Capitolul III.

Sistemul Instituţional al Uniunii Europene şi mecanismul său

de funcţionare

UE beneficiază de un cadru instituţional unic în lume, în care:

 priorităţile generale sunt stabilite de Consiliul European, care reuneşte liderii naţionali
şi europeni
 deputaţii europeni, aleşi prin vot direct, reprezintă interesele cetăţenilor în cadrul
Parlamentului European
 interesele Uniunii în ansamblu sunt promovate de Comisia Europeană, ai cărei membri
sunt desemnaţi de guvernele naţionale
 guvernele promovează interesele statelor membre, în cadrul Consiliului Uniunii
Europene.

3.1. Principalele componente ale sistemului instituţional comunitar

Pentru transpunerea în viaţă a obiectivelor sale, Uniunea Europeană dispune de un ansamblu de

instituţii proprii. Acestea pot avea caracter fie consultativ, fie deliberativ ori executiv sau jurisdicţional.
Instituţiile special constituite pentru organizarea şi funcţionarea eficientă a activităţii Uniunii Europene
sunt: Consiliul European, Parlamentul European, Consiliul de Miniştri, Comisia Europeană, Curtea
Europeană de Justiţie, Curtea Europeană de Conturi, Comitetul Economic şi Social , Comitetul Regiunilor,
Banca Europeană de Investiţii, Banca Centrală Europeană. O instituţie relativ recent creată este Avocatul
Poporului.
în afara acestor instituţii cu caracter permanent, există şi altele cu caracter periodic, cum este Conferinţa
Interguvernamentală şi agenţii specializate în diverse domenii.

Consiliul European
 Rol: definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene
 Membri: șefii de stat și de guvern ai țărilor UE, președintele Consiliului European, președintele
Comisiei Europene
 Președinte: Charles Michel
 Înființare: în 1974 (forum informal), în 1992 (statut oficial), în 2009 (instituție a UE)
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 Site: Consiliul European

Consiliul European reunește liderii UE pentru a stabili agenda politică a Uniunii. Acesta reprezintă cel mai
înalt nivel de cooperare politică între țările UE.

Consiliul este una dintre cele 7 instituții oficiale ale Uniunii și se prezintă sub formă de summituri (de
obicei, trimestriale), prezidate de un președinte permanent.

Este cel mai înalt organ de conducere a Uniunii Europene, funcţionând sub formă de reuniuni ale şefilor
de stat şi de guvern, ale ţărilor membre. Denumirea, care nu trebuie confundată cu Consiliul Europei,
desemnează de fapt reuniunile şefilor de stat şi de guvern ce fiinanţează în locul vechii denumiri de conferinţă,
utilizată până în anul 1974.
Instituţionalizarea Consiliului European s-a efectuat în anul 1987. prin Actul Unic European, şi el a
devenit din ce în ce mai important. Statutul său a fost definit prin tratatul de la Maastricht în termenii
următori: "Consiliul European va oferi Uniunii dinamismul necesar dezvoltării sale şi va stabili liniile
politice generale ale acesteia ".
în afara şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale UE, la Consiliul European mai participă
miniştrii afacerilor externe, preşedintele Comisiei Europene şi un vicepreşedinte al său.
Consiliul European se întruneşte de două ori pe an şi ori de câte ori este necesar. Hotărârile Consiliului
European se situează mai cu seamă în sfera iniţiativelor politice majore, precum adoptarea de orientări politice
comune şi soluţionarea problemelor spinoase, blocate la nivelul ministerial.
De asemenea, Consiliul European joacă un rol esenţial în rezolvarea problemelor curente ale vieţii
internaţionale cu ajutorul politicii externe şi de securitate comună (PESC) şi al mecanismului său de
coordonare, a poziţiilor diplomatice ale statelor comunitare şi al prezentării unei opţiuni comune.

