Sunteți pe pagina 1din 1

„Fetița a intrat pe nesimțite în liniștea și răcoarea pădurii înalte de brad.

I-a zis de
atâtea ori măicuța bătrână:
– Nu rătăci prin pădure, c-apoi ...
I-a spus chiar și o poveste cu o fată. Dar aceea își umpluse buzunarele cu cenușă, ca
s-o împrăștie de-a lungul drumului, pe când ea nu și-a luat nimic.”
După Otilia Cazimir – În pădure

„ ...” - ghilimele, semne de punctuație, marchează apartenența fragmentului la creația


literară În pădure, adaptare după Otilia Cazimir.
. – punctul, semn de punctuație, marchează sfârșitul propoziției enunțiative.
i-a – cratima, semn ortografic, delimitează două cuvinte pronunțate în aceeși silabă
(pronumele personal îi și verbul auxiliar a), marcând elidarea vocalei inițiale și dispariția
hiatului;
: - două puncte, semn de punctuație, marchează vorbirea directă anunțată, de altfel,
anterior prin verbul de declarație a zis;
- linia de dialog, semn de punctuație, indică începutul vorbirii directe pentru
personajul măicuța bătrână;
, - virgula, semn de punctuație, delimitează în cadrul frazei propoziția principală de o
subordonată opozițională eliptică;
c-apoi – cratima, semn ortografic, delimitează două cuvinte pronunțate în aceeși silabă
(conj. că și adverbul apoi) marcând elidarea vocalei finale și dispariția hiatului;