebuie-sa-ramana-nezdruncinata-
1922404130442020031119319398

Muzeul Național Cotroceni – publicații online

Muzeul Național Cotroceni rămâne alături de public, venind în întâmpinarea celor care doresc să consulte
online publicațiile de artă și istorie pe care Muzeul Național Cotroceni le-a realizat în ultimii ani, prin
postarea acestora pe site-ul oficial al instituției.

Accesând linkul http://www.muzeulcotroceni.ro/proiecte/1_publicatii_online.html pot fi descărcate gratuit

titluri precum Ceremonialul la Curtea lui Carol I de Hohenzollern (1866-1914), Istoria Cotrocenilor în
documente (sec. XVII-XX), Mănăstirea Cotroceni. Un monument istoric dispărut, Lucia Beller. Poveste,
grație, creație, Portrete comice. Istoria în caricatură, Sub semnul vulturului bicefal. Cantacuzinii veacului al
XVII lea, Ex Libris Brâncuși 2018, Familia Regală pe frontul Marelui Război (1916-1918). Parte dintre
lucrări, până acum disponibile doar în format tipărit la magazinul muzeului, au fost digitizate cu sprijinul
Bibliotecii Digitale, din cadrul Institutului Național al Patrimoniului.

Un tablou de Van Gogh, furat dintr-un muzeu olandez în condiţiile distanţării sociale
impuse de epidemia de coronavirus

Un tablou de Van Gogh a fost furat de la Muzeul Singer Laren din Olanda, a anunţat luni agenția olandeză
de știri ANP. Momentan, muzeul este închis din cauza epidemiei de coronavirus. În relatare nu se
menţionează despre ce tablou este vorba, ci numai că acesta a fost împrumutat de la Muzeul
Groninger./opopescu/gioan sursa http://www.rador.ro/2020/03/30/un-tablou-de-van-gogh-furat-dintr-un-
muzeu-olandez-in-conditiile-distantarii-sociale-impuse-de-epidemia-de-coronavirus/

Un primar italian crede că "apa miraculoasă" din satul său îi protejează pe localnici
împotriva COVID-19

Montaldo Torinese, un sat din nordul Italiei, nu a raportat până acum niciun caz de infectare cu
coronavirus, ceea ce i-a determinat pe localnici să creadă că sunt protejați de „apa miraculoasă”
care, potrivit legendei, i-ar fi vindecat de pneumonie și pe soldații lui Napoleon Bonaparte, scrie The
Guardian. Montaldo Torinese, un sat cu 720 de locuitori, se află la aproximativ 19 km de Torino, capitala
regională, unde sâmbătă au fost infectate 3.658 de persoane cu noul coronavirus. „Potrivit tradiției, generalii
lui Napoleon erau bolnavi de pneumonie”, a declarat Sergio Gaiotti, primarul din Montaldo Torinese. „Și
datorită aerului curat și al mediului rural, dar și a apei din această fântână, au fost vindecați. Astăzi, fântâna
este închisă și apa ei este folosită doar pentru irigarea câmpurilor. Nu o poți bea". Sergio Gaiotti a declarat
că motivele mai credibile ale absenței coronavirusului ar putea fi aerul curat și stilul de viață sănătos al
localnicilor, precum și eforturilesale de a informa oamenii privind riscurile coronavirusului și de a distribui
măști de protecție tuturor familiilor. „De la început am trimis tuturor broșuri informative, care enumerau
5
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

măsurile pe care trebuie să le aibă în vedere pentru a rămâne în siguranță, cum ar fi spălarea mâinilor în
mod regulat și evitarea contactului direct și am postat anunțuri oficiale pe site-ul nostru. Am fost primul oraș
din zonă care a distribuit măști tuturor familiilor”. Sursa https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/un-
primar-italian-crede-ca-apa-miraculoasa-din-satul-sau-ii-protejeaza-pe-localnici-impotriva-covid-19-1283802

Hidroelectrica sponsorizează şapte spitale din România cu peste 10 milioane de lei

Acţionariatul Hidroelectrica, unul din cei mai mari producători de energie din România, a aprobat
luni, în cadrul unei şedinţe extraordinare, sponsorizarea unui număr de şapte instituţii medicale, cu
unităţi de primiri urgenţe, cu suma totală de 10,03 milioane lei, decizia fiind luată ca urmare a
situaţiei de risc excepţional pentru sănătatea publică generată de răspândirea noului coronavirus, şi
în contextul creşterii constante a numărului confirmat de persoane infectate pe teritoriul României.
Suma de peste 10,033 miloane de lei alocată acţiunilor de sponsorizare este repartizată unităţilor medicale
astfel: Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş - 1,5 milioane lei; Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea -
1,5 milioane lei; Spitalul Clinic Judeţean Mureş - 1,03 milioane lei; Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva - 1,5
milioane lei; Spitalul Judeţean de Urgenţă Giurgiu - 1,5 milioane lei; Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta
Turnu Severin - 1,5 milioane lei, Spitalul Judeţean de Urgenţă „ Sfântul Ioan cel Nou” Suceava - 1,5
milioane lei. Sursa https://www.news.ro/social/hidroelectrica-sponsorizeaza-sapte-spitale-din-romania-cu-
peste-10-milioane-de-lei-1922404530422020031619319836

CIO: Jocurile Olimpice amânate în 2021 se vor numi JO-2020

CIO a subliniat că evenimentul va purta titulatura de Jocurile Olimpice 2020, chiar dacă vor avea loc peste
un an. Forul a precizat şi datele de desfăşurare pentru Jocurile Paralimpice, care vor avea loc între 24
august şi 5 septembrie 2021. Comitetul Internaţional Olimpic a anunţat, la 24 martie, amânarea pentru un
an a Jocurilor Olimpice de la Tokyo, prevăzute în perioada 24 iulie - 9 august, din cauza pandemiei de
coronavirus. Disputarea în vara anului 2021 nu este scutită de probleme. Anul viitor sunt programate două
campionate mondiale, la atletism şi nataţie, sporturi de bază din programul JO, primele între 6 şi 16 august,
în SUA, iar celelalte între 16 iulie şi 1 august, la Fukuoka, în Japonia. Acum, aceste două competiţii majore
vor trebui reprogramate. De la înfiinţarea jocurilor moderne, în 1896, este pentru prima oară când acestea
sunt amânate pe timp de pace. Competiţia a mai fost anulată de trei ori în timpul celor două războaie
mondiale, în 1916, 1940 şi 1944. Sursa https://www.news.ro/sport/cio-jocurile-olimpice-amanate-in-2021-se-
vor-numi-jo-2020-1922403130002020031519319731

Cineastul John Krasinski a prezentat pe YouTube un show dedicat „ştirilor pozitive” şi

l-a avut invitat pe actorul Steve Carell

„Some Good News” este, potrivit lui Krasinski, o continuare a mesajului publicat în urmă cu câteva zile pe
Twitter, în care le cerea urmăritorilor lui să trimită „poveşti care v-au făcut să vă simţiţi bine săptămâna asta
sau lucruri care v-au făcut să zâmbiţi”. În debutul show-ului, el a spus: „De mai mulţi ani mă întreb de ce nu
există un show dedicat integral ştirilor pozitive? Ei bine, căutând disperat soluţia în altă parte, am apelat la
voi, cerându-vă, împlorându-vă, să trimiteţi ştiri pozitive. Şi, da, aţi trimis. După ce am citit acele răspunsuri
şi poveştile emoţionante care au venit cu ele, m-am gândit «Destul e destul, lume. De ce nu noi? De ce nu
acum?». Aşadar, doamnelor şi domnilor, este vina voastră, iar asta este SGN. Sunt John Krasinski şi, dacă
nu este clar încă, habar nu am ce fac”. Krasinski a prezentat în stilul programelor TV de seară. „Fără
îndoială, trecem cu toţii printr-o perioadă foarte dificilă, dar, prin toată anxietatea, confuzia, izolarea şi «Tiger
6
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

King» (serial Netflix, n.r.), cumva, spiritul uman a găsit un mod de a evada”. El a trecut în revistă poveştile
trimise de oameni şi a discutat cu o adolescentă în vârstă de 15 ani care a încheiat recent chimioterapia şi
s-a întors acasă. „Eşti cel mai nou şi mai mare erou al meu”, i-a spus el. Pentru că în 2020 se împlinesc 15
ani de la premiera versiunii americane a „The Office”, care i-a adus celebritatea, Krasinski l-a invitat pe
Steve Carell cu care a împărtăşit amintiri din perioada în care au lucrat la serial. Amândoi şi-au exprimat
speranţa că, în curând, se vor revedea „ca oameni, doar pentru a ne saluta”. Nu este clar dacă John
Krasinski va reveni cu „Some Good News”. Show-ul online s-a încheiat cu textul „Este posibil să facem asta
din nou”. Sursa https://www.news.ro/cultura-media/cineastul-john-krasinski-a-prezentat-pe-youtube-un-
show-dedicat-stirilor-pozitive-si-l-a-avut-invitat-pe-actorul-steve-carell-video-
1922401030532020030919319187