Parlamentul European
 Rol: organism legislativ al UE, ales în mod direct, cu responsabilități bugetare și de control
 Membri: 705 deputați (membrii Parlamentului European)
 Președinte: David-Maria Sassoli
 Înființare: în 1952, ca Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului; în 1962,
sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe au avut loc în 1979
 Sedii: Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg
 Site: Parlamentul European

Este forumul prin excelenţă democratic al Uniunii Europene, membrii săi fiind aleşi prin vot direct
universal, din cinci în cinci ani de toţi cetăţenii cu drept de vot ai ţărilor membre.
Membrii Parlamentului European sunt grupaţi prioritar în funcţie de partidele politice cărora le aparţine,
creându-se prin aceasta adevărate mişcări politice transnaţionale. Parlamentul European se întruneşte în
sesiuni plenare lunar, pe o perioadă de câte o săptămână, la Strasbourg, unde se află sediul său. El se mai
întruneşte şi în sesiuni mai scurte, la Bruxelles, unde se află sediile permanente ale comisiilor şi birourilor
deputaţilor.
Dintre principalele funcţii ale Parlamentului European se află:
- participarea, împreună cu Consiliul de Miniştri, la procesul de adaptare a legislaţiei
UE;
aprobarea cererilor de aderare la UE, a acordurilor de asociere şi comerciale cu terţe
ţări;
numirea Avocatului Poporului;
interpelarea Consiliului de Miniştri şi a Comisiei Europene;
controlul Comisiei Europene, pe care o poate şi demite;
are dreptul de a înfiinţa comisii de anchetă şi dreptul de petiţie;
- exercitarea, alături de Consiliul de Miniştri, a controlului asupra bugetului, pe care-1
poate adopta sau respinge;
monitorizarea implementării politicilor comunitare, pe baza informaţiilor primite de
la Curtea de Conturi;
ascultarea rapoartelor preşedintelui său asupra sesiunilor Consiliului European.

Rol legislativ

 Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.
 Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.
 Ia decizii cu privire la extinderea UE.
 Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.

Rol de control

 Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.

 Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o moțiune
de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.
 Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.
 Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.
 Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.
 Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.
 Participă la misiuni de observare a alegerilor.
Rol bugetar

 Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.

 Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

Consiliul UE
 Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația europeană și coordonează
politicile UE
 Membri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică supus discuțiilor
 Președinte: fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o perioadă de 6 luni
 Înființare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității Economice Europene)
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 Site: Consiliul UE

Este principala instituţie cu putere de decizie a UE, fiind alcătuită din reprezentanţi la nivel ministerial
ai statelor comunitare, abilitate să negocieze şi să adopte decizii ce angajează guvernele respective.
Componenţa sa se modifică în funcţie de problemele aflate pe ordinea de zi: atunci când sunt examinate
probleme ce privesc agricultura participă miniştri de profil, iar în cazul că la ordinea de zi sunt chestiuni de
industrie la dezbateri participă miniştrii industriei ş.a.m.d. Fiecare ministru din Consiliu răspunde pentru
activitatea lui în faţa Parlamentului propriei ţări, dar deciziile adoptate nu pot fi modificate.

Consiliul de Miniştri al UE sau Consiliul UE, cum se mai numeşte, asigură coordonarea politicilor economice
ale statelor membre. El dispune de puterea legislativă pe care o împarte, în unele domenii, cu Parlamentul.
Legea comunitară adoptată de Consiliul UE sau de Parlament şi Consiliu în procedură de codecizie
poate lua forma de:
reglementări, care sunt direct aplicabile fără traspunerca lor în reglementări juridice
naţionale;
directive, care prin rezultatele ce se obţin aproprie statele membre, lăsând instanţelor
naţionale competente în ce priveşte forma şi mijloacele de folosit;
decizii care sunt obligatorii în toate componentele lor pentru destinatarii vizaţi,
deciziile pot fi aplicate unuia sau tuturor statelor, întreprinderilor sau persoanelor
particulare;
avize şi recomandări care n-au caracter obligatoriu de execuţie. Consiliul funcţionează sub preşedinţia,
prin rotaţie pe câte o perioadă de şase luni, a ministrului reprezentant al fiecărei ţări membre.
Fiecare stat comunitar dispune de câte un birou de reprezentare permanentă la Bruxelles, al cărui
personal este alcătuit din diplomaţi sau alte persoane oficiale din ministerele naţionale de resort. Şefii
acestor delegaţii se reunesc săptămânal în cadrul Comitetului reprezentaţilor permanenţi ai statelor
membre (COREPER).
Propunerile, materialele supuse spre dezbatere, deciziile Consiliului sunt pregătite de COREPER, cu
ajutorul unor comitete-echipe de specialişti ai ministerelor naţionale de resort.
De asemenea, Consiliul de UEdispune de un Secretariat General cu sediul în Bruxelles, care
pregăteşte şi aplică deciziile.
 Negociază și adoptă legislația UE, împreună cu Parlamentul European, pe baza propunerilor
înaintate de Comisia Europeană.
 Coordonează politicile țărilor UE.
 Elaborează politica externă și de securitate a UE, plecând de la orientările Consiliului European.
 Încheie acorduri între UE și alte țări sau organizații internaționale.
 Adoptă bugetul anual al UE, în colaborare cu Parlamentul European.

Comisia Europeană
  Rol: apără interesul general al UE, propunând acte legislative, asigurând respectarea acestora și
implementând politicile și bugetul Uniunii
 Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare țară a UE
 Președinte: Ursula von der Leyen
 Înființare: 1958
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 Site: Comisia Europeană

Este principala instituţie de iniţiativă legislativă şi executivă a Uniunii Europene. La alcătuirea ei,
fiecare stat "mare", şi anume Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia şi Spania participă cu câte doi
reprezentanţi, iar celelalte zece ţări membre cu .câte un reprezentant.
Deşi sunt numiţi de guvernele lor naţionale, cei 27 de membri ai Comisiei, denumiţi şi comisari,
acţionează independent de acestea, şi reprezintă exclusiv interesele comunitare.
Asemănător miniştrilor unui guvern, fiecare membru al Comisiei este responsabil în cadrul instituţiei
al unui anumit portofoliu sau domeniu politic şi al Directoratului General din sectorul respectiv.
Rolul Comisiei este acela de a veghea la respectarea prevederilor tratatelor, de a iniţia propunerile
pentru legislaţia Uniunii (reglementări şi directive propuse) şi de a asigura aplicarea legislaţiei adoptate.
Dacă se constată că statele membre sau o persoană juridică din cadrul acestora încalcă legislaţia
comunitară sau o aplică incomplet, Comisia are dreptul şi chiar obligaţia să le cheme în faţa Tribunalului
European (Curţii de Justiţie) şi să ceară aplicarea de sancţiuni, dacă vinovăţia este dovedită.

Comisia Europeană gestionează bugetul anual al Uniunii, care e dominat de cheltuielile agricole împrumutate
Fondului European de Orientare şi de Garanţie Agricolă (FEOGA), precum şi fondurilor structurale vizând
reducerea disparităţilor economice între zonele bogate şi cele sărace.
Eficienţa UE în lume a sporit prin rolul Comisiei de negociatori al acordurilor comerciale şi de
cooperare cu ţări sau grupe de ţări terţe. Peste 100 de ţări din lume au încheiat asemenea acorduri cu UE.
Inclusiv ţări în curs de dezvoltare din Africa, Pacific şi Caraibe, cele din Europa Centrală şi Orientală,
precum şi cele exsovietice, care primesc o asistenţă tehnică importantă prin programele PHARE şi TACIS.
Ţările din Sudul Mediteranei beneficiază, de asemenea, de un program european de ajutor pentru dezvoltare,
negociat de Comisie.
începând cu anul 1995, mandatul Comisiei este de cinci ani şi coincide cu acela al Parlamentului. Acest
lucru permite Parlamentului un vot de învestitură acordat unor comisii, prin aceasta întărindu-i legitimitatea
democratică. Prin efectivul său de 16 mii de salariaţi Comisia Europeană este cea mai numeroasă instituţie a
UE.

Curtea Europeană de Justiţie

 Rol: se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările UE;
garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului european.
 Membri:
o Curtea de Justiție: câte 1 judecător din fiecare țară a UE, plus 11 avocați generali
o Tribunalul: câte 2 judecători din fiecare țară a UE
 Înființare: 1952
 Sediu: Luxemburg
 Site: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Uniunea Europeană este constituită pe bază de tratate obligatorii, care o deosebesc esenţial de alte
organisme internaţionale. Tratatele stipulează că legea Uniunii prevalează în faţa legii naţionale. Ori de câte
ori într-o instanţă naţională este pusă în discuţie o dispoziţie legală comunitară, Curtea de Justiţie poate, iar
uneori este obligată să se pronunţe, şi numai pe baza acestei decizii, instanţa sesizată va putea lua propria
hotărâre.
Curtea de Justiţie poate decide dacă un stat membru al UE nu a respectat integral o anumită obligaţie,
statuată prin tratate; poate verifica dacă instrumentele adoptate de instituţiile comunitare, şi a căror anulare
este cerută, sunt compatibile cu tratatele; poate critica instituţiile comunitare pentru inactivitate.
Curtea este constituită din 27 judecători asistaţi de 11 avocaţi generali. Din 1989, a fost creat şi
Tribunalul de Primă Instanţă, format din 15 judecători, astazi 54 judecatori. Membrii acestei instanţe cu
sediul la Luxemburg sunt numiţi pentru o perioadă de şase ani cu posibilitatea prelungirii mandatului de
comun acord cu guvernele statelor membre, dinte persoanele a căror independenţă este indiscutabilă.
Rolul Curţii Europene de Justiţie este foarte important deoarece articolele tratatelor şi legislaţia care
decurge din ele sunt parte a legislaţiei naţionale din statele membre. Interpretarea lor unitară şi neechivocă a
permis constituirea dreptului european, favorizând astfel procesul integrării europene.

Curtea Europeană de Conturi

 Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la îmbunătățirea gestiunii
financiare a UE
 Președinte: Klaus-Heiner Lehne
 Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE
 Înființare: 1977
 Sediu: Luxemburg
 Site: Curtea Europeană de Conturi

Este instituţia care verifică legislaţia financiară şi corectitudinea întregii activităţi, urmărind buna
desfăşurare şi gestionare a utilizării resurselor financiare. Acţiunea în redactarea unui raport anual la
încheierea acestui raport au impact decisiv asupra adoptării noului buget de Parlamentul European. De
asemenea, Curtea Europeană de Conturi întocmeşte rapoarte specifice la cererea celorlalte instituţii
comunitare şi are dreptul de ale adresa opinii şi observaţii sau chiar de a le acţiona injustiţie.
Prin Tratatul de la Maastricht al UE, Curtea de Conturi a dobândit statutul de instituţie a Uniunii şi
misiunea de a garanta în faţa Consiliului şi Parlamentului corectitudinea gestionării fondurilor europene.
Curtea de Conturi Europeană, cu sediul la Luxemburg, este alcătuită din 27 membri (a câte unu din
fiecare stat membru al UE), numiţi pe o perioadă de şase ani, printr-o decizie unanimă a Consiliului Uniunii,
după consultarea Parlamentului European.

Comitetul Economic şi Social

 Rol: Organism consultativ care reprezintă organizațiile angajatorilor și ale lucrătorilor și alte grupuri
de interese
 Președinte: Luca Jahier
 Membri: 326 de reprezentanți, din toate țările UE
 Înființare: 1957
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 Site: Comitetul Economic și Social European

Este organ consultativ, alcătuit din 326. Aceştia provin din trei grupuri sociale distincte: patronatul,
salariaţii şi diversele ramuri de activitate (agricultori, meşteşugari, proprietari de întreprinderi mici şi mijlocii,
liberi profesionişti, reprezentaţi ai consumatorilor, ai comunităţii ştiinţifice şi pedagogice, ai economiei sociale,
ai familiei, ai mişcărilor ecologiste).
Având sediul la Bruxelles, Comitetul Economic şi Social este consultat înaintea adoptării unui mare
număr de decizii. De asemenea, din proprie iniţiativă, el poate formula opinii. In medie, anual sunt
formulate circa 170 de asemenea opinii.
Pentru problemele cărbunelui şi oţelului există un organ special - Comitetul Consultativ al Comunităţii
Europene al Cărbunelui şi Oţelului, alcătuit din 108 reprezentanţi ai producătorilor, salariaţilor,
beneficiarilor şi agenţilor comerciali din acest domeniu.

CESE îndeplinește trei misiuni principale:

 garantează că politicile și legislația UE se adaptează condițiilor economice și sociale, căutând un

consens care servește binelui comun
 promovează o Uniune participativă, oferindu-le organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor și altor
grupuri de interese posibilitatea de a se exprima, și menținând dialogul cu acestea
 promovează valorile integrării europene, susține democrația participativă și organizațiile societății
civile.
 Comitetul Regiunilor
 Rol: organism consultativ reprezentând autoritățile locale și regionale din Europa
 Președinte: Apostolos Tzitzikostas
 Înființare: 1994
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 Site: Comitetul Regiunilor

Comitetul European al Regiunilor (CoR) este un organism consultativ al UE, format din reprezentanți ai
celor 27 de state membre, aleși la nivel local și regional. Prin intermediul CoR, aceștia își pot exprima în
mod direct opiniile cu privire la legislația UE care are impact asupra regiunilor și orașelor.

CoR le oferă regiunilor și orașelor posibilitatea de a se implica oficial în procesul legislativ al UE,
asigurându-se că punctele de vedere și nevoile autorităților locale și regionale sunt respectate.

 Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European trebuie să consulte CoR atunci când
elaborează acte legislative în domenii care intră în competența autorităților locale și regionale
precum sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă, politica socială, coeziunea economică și
socială, transportul, energia și combaterea schimbărilor climatice.
 Dacă nu este consultat, CoR poate sesiza Curtea de Justiție.
 Din momentul în care primește o propunere legislativă, Comitetul pregătește și adoptă un aviz pe
care îl transmite apoi tuturor instituțiilor europene relevante.
 De asemenea, CoR poate emite avize și din proprie inițiativă.

Este organism de reprezentare a intereselor locale şi regionale care contribuie la întărirea legăturilor
dintre cetăţenii aceleiaşi regiuni la apropierea şi implicarea acestora în deciziile UE.
El este alcătuit din 22 reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi regionale (cu aceeaşi distribuţie pe ţări
ca în cazul Comitetului Economic şi Social) şi dintr-un număr egal de membri supleanţi, numiţi pe o
perioadă de patru ani.
Reglementările actuale prevăd obligativitatea consultării Comitetului Regiunilor de Comisie sau
Consiliu în numeroase domenii ce afectează interesele regionale, îndeosebi în probleme de educaţie, tinereţe,
cultură, sănătate, coeziune economică şi socială, reţele transeuropene de transporturi, telecomunicaţii şi
energie. Comitetul Regiunilor poate formula opinii şi din proprie iniţiativă.
In afară de sesiunile plenare, organizate de cinci ori pe an, activitatea Comitetului Regiunilor se
desfăşoară în opt comisii şi patru subcomisii. O comisie specială pregăteşte propuneri pentru reforma
instituţională a UE.

Banca Europeană de Investiţii

 Rol: oferă finanțare pentru proiecte care contribuie la atingerea obiectivelor UE, atât în interiorul, cât
și în afara Uniunii
 Președinte: Werner Hoyer
 Consiliul de administrație: câte un administrator din fiecare stat membru, plus un reprezentant al
Comisiei Europene
 Înființare: 1958
 Sediu: Luxemburg
 Site: Banca Europeană de Investiții

A fost creată în 1958, prin Tratatul de la Roma, în scopul finanţării investiţiilor pentru promovarea
obiectivelor UE. Rolul său fundamental este acela de a sprijini dezvoltarea echilibrată, integrarea
economică şi creşterea coeziunii sociale în teritoriul UE.
 Banca Europeană de Investiţii (BEI) implementează componentele financiare ale acordurilor încheiate
în cadrul politicii de cooperare a UE.
începând cu anul 1970, bugetul Uniunii are ca surse de formare drepturile de vamă percepute la
frontierele exterioare de centură, ale UE, taxele agricole asupra produselor procurate de pe terţe pieţe, un
procent de 1,4 din TVA asupra bunurilor şi serviciilor pe ansamblul Uniunii (aproximativ jumătate din
totalul surselor) şi, în fine, a patra sursă calculată în funcţie de prosperitatea statelor membre (maximum 1,27
la sută din PNB-ul lor).
Toate statele membre contribuie la capitalul subscris al BEI, fiind reprezentate atât în Consiliul
Guvernatorilor, cât şi în consiliul Directorilor.

Creditele Băncii sunt destinate îndeosebi finanţării proiectelor de dezvoltare a reţelelor transeuropene de
transporturi, telecomunicaţii, aprovizionare cu energie, pentru protecţia mediului, creşterea competitivităţii
internaţionale a industriei şi a întreprinderilor mici şi mijlocii.Beneficiare ale acestor credite sunt marile
investiţii în infrastructură din cadrul UE, dar şi programele de sprijinire a dezvoltării ţărilor din Europa
Centrală şi de Est (PHARE), ţărilor din fosta Uniune Sovietică (TACIS), din Bazinul mediteranean sudic, din
Caraibe, Pacific şi Africa. Banca contractează împrumuturi pe piețele de capital și acordă finanțări, în
condiții avantajoase, pentru proiecte care sprijină obiectivele UE. Aproximativ 90 % din finanțări se acordă
în interiorul UE. Aceste fonduri nu provin niciodată de la bugetul UE.

BEI oferă 3 tipuri principale de produse și servicii

 credite - aproape 90 % din angajamentul financiar. Banca acordă împrumuturi pentru a sprijini
creșterea economică și crearea de locuri de muncă, iar acest sprijin contribuie, de multe ori, la
atragerea altor investitori.

 finanțare mixtă - clienții pot combina fondurile acordate de BEI cu investiții adiționale.
 consiliere și asistență tehnică - pentru a valorifica la maxim fondurile disponibile.

Împrumuturile de peste 25 de milioane de euro sunt acordate direct de BEI. În cazul împrumuturilor cu o
valoare mai mică, BEI deschide linii de credit pentru instituțiile financiare care ulterior acordă credite
beneficiarilor.

Banca Centrală Europeană

 Rol: gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica economică și
monetară
 Președintă: Christine Lagarde
 Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale din toate statele
membre
 Înființare: 1998
 Sediu: Frankfurt (Germania)
 Site: Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE) gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare politica
economică și monetară a UE

Scopul său principal este să mențină stabilitatea prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și
crearea de locuri de muncă. Deasemenea

 Fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro, controlând astfel
masa monetară și inflația.
 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și vânzarea de valută
pentru a echilibra cursurile de schimb.
 Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de către autoritățile
naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.
 Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.
  Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.
 Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate reprezenta pentru
stabilitatea prețurilor.

Uniunea Economică şi Monetară (UEN) prevede constituirea unui sistem european de bănci centrale şi
a Băncii Centrale Europene (BCE), cu rolul de a emite şi administra moneda unică - EURO.
Noua monedă a Uniunii - EURO - a fost introdusă în circulaţie de la 1 ianuarie 1999, ca monedă de
cont, iar din anul 2002, bancnotele naţionale ale statelor comunitare ce au acceptat-o urmează a fi înlocuite
cu EURO.

Ombudsmanul European
 Rol: investighează plângerile formulate împotriva instituțiilor, organismelor, birourilor și agențiilor
UE.
 Ombudsman: Emily O'Reilly
 Înființare: 1995
 Sediu: Strasbourg (Franța)
 Site: Ombudsmanul European

Ombudsmanul este institutie relative noua.

Ombudsmanul European investighează plângerile cu privire la cazuri de administrare defectuoasă de către

instituțiile și organismele UE. Plângerile pot fi înaintate de cetățeni ai statelor membre sau de rezidenți pe
teritoriul Uniunii ori de asociații și întreprinderi cu sediul în UE.

Ombudsmanul investighează diferite tipuri de administrare defectuoasă, de exemplu:

 comportament abuziv
 discriminare
 abuz de putere
 lipsa de informații sau refuzul de a furniza informații
 întârzieri nejustificate
 proceduri incorecte.