Prescriptia Extinctiva

Sancţiunile nerespectării termenelor în care drepturile subiective trebuiau să fie exercitate, sancţiuni ce se
aplică în cazul nerespectării unităţilor de timp prevăzute de lege în exercitarea unor drepturi sunt prescripţia
şi decăderea.
PE: stingerea, după caz, fie a acelei componente a dreptului la acţiune care e posibilitatea titularului
dreptului de creanţă de a obţine obligarea subiectului pasiv la executarea obligaţiei corelative sau la
recunoaşterea dreptului subiectiv contestat, fie a însuşi dreptului real principal (sau, în situaţiile expres
prevăzute de lege, a dr nepatrimonial), datorită neexercitării în termenul prevăzut de lege.
Natura juridică a PE
PE e cunoscută de toate ramurile de drept  c. complex  natura sa juridică urmează a fi stabilită în cadrul
fiecărei ramuri de drept.
Pentru dreptul civil, PE: sancţiunea îndreptată împotriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv civil,
sancţiune ce urmează a fi privită diferit:
- dc e vorba de un drept de creanţă sau de un drept real accesoriu  prin PE se stinge o componentă a
dreptului la acţiune
- dc e vorba de un drept real principal sau de un drept nepatrimonial (desigur, numai dacă legea prevede în
mod expres prescriptibilitatea unui astfel de drept)  PE stinge însuşi dr subiectiv. O pr leg de reglem PE e
c imperativ care e neîndoielnic, deoarece interesul ocrotit e de ordine publică.
Delimitarea PE
PE trebuie delimitată de prescripţia achizitivă (uzucapiunea), de decădere şi de termenul extinctiv.
a) PE şi prescripţia achizitivă (uzucapiunea)
Asemănări:
-sunt sancţiuni de drept pentru titularii drepturilor subiective civile inactivi;
-sunt concepte sau instituţii de drept civil;
-presupun termene.
Deosebiri:
-PE e reglementată în principal în Decretul nr. 167 / 1958, în timp ce prescripţia achizitivă este reglementată
în Codul civil;
-termenele de PE sunt mai scurte şi mai numeroase, în timp ce termenele pentru prescripţia achizitivă sunt
mai lungi şi mai puţine;
-PE stinge dreptul la acţiune (în sens material), iar prescripţia achizitivă conduce la dobândirea unui drept
real principal;
-fiecare prescripţie are reguli proprii de suspendare şi întrerupere, iar „repunerea în termen” este aplicabilă
numai PE.
b) PE şi decăderea
Decăderea, ca sancţiune de drept civil - stingerea dreptului subiectiv civil care nu a fost exercitat în
termenul prevăzut de lege.
Aseamănări:
-sunt sancţiuni de drept civil;
-au efect extinctiv;
-pp termene.
Deosebiri:
-PE stinge dr la acţiune în sens material, în timp ce decăderea stinge însuşi dreptul subiectiv civil;
-term de PE sunt mai numeroase şi mai lungi, iar term de decădere sunt mai puţine şi mai scurte;
-suspendarea, întreruperea şi repunerea în termen sunt schimbări proprii termenului de prescripţie, termenul
de decădere nefiind susceptibil de suspendare, întrerupere şi repunere în termen.
c) Delimitarea PE faţă de termenul extinctiv
Asemănări:
-pp efectul extinctiv;

1
-sunt concepte de drept civil.
Deosebiri:
-termenele de prescripţie pot fi numai legale, în timp ce termenele extinctive pot fi după caz: convenţionale,
legale sau jurisdicţionale;
-PE e atât un mod de transformare a conţinutului raportului juridic civil obligaţional, cât şi o sancţiune, iar
termenul extinctiv e o modalitate a actului juridic civil;
-suspendarea, întreruperea şi repunerea în termen sunt schimbări proprii termenului de prescripţie;
-PE stinge dreptul la acţiune, iar termenul extinctiv stinge dreptul subiectiv civil şi obligaţia civilă corelativă.
Efectul PE
Dc PE stinge numai aşa-numitul „drept la acţiune în sens material” (acea componentă a dreptului la acţiune
ce constă în posibilitatea de a obţine condamnarea pârâtului la executarea obligaţiei ce îi revine) 
consecinţele:
- supravieţuirea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei civile corelative, aceasta din urmă fiind transformată,
devenind imperfectă din calitatea pe care o avea de a fi perfectă, în sensul că ocrotirea dreptului subiectiv
civil corelativ obligaţiei civile respective poate fi obţinută numai pe calea defensivă a excepţiei, dacă
debitorul şi-a executat de bunăvoie obligaţia;
- imprescriptibilitatea aşa-numitului „drept la acţiune în sens procesual”, adică imprescriptibilitatea acelor
componente ale dreptului la acţiune constând în posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicţie, de a formula
cereri, de a propune probe, de a pune concluzii, de a exercita căile de atac prevăzute de lege etc., în alte
cuvinte, posibilitatea de a exercita mijloacele procesuale reglementate de lege şi care alcătuiesc acţiunea
civilă.
Efectul PE diferă după cum e vorba fie de un drept de creanţă sau de un drept real accesoriu, caz în care se
stinge acea componentă a dreptului la acţiune care constă în posibilitatea creditorului de a obţine
condamnarea debitorului la executarea obligaţiei ce îi incumbă, fie de un drept real principal sau de un drept
nepatrimonial supus PE, ipoteză în care se stinge însuşi dreptul subiectiv.
Efectul PE este cârmuit de 2 principii:
 o dată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal se stinge şi dreptul la acţiune
privind drepturile subiective accesorii - o aplicaţie a regulii accesorium sequitur principale  o dată cu
stingerea dreptului la acţiune privind un drept (de creanţă) principal, se stinge şi dreptul la acţiune privind
eventualele dobânzi, garanţii reale sau personale  consecinţe:
-imprescriptibilitatea dreptului subiectiv principal are ca efect imprescriptibilitatea dreptului subiectiv
accesoriu,
-stingerea prin PE a dreptului la acţiune privind un drept subiectiv accesoriu nu atrage şi stingerea dreptului
la acţiune privind un drept subiectiv principal.
 în cazul când un debitor e obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste
prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită.
Principiul stingerii printr-o prescripţie distinctă a dreptului la acţiune privind fiecare prestaţie în cazul
obligaţiilor cu executare succesivă se aplică ori de câte ori debitorul este ţinut la prestaţii succesive (chirii,
arenzi, dobânzi, ratele de rentă viageră etc.), indiferent de izvorul obligaţiei.
Când se pune problema stingerii prin prescripţie a unui drept accesoriu având ca obiect prestaţii succesive,
trebuie cercetat, în prealabil, dacă nu s-a stins prin prescripţie dreptul de creanţă principal, deoarece
prescrierea dreptului principal atrage prescrierea tuturor prestaţiilor succesive ce alcătuiesc obiectul dreptului
de creanţă accesoriu, devenind inutil să se mai verifice dacă pentru fiecare prestaţie a intervenit sau nu PE.
 ambele principii privesc efectul stingerii prin PE a unui drept de creanţă (mai exact, a acelei componente
a dreptului la acţiune ce constă în posibilitatea creditorului de a obţine condamnarea debitorului la
executarea obligaţiei corelative dreptului de creanţă), deoarece primul principiu vizează un drept accesoriu,
iar un asemenea drept, indiferent că este de creanţă sau real, poate avea ca drept principal numai un drept
de creanţă; de asemenea, numai un drept de creanţă este susceptibil de a îmbrăca forma unor prestaţii
succesive.