Românii, ajutați de guvernanții din Austria. Cum au fost transportați în ciuda

restricțiilor impuse de Ungaria

Românii care fac naveta în Austria, pentru a se prezenta la locul de muncă, au fost blocați după ce Ungaria
a închis granițele pe fondul pandemiei de Covid-19. Autoritățile austriece le-au venit în ajutor pentru că
aceștia reprezintă o parte importantă a forței de muncă în domeniul asistenței sociale, scrie euractiv.com.
Guvernul din Austria Inferioară, una dintre cele nouă regiuni ale țării, a pus la dispoziție două avioane. La
bord, au avut prioritate cetățenii austrieci care încercau să revină acasă. Locurile rămase libere au putut fi
ocupate de muncitorii români. Austria se bazează pe un număr mare de muncitori din afara țării pentru a
îngriji populația în vârstă. Aproape jumătate dintre angajați provin din România, susține euractiv.com, un
site specializat în politici europene. Sursa https://stirileprotv.ro/stiri/international/romanii-ajutati-de-
guvernantii-din-austria-cum-au-fost-transportati-in-ciuda-restrictiilor-impuse-de-pandemia-cu-covid-19.html

ADEVĂRUL

Câştigătorii Premiilor Radio România Cultural 2020

Premiile Radio România Cultural, care ar fi trebuit să fie decernate în cadrul unei gale programată iniţial să
aibă loc pe scena Teatrului Odeon, au fost anunţate, luni, în cadrul unei ediţii speciale a emisiunii GPS
Cultural.

Câştigătorii premiilor speciale au fost: coregrafa Miriam Răducanu, care a obţinut „Premiul de Excelenţă”,
Editura Humanitas, care a obţinut premiul ”Radio România Cultural 20”, compozitorul Eugen Doga, distins
cu premiul „Lux Mundi” şi pianista Adela Liculescu care a primit premiul „Celebrându-l pe Beethoven”.

Coregrafa Miriam Răducanu, câştigătoarea Premiului de excelenţă a declarat: ’Sunt emoţionată şi onorată
de faptul că primesc acest Premiu de Excelenţă. Sunteţi oameni calzi, oameni buni, oameni care înţeleg că
prin cultură se pot salva oamenii. Că se pot vindeca răni şi, în viaţa mea, de foarte multe ori am fost în
această situaţie. Ca atare o cunosc bine. Dar, încă o dată, vreau realmente să vă urez ca în vremurile astea
atât de grele să puteţi totuşi convinge în continuare oamenii care vă aşteaptă cu interes, cu stimă în casele
lor, în ideea şi în speranţa că, viaţa care nu e deloc simplă acum, undeva, rămâne pentru ei foarte
interesantă. Vă urez mult, mult succes. Depinde de voi. Sunteţi foarte tineri şi îmi fac mari speranţe.’’

Premiile acordate sunt următoarele:

7
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

La categoria PROZĂ: Ioana Nicolaie, pentru “Cartea Reghinei“, editura Humanitas;

La categoria POEZIE: Angela Marcovici, pentru volumul: ”Jurnal scris în a treia parte a zilei & Soldat. Umbre
ale trecutului pe câmpul de luptă”, editura frACTalia

La categoria TEATRU: regizoarea Gianina Cărbunariu - pentru un proiect managerial vizionar şi pentru
„Frontal”, primul spectacol montat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ;

La categoria FILM:’’Călătoria fantastică a Maronei’’ de Anca Damian. La categoria ARTE VIZUALE:

Marilena Preda Sânc pentru expoziţia ’’Subjective (De)constructions’’;

La categoria ŞTIINŢĂ: Dr. Cristian Presură, cercetător la Philips Research în Eindhoven, Olanda, pentru cel
mai vizionat canal Youtube dedicat ştiinţei;

La categoria MUZICĂ: Filarmonica de Stat din Sibiu, pentru activitatea artistică foarte consistentă din 2019

La categoria EDUCAŢIE: Asociaţia Telefonul Copilului - pentru organizarea primului Forum Naţional Anti-
Bullying. Din juriu au făcut parte: Bogdan Ghiu - scriitor, traducător şi critic literar, Radu Croitoru - manager
Radio România Cultural, Adina Dragomir- redactor şef Radio România Cultural, Cristian Marica - redactor
şef Radio România Cultural, Anamaria Spătaru - realizator Radio România Cultural.

ADEVĂRUL

Om de afaceri din domeniul serviciillor medicale: Medicii au tolerat 30 de ani lipsurile,

iar acum fug. Până azi, cei care mureau erau pacienţii, nu ei

de Afrodita Cicovschi

Un om de afaceri din Iaşi care activează în domeniul serviciilor medicale a declarat că pandemia a umplut
paharul, având în vedere că spitalele nu sunt pregătite, nefiind dotate corespunzător, iar o parte dintre
medici aleg să fugă, dându-şi demisia.

“Pandemia doar umple paharul. Medicul român este învăţat cu lipsurile încă din timpul facultăţii, unde băile
nu au niciodată hârtie igienică, ce să mai vorbim de săpun. Imaginea studenţilor la medicină care se plimbă
cu halatul alb pe sub haina de iarnă prin centrul oraşului este emblematică. La Universitate sau în spitalele
în care fac practică pur şi simplu nu există vestiare decente şi sigure unde să îţi laşi hainele de stradă şi să
te schimbi în cele medicale.

Această situaţie este tolerată de 30 de ani de toţi cei care azi fug prin demisii din spitale, reclamă că nu au
echipamente de protecţie şi riscă să se îmbolnăvească tratând pacienţi. Până azi, cei care mureau erau
pacienţii, nu ei. Ei îşi încasau salariile, iar azi aflu că unii dintre ei mergeau în excursii fastuoase plătite de
marile companii farmaceutice, pentru ca, la rândul lor, să prescrie anumite medicamente“, a declarat pentru
News.ro, antreprenorul ieşean Dan Drăghici.

8
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

El adaugă că asistenţii medicali din zona privată se bulucesc de fiecare dată când apare un post într-un
spital de stat, chiar dacă mentalitatea nu s-a schimbat în sistemul sanitar prea mult în ultimii 30 de ani.

“La stat e sigur, poţi face ce vrei şi nu rişti aproape niciodată să răspunzi pentru ceea ce faci sau să rişti
concedierea. Mulţi dintre ei muncesc foarte mult, dar de obicei sunt cei care nu au ajuns pe bază de pile şi
relaţii în sistem, ci pe munca lor“, precizează antreprenorul ieşean.

Fondatorul grupului Drăghici Dental din Iaşi mai spune că există un optimism lipsit de fundament că după ce
va trece pandemia, sistemul de sănătate va fi reaşezat pe baze

“Aceiaşi oameni care au ţinut în starea de degradare cumplită sistemul medical, azi devin zei. Prea mulţi
manageri incompetenţi de spitale sunt ridicaţi în slăvi. În loc ca aceste personaje sinistre să apară la
televizor ca să se victimizeze sau să ne explice cum ne vor salva ei vieţile, ar trebui să fie luaţi la întrebări
de presă, dar mai ales de procurori, ce-au făcut de ne-au adus în situaţia dramatică de azi“, susţine
antreprenorul Dan Drăghici. Totodată, el îi îndeamnă pe români să stea în case, precizând că “nu este o
situaţie în care să ne permitem să glumim“.

“Haideţi să avem grijă de părinţii noştri şi să fim noi generaţia care nu mai aşteaptă să facă statul ceva
pentru noi, pentru că noi suntem statul şi doar noi ne putem salva. Staţi acasă, nu mai credeţi minciunile
politicienilor care sunt în campanie electorală, protejaţi-vă şi gândiţi-vă că nici o rată întârziată nu e mai
importantă decât chinul unui pacient internat, al unui doctor din spital sau ca viaţa unui om. Vă rog, când se
va termina totul, măcar de data asta, nu mai uitaţi să-i întrebaţi pe cei responsabili de ce suntem în situaţia
asta“, a mai afirmat omul de afaceri ieşean. Dan Drăghici a fondat Grupul Drăghici Dental care cuprinde un
lanţ de clinici stomatologice în Iaşi, Bucureşti şi Timişoara, dar şi un laborator de tehnică dentară.

G4MEDIA

Lucire de speranță: Covid-19 încetinește în țările supuse izolării. Numărul de cazuri noi
încetinește clar de o săptămâna în Italia, Franța și Spania, unde populația este izolată
în case

O luminiță la capătul tunelului. Izolarea începe să renteze, cel puțin conform cifrelor din ultimele zile. Ele
arată clar o tendință de încetinire a apariției de noi cazuri de coronavirus în Italia, Spania și Franța, cele trei
țări europene cele mai afectate și care au fost primele care au interzis ieșirea din case.

Stabilizare posibilă în Italia peste opt zile

Creșterea zilnică a cazurilor înregistrate a scăzut la 7% în Italia între vineri și sâmbătă, față de 8% cu o zi
mai devreme și 14% în urmă cu o săptămâna și, mai ales, 23% a doua zi după decretarea izolării acasă, pe
17 martie. În Spania, creșterea a trecut de la 43% în ziua decretării izolării, pe 13 martie, la 9% duminică!

Decelerarea este identică în ce privește decesele, chiar dacă fluxul cotidian rămâne impresionant din cauza
numărului mare de persoane contaminate: numărul total de morți nu a crescut „decât” cu 14% în Spania
duminică, față de 47% în ziua izolării și cu mai puțin ce 10% în Italia, față de 20% în urmă cu două
săptămâni. În Franța, creșterea a fost de 16% sâmbătă, față de 40% în ziua decretării izolării.

9
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

O speranță cam în zece zile

În acest ritm regulat de descreștere de circa un punct pe zi, epidemia ar trebui să fie stabilizată, adică să nu
mai dea ocazia înregistrării de noi cazuri, sâmbăta viitoare în Italia și către 10 aprilie în Franța, dacă nu se
produce niciun accident. Ceea ce nu înseamnă că epidemia va fi încheiată, ci pur și simplu că “stocul” de
cazuri simptomatice și de morți va înceta să crească. Va mai fi nevoie de săptămâni înainte de a ne asigura
că virusul nu mai circulă printre purtători sănătoși.

Descreșterea se observă și în țările care au aplicat izolarea devreme, Liban (creștere cu 6% sâmbătă),
Cehia (13%), dar curios, nu în Belgia. Aceste cifre nu se referă decât la cazurile oficiale, care reprezintă fără
îndoială mai puțin de o zecime din numărul de contaminați, potrivit epidemiologilor. Dar nimic nu ne face să
credem că tendința este diferită în realitate.

Nerăbdătorii s-ar putea supăra că izolarea strictă nu a dus la o oprire imediată a cazurilor noi, dar nu țin
cont de efectul retard. Durata incubării, între contaminare și primele simptome, este de 5,5 zile în medie. În
Franța, unde nu sunt testate decât cazurile grave, adică după circa o săptămâna de boală, timpul între
contaminare și depistare este deci de două săptămâni în medie. Este timpul necesar pentru ca izolarea să
acționeze pe deplin.

Contra-exemple tulburătoare

Faptul că fluxul de cazuri noi a început să scadă în urmă cu opt zile este, deja, tulburător, deoarece acest
lucru se referă la persoane contaminate, în realitate, înaintea începerii izolării. Aceasta, cu costuri
economice și sociale astronomice, s-ar părea că nu a fost indispensabilă? O explicație, totuși: scăderea
care a început în urmă cu o săptămâna corespunde se pare extincției unei serii de cazuri “expres”,
contaminate imediat după începerea izolării, dar la care durata incubației a fost deosebit de scurtă, două
zile, și ale căror simptome fulgerătoare le-au trimis la spital după trei zile.

Există totuși alte contra-exemple care ridică întrebări. Și în Elveția, care nu a decis izolarea, numărul de
cazuri noi scade la fel de repede, cu 10% pe zi. Ceea ce, este adevărat, se poate explica ținând cont de
civismul elvețian. În Suedia, unde viața este absolut normală, creșterea numărului de cazuri nu depășește
10% pe zi și a scăzut chiar la 2% sâmbătă.

COTIDIANUL

Legendarul arhitect Vittorio Gregotti, victima Covid-19

Doina Uricariu, New York

10
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

Mulți arhitecți din toată lumea și-au manifestat tristețea în fața pierderii marelui arhitect italian
Vittorio Gregotti. Stefano Boeri consideră că am pierdut „un maestru internațional al arhitecturii,
care a creat istoria culturii noastre”.

Gregotti a fost unul din arhitecții de mare succes internațional ai ultimelor decenii din secolul XX și din
primele două decenii din noul mileniu.

A avut o putere de muncă și de comunicare uriașă, practicând arhitectura cu Gregotti Asociati, în Italia și în
alte țări, până în China, predând arhitectura la Universitatea din Veneția, a cărei Școală de Arhitectură este
cea mai prestigioasă din Italia. A fost Profesor la Universitățile din Milano și Palermo, publicând articole și
editând reviste de arhitectură, cărțile lui fiind de referință în Europa și Nord-America. A avut mulți studenți cu
o carieră de succes, prestigioasă, dintre aceștia, detașându-se, Renzo Piano.

Gregotti a scris și publicat 30 de cărți, ultima apărută în 2019. Cartea lui cea mai cunoscută este Il territorio
dell’architettura (1966), în care prezintă relația dintre clădirile construite și context. Volumul La città visibile
închide o acoladă în teoria și istoria arhitecturii, punând accentul pe ceea ce arhitecții au învățat din
studierea contextului în care își integrează proiectele, context care nu se reduce doar la țesutul urban, la
peisaj, geografie, istorie și mentalități.

A câștigat concursul pentru proiectele legate de Secțiunea Internațională a Trienalei din Milano, în 1964 și
proiectul pentru Universitatea din Palermo, în 1968. A fost membru în Comitetul pentru arte figurative la
Bienala de la Veneția (1975-1976), promotorul acestei Bienale și al Trienalei de la Milano. A fost toată viața
membru al Partidului Comunist Italian, opțiune împărtășită de mulți intelectuali și profesori universitari din
Italia, explicabilă prin mutațiile industrializării, în societatea post-belică și în mediile intelectualilor progresiști.
La începutul secolului XX, Bauhaus, Le Corbusier au generat un curent de stânga în arhitectură, răspândind
concepția că arhitectura nu se reduce la a construi clădiri, ci modelează oameni și ambientul în care trăim.

Afinități elective, prietenii, dialoguri

Capacitatea lui Vittorio Gregotti de a problematiza, de a supune istoria arhitecturii și arhitectura modernă,
criticii, interogațiilor și propriilor îndoieli și reconfigurări a marcat atitudinea anti-doctrinară a scrierilor sale, în
care și-au dat întâlnire profilul lui psihologic dubitativ și autentic comunicativ, spiritul critic dilematic,
fenomenologia.

A fost prieten cu Enzo Paci, cel mai strălucit filosof italian (1911-1976) și cu romancierul, filosoful,
semiologul Umberto Eco, cu Luciano Berio, teoreticianul, dirijorul, compozitorul de avangardă, cu arhitecta
Gae Aulenti, care a proiectat muzee de mari dimensiuni, precum Musée d’Orsay, la Paris (1980–86), de
Artă Contemporană de la Centrul Pompidou din Paris, Muzeul de Artă Asiatică din San Francisco… A
restaurat Palazzo Grassi din Veneția (1985–86). Aulenti a studiat la Politecnico di Milano, ca și Vittorio
Gregotti și a fost una din puținele arhitecte femei care au proiectat în Italia și în Europa, alături de Vittorio
Gregotti, Giancarlo de Carlo și Aldo Rossi, fiind o colaboratoare constantă a revistei Casabella.

În anii de început, cel ce i-a modelat personalitatea viitoare a fost Ernesto N. Rogers. Finețea și impactul
scrierilor lui Gregotti au mers în paralel cu experiența lui în proiectare urbană și concursurile câștigate
pentru realizarea unor proiecte complexe.

În 1970, a câștigat competiția pentru proiectul ZEN, un cartier în Palermo, iar în 1973 a câștigat concursul
legat de campusul Universității din Calabria, o capodoperă a gândirii arhitecturii, în realizarea unui proiect.

11
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

Unul din proiectele timpurii desenate de Vittorio Gregotti, în 1969, a fost zona de locuințe ZEN, construite
pentru clasa muncitoare, în partea de nord a orașului Palermo, de fapt o expansiune vecină cu orașul.
Regizorul Marco Risi a folosit cartierul ZEN în filmul lui Ragazzi fuori, din 1990. Îmi amintesc exemple
asemănătoare din România sau cum arătau blocurile de muncitori nefamiliști din Băneasa, la 2 kilometri de
Parcul Herăstrău.

Expoziții, Bienala de la Veneția, Trienale

În 1975, proiectele lui Gregotti așază împreună vocația lui de arhitect, ce reconvertește arhitecturi existente,
cu darul de a curatoria expoziții și a pune în valoare situri, convertind arhitectura industrială. Expoziția,
montată la Magazzini del Sale din Zattere, prezintă fabrica veche de făină, hanseatică, de la Giudecca, din
Veneția, într-un concept ce unește land art sau earth art, o mișcare pe val din anii 1960-1980, care a luat
amploare în Anglia și America. Gregotti are această aplicare în hibridarea domeniilor, unind în expoziția din
1975, intitulată Regarding the Stucky Mill, de la Zattere, arta ambientală și arhitectura.

Va fi desemnat director al Bienalei de la Veneția din 1976.

În 2010, Gregotti evocă acest moment când i s-a propus să fie directorul Bienalei de la Veneția și când a
condiționat asumarea acestei poziții de includerea în Bienală a unei mici expoziții de arhitectură. Decide să
creeze o turnantă și schimbarea totală îi reușește. Alege un titlu care dă tema-proiect a Bienalei, Werkbund
1907. E numele unei asociații germane de artiști, designeri, specialiști în industrie care au realizat o punte
între arte și meserii și industrie, fiind precursorii Bauhaus.

Cinci secțiuni ale Bienalei sunt destinate arhitecturii, ceea ce a condus la instituirea Bienalei de Arhitectură
în 1980. Gregotti este numit din nou directorul Bienalei, în 1978, când alege drept titlu Utopia and the Crisis
of Anti-Nature: Architectural Intentions in Italy. Cu siguranță crearea Bienalei de Arhitectură de la Veneția i
se datorează lui Vittorio Gregotti.

Gregotti a fost o fabrică de proiecte, o fabrică de idei și de dialoguri profunde, în arhitectură și cultură.
Gregotti a marcat Veneția nu doar cu proiectele lui pentru Bienală sau expoziții. În 1981, a creat un proiect
rezidențial în vecinătatea Veneției, iar în 1990, a restructurat portul.

Centrul Cultural Belem din Lisabona, 1988

12
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

A proiectat biserica San Massimiliano Kolbe in Bergamo, comparată cu o tobă pusă pe un pătrat, o clădire
modernă, impunătoare și sobră, placată cu o piatră aurie pe care lumina cade generos. Interiorul bisericii
noi din Bergamo, care privește, peste piață, vechea biserică, este cu totul deosebit, având tavanul-cupolă
tăiat de două axe perpendiculare care arată ca o cruce de lumină.

Un gânditor al arhitecturii cartezian și… de stânga

Recitesc în cartea soțului meu, arhitectul Livio Dimitriu, Forbiden Tales, povestea nr. 137, care se cheamă
Via Bandello. O poveste auzită de la arhitectul Emilio Battisti. Livio i-a organizat lui Vittorio Gregotti prima
expoziție în America și e atent să-și declare sursele.

Livio e profund afectat de pierderea lui Vittorio Gregotti, pe care-l prețuiește enorm. Au fost prieteni, mi-a
povestit de atâtea ori despre acest arhitect care a scris remarcabil de profund, de simplu, despre
arhitectură, contribuțiile lui teoretice fiind considerate fundamentale. Marii critici ai arhitecturii le situează
între primele cărți despre arhitectură care s-au publicat în ultimul secol.

A fost un întemeietor al teoriei arhitecturii, care problematiza tot timpul, chestionând deopotrivă
avangardele, tradiția, modernitatea redusă doar la tehnologii, imagine, provocare. A fost un gânditor al
arhitecturii, cartezian, dubitativ, pasionat de filosofie, de fenomenologia epocii și de pragmatism. Credea
însă că, înainte să discutăm despre semnificații și semiologii, un lucru trebuie făcut, pragmatismul fiind
indispensabil arhitectului. Pasionat de cunoaștere, având deopotrivă darul gândirii și darul scrisului, a fost
un eminent profesor de arhitectură, teoretician și publicist deschizător de drumuri noi, în cele mai importante
reviste de arhitectură, pregătind generații de studenți și arhitecți, în ultima jumătate de secol.

A fost, în același timp, un caracter, un om care nu s-a lăsat folosit și a părăsit orice jurii și concursuri în care
rezultatele erau prea vizibile, pre-vizibile, de vreme ce lucrurile erau aranjate, toate sforile trase.

A venit în România, invitat pentru acel proiect de care nu s-a ales nimic, de reconfigurare a zonei ce include
Casa Poporului. Era, cred, la începutul anului 2000. Gregotti a părăsit juriul internațional de la București, a
înțeles repede cum stau lucrurile…

Centrul Cultural Belem, Lisabona

În vara anului 2018, am fost la Lisabona. Am vizitat Centrul Cultural Belem, a cărui arhitectură a fost
proiectată de Gregotti Associati împreună cu Risco SA / Salgado, din Lisabona, în 1995. Centrul a fost
construit inițial în ideea de a adăposti programele dezvoltate în perioada în care Portugalia urma să dețină
Președinția Consiliului Europei (1992).

Centrul cultural Belem din Lisabona ne-a impresionat enorm și pe mine și pe Liviu. Am văzut multe muzee
și multe proiecte de muzee și centre culturale, de teatre care se chinuie să fie cât mai vizibile, să facă
arhitectură-sculptură și curiozități în arhitectură, muzee cu pereții oblici, improprii expunerii de picturi și tot
așa. Centrul Cultural întruchipează perfecțiunea în arhitectura modernă, la exterior. Are zidurile placate cu
lastre masive de piatră, ce amintesc de Castello de Sao Jorge, un reper istoric în Lisabona. Vittorio Gregotti
a dăruit orașului Lisabona un proiect splendid, complementar și unic. E un proiect profund modern, care are
aerul că e din totdeauna aici, trup din trupul istoriei portugheze, o fortăreață a artelor și culturii. Sunt masive
și impozante aceste volumetrii cubice, imperturbabile în crearea emoției vizuale între arhitectură și privitor.
Albul gălbui al pietrei cu irizații de mică accentuează senzația de noblețe eternă.

13
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

Centrul Belem de la Lisabona (Foto via EU

Mies Prize).

Centrul Cultural Belem a primit Premiul Internațional pentru Arhitectură în piatră la Târgul de la Verona, din
1993. Există un Centru de conferințe, servicii operaționale, magazine, restaurant, două baruri, zone de
parcare, Centrul Jacques Delors, două săli-auditorium (una cu 1429 de locuri, alta cu 348 de locuri), o sală
de repetiții cu 72 de locuri, un centru de expoziții cu patru galerii destinate unor expoziții de artă modernă,
arhitectură, design și fotografie. Din 2007, Centrul a acordat un spațiu Fundației de Artă modernă și
contemporană, Muzeul Colecției Berardo.

La aniversarea unui sfert de veac de la construcția Centrului Cultural Belem a avut loc aici vernisajul unei
expoziții retrospective, “The Territory of Architecture: Gregotti and Associati 1953-2017”.

Repere

A editat și publicat „Domus” (1946–47), revistă cu o implicare majoră în dezbaterile cu privire la arhitectura
europeană și mișcările novatoare din arhitectura italiană. Rogers, ca mentor al lui Gregotti, avea să-l implice
profund în gândirea arhitecturii ultimei jumătăți de secol.

În revista „Casabella”, arhitecții italieni Ernesto Rogers, Aldo Rossi, Vittorio Gregotti, Giancarlo de Carlo vor
influența cu textele lor arhitectura occidentală. Ernesto Rogers va avea un rol determinant în trecerea de la
raționalismul postbelic la integrarea contextului istoric. A fost editorul-șef al acestei reviste în anii 1955-
1963. A proiectat și vase de croazieră pentru Costa Cruises.

O personalitate polivalentă

În 1964, Gregotti a primit Marele Premiu internațional și Medalia de Aur , la cea de-a 13-a Trienală de la
Milano.

În 2016, Centrul Pompidou i-a dedicat o expoziție, Vittorio Gregotti – The invention of territory, care a
prezentat proiectele lui, desenele, schițele și machetele pe care le-a donat marele arhitect muzeului.
Între proiectele de mari dimensiuni se înscriu Departamentul de Știință al Universității din Palermo (1969-
14
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

78), Universitatea din Calabria, din Cosenza (1973-79), Centrul Cultural Belem (1989-92), refacerea și
înfrumusețarea unei zone de case sociale din Cefalu (1976-79), un proiect excepțional, nerealizat. Aceste
proiecte ilustrează extraordinara capacitate a arhitectului de a pune în relație țesutul urban, limbajul locului,
peisaj, geografie, istorie, întreaga morfologie a contextului în care se integrează fiecare proiect.

Am avut norocul să văd câteva din proiectele mari realizate de biroul lui Gregotti, precum Centrul Cultural
Belem și Stadionul Olimpic din Barcelona, Teatrul de Operă din Milano. O parte din restul proiectelor le-am
văzut în reviste și cărți de arhitectură, în filme documentare, pe internet.

Gregotti a fost invitat la Berlin să proiecteze Piața din Postdam și Piața din Leipzig, în anii 1990, când lumea
voia să cosmetizeze/occidentalizeze arhitectura, după ce căzuse Zidul Berlinului. Gregotti a fost chemat și
la București, într-un elan fără urmări. A desenat în aceeași vreme un plan urban general pentru Pavia, un
oraș la sud de Milano, cu atâtea clădiri istorice. A realizat un alt plan pentru o zonă postindustrială din
Torino, și pentru Gorizia, orașul din sud-estul zonei Friuli Venezia Giulia, aproape de Slovenia și Marea
Adriatică.

Zona Bicocca-Pirelli. Teatrul Arcimboldo. Centrul Pirelli

Gregotti a proiectat Teatrul de Operă Arcimboldi, în zona fostă industrială din Milano, Bicocca, în anii 1990.
Felul în care arată zona Bicocca se datorează proiectelor lui Gregotti care remodelează o fabrică într-o sală
de operă și concerte și proiectează, tot aici, Centrul de cercetare Pirrelli (Research and Development
Centre).

Centrul Pirelli se află la Milano, în districtul Bicocca, unde arhitectura secolului XV se întâlnește cu aceea a
secolului XX. Nu e ceva special în Italia. Dimpotrivă. Zona a primit numele de Bicocca de la casa construită
aici de familia aristocratului Arcimboldi, în secolul XV.

În 1988, biroul Gregotti Associati a câștigat concursul pentru proiectul Centrului Pirelli. E vorba de o clădire-
cub de 50 x 50 metri și 10 etaje, cu trei laturi spre care dau birouri și o fațadă de sticlă de 1.800 metri
pătrați, sticla cântărind 168 de tone. Această fațadă privește spre Bicocca degli Arcimboldi. Turnul de 46
metri înălțime are un profil anume exagerat, făcut din beton și oțel, având un diametru de 32 de metri la
bază și de 22 de metri la vârf. Turnul e prevăzut cu un heliport pe acoperiș, pentru helicopterele folosite de
marile companii. Peste 700 de persoane lucrează în cele patru clădiri ale companiei care adăpostesc Sediul
Central.

Tot în Bicocca se află Pirelli Hangar Bicocca, o instituție dedicată artelor contemporane, condusă de Pirelli
din 2011, care funcționează în spațiile reconvertite ale unei clădiri industriale.

Teatrul de Operă Arcimboldi nu are nimic din spațiul urban ce cuibărește Scala di Milano, nici măcar un
grup statuar neoclasic. Teatrul lui Gregotti, cum îi spun eu cu durerea pierderii lui, a fost construit de-a
lungul a 27 de luni pentru a putea înlocui Scala, care urma să intre în renovare pe o perioadă de trei ani și
să fie închisă. Teatrul Arcimboldo se află la o distanță de vreo 8 kilometri de centrul orașului Milano. Fabrica
de cauciucuri Pirelli, aflată într-o zonă care se cheamă Bicocca, a fost reconfigurată. Proiectul a fost realizat
de Gregotti împreună cu un alt mare arhitect, prieten cu Livio, Mario Botta, și cu arhitecta Elisabetta Fabbri
din Veneția, care a a lucrat la restaurarea Teatrelor Fenice de la Veneția, Scala din Milano, San Carlo din
Napoli și a Teatrului dell’Aquila, specializată în restructurări și restaurări de edificii istorice. Proiectul și
construirea Teatrului Arcimbolda au demonstrat capacitate lui Gregotti de a reconfigura arhitectura
industrială într-o arhitectură dedicată artelor, culturii. Teatrul Arcimboldo are forma unui evantai deschis pe
două nivele, cu o capacitate de 2.375 de locuri. E conceput din trei module, tipice pentru o sală de
15
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

spectacole, foaierul, scena, auditoriumul. Are o suprafață totală de 18.400 metri pătrați, din care 7.400 sunt
destinați audienței și 11.400 pentru producție. Sala are 15 metri înălțime. Teatrul Arcimboldo a fost
inaugurat pe 19 ianuarie 2002 cu opera Traviata de Verdi. Când Scala di Milano s-a redeschis, în
decembrie 2004, Teatrul Arcimboldo și-a extins programul la concerte de jazz, muzică clasică și muzică
pop.

Gregotti a proiectat în anii 1990 un nou oraș, în Crimeea, la Marea Neagră, iar în anii 2000 a proiectat,
lângă Shanghai, un nou oraș, Jiangwan și cartierul rezidențial italian Pujiang.

Prima expoziție din America

Proiectul pentru Universitatea din Calabria

În biblioteca lui Livio există o carte foarte prețioasă, cu autograf, pe care a primit-o de la Vittorio Gregotti, Il
progetto per l Università delle Calabrie e altre architetture di Vittorio Gregotti, publicată de Electa
International, într-o ediție bilingvă italiană engleză. Autograful „All amico Livio Dimitriu senza il quale questa
mostra non sarrebbe stata posibile” se referă la rolul avut de Livio în organizarea primei expoziții în America
(1980) dedicată marelui arhitect italian, considerat cel mai important din secolul XX. Livio s-a ocupat
îndeaproape de expoziție și de concepția volumului, cu paginile ca niște planșe puse într-o casetă cu clape.

Gregotti a proiectat mai multe campusuri de universități, între care și Universitatea din Calabria, care a fost
subiectul mai multor expoziții de arhitectură. Campusul Universității a fost proiectat de Vittorio Gregotti și
Dänen Martensson. Clădirile sunt construite de-a lungul unui pod suspendat, Ponto Education, de 1,3 km
lungime. Arhitectura lor precisă, calmă, rectangulară contrastează cu peisajul de coline dramatic. Zidurile
sunt înconjurate de peisajul uluitor, înecat în verdeață. Campusul e conceput în stilul celor nord-americane
16
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

și englezești, cu acele clădiri destinate studenților, aflate nu departe de Facultățile unde studiază, de
biblioteci și laboratoarele de cercetare.

Orașul italian din China

Biroul Gregotti a proiectat în China noul oraș din Shanghai, apoi un oraș având drept temă a construcției
implementarea arhitecturii italiene într-un spațiu chinez. Sunt atâtea China town în toată lumea, era și
momentul să vedem arhitectura italiană și europeană în… China.

S-a nimerit să scriu aceste pagini tocmai când Covid-19 l-a ucis pe Gregotti și a produs cel mai mare număr
de decese și îmbolnăviri în Italia. Nu fac nici o legătură. Orașul italian Pujiang a fost construit, în apropiere
de Sanghai, pe o suprafață de câțiva kilometri pătrați și destinat unei populații de 80.000 de locuitori. Am
văzut două filme-reportaj care prezentau un oraș-fantomă nelocuit, nu din vina arhitectului Gregotti, ci a
celor care au comandat un proiect de dezvoltare a zonei, paralel cu realitatea, o utopie urbană, pe malul
râului Huangpu. Probabil că orașul italian proiectat de Vittorio Gregotti va fi populat când lumea va părăsi
zonele supra-aglomerate, descoperind calmul și confortul suburbiilor.
Noul oraș Pujiang este rezultatul unei utopii care se cheamă One City, Nine Towns/Un oraș, nouă orășele,
proiect inițial în 2001, derulat pe durata celui de-al zecelea cincinal (2001-2005). E genul de arhitectură
construită nu numai în China, care te face să te simți călător prin lume, fără să părăsești China. Arhitectura
din diverse țări e mutată precum diferitele specii din toată lumea, strânse la o grădină zoologică. Gregotti
Associati au proiectat orașul italian cu o suprafață de 15 kilometri pătrați.

Arhitectura unor stadioane

A proiectat stadioanele din Barcelona, Genova, Marrakech și Agadir, din Maroc, în anii 1980 și1990. Nu am
văzut Stadionul Luigi Ferraris, sau Marassi, care are o capacitate de aproape 37.000 de locuri, aflat în
Genova, decât în fotografii. Pasionații de fotbal l-au văzut pe ecrane. Am văzut în schimb Stadionul Olimpic
de vară, pe care l-a reconstruit în Barcelona, în zona aceea splendidă a muntelui Montiuc, unde am vizitat și
Fundația Miro. M-a impresionat întotdeauna stadionul Luigi Ferraris, deschis în 1911. Stadionul poartă
numele unui fotbalist italian care a fost inginer și a murit ca soldat în Primul Război mondial. Vittorio Gregotti
a refăcut acest stadion ca să-și păstreze calitățile arhitecturii de început de secol. Intervenția arhitectului
Vittorio Gregotti a păstrat farmecul acestui stadion, fără să vrea să-i modernizeze imaginea, complex de
care suferă arhitecții cu ego, mai puțin talentați și lipsiți de cultură.

Pentru Dario Franceschini, ministrul italian al Patrimoniului cultural, Gregotti a fost un mare arhitect și
proiectant de planuri urbane, italian care a adus un mare prestigiu Italiei în lume.

Gregotti Associati: Stadionul Luigi Ferraris din Genoa Stadium,

Genoa, 1989 (Foto: Gabriel Rinaldi/Wikimedia Commons)
17
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

Stadionul Olimpic din Barcelona a fost proiectat de architectul Pere Domènech i Roura și inaugurat pe 20
mai, cu ocazia Expoziției Internaționale, fiind considerat cel de-al doilea stadion din lume, ca mărime. Nu a
găzduit Jocurile Olimpice din 1936, din cauza situației politice. După 50 de ani, Stadionul din Barcelona a
revenit la visele lui legate de meciurile internaționale din mari campionate și din cadrul Olimpiadei, grație
proiectului unei echipe de arhitecți alcătuită din Gregotti, Correa, Milà, Margarit și Buixadé, care a refăcut
totul, a mărit capacitatea de locuri la 60.000, a renovat întregul complex și paleta de servicii, păstrând și
integrând exemplar fațada veche, unică. Stadionul a găzduit, în 1992, Jocurile Olimpice de vară, inclusiv
evenimentele oficiale ale ceremoniilor de deschidere și închidere, dar fusese deja folosit, în 1989, la
Campionatele Mondiale de Atletism. Stadionul a găzduit o mulțime de evenimente sportive, muzicale, între
care celebre sunt concertele susținute de Michael Jackson, Bruce Springsteen, ACDC, Rolling Stones,
Coldplay și Beyoncé.

Stadonul Olimpic din Barcelona

Marele Teatru din Provence,

Aix-en-Provence (2003-2007)

Grand Theatre de Provence, Aix en Provence,

Foto: Jean Claude Carbonne

18
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

E unul din proiectele mele preferate, un teatru așezat la subțioara unei înălțimi. A fost inaugurat în 29 iunie
2007, cu opera La Walkyrie, de Richard Wagner. Am vorbit cu câțiva prieteni despre acest moment, cu toții
îndrăgostiți de Wagner și de Festivalul Internațional „de art lyrique de Aix-en-Provence”. Am citit atunci mai
multe cronici despre dubla premieră, în muzică și arhitectură. Comentatorii muzicali admirau noul Teatru de
operă, numit, de fapt, Marele Teatru din Provence, proiectat de Vittorio Gregotti și Paolo Colao, anume să
găzduiască spectacolele de operă și concertele susținute în cadrul Festivalului Internațional din Aix-en-
Provence.

În cronicile muzicale, Gregotti împărțea cu Wagner entuziasmul și aplauzele la scena deschisă. Teatrul are
1.370 de locuri, 950 din ele fiind la parter.

Proiectul Marelui Teatru a fost câștigat de Gregotti și Paolo Colao prin modul strălucit în care a fost integrat
în planul urban, desenat în această zonă urbană de celebrul arhitect Oriol Bohigas. Prezența Muntelui
Sainte Victoire, a cărui pictură splendidă, semnată de Paul Cézanne, mă așteaptă s-o revăd de câte ori
merg la Muzeul Metropolitan din New York a inspirat arhitectura și alegerea pietrei de la fațade. Gregotti
pare să fi privit muntele vecin cu locul unde urma să se construiască Marele Teatru din Provence, pe care l-
a conceput ca o suprapunere de terase. A așezat volumele rotunde, rotindu-le fațadele, a folosit o singură
culoare de piatră maron deschis, care transformă arhitectura Marelui Teatru, văzut de departe, într-un
peisaj.

Originalitatea proiectului devine și de această dată expresia unei arhitecturi indispensabile locului, care e
menită să prindă rădăcini, să fie admirată și iubită, trup din trupul atâtor locuri din Italia și din lume, care
poartă sigiliul Vittorio Gregotti.

DILEMA VECHE
Nr. 840, 26 martie - 1 aprilie 2020

Farmecul apăsător al necunoscutei de mîine (de ce Istoria, de la Decebal la COVID-19,

nu cunoaște „ratări“)

Adrian Cioroianu

Unul dintre cele mai fascinante lucruri despre știință pe care le-am citit vreodată pleacă de la
matematicianul francez Émile Borel (1871-1956; de altfel, e cam tot ce știu eu despre matematică). El se
întreba care sînt șansele ca un milion de maimuțe, lăsate să se joace pe un milion de mașini de scris, să
poată reproduce exact textul tuturor cărților din biblioteca de la British Museum.

Vi se pare o glumă – dar nu e, pentru că acele șanse pot fi, teoretic, calculate, iar Borel pleda pentru
puterea științei de a ne oferi o imagine rațională despre lumea în care trăim.

Istoria face cam același lucru: ne arată cum am ajuns aici. Dar, spre deosebire de alte discipline ale
cunoașterii, ea nu poate să ne arate decît singura cale în care am ajuns aici. Oricare dintre profesorii noștri,
din școala generală, din anii 1980, ar fi putut demonstra logic de ce 1 plus 1 sau 4 împărțit la 2 vor face 2,
inclusiv în anul 2020. Dar nimeni, nici un laureat Nobel și nici vreun academician al planetei, n-ar fi putut
paria, în 1980, că în 2020 Albania va fi membru al NATO, iar Iugoslavia nu va mai exista.

19
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

De ce? Pentru că Istoria nu e decît numele unei lungi și unice tranziții, între un punct relativ cunoscut (ieri) și
altul plin de necunoscute (mîine). Unii aplică logica trecutului, încercînd să prevadă viitorul. E tentant, dar ei
au aceeași șansă de a intui ziua de mîine precum cea a maimuțelor lui Borel de a rescrie biblioteca
londoneză – sau poate chiar una mai mică. Surprize/lebede negre vor exista mereu.

Ortodoxie vs catolicism?

Mulți dintre români își imaginează că am „ratat“ unele chestii în Istoria noastră – dar discuția se complică
dacă luăm în discuție ce înțelegem prin „ratare“. De exemplu: nouă din zece prieteni ai mei vor fi de acord
că am ratat cîte ceva, în trecut; dar, dacă începem dezbaterea (mi se întîmplă, frecvent), aceste nouă
suflete vor avea nouă perspective diferite asupra trecutului – și asupra ratărilor.

Să ne imaginăm că, pe la mijlocul secolului al XIV-lea, doamna Clara (soție, atunci, a domnitorului Țării
Românești Alexandru Nicolae, fiul primului Basarab) ar fi reușit să-și convingă soțul, și mai apoi boierii, de
necesitatea trecerii la catolicism. Este un clasic regret în cultura noastră – vezi marea carte a lui Eugen
Lovinescu, Istoria civilizației române moderne (1924), unde autorul sugerează că ortodoxia e o „ratare“
istorică și e semnul ancorării noastre eterne în preajma Rusiei. Am mulți prieteni de idei care cred acest
lucru și eu însumi am cochetat, intelectual, cu ipoteza. Nu e greu să ne imaginăm că o Românie latină și
catolică ar fi fost ca un fel de Spanie a Estului etc.

Pe de altă parte, să ne imaginăm că Țara Românească, cîndva în jur de 1360, chiar devenea catolică, prin
voia domnului și a boierilor (și a regatului maghiar). Nu toți românii din sudul Carpaților ar fi acceptat
reforma (Bizanțul ortodox era încă în picioare și influent, drept pentru care sigur apăreau la noi schisme – și
inchizitori). Apoi, Moldova, care era o entitate separată, nu văd de ce ar fi renunțat la ortodoxie – deci, e de
discutat cînd/dacă am mai fi avut unirea din 1859! Pe firul logicii, la fel de probabil e ca o Țară Românească
catolică să fi fost destinată unui parteneriat cu Ungaria, cu Habsburgii apoi – și la o adversitate tenace cu
Moldova, Serbia, Bulgaria, mai apoi Imperiul Otoman, mai apoi Rusia etc. Lucrurile se complică deja.

Gluma lui Eminescu - și „ratarea“ de la Nicopole

Pentru mine, simbolul puterii absolute a Artei asupra Istoriei este o celebră poezie a lui Eminescu, pe care o
știți. În epica lor întîlnire din Scrisoarea III, înaintea bătăliei de la Rovine ce avea să urmeze, Baiazid îi
vorbește lui Mircea cel Bătrîn („un moșneag atît de simplu, după vorbă, după port“… Mircea, apropo, atunci
avea în jur de 40 de ani!) despre planul lui de cucerire a Europei: „La Nicopole văzut-ai cîte tabere s-au
strîns // Ca să steie înainte-mi ca și zidul neînvins“ – spunea Baiazid.

Eminescu a alterat, aici, realitatea – arătînd că, în mintea artistului, constrîngerile factuale nu există, ceea
ce mi se pare un admirabil exercițiu de libertate. În fapt, bătălia de la Rovine (toamna 1394), cea cîștigată
de Mircea cel Bătrîn, a fost înaintea celei de la Nicopole (toamna lui 1396) – deci Baiazid nu se putea lăuda
cu Nicopole în fața… moșneagului de +/- 40 de ani!

Să insistăm totuși asupra momentului: a fost, oare, o „ratare“ înfrîngerea creștinilor de la Nicopole? După
toate aparențele, da. Dacă armata creștină ar fi învins, probabil că otomanii ar fi fost scoși din Balcani
(pentru cît timp?), Bulgaria ar fi redevenit un stat puternic (cu secole înainte fusese imperiu, cu noi
împreună, ajungea pînă pe la Craiova!), Serbia (care căzuse în fața turcilor, în 1389) și-ar fi recîștigat
autonomia, iar toate statele participante la acea cruciadă (inclusiv Țara Românească) ar fi avut ce sărbători
– dar, atenție, imediat ar fi început și inevitabilul game of thrones, pentru că aceasta e logica Istoriei!

20
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

Fără amenințarea turcă la sud de Dunăre, foarte posibil, Țara Românească, Bulgaria și Serbia s-ar mai fi și
războit între ele, cu implicarea vecinilor – adică ceva similar cu ce avea să se întîmple… în 1912-1913, în
războaiele balcanice! Ca detaliu geografic, priviți la Banatul românesc de azi (Timișoara, viitoarea Capitală
Culturală Europeană etc.). În cazul unei victorii a creștinilor la Nicopole (repet, 1396), e posibil ca, în
secolele următoare, Banatul să fi fost disputat între regatele Serbiei și Ungariei – în timp ce, probabil, Țara
Românească și-ar fi întărit ieșirea spre Gurile Dunării și spre Mare. Iar dacă Mircea cel Bătrîn ar fi fost un
domnitor catolic (ca urmare a reformei doamnei Clara, de mai sus!), Țara Românească catolică și Moldova
ortodoxă s-ar fi putut lupta ani și secole pentru controlul asupra Gurilor Dunării și accesului la Mare; și,
foarte probabil, cîndva prin secolul al XVIII-lea, sprijinul Rusiei pentru Moldova i-ar fi îndepărtat pe munteni
de la Marea Neagră. Iar azi, posibil, Constanța ar fi un port al Rusiei – vezi mai jos.

„Ratarea“ lui Cantemir?

În aprilie 1711, domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir se alia cu steaua ascendentă a creștinismului est-
european, țarul Petru cel Mare al Rusiei. Cantemir era un viitor luminat savant european, iar Petru I era
exponentul unei rapide occidentalizări a Rusiei (care, ca și atunci, păstrează aceleași sincope).

În ciuda alianței ruso-moldave, în iulie 1711 turcii i-au încercuit pe creștinii româno-ruși la Stănilești, pe Prut
le-au impus un dur tratat de pace. Dimitrie Cantemir și-a părăsit tronul de la Iași și s-a refugiat la curtea
rusă, unde a devenit consilier al țarului (iar fiul lui, Antioh Dimitrievici Cantemir, avea să devină un pilon al
literaturii clasice ruse – ajutat de faptul că știa franceză!).

Dincolo de aceste accidente biografice, oare ce s-ar fi întîmplat fără „ratarea“ creștină din iulie 1711? Dacă
rusul Petru cel Mare și românul Cantemir ar fi cîștigat acel război? Hmm… Logica duce spre mai multe
scenarii… Chiar și victorioasă, Moldova lui Cantemir nu avea nici forța militară și nici anticorpii culturali
pentru a rezista unui Petru cel Mare impetuos, care ar fi dorit recucerirea Constantinopolului (via Dobrogea,
desigur). Rezultatul posibil? Estul României de azi (de la Iași la Mangalia) ar vorbi rusește, iar Țara
Românească (ortodoxă ori catolică) ar fi dus lupte serioase și s-ar fi aliat cu cine nu ne imaginăm, după
1715, ca să se apere de această putere expansionistă din Est – adică ceva de genul a ceea ce face
Ucraina azi.

Adevărul despre aceste „ratări“ alternative

Toate scenariile de mai sus sînt contrafactuale. A vorbi despre „ratări“ în Istorie e riscant, pentru că se
presupune că alte alternative posibile ar fi fost mai bune – ceea ce nu avem de unde să știm. Adevărul,
banal, e că nu există ratări, în trecut. Totul e curgere. Un stat are uneori șansă, alteori neșansă; uneori se
iau decizii bune, alteori proaste. Faptul că am pierdut tezaurul în 1918 a fost o neșansă istorică, dar nu o
ratare. La fel, intrarea sub pulpana URSS în 1945 – dar tot o neșansă ar fi fost și victoria lui Hitler. Ar fi fost
mai bine ca Decebal să înfrîngă atacatorul roman, în anii 105-106? Cît și în ce condiții unirea lui Mihai
Viteazul din 1600 ar fi putut rezista? Ar fi fost mai bine ca, în anul 1848, pașoptiștii maghiari să-i fi propus lui
Avram Iancu autonomia românilor? Ar fi fost mai bine ca, în 1870, Franța să fi învins Prusia și nu invers (iar
noul nostru domnitor, Carol I, să fi părăsit incognito Bucureștiul)? Ne salvează COVID-19 de un război – sau
ne va duce spre unul?

Iată cîte necunoscute, în istorie și în prezent – pentru că timpul, din păcate, curge doar unidirecțional! Toate
celelalte supoziții despre „ratări“ sau „variante optime“ sînt contrafactuale. Maimuțele lui Borel, după
milioane și miliarde de încercări, teoretic, ar putea, culmea, rescrie orice bibliotecă. Cu mult mai modești,
noi avem în spate doar un singur șir de pași: Istoria noastră s-a derulat doar o dată. Adrian Cioroianu este
istoric, ambasador delegat permanent la UNESCO.
21
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

S-a întâmplat într-o zi de 31 martie

* Acum 178 de ani (1842) medicul american Crawford Long (1815-1878) folosea pentru prima dată eterul ca
anestezic

* În urmă cu 166 de ani (1854) a avut loc semnarea tratatului de la Kanagawa între SUA şi Japonia, care a
semnificat sfârşitul izolării pe care o impuseseră Japoniei shogunii Tokugawa la începutul secolului al XVII-
lea

* Acum 127 de ani (1893) a avut loc Congresul de constituire a PSDMR (Partidul Social-Democrat al
Muncitorilor din România). Din conducerea partidului făceau parte: Ioan Nădejde, Vasile G. Morţun,
Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ion C. Frimu, Mihail Gheorghiu-Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie
Marinescu, Gheorghe Cristescu şi Ilie Moscovici. Programul adoptat, inspirat din scrierile lui Gherea şi de
programul de la Erfurt al social-democraţilor germani, definea rolul PSDMR ca reprezentant al proletariatului
român. În 1899 partidul s-a destrămat. La 31 ianuarie 1910 a fost înfiinţat Partidul Social Democrat Român
(PSDR), condus de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie Marinescu şi Constantin
Vasilescu (31.III/12.IV-3/15.IV)

* Cu 82 de ani în urmă (1938), prin decret regal, s-au desfiinţat toate partidele politice şi s-a instituit Consiliul
de Coroană, ca organ de stat consultativ, cu caracter permanent, alcătuit din „consilieri regali” numiţi de
monarh, cu rang de miniştri de stat

* Tot într-o zi de 31 martie, acum 25 de ani (1995), a avut loc catastrofa aeriană de la Baloteşti (lângă
Bucureşti), în cursul căreia un avion Airbus A-310 al Companiei TAROM, pe ruta Bucureşti-Bruxelles, cu 61
de persoane la bord, s-a prăbuşit, la puţin timp după decolare. Nu au existat supravieţuitori

Aniversări – Comemorări în țară

1744, 31.III./11.IV: A murit Antioh Cantemir, scriitor iluminist şi diplomat rus de origine română; fiul mezin
al lui Dimitrie Cantemir (domnitor al Moldovei între anii 1710 şi 1711); unul dintre iniţiatorii clasicismului în
literatura rusă; considerat şi primul poet rus în adevăratul înţeles al cuvântului, iniţiator al direcţiei criticiste
(dintre cele mai importante s-au dovedit peste timp cele nouă satire scrise de el între anii 1729 şi 1739,
publicate postum); ambasador al Rusiei la Londra şi Paris (n. 1709). NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români A-
C (1995) menționează naşterea la 10.IX.1709 şi decesul la 11.IV.1744. Surse din R. Moldova
(cantemir.asm.md) dau ca an al naşterii 1708

1841: S-a născut publicistul şi scriitorul ardelean Iosif Vulcan; în revista sa, „Familia”, fondată în 1865,
şi-a făcut debutul, printre alţii, Mihai Eminescu; membru titular al Academiei Române din 1891 (m. 1907)

1891: S-a născut Ion Pillat, editor, eseist, poet tradiţionalist, publicist şi traducător (bun cunoscător al liricii
moderne, a realizat numeroase traduceri din poezia universală); membru corespondent al Academiei
Române din 1936 (m. 1945)

1896: S-a născut actriţa Marietta Rareş (m. 1994)

1905: S-a născut Anton Dumitriu, filosof şi logician (m. 1992) – 115 ani

22
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

1915: S-a născut Gheorghe Pavelescu, etnolog, folclorist și profesor; apropiat al lui Lucian Blaga, autor a
peste 200 de studii despre artă tradiţională, folclor, magie populară şi etnomedicină (m. 2008) – 105 ani

1920: S-a născut Toni Buiacici, cântăreţ, actor şi regizor de operetă (m. 1994) – 100 de ani

1933: S-a născut poetul şi eseistul Nichita Stănescu (născut Nichita Hristea Stănescu); membru post-
mortem al Academiei Române din 1990; laureat al Premiului Herder în 1975 şi nominalizat la Premiul Nobel
pentru Literatură în 1980 – propus de Academia suedeză, poetul candidează la Premiul Nobel alături de
Odysseas Elitis, Max Frisch, Leopold Senghor şi Jorge Luis Borges, distincţia fiind câştigată de poetul grec
Odysseas Elitis (m. 1983)

1938: S-a născut Gheorghe Mocanu, pictor şi profesor; iniţiatorul şi mentorul cercului de desen „Ion
Diaconescu” din Oneşti (m. 1993)

1939: S-a născut tenorul Eugen Fânăţeanu (m. 1988)

1939: A murit pictorul Ion Theodorescu-Sion (n. 1882)

1948: S-a născut Adrian Enescu, compozitor, orchestrator şi instrumentist; unul dintre primii promotori ai
muzicii electronice din România (m. 2016)

1961: S-a născut interpretul Adrian Pleşca (Artanu), membru fondator al trupei „Timpuri Noi”; din 1990
cântă în Corul Radiodifuziunii Române

1965: A murit Ticu Archip (prenumele la naştere: Sevastia), prozatoare, traducătoare şi autoare dramatică
(n. 1891) – 55 de ani

1965: A murit scriitorul, traducătorul şi publicistul Alexandru Şahighian (n. 1901) – 55 de ani

1969: A murit chimistul Ilie Matei, specialist în chimie macromoleculară; membru corespondent al
Academiei Române din 1955 (n. 1895)

1970: S-a născut instrumentistul Damian Drăghici; interpretează (la nai, ţambal, contrabas, tobe, pian)
muzică lăutărească veche, transpusă pe ritmuri moderne, cu influenţe de jazz, pop, rock; a fondat formaţia
„Damian and Brothers”; singurul muzician român care a câştigat un premiu Grammy, în anul 2006; senator
în legislatura 2012-2016, din partea UNPR – 50 de ani

1979: S-a născut regizorul de film Cristian Nemescu (m. 2006, într-un accident de maşină)

1997: A murit poetul şi eseistul Gheorghe Tomozei (n. 1936)

1983: A murit Florentin Delmar (numele la naştere: Florian Milea), compozitor de muzică uşoară, de
scenă şi de film (n. 1917)

1993: A murit soprana Margareta Fânăţeanu-Dragea (n. 1937)

23
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

1998: A murit Mihai Gramatopol, eseist şi traducător (lui i se datorează versiunea românească a
„Memoriilor lui Hadrian” de Marguerite Yourcenar); este unul dintre autorii „Enciclopediei civilizaţiei romane”
(1982) (n. 1937)

2000: A murit pictorul Alexandru Cumpăta (n. 1922) – 20 de ani

2003: A murit poeta Mariana Marin (n. 1956)

2009: A murit actriţa Marga Barbu (n. 1929)

2012: A murit Ion Lucian, actor de teatru, regizor, scenarist şi dramaturg; fondator şi director (1964-1972)
al Teatrului pentru Copii „Ion Creangă” şi al Teatrului „Excelsior” din Bucureşti (din 1990) (n. 1924)

Aniversări – Comemorări în lume

1596: S-a născut René Descartes, filosof şi matematician francez, unul dintre întemeietorii raţionalismului
modern (m. 1650)

1621: S-a născut poetul englez Andrew Marvell (m. 1678)

1732: S-a născut compozitorul austriac Franz Joseph Haydn; alături de Wolfgang Amadeus Mozart şi
Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalităţi muzicale ale epocii clasice vieneze (m.
1809)

1837: A murit pictorul englez John Constable (n. 1776)

1855: A murit scriitoarea britanică Charlotte Brontë; ea şi surorile sale, Anne şi Emily, au alcătuit
celebrul trio al surorilor Brontë, autoare a numeroase romane victoriene de succes (n. 1816) – 165 de ani

1872: S-a născut Serghei Pavlovici Diaghilev, coregraf, regizor şi impresar rus al companiei de dans,
Ballets Russes, figură de o importanţă majoră în dezvoltarea operei, muzicii clasice şi artelor vizuale, şi cel
care a scos baletul de sub patronajul statului şi l-a introdus în lumea sponsorilor comerciali (m. 1929)

1880: A murit compozitorul şi violonistul polonez Henryk Wieniawski (n. 1835) – 140 de ani

1885: A murit Franz Abt, compozitor şi dirijor german (n. 1819) – 135 de ani

1890: S-a născut Sir William Lawrence Bragg, fizician, matematician și profesor australian-britanic;
Premiul Nobel pentru fizică pe 1915, împreună cu tatăl său Sir William Henry Bragg, pentru serviciul lor în
analiza structurii cristalelor cu ajutorul razelor X; a pus bazele Uniunii Internaționale de Cristalografie (m.
1971) – 130 de ani

1914: S-a născut Octavio Paz, poet şi eseist mexican; Premiul Nobel pentru literatură pe 1990 (m. 1998)

1914: A murit Christian Morgenstern, scriitor şi traducător german (n. 1871)

1917: A murit Emil von Behring, medic şi bacteriolog german; unul dintre creatorii seroterapiei; Premiul
Nobel pentru Medicină în anul 1901 (n. 1854)
24
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

1926: S-a născut romancierul şi eseistul englez John Fowles (m. 2005)

1932: S-a născut regizorul, scenaristul şi actorul japonez Nagisa Oshima, considerat unul din maeştrii
cinematografului japonez, din noul val din anii ’60 ai secolului XX (m. 2013)

1934: S-a născut George Richard Chamberlain, actor şi cântăreţ american

1934: S-a născut fizicianul italian Carlo Rubbia; iniţiatorul realizării marelui inel de coliziune de la Méyrin;
director, între anii 1989 şi 1993, al CERN (Consiliul European pentru Cercetări Nucleare); Premiul Nobel
pentru fizică pe 1984, împreună cu olandezul Simon Van der Meer

1935: S-a născut Gábor Adriányi, istoric, scriitor și profesor maghiar – 85 de ani

1939: S-a născut regizorul de film, scenaristul și producătorul german Volker Schlöndorff

1948: S-a născut politicianul şi omul de afaceri american Al Gore, care, alături de Comisia
interguvernamentală a ONU pentru schimbări climatice, a câştigat Premiul Nobel pentru Pace în anul 2007
pentru campania intensă privind combaterea încălzirii globale dusă în ultimii ani; al 45-lea vicepreşedintele
ale Statelor Unite ale Americii între anii 1993 şi 2001

1948: A murit Egon Erwin Kisch, ziarist şi scriitor ceh de limbă germană; activitate antifascistă;
supranumit „reporterul frenetic” (după volumul său cu acest titlu) (n. 1885)

1949: A murit chimistul german Friedrich Bergius; a descoperit procesul de lichefiere a cărbunelui
(1912); Premiul Nobel pentru chimie pe 1931, împreună cu conaţionalul său Carl Bosch (n. 1884)

1959: S-a născut Valeriu Matei, poet, istoric, scriitor şi om politic din Republica Moldova; membru de
onoare al Academiei Române din 2011

1993: A murit Brandon Lee, actor american, fiul lui Bruce Lee (n. 1965)

1993: A murit harpistul spaniol Nicanor Zabaleta (n. 1907)

1997: A murit astrofizicianul american Lyman Spitzer, considerat părintele spiritual al telescopului
spaţial „Hubble” (n. 1914)

2001: A murit Clifford Glenwood Shull, fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în
1994, împreună cu Bertram Brockhouse, pentru dezvoltarea tehnicii difracţiei neutronilor (n. 1915)

2008: A murit regizorul, scenaristul, producătorul şi actorul american Jules Dassin, tatăl lui Joe
Dassin (n. 1911)

2016: A murit Hans-Dietrich Genscher, politician liberal, avocat şi profesor german; a fost ministru de
interne al RFG (1969-1974), ministru de externe (1974-1992) şi vicecancelar federal (1974-1992); este
considerat, alături de fostul cancelar Helmuth Kohl, artizanul reunificării Germaniei (n. 1927)

2016: A murit arhitecta britanică de origine irakiană Zaha Hadid; prima femeie care a primit în 2004
Premiul Pritzker (considerat drept Nobel-ul pentru arhitectură) şi prima femeie care a câştigat prestigioasa
25
 UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA

medalie de aur regală pentru arhitectură în 2015; a fost supranumită „regina curbei” întrucât prefera
utilizarea contururilor sinuoase în multe dintre clădirile sale (n. 1950)

2016: A murit romancierul, jurnalistul şi traducătorul maghiar Imre Kertész; Premiul Nobel pentru
Literatură în anul 2002 (n. 1929)

Realizat,

Adriana Tanasescu,
Director executiv

26