2
Rolul PE
Cu privire la justificarea rolului PE, a dreptului la acţiune se pot formula 2 motivaţii:
-una care priveşte consecinţele la care s-ar putea ajunge în cazul în care prescripţia dreptului la acţiune nu
ar fi reglementată;
-funcţiile pe care prescripţia dreptului la acţiune le are de împlinit ca instituţie juridică.
Consecinţele la care s-ar putea ajunge în cazul în care prescripţia dreptului la acţiune nu ar fi reglementată:
Ex. În cazul persoanelor fizice, consecinţele negative ar fi următoarele:
-dificultatea administrării probelor în cazurile devenite litigioase cu mult timp în urmă;
-nesiguranţă şi incertitudine în ceea ce priveşte circuitul civil în general;
-punerea persoanelor obligate în situaţia de a nu-şi mai achita datoriile pe care nu le aveau în vedere,
datorită scurgerii unei perioade prea mari de timp.
 numai limitarea în timp de a obţine pe cale judecătorească apărarea drepturilor civile subiective încălcate
sau nerecunoscute le poate înlătura.
Funcţiile pe care prescripţia dreptului la acţiune le are de îndeplinit ca instituţie juridică:
Stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune constituie o sancţiune a neglijenţei titularului acestui drept
care l-a exercitat în termenul prevăzut de lege.
 funcţia educativă şi mobilizatoare - în sensul că titularii drepturilor civile încălcate sau nerecunoscute sunt
nevoiţi să se adreseze organelor de jurisdicţie competente pentru a obţine aprobarea drepturilor lor.
 funcţia sancţionatorie - în sensul că odată constatată prescripţia dreptului la acţiune de organul
jurisdicţional competent, îl lipseşte pe titularul dreptului civil încălcat sau nerecunoscut de a mai putea obţine
proteguirea judiciară necesară de care are nevoie, ceea ce reprezintă o sancţiune a neglijenţei lui.

3
DOMENIUL DE APLICARE AL PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE
Domeniul PE: sfera drepturilor subiective civile ale căror acţiuni cad sub incidenţa acestei instituţii.
A determina „domeniul PE” înseamnă a stabili drepturile subiective civile prescriptibile extinctiv şi deci, de a
deosebi faţă de cele imprescriptibile extinctiv.
Criteriile de determinare a domeniului PE vizează numai drepturile subiective civile ale căror acţiuni
sunt prescriptibile extinctiv.
În funcţie de natura drepturilor civile subiective:
 domeniul PE în categoria drepturilor patrimoniale (e necesară distincţia între domeniul PE în
categoria drepturilor de creanţă, domeniul PE în categoria drepturilor reale accesorii şi domeniul PE în
categoria drepturilor reale principale;
 domeniul PE în categoria drepturilor nepatrimoniale.
În funcţie de actul normativ care reglementează prescripţia:
-domeniul PE guvernat de Decretul nr. 167 / 1958;
-domeniul PE guvernat de Codul Civil;
-domeniul PE rezultat din aplicarea altor acte normative (ex. Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990
etc. ).
PE în cadrul drepturilor patrimoniale
Drepturile civile subiective patrimoniale sunt drepturi care se relevă în comparaţie cu cele personal
nepatrimoniale prin conţinutul lor economic sau au o valoare economică.
Drepturile civile subiective cu caracter patrimonial se clasifică în: Drepturi reale, Drepturi de creanţă
In caz de nevoie, protecţia juridică a drepturilor civile subiective cu caracter patrimonial este asigurată
prin acţiunile civile corespunzătoare:
- acţiunile reale pentru drepturile reale;
- acţiunile de creanţă pentru drepturile de creanţă.
PE şi drepturile de creanţă:
În categoria drepturilor la acţiune având un obiect patrimonial prescriptibil din punct de vedere extinctiv se
încadrează cu pretenţii deduse judecăţii conţinutului raporturilor juridice civile formate din drepturi de
creanţă şi obligaţiile corelative.
 acţiunile de creanţă sunt supuse regulilor generale şi de principiu înscrise în art. 1 din Decretul nr. 167 /
1958 „sunt prescriptibile din punct de vedere extinctiv”.
Cum drepturile de creanţă sunt nelimitate ca număr  acţiunile de creanţă necesare pentru valorificarea lor
sunt nelimitate  pentru promovarea cu succes în faţa instanţelor judecătoreşti a acţiunilor de creanţă
trebuie respectată condiţia de timp.
Acţiuni civile care se încadrează în categoria acţiunilor privind apărarea unor drepturi de creanţă supuse unor
drepturi de PE:
-acţiunea pentru plata contravalorii fructelor percepute fără drept;
-acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere;
-acţiunea revocatorie sau pauliană provocată de creditorii chirografari;
-acţiunea oblică sau subrogatorie.
Prescripţia dreptului la acţiune se răsfrânge şi asupra drepturilor accesorii: „odată cu stingerea dreptului la
acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii (ex. Plata unor
dobânzi).
Exceptii de la principiul prescriptibilităţii drepturilor de creanţă:
 acţiunea în restituirea depunerilor la Casa de Economii şi Consemnaţiuni (sumele depuse de persoanele
fizice la CEC pe instrumente de economisire, precum şi dobânzile şi câştigurile cuvenite pentru acestea sunt
garantate de stat. Acestea se restituie la cererea titularului sau a reprezentanţilor legali ai acestora.
Drepturile de creanţă asupra sumelor, dobânzilor şi câştigurilor sunt imprescriptibile)
 acţiunea având ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime în asigurările facultative de persoane, deci
drepturile asiguraţilor asupra sumelor ce rezultă din rezerva de prime care se constituie la asigurările de

4
persoane pentru obligaţii de plată scadente în viitor: dreptul la suma de rascumparare, la suma asigurara
redusa ori alte sume prevazute a se plati ca urmare a expirarii sau la implinirea unui anumit termen
PE şi drepturile reale accesorii:
Din interpretarea per a contrario a art. 21 din Decretul 167/1958 care prevede că „ Dispoziţiilor Decretului de
faţă nu se aplică dreptul la acţiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaţiune, servitute şi
superficie”  drepturile reale succesorii sunt supuse PE potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 167 / 1958.
PE şi drepturile reale principale:
Drepturile reale sunt drepturile civile subiective în virtutea cărora titularii lor pot să-şi exercite atributele
asupra unui lucru determinat mobil sau imobil în mod direct şi nemijlocit, fără intervenţia unei alte persoane.
Art. 21 din Decretul 167/1958: „dispoziţiile Decretului de faţă nu se aplică dreptului la acţiune privitor la
drepturile de proprietate, drepturile de uzufruct, uz, abitaţiune, servitute şi superficie”. Toate aceste
drepturi, dacă sunt încălcate sau nerecunoscute, urmează a fi apărate pe calea unei acţiuni în revendicare 
acţiunea e imprescriptibilă dpdv extinctiv.
Spre deosebire de drepturile de creanţă care sunt nelimitate, drepturile reale sunt limitate ca număr, astfel
încât devine posibilă stabilirea prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii lor pentru fiecare caz în parte.
In domeniul drepturilor reale principale, regula o reprezintă imprescriptibilitatea, iar prescriptibilitatea
constituie excepţia.
Acţiuni reale imprescriptibile extinctiv:
 acţiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privată (cu excepţia situaţiei în care
este paralizată prin invocarea uzucapiunii);
 acţiunea în revendicare mobiliară sau imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică indiferent dc
titularul e statul sau o unitate administrativ - teritoriala
 acţiunea de partaj;
 acţiunea în revendicarea unui bun mobil proprietate privată de la posesorul de rea-credinţă sau de la
detentor;
 acţiunea de partaj, adică acţiunea prin care se cere împărţirea bunurilor aflate în proprietate comună
 acţiunea negatorie;
 acţiunea confesorie prin care se urmăreşte apărarea unui drept de superficie;
 acţiunea în grăniţuire.
Exceptii ale imprescriptibilitatii  acţiunile reale prescriptibile extinctiv:
 acţiunea în revendicarea unui bun mobil proprietate privată, pierdut sau furat, exercitată împotriva
posesorului de bună-credinţă;
 acţiunea în revendicare imobiliară în cazurile prevăzute de art. 498 C. civ. (avulsiunea) şi de art. 520 C.
proc. civ. (revendicarea imobilului adjudecat în cadrul procedurii de urmărire silită imobiliară), în ambele
situaţii cu excepţia cazului când imobilul revendicat este proprietate publică;
 acţiunea confesorie prin care se urmăreşte apărarea dreptului de uzufruct,
a dreptului de uz sau de abitaţie şi a dreptului de servitute
PE în cadrul drepturilor nepatrimoniale
Drepturile personale nepatrimoniale: drepturile civile subiective al căror conţinut nu poate fi exprimat valoric,
în sume de bani, aceasta pe motiv că aceste drepturi sunt strâns legate de existenţa şi atributele
persoanelor fizice şi servesc la individualizarea lor. Apărarea pe cale judiciară a acestor drepturi nu este
limitată în timp  e consacrată imprescriptibilitatea dreptului la acţiune în privinţa apărării pe cale judiciară a
drepturilor civile subiective.
Principiul imprescriptibilităţii drepturilor personale nepatrimoniale: regula de drept potrivit căreia
protecţia drepturilor nepatrimoniale pe calea acţiunii în justiţie nu este limitată în timp, putându-se obţine
oricând.
Imprescriptibilitatea dreptului la acţiune în cazul drepturilor personale nepatrimoniale îşi găseşte justificarea
în primul rând prin faptul că aceste drepturi sunt legate strâns de persoana umană ca subiect de drept şi, ca
atare, nu pot fi negate sau lipsite de apărare fără a nega sau lipsi de apărare pe însăşi titularul lor. În al

5
doilea rând, aceste drepturi sunt perpetue deci netransmisibile ceea ce impune în mod necesar ca ele să fie
apărate oricând ca durată în timp pentru a le asigura în acest fel finalitatea pentru care prin lege sunt
necunoscute titularilor lor. În al treilea rând, se poate vorbi şi de o justificare legală formulată şi dedusă pe
baza interpretării per a contrario prin art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1954.
Excepţii de la regula imprescriptibilităţii dreptului la acţiune – sunt prescriptibile extinctiv:
-acţiunea în declararea nulităţii relative a unui act juridic, chiar si atunci cand ar fi vorba de un act
nepatrimonial;
-acţiunea în nulitatea relativă a căsătoriei
-acţiunea în tăgaduirea paternităţii
-acţiunea în stabilirea paternităţii
Incălcarea sau nesocotirea unor drepturi civile subiective cu caracter nepatrimonial pot genera sau pot da
naştere unor consecinţe cu caracter patrimonial. Având în vedere obiectul lor, acţiunile în repararea unui
asemenea prejudiciu sunt prescriptibile (ex. plata remuneraţiei dreptului de autor, deşi acest drept este
nepatrimonial, este supusă prescripţiei de drept comun).
Unele probleme speciale privind domeniul PE
Situaţii juridice în care se ridică problema prescriptibilităţii:
Pentru o bună înţelegere a problemei prescriptibilităţii este necesară explicarea anumitor situaţii care în
practică au primit soluţii diferite.
A. Soluţii adoptate în rezolvarea problemei prescriptibilităţii. Valorificarea dreptului subiectiv
civil pe calea excepţiei:
Dreptul subiectiv civil e posibilitatea recunoscută, în limitele normelor juridice civile de a recurge, atunci când
dreptul subiectiv e nesocotit sau încălcat, la forţa coercitivă a statului.
Valorificarea dreptului subiectiv civil poate fi obţinut atât pe calea acţiunii, cât şi pe calea excepţiei. EX:
atunci când reclamantul formulează o pretenţie împotriva pârâtului, iar acesta din urmă, pentru a obţine
respingerea pretenţiei formulate împotriva sa, se apără invocând un drept subiectiv civil, se spune că dreptul
subiectiv respectiv e valorificat (apărat, ocrotit) pe cale de excepţie (de drept material, substanţial) 
valorificarea unui drept subiectiv civil pe cale de excepţie pp că titularul dreptului, fiind chemat în judecată,
se prevalează de acel drept spre a obţine respingerea pretenţiei formulate împotriva sa, fără însă a supune
judecăţii o pretenţie anume faţă de adversar.
În doctrină nu există un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte problema prescriptibilităţii sau
imprescriptibilităţii excepţiei (de drept material).
De regulă, se admite că valorificarea dreptului subiectiv civil pe cale de excepţie este supusă PE în aceleaşi
condiţii ca şi valorificarea dreptului respectiv pe cale de acţiune (totuşi, nu trebuie exclusă posibilitatea de a
se considera, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, că PE nu a început să curgă ori că a fost
întreruptă prin recunoaştere tacită sau expresă).
Excepţia care se ridică în cursul dezbaterilor unui proces sunt excepţiile de procedură şi excepţii de fond,
acestea din urmă fiind cele care trebuie avute în vedere pentru a desemna apărarea de fond.
Se disting situatiile:
- dacă dreptul subiectiv civil putea valorificat, apărat pe calea acţiunii, iar această acţiune e potrivit legii
prescriptibilă  şi excepţia trebuie să fie prescriptibilă în aceleaşi condiţii ca şi acţiunea, soluţia bazându-se
atât pe necesitatea de a opri posibilitatea eludării normelor imperative, privind caracterul prescriptibil al
acţiunii, cât şi pe un argument de analogie: ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet;
- dacă acţiunea e imprescriptibilă  şi ocrotirea dreptului subiectiv civil pe calea excepţiei este
imprescriptibilă.

6
B. Acţiunea în constatare: acţiunea în justiţie prin care reclamantul solicită instanţei să constate existenţa
unui drept subiectiv al său faţă de pârât sau, după caz, inexistenţa unui drept subiectiv al pârâtului împotriva
sa.
Atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă a fost adoptată soluţia imprescriptibilităţii acţiunii în constatare.
Acţiuni în constatare imprescriptibile extinctiv: acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic
civil, acţiunea în declararea simulaţiei etc.
C. Acţiunile mixte: acţiunile care au caracteristici de acţiuni reale, personale ori în constatare,
prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea lor fiind determinată separat pentru fiecare caz, în funcţie de
calificarea dată acţiunii după scopul urmărit la intentarea ei (ex. plata unei creanţe).
D. Dualitatea de acţiuni: situaţia în care titularul dreptului subiectiv îşi poate proteja dreptul său prin 2
acţiuni:
-o acţiune bazată pe un contract civil (ex contractul), supusă PE – o actiune personala
-o acţiune reală, în revendicarea bunului, supusă prescripţiei de 30 de ani sau imprescriptibila. EX: cazul
deponentului, al comodantului, al proprietarului bunului dat în gaj etc.
 nu e vorba de acelaşi drept subiectiv ocrotit prin 2 acţiuni distincte, ci de un drept de creanţă izvorât din
contractul de depozit, de comodat, de locaţiune etc. (dreptul la restituirea bunului) şi care e apărat printr-o
acţiune patrimonială şi personală (prescriptibilă extinctiv), precum şi de un drept de proprietate asupra
aceluiaşi bun, apărat printr-o acţiune reală (imprescriptibilă sau, după caz, prescriptibilă).
Între dualitatea de acţiuni şi acţiunile mixte prin care se solicită predarea bunului ce a format obiectul derivat
al unui act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale există următoarele deosebiri:
- în cazul dualităţii de acţiuni nu e vorba de un act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale 
dreptul real şi dreptul de creanţă nu au aceeaşi cauză generatoare, ci izvorul dreptului real preexistă
izvorului dreptului de creanţă; în cazul acţiunii mixte e suficientă dovedirea actului juridic respectiv, în vreme
ce, în cazul dualităţii de acţiuni, dacă a intervenit PE a acţiunii personale, admiterea acţiunii reale e
condiţionată de dovedirea dreptului de proprietate.
- în cazul acţiunii mixte, fiind vorba nu de 2 acţiuni, ci de 1, pretenţia constând în predarea lucrului se
fundamentează pe însuşi actul juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale, iar PE se va raporta numai
la dreptul real, iar în cazul dualităţii de acţiuni, dacă pretenţia în restituire e fundamentată pe contractul de
depozit, comodat, locaţiune etc., cererea va fi respinsă ca prescrisă, dacă prin raportare la dreptul de
creanţă, ar fi împlinit termenul de PE la data exercitării acţiunii personale, urmărind ca deponentul,
comodantul, locatarul etc. să introducă o nouă acţiune în justiţie pe un alt fundament, adică o acţiune reală.
E. Drepturile secundare: includ drepturile subiective civile care nu dau naştere direct unui drept la
acţiune, adică acele prerogative constând în puterea de a da naştere prin manifestare unilaterală de voinţă
unui efect juridic ce afectează şi interesele altei persoane:
-dreptul de alegere în cazul unei obligaţii alternative;
-dreptul de denunţare unilaterală a unui contract, în cazurile admise de lege;
-dreptul terţilor, în cazul simulaţiei, de a opta între actul aparent şi actul real;
-dreptul de a ratifica o gestiune a intereselor altuia;
-dreptul de opţiune al utilizatorului, în contractul de leasing, ce constă în posibilitatea de a solicita achi-
ziţionarea bunului, restituirea acestuia sau prelungirea contractului de leasing;
-dreptul de opţiune succesorală (dreptul persoanei care îndeplineşte condiţiile pentru a putea moşteni de a
alege între consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi desfiinţarea acelui titlu prin
renunţarea la moştenire) - e supus PE.
-dreptul de a revoca o ofertă etc.
 în realitate, drepturile secundare nu sunt veritabile drepturi subiective civile, ci doar simple facultăţi ori
beneficii legale sau convenţionale.
Întrucât nu dau naştere direct şi imediat unui drept la acţiune, drepturile secundare sunt apreciate ca fiind
imprescriptibile extinctiv. Totuşi, efectele PE se vor produce indirect, anume în ceea ce priveşte dreptul la
acţiune care se naşte din raportul juridic referitor la care s-a exercitat dreptul secundar.

7
EX: în cazul unei obligaţii alternative, nu se prescrie dreptul (de regulă, al debitorului) de a efectua alegerea
între cele 2 prestaţii ce formează obiectul obligaţiei, însă, PE poate interveni în privinţa dreptului creditorului
de a pretinde de la debitor prestaţia aleasă.
F. Acţiunea în repararea (compensarea) unei daune (prejudiciu) moral:
Deşi prejudiciul e moral (adică nepatrimonial în sine), repararea (compensarea) acestuia poate fi atât
nepatrimonială, cât şi patrimonială.
Acţiunea în repararea nepatrimonială a unei daune morale e imprescriptibilă extinctiv.
În schimb, acţiunea în repararea (compensarea) patrimonială a unui prejudiciu moral, fiind o acţiune în
justiţie prin care se valorifică un drept de creanţă, deci o acţiune patrimonială şi personală, atrage incidenţa
dispoziţiilor legale care guvernează PE în categoria drepturilor de creanţă şi, în consecinţă, este prescriptibilă
extinctiv.
G. Acţiunea în restituirea prestaţiilor executate în baza unui act juridic civil (desfiinţat)
Acţiunea în nulitate (prescriptibilă sau imprescriptibilă după cum nulitatea e relativă sau absolută) nu se
confundă cu acţiunea în restituirea, totală sau, după caz, parţială a prestaţiilor executate în temeiul actului
juridic care a fost desfiinţat, chiar dacă e posibilă exercitarea concomitentă a celor 2 acţiuni, într-un proces
în care nulitatea formează obiectul capătului de cerere principal, iar restituirea prestaţiilor executate
constituie obiectul unui capăt de cerere accesoriu.
Cât priveşte incidenţa PE asupra acţiunii în restituirea prestaţiilor executate în temeiul unui act juridic care
ulterior a fost desfiinţat, trebuie, în primul rând, să se ţină seama de natura patrimonială a acesteia. În al
doilea rând, este necesar să se ia în considerare natura dreptului patrimonial ce se urmăreşte a se valorifica
prin intermediul unei asemenea acţiuni (drept real sau drept de creanţă).
În cazul desfiinţării unui act juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale asupra unor bunuri individual
determinate, acţiunea prin care cel ce a înstrăinat sau constituit dreptul real solicită restituirea prestaţiei sale
are caracterul unei acţiuni reale, devenind deci aplicabile regulile care guvernează domeniul PE în categoria
drepturilor reale. EX: acţiunea prin care fostul vânzător solicită obligarea fostului cumpărător să îi predea
lucrul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare care ulterior a fost desfiinţat are natura
juridică a unei acţiuni în revendicare.
În toate celelalte cazuri, acţiunea în restituire are caracterul unei acţiuni patrimoniale şi personale, fiind deci
o acţiune prescriptibilă extinctiv, care se încadrează lato sensu în acţiunile bazate pe îmbogăţirea fără justă
cauză sau, uneori (declararea nulităţii contractului sinalagmatic după ce ambele părţi şi-au executat
obligaţiile asumate prin acel contract), în acţiunile întemeiate pe plata nedatorată.
Soluţia este asemănătoare şi în ipoteza în care se solicită restituirea prestaţiilor executate în temeiul unui
contract sinalagmatic desfiinţat ca urmare a rezoluţiunii, desfăcut ca urmare a rezilierii (de exemplu,
acţiunea prin care se solicită restituirea bunului care a format obiectul unei locaţiuni reziliate pentru neplata
chiriei) ori al unui act juridic revocat.
H. Acţiunile în materie de carte funciară
- acţiunea în rectificarea înscrierilor definitive şi a celor provizorii, exercitată împotriva dobânditorilor nemijlociţi
sau a terţilor subdobânditori de rea-credinţă, în principiu, este imprescriptibilă extinctiv;
- acţiunea în rectificarea înscrierilor definitive şi a celor provizorii, exercitată împotriva terţelor persoane care şi-
au înscris un drept real dobândit cu bună-credinţă şi printr-un act juridic cu titlu gratuit este prescriptibilă
extinctiv;
- acţiunea în rectificarea înscrierilor definitive şi a celor provizorii, exercitată împotriva terţelor persoane care şi-
au înscris un drept real dobândit cu bună-credinţă şi printr-un act juridic cu titlu oneros este prescriptibilă
extinctiv .
- acţiunea în rectificarea erorilor materiale cuprinse în cartea funciară e imprescriptibilă sau, după caz,
prescriptibilă extinctiv.
- acţiunea în rectificarea notărilor cu efect de opozabilitate sau de informare pentru terţe persoane e
imprescriptibilă extinctiv, fiind vorba de acte şi fapte juridice privitoare la drepturi personale, la starea şi
capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.

8
- acţiunea în prestaţie tabulară este imprescriptibilă extinctiv
- În lipsa unor dispoziţii legale exprese, în privinţa prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii altor acţiuni în
materie de carte funciară, apreciem că soluţia trebuie dată pornindu-se nu de la caracterul nepatrimonial sau
patrimonial al acestor acţiuni, ci de la premisa că dreptul de a face opozabil faţă de terţi dreptul real
imobiliar care s-a transmis ori constituit are caracter accesoriu în raport cu însuşi dreptul real imobiliar
respectiv  în principiu, aceste acţiuni sunt supuse sau nu PE, după cum dreptul real imobiliar la care se
referă este sau nu prescriptibil extinctiv (accesorium sequitur principale).
I. PE în materie succesorală
- Dreptul de opţiune succesorală e supus PE „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen
de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii”.
- Acţiunea prin care se solicită ieşirea din indiviziunea succesorală (partajul succesoral) este imprescriptibilă
extinctiv
- Acţiunea de partaj este imprescriptibilă extinctiv nu numai în ceea ce priveşte împărţirea bunurilor mobile şi
imobile care alcătuiesc masa succesorală, ci şi a fructelor produse de bunurile indivize, în măsura în care
aceste fructe mai există în materialitatea lor; dacă însă fructele nu mai există în materialitatea lor, cererea
de aducere la masa de împărţit a echivalentului valoric al acestora are caracter patrimonial şi personal, fiind
prescriptibilă în termen de trei ani de la data culegerii fructelor respective.
- Acţiunea prin care se solicită constatarea masei succesorale, a calităţii de moştenitor sau a cotelor
succesorale este imprescriptibilă extinctiv, fiind vorba de o acţiune în constatare.
- Acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive are caracterul unei acţiuni patrimoniale şi personale şi deci
este supusă PE, termenul de prescripţie fiind de 3 ani şi se calculează de la data deschiderii succesiunii.
Aceeaşi este soluţia şi în cazul acţiunii privind raportul donaţiilor, deci o asemenea acţiune, având caracter
patrimonial şi personal, poate fi introdusă în termenul general de prescripţie de 3 ani, fiind fără relevanţă
împrejurarea că raportul donaţiilor se solicită separat (fie înainte de partaj, fie ulterior partajului succesoral)
sau în cadrul procesului de ieşire din indiviziunea succesorală.
Dacă nu se solicită restituirea bunurilor succesorale, ci numai constatarea vocaţiei succesorale, petiţia de
ereditate este o simplă acţiune în constatare, fiind deci imprescriptibilă extinctiv.
Referitor la prescriptibilitatea acţiunii prin care se cere predarea (executarea) legatului cu titlu particular,
soluţia trebuie dată în funcţie de obiectul legatului cu titlu particular:
-dacă legatul cu titlu particular are ca obiect drepturi de creanţă sau bunuri de gen, acţiunea are caracter
patrimonial şi personal, fiind deci supusă PE;
-dacă obiectul legatului îl constituie dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun individual
determinat  e vorba de o acţiune reală, astfel încât, sub aspectul prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii
acesteia, urmează a se aplica regulile care guvernează acţiunea în revendicare sau, după caz, acţiunea
confesorie.
Acţiunea în declararea nulităţii legatului se prescrie în termen de 3 ani dacă se invocă o cauză de nulitate
relativă a acestui act juridic, însă este imprescriptibilă extinctiv atunci când se invocă o cauză de nulitate
absolută.
Acţiunea în revocarea (desfiinţarea) legatului pentru neexecutarea sarcinii e o acţiune patrimonială şi
personală, fiind supusă PE în termenul de 3 ani .
Aceeaşi e soluţia şi în cazul acţiunii în revocarea (desfiinţarea) legatului pentru ingratitudinea legatarului, cu
precizarea că, în cazul în care cererea de revocare e întemeiată pe o injurie gravă făcută memoriei testatorului,
se stabileşte un termen de 1 an de la data delictului.
Acţiunea lichidarea cheltuielilor de înmormântare este supusă PE, deoarece are ca obiect valorificarea unui
drept de creanţă, fiind deci vorba de o acţiune cu caracter patrimonial şi personal, aceeaşi fiind soluţia în cazul
lichidării oricăror datorii ale moştenirii (acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul
lor, există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii) şi sarcini ale moştenirii (acele obligaţii
patrimoniale care, fără a fi existat în patrimoniul celui ce lasă moştenirea, se nasc în persoana moştenitorilor
la deschiderea moştenirii sau ulterior, independent de voinţa defunctului ori a moştenitorilor, precum
cheltuielile pentru administrarea şi lichidarea moştenirii, plata legatelor cu titlu particular etc.)  acţiunea
9
exercitată de către moştenitorul ce a plătit peste partea sa împotriva celorlalţi moştenitori este supusă PE în
termenul general de prescripţie aplicabil drepturilor de creanţă, iar aceasta indiferent că cererea se valorifică
pe cale separată sau în cadrul procesului de ieşire din indiviziunea succesorală. Însă, dacă e cazul, posesia
exercitată asupra bunurilor succesorale aflate în indiviziune de către moştenitorul care a plătit peste partea
sa are semnificaţia unei recunoaşteri din partea celorlalţi moştenitori, fiind deci vorba de o întrerupere a
prescripţiei ori de o amânare a începutului cursului acesteia  prescripţia acţiunii în restituire va începe să
curgă de la data pierderii posesiei bunurilor succesorale ori de la data împărţelii voluntare sau de la data
formulării unei cereri de partaj de către unul din ceilalţi moştenitori.
În privinţa separaţiei de patrimonii, Codul civil distinge, sub aspectul PE, după cum bunurile succesorale sunt
mobile sau imobile:
-în cazul bunurilor mobile, privilegiul creditorului separatist se prescrie în termen de 3 ani de la data
deschiderii succesiunii;
-în cazul bunurilor imobile, privilegiul e imprescriptibil, sub rezerva prescripţiei dreptului la acţiune în fond,
fiind opozabil şi terţilor dobânditori, în măsura în care a fost conservat potrivit regulilor de la publicitatea
imobiliară.
Acţiunea în anularea certificatului de moştenitor nu e o acţiune de sine stătătoare, ci o acţiune grefată pe
acţiunile care sancţionează direct drepturile moştenitorilor sau, după caz, ale terţilor, aşa încât urmează a fi
supusă regulilor, în materie de PE, aplicabile acestor acţiuni, fiind deci necesar să se stabilească dacă dr care
se pretinde că a fost încălcat este sau nu supus PE  se face distincţia:
 când cel ce solicită anularea certificatului de moştenitor a participat la procedura succesorală notarială şi a
consimţit la eliberarea certificatului, anularea acestuia poate fi cerută numai pentru vicii de consimţământ
sau incapacitate, ipoteză în care, fiind vorba de o nulitate relativă, acţiunea este supusă PE, ori pT cauze de
nulitate absolută, ipoteză în care acţiunea este imprescriptibilă extinctiv;
 cel care nu a participat la procedura succesorală notarială, întrucât menţiunile cuprinse în certificatul de
moştenitor îi sunt opozabile până la proba contrară, poate solicita instanţei să constate calitatea lui de
moştenitor, stabilirea masei succesorale şi a drepturilor fiecărui moştenitor, ipoteză în care acţiunea în
anularea certificatului de moştenitor deja emis are caracterul unei acţiuni în constatare şi deci este impres -
criptibilă extinctiv (însă, desigur, PE ar putea interveni în privinţa dreptului de opţiune succesorală), ori,
nefiind moştenitor, poate contesta cuprinderea în masa succesorală a unui bun proprietatea lui, ipoteză în
care acţiunea în anularea certificatului de moştenitor este guvernată de regulile aplicabile acţiunilor reale.

10
TERMENELE DE PRESCRIPTIE EXTINCTIVA
Termenele de PE a dreptului la acţiune: intervalele de timp stabilite de lege înăuntrul cărora trebuie
sesizate instanţele judecătoreşti competente sub sancţiunea pierderii în întregul ei a posibilităţii de a mai
putea obţine protecţie judiciară a drepturilor civile încălcate sau nerecunoscute.
Ca orice termen, şi termenul de PE are un început (marcat de data la care începe să curgă PE), o durată,
precum şi un sfârşit (marcat de data împlinirii PE).
Termenul de PE este un termen esenţialmente legal, deoarece numai prin lege se poate stabili un asemenea
termen. În consecinţă, prin act juridic, părţile nu pot nici să stabilească alte termene de PE, nici să modifice
termenele de PE edictate de lege; o clauză în acest sens ar fi lovită de nulitate absolută. Termenul de PE, cu
caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligaţionale este instituit de 3 ani. Acest termen se aplică
tuturor acţiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligaţional, cu excepţia
cazurilor pentru care există termene speciale de PE.
Clasificarea termenelor de PE
-dupa sfera de aplicare sau vocatie: termene generale si termene speciale de PE.
Normele care stabilesc un termen general reprezintă norma generală, iar normele care stabilesc termene
speciale, reprezintă norme speciale, corelaţia dintre aceste norme fiind cârmuită de legile generalio
specialibus non derogant şi specialio generalibus derogant.
-dupa izvorul normativ al termenelor: termene instituite de Decretul nr. 167 / 1958 si termene
instituite în alte izvoare de drept civil (C. Civil, C. familiei, legile 31/1990, 11/1991).
-dupa mărimea sau întinderii lor - termenele speciale se împart în: termene mai mari decât termenul
general, termene egale cu termenul general; termene mai mici decât termenul general de PE.
Termenele generale de PE: termene care se aplică în practică atunci când nu îşi găseşte aplicaţie un
termen special de PE într-un anume caz dat.
Termenele speciale de PE: termene care derogă de la reglementarea de principiu şi se disting prin
particularitatea de a fi aplicate numai în cazurile expres prevăzute de lege.
Termene speciale aplicabile acţiunilor personale, întemeiate pe drepturi de creanţă
 termenul de PE de 2 ani, aplicabil pentru unele raporturi contractuale de asigurare de bunuri, prevăzut de
art. 3 alin. 2, astfel: „Prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din
asigurările de persoane, termenul de prescripţie este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din
asigurările de persoane în care obligaţiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare
 termenul de PE de 6 luni, aplicabil acţiunii pentru daunele rezultate din vicii ascunse fără viclenie,
prevăzut de art. 5: „Dreptul la acţiune privitor la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări
executate, se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu
viclenie”. Analiza acestui text, având în vedere condiţia impusă ca viciile să nu fi fost ascunse cu viclenie,
impune aplicarea sa în mod restrictiv, în caz contrar fiind aplicabil termenul de prescripţie de drept comun (3
ani);
 termenul de PE de 3 ani, aplicabil unor sume aflate „în depozit”, prevăzut de art. 23 alin. 1: „Dreptul la
acţiunea privitoare la suma de bani consemnate sau depuse la instituţiile de bancă, credit şi economie sau la
orice alte organizaţii de stat, pe seama statului ori a organizaţiilor de stat, se prescrie în termen de 3 ani de
la data consemnării sau depunerii”.
În alineatele 2 şi 3 ale aceluiaşi articol sunt stabilite cazurile când nu se aplică acest termen de 3 ani, astfel:
-termenul este de 1 an, când eliberarea sumelor este condiţionată de un act al organului judecătoresc sau al
altui organ de stat;
-termenele de prescripţie pentru sumele constituite drept garanţie, pe baza normelor legale sau a clauzelor
contractuale, sunt cele stabilite în reglementările speciale privind constituirea de garanţii.
-termenul de PE de 60 de zile, prevăzut de art. 24: „Dreptul la acţiune privitoare la sumele de bani încasate
din vânzarea biletelor pentru spectacolele care nu au mai avut loc se prescrie în termen de 60 de zile de la
data când trebuia să aibă loc spectacolul”.

11
ÎNCEPTUL PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE
a) Regula generală privind începutul PE
Ori de câte ori nu îşi găseşte aplicare o regulă specială, edictată pentru o anumită situaţie, se va aplica
regula generală potrivit căreia PE începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune .
b) Pentru dreptul subiectiv pur şi simplu, PE începe să curgă de la data naşterii raportului juridic.
c) Pentru dreptul subiectiv afectat de o condiţie suspensivă ori de un termen suspensiv, PE începe să curgă
de la data realizării condiţiei sau, după caz, de la data împlinirii termenului .
d) În cazul acţiunii în răspundere civilă pentru paguba cauzată prin fapta ilicită, PE începe să curgă, în
principiu, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia ori putea să cunoască paguba şi pe cel care
răspunde de ea.
Această regula specială se aplică, în mod corespunzător, acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză
(deci PE începe să curgă din momentul în care cel care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să
cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât şi pe cel care a beneficiat de această mărire), precum şi
acţiunilor asimilate de doctrină acesteia din urmă: acţiunea bazată pe gestiunea intereselor altuia (gestiunea
de afaceri), acţiunea întemeiată pe plata nedatorată, acţiunea revocatorie (pauliană), acţiunea în restituirea
prestaţiilor executate în baza unui act juridic care ulterior a fost anulat.
e) Ipoteza acţiunii în declararea nulităţii relative
Momentul de la care începe să curgă PE a acţiunii în declararea nulităţii relative diferă în funcţie de cauza de
nulitate relativă.
Pentru violenţă, există un moment obiectiv şi anume cel la care a încetat acest viciu de consimţământ, deci
PE a acţiunii în declararea nulităţii relative pentru violenţă începe să curgă de la data încetării acestui viciu
de consimţământ.
Pentru celelalte cauze de nulitate relativă , legea fixează două momente alternative de la care poate începe
să curgă PE, anume, fie momentul subiectiv al cunoaşterii cauzei de anulare, fie momentul obiectiv al
expirării celor 18 luni de la încheierea actului juridic.
f) În cazul acţiunii în răspundere civilă pentru viciile ascunse ale lucrului, lucrării sau construcţiei, PE începe
să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea termenului de garanţie pentru
aceste vicii.
g) Alte reguli speciale privind începutul PE
PE a dreptului la acţiune referitor la sume de bani consemnate sau depuse la instituţiile de bancă, credit şi
economice pe seama statului ori a organizaţiilor de stat începe să curgă de la data consemnării ori depunerii;
atunci când eliberarea sumelor consemnate sau depuse este condiţionată de un act al organului
judecătoresc sau al altui organ de stat, prescripţia începe să curgă de la data când se poate cere restituirea
pe baza actului organului de stat.
PE a dreptului la acţiune referitor la sumele de bani încasate din vânzarea biletelor pentru spectacole ce nu
au mai avut loc începe să curgă de la data când ar fi trebuit să aibă loc spectacolul.
PE a dreptului de opţiune succesorală începe să curgă de la data deschiderii succesiunii. Se admite însă că,
de la această regulă, există următoarele excepţii: în cazul unui copil conceput, dar nenăscut la data
deschiderii succesiunii, termenul de PE începe să curgă de la data naşterii; deşi data deschiderii succesiunii
celui declarat mort pe cale judecătorească este data stabilită prin hotărâre ca fiind data morţii, prescripţia
dreptului de opţiune succesorală începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin
care s-a declarat moartea, deoarece numai din acel moment dreptul de opţiune poate fi exercitat; dacă
hotărârea judecătorească prin care se stabileşte legătura de rudenie cu de cuius rămâne definitivă după data
deschiderii succesiunii, atunci PE a dreptului de opţiune succesorală pentru cel ce şi-a stabilit astfel legătura
de rudenie începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii respective; în cazul în care legatarul a
luat cunoştinţă mai târziu de calitatea sa de moştenitor (testamentul din care rezultă calitatea de legatar a
unei persoane a fost descoperit mai târziu), termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală se
calculează de la data cunoaşterii acestei calităţi. Pentru această din urmă ipoteză, deci când s-a descoperit
mai târziu calitatea de moştenitor, fie prin descoperirea unui testament, fie prin descoperirea legăturii de

12
rudenie cu de cuius, apreciem că ar fi mai indicat să se aplice regulile referitoare la repunerea în termenul de
PE.
PE a acţiunii în tăgăduirea paternităţii începe să curgă de la data când tatăl (soţul ori, după caz, fostul soţ al
mamei) a cunoscut naşterea copilului. În situaţia în care, mai înainte de împlinirea termenului de PE de 6
luni, tatăl (soţul ori fostul soţ al mamei) a fost pus sub interdicţie, un nou termen curge pentru tutore de la
data când acesta a aflat despre naşterea copilului, iar dacă acţiunea nu a fost pornită de către tutore, ea va
putea fi pornită de tată înăuntrul unui termen de 6 luni de la ridicarea interdicţiei.
PE a acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei începe să curgă de la naşterea copilului.
Dacă un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a
admis cererea de tăgăduire a paternităţii, termenul de PE de un an pentru pornirea acţiunii în stabilirea
paternităţii va curge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă. În cazul în care mama a convieţuit cu
pretinsul tată sau dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, PE va începe să curgă de la încetarea
convieţuirii sau a întreţinerii.
În cazul acţiunilor posesorii, PE începe să curgă de la data tulburării posesiei sau, după caz, a deposedării.
PE a acţiunii în revendicarea imobilului ce a format obiectul urmăririi silite imobiliare (sau a acţiunii confesorii
prin care se pretinde un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra acestui imobil ori chiar al acţiunii
personale prin care se invocă un drept de folosinţă asupra imobilului respectiv) începe să curgă de la data
înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.
PE a acţiunii în rectificarea înscrierii în cartea funciară exercitată împotriva terţului dobânditor de bună-
credinţă începe să curgă de la data la care a fost înregistrată cererea prin care terţul respectiv a solicitat
înscrierea dreptului său în cartea funciară.
Reguli speciale privind începutul PE
Ipoteze pentru care sunt instituite reguli speciale - acestea sunt urmarea regulii generale, în sensul
că se precizează data când se naşte dreptul la acţiune supus PE, în diferite situaţii şi ipoteze - ne aflăm în
prezenţa unor raporturi juridice civile a căror subiecte, cu unele excepţii, sunt determinate  încălcarea
dreptului civil subiectiv nu poate fi pusă decât pe seama persoanelor obligate chiar de la data naşterii
raportului juridic.
 putem vorbi despre următoarele ipoteze:
-Ipoteza dreptului subiectiv civil pur şi simplu;
-Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă;
-Ipoteza răspunderii civile pentru fapta ilicită şi cazuri asimilate;
-Ipoteza acţiunii în anulabilitate;
-Ipoteza răspunderii pentru viciile lucrului, lucrării ori construcţiei;
-Alte situaţii speciale.
Conţinutul regulilor speciale privind începutul PE:
Ipoteza dreptului subiectiv civil pur şi simplu: În această situaţie, dreptul nu este afectat de modalităţi (când
nu există termen sau condiţie suspensivă sau când obligaţia urmează să se execute la cererea creditorului).
- prin expresia „în obligaţiile ce urmează să se execute la cererea creditorului” trebuie să se înţeleagă atât
situaţia – regulă în care nu există termen sau condiţie, suspensive, care să afecteze dreptul subiectiv civil şi
obligaţia corelativă, cât şi situaţiile în care există un termen suspensiv, dar este în favoarea creditorului
(putând renunţa la beneficiul lui, cum este cazul deponentului) sau există o condiţie care este rezolutorie
(ştiut fiind că pura est sed sub conditione resolvitur);
- prin expresia „în obligaţiile al căror termen de executare nu este stabilit” se înţelege situaţia obligaţiilor în
care termenul lipseşte cu desăvârşire.
Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă: a ceastă regulă
specială se referă la acele situaţii în care dreptul subiectiv civil este „afectat de modalităţi”, acestea fiind,
aici, termenul suspensiv şi condiţia suspensivă.
Ipoteza răspunderii civile pentru fapta ilicită şi cazuri asimilate:

13
În cazul în care răspunderea civilă are la bază săvârşirea unei fapte cauzatoare de prejudicii, precum şi în
cazurile asimilate (îmbogăţirea fără justă cauză), prescripţia începe să curgă de la data când păgubitul a
cunoscut sau trebuia(ori putea) să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea.
Ipoteza acţiunii în anulabilitate:
Prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data când
aceasta a încetat. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripţia începe să curgă
de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze
actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
Această regulă nu este aplicabilă în cazul cererii de anulare a căsătoriei pentru eroare sau viclenie, deoarece
aceasta se face în termen de 6 luni „de la încetarea violenţei sau de la descoperirea erorii sau vicleniei”, de
către persoana a cărui consimţământ a fost viciat. De asemenea, această regulă nu se aplică în cazul cererii
de anulare a unui legat, deoarece prescripţia începe să curgă de la data deschiderii succesiunii.
Legea distinge situaţia în care cauza de anulare este violenţa, de cea în care anulabilitatea actului se
datorează celorlalte cauze (eroare, dol, leziune, incapacitate, nesocotirea altor dispoziţii legale ce ocrotesc
interese personale).
În cazul violenţei, PE începe să curgă din momentul în care a încetat acest viciu de consimţământ (moment
obiectiv).
În ceea ce priveşte celelalte cauze de nulitate, în începutul cursului PE se disting 2 momente:
a) un moment subiectiv, care se aplică ori de câte ori cunoaşterea cauzei de anulabilitate a avut loc în
intervalul de timp cuprins între momentul încheierii actului juridic şi momentul în care se împlinesc 18 luni de
la încheierea actului;
b) un moment obiectiv, care se aplică de la data împlinirii a 18 luni calculate de la încheierea actului juridic
numai dacă, în acest interval de 18 luni, nu a fost cunoscută cauza de anulabilitate de cel sau cei îndreptăţiţi
să ceară anularea.
Ipoteza răspunderii pentru viciile lucrului, lucrării ori construcţiei
Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate
începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă, cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea
lucrului sau lucrării.
Prescripţia acţiunii privind viciile unei construcţii începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai
târziu de la împlinirea a 3 ani de la predare.
Prin dispoziţiile prezentului articol nu se aduce nici o atingere termenelor de garanţie, legale sau
convenţionale.
Această regulă priveşte acele vicii care nu pot fi descoperite prin mijloace obişnuite cu ocazia predării sau
recepţiei, nu însă şi dreptul la acţiune privind viciile aparente – cele care pot fi depistate fără nici o dificultate
la predare sau recepţie - această regulă specială se aplică doar în privinţa viciilor ascunse de lucrului
transmis, lucrării executate sau construcţii, vicii care sunt de natură să împiedice folosirea lucrului, lucrării
sau construcţiei potrivit destinaţiei lor sau să fie de natură a diminua considerabil folosirea acestora.
Regulile privind începutul prescripţiei pentru viciile lucrului, lucrării sau construcţiei prezintă caracteristica
stabilirii – alternativa a 2 momente de la care poate începe să curgă prescripţia:
1) un moment subiectiv, constând „în data descoperirii viciilor”;
2) un moment obiectiv, constând în data expirării termenelor de garanţie, de un an, pentru lucru ori lucrare
şi de 3 ani pentru construcţie.
Alte situaţii speciale:
1) prescripţia dreptului la acţiune asupra sumelor de bani consemnate sau depuse la instituţiile de bancă,
credit şi economic pe seama statului ori a instituţiilor de stat, pentru care termenul de prescripţie începe să
curgă de la data consemnării ori depunerii.
2) prescripţia dreptului la acţiune privitoare la sumele de bani încasate din vânzarea biletelor pentru
spectacolelor ce nu au mai avut loc, prescripţia care începe să curgă de la data când urma să aibă loc
spectacolul.

14
3) prescripţia dreptului la acţiunea posesorie, care începe să curgă de la data primului act de tulburare a
posesiei.
4) prescripţia dreptului de opţiune succesorală care începe să curgă de la deschiderea succesiunii (care este
data morţii lui de cujus).
Exceptii:
- în cazul unui copil conceput, dar nenăscut la data deschiderii succesiunii, termenul de prescripţie începe să
curgă de la data naşterii, cu condiţia ca acesta să se nască viu;
- în cazul declarării judecătoreşti a morţii, data succesiunii este data prevăzută în hotărârea judecătorească
definitivă ca fiind data morţii, dar prescripţia dreptului de opţiune succesorală începe să curgă de la data
rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte, deoarece dreptul de opţiune succesorală
poate fi exercitat numai din acel moment;
- în cazul unei moşteniri testamentare, când testamentul din care rezultă calitatea de moştenitor a unei
persoane a fost descoperit mai târziu, termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală se
calculează de la data cunoaşterii calităţii de moştenitor a unei persoane.
5) Acţiunea în tăgada paternităţii se prescrie în termen de 6 luni de la data când tatăl (soţul mamei sau
fostul soţ al mamei) a cunoscut naşterea copilului.
6) Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea
copilului. Daca un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătoreşti,
termenul de un an pentru primirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, va curge de la data
când acea hotărâri a rămas definitivă, chiar dacă a trecut mai mult de un an de la naşterea copilului. În cazul
în care mama a convieţuit ci pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinerea, termenul
de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii.
7) Prescripţia dreptului la acţiune în revendicarea imobilului ce a format obiectul urmăririi silite imobiliare
începe să curgă de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.
8) PE a acţiunii în răspunderea pentru daunele efective cauzate de operatorii publici şi furnizorii de servicii de
telecomunicaţii începe să curgă de la data primirii răspunsului la reclamaţie sau, dacă nu s-a răspuns la
reclamaţie, de la exprimarea termenului de soluţionare a acesteia.
9) Prescripţia dreptului la acţiune în rectificarea înscrierii în cartea funciară exercită împotriva terţului
dobânditor de bună credinţă începe să curgă de la data la care a fost înregistrată cererea prin care terţul
respectiv a solicitat înscrierea dreptului său în cartea funciară.

15
SUSPENDAREA PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE
Termenele de prescripţie au o durată în timp. Această durată mai mică sau mai mare este determinată de
momentul începerii termenului de prescripţie avut în vedere şi, respectiv, de împlinirea lui. În determinarea
momentului de îndeplinire, trebuie avut în vedere şi modul de calcul. Calculul termenelor de prescripţie,
indiferent de unităţile de timp în care sunt stabilite (luni sau ani), se face potrivit sistemului calcului
intermediar, aceasta în sensul că ziua când începe curgerea termenului de prescripţie termenul este inclusă
în calcul. Calculul termenului de prescripţie se face întotdeauna prin determinarea momentului naşterii la
acţiune, adică a zilei care marchează dies a quo (ziua când începe termenul) urmând dies a quam (ziua când
se sfârşeşte termenul) să fie determinată în funcţie de câtimea termenului avut în vedere.
Situaţiile care pot interveni în ceea ce priveşte începerea şi împlinirea termenului la acţiune – în
determinarea momentului începerii şi împlinirii termenului de prescripţie, trebuie avute în vedere şi anumite
necesităţi prevăzute în mod expres prin lege care pot determina suspendarea, întreruperea şi repunerea în
termen.
Rolul şi importanţa PE se concretizează în ideea de sancţiune a persoanelor interesate care din neglijenţă
sau pasivitate nu sesizează organele de justiţie în termenul prevăzut de lege pentru a-şi valorifica dreptul
subiectiv pretins a fi încălcat sau nerecunoscut.
Suspendarea PE: modificarea cursului acesteia ce constă în oprirea de drept a curgerii termenului de
prescripţie, pe timpul cât durează situaţiile, limitativ prevăzute de lege, care îl pun în imposibilitate de a
acţiona pe titularul dreptului la acţiune.
Cauzele de suspendare a cursului PE prezintă următoarele caractere juridice:
- sunt legale, în sensul că ele sunt stabilite numai prin lege;
- sunt limitative, ceea ce înseamnă că ele sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind susceptibile de
aplicare prin analogie;
- produc efecte de drept (ope legis), organul de jurisdicţie nerămânându-i decât să constate producerea lor,
deci, dacă în cursul procesului (având ca obiect recunoaşterea sau stabilirea dreptului subiectiv) se invocă
PE, instanţa va constata că a operat suspendarea cursului acesteia şi va trece la soluţionarea cauzei în fond.
Cauzele de suspendare
Cauzele de suspendare a PE sunt legale şi limitative. Cursul prescripţiei dreptului la acţiune este suspendat:
1) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de
întrerupere.
2) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din forţele armate ale României, iar acestea sunt puse pe
picior de război;
3) până la rezolvarea reclamaţiei administrative, făcute de cel îndreptăţit cu privire la despăgubiri sau
restituirii, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii, însă
cel mai târziu până la expirarea unui termen de trei luni, socotit de la înregistrarea reclamaţiei.
Cursul prescripţiei dreptului la acţiune e suspendat în situaţiile:
„Între părinţi sau tutori şi cei ce se află sub ocrotirea lor, între curatori şi acei pe care-i reprezintă, precum şi
între orice altă persoană, care în temeiul legii sau al hotărârii judecătoreşti, administrează bunurile altora şi
cei ale căror bunuri sunt astfel administrate prescripţia nu curge, cât timp socotelile nu au fost date şi
aprobate.
Prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitatea de exerciţiu, cât timp nu are reprezentant legal şi
nici împotriva celui cu capacitatea restrânsă cu timp nu are cine să-i încuviinţeze actele.
Prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei.”
Analiza cauzelor de suspendare a cursului PE
1) Forţa majoră. un eveniment imprevizibil şi insurmontabil precum cutremurul de pământ, inundaţia şi altele
asemenea.
2) Participarea la forţele armate ale României, care sunt puse pe picior de război - în această situaţie trebuie
să se afle „creditorul sau debitorul”. Va opera suspendarea şi în situaţia în care atât creditorul cât şi debitorul
fac parte din forţele armate ale României, iar acestea sunt pe picior de război; simpla participare la forţele

16
armate ale ţării (ca militar activ ori pentru satisfacerea stagiului militar) nu constituie cauză de suspendare a
PE.Şi această cauză pune titularul dreptului la acţiune în imposibilitatea materială (fizică) de a acţiona.
3) Reclamaţia administrativă - pentru ca prevederile să fie suspendată, trebuie îndeplinite următoarele
condiţii:
- reclamaţia administrativă prealabilă să aibă ca obiect „despăgubirii ori restituiri” în termenul unui contract
de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii;
- să nu treacă mai mult de 3 luni de la înregistrarea reclamaţiei; dacă petiţionarul primeşte răspuns, care nu-
i convine, înainte de împlinirea celor 3 luni, prescripţia este suspendată numai până la primirea acelui
răspuns, nefavorabil; dacă reclamaţia rămâne nerezolvată, neprimindu-se răspuns, în cele trei luni,
suspendarea încetează, iar titularul dreptului la acţiune este în drept să formuleze cerere de chemare în
judecată la organul de jurisdicţie competent.
4) Între ocrotitor şi ocrotit, prescripţia e suspendată cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate - aceste
dispoziţii se aplică raporturilor dintre părinte, tutore şi curator, pe de o parte, şi cele ale cărui bunuri sunt
administrate de ocrotitorul legal pe de altă parte (minor, interzis, cel ocrotit prin curatelă).
5) Prescripţia este suspendată:
a) cât timp cel lipsit de capacitate de exerciţiu nu are reprezentant legal;
b) cât timp cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are ocrotitor legal care să-i încuviinţeze actele.
Această cauză de suspendare priveşte minorul sub 14 ani, aceasta fiind interzisul judecătoresc şi minorul
între 14 – 18 ani, aceasta fiind aplicată pe toată durata lipsei reprezentantului legal sau a ocrotitorului legal,
după caz. Din cele prezentate rezultă că putem vorbi despre o imposibilitate de natură juridică.
6) Prescripţia este suspendată în raporturile dintre soţi
Prescripţia este suspendată pe toată durata căsătoriei, fără a avea importanţă dacă soţii sunt sau nu
despărţiţi în fapt, în text nefiind explicat acest aspect.
 Ne aflăm aici într-o imposibilitate morală de a acţiona.
Efectele suspendării PE
A. Efectele generale ale suspendării
După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare 
se face astfel distincţie între:
- efectul anterior cauzei de suspendare;
- efectul pe durata cauzei de suspendare;
- efectul ulterior cauzei de suspendare.
Pentru perioada anterioară cauzei, suspendarea nu produce efecte juridice, intrând în calculul termenului de
prescripţie şi timpul scurs între începutul prescripţiei şi data suspendării acesteia.
B. Efectul special al suspendării
Prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la data încetării
cauzei de suspendare, cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât după
exprimarea unui termen de o lună de la suspendare  acest efect special se produce doar în cazurile în
care:
- până la împlinirea termenului de prescripţie a rămas mai puţin de 6 luni, dacă termenul de prescripţie
aplicabil este mai mare de 6 luni (ex. termenul general de prescripţie de 3 ani);
- până la împlinirea termenului de prescripţie a rămas mai puţin de o lună dacă termenul de prescripţie
aplicabil este mai mic de 6 luni (ex. termenul de 60 de zile)

17
ÎNTRERUPEREA PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE
Intreruperea PE: modificarea cursului acesteia constând în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de
apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive.
Asemănător suspendării PE, şi în cazul întreruperii PE este necesar ca împrejurarea ce constituie, potrivit
legii, cauză de întrerupere să intervină după ce PE a început să curgă şi mai înainte de împlinirea termenului
de PE.
Cauzele de întrerupere a PE prezintă următoarele caractere juridice: sunt legale; sunt limitative; produc
efecte de drept (ope legis), organul de jurisdicţie urmând doar să constate producerea lor.
Prescripţia se întrerupe:
a) prin recunoaşterea dreptului a cărei acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă
la o instanţă judecătorească ori la un organ de arbitraj necompetent.
c) printr-un act începător de executare, aceasta fiind o cauză de întrerupere a prescripţiei dreptului de a cere
executarea silită, fiind studiată de dreptul procesual civil.
Prescripţia nu este întreruptă dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată
sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.
Întreruperea cursului PE produce următoarele efecte:
-înlăturarea (ştergerea) PE scurse anterior momentului apariţiei cauzei de întrerupere;
-începerea, după încetarea cauzei de întrerupere, a cursului unei noi prescripţii extinctive.
Problema întreruperii cursului prescripţiei dreptului la acţiune pune în discuţie atitudinea celor două persoane
care urmează să figureze în cadrul procesului civil în calitate de părţi, respectiv titularul dreptului subiectiv în
calitate de reclamant şi titularul obligaţiei în calitate de pârât.
 întreruperea cursului prescripţiei dreptului la acţiune: „Oprirea cursului unei prescripţii începute
datorită atitudinii luate de una sau alta dintre viitoarele părţi a procesului civil fără a se mai ţine seama de
timpul care s-a scurs deja cu consecinţa începerii, dacă sunt întrunite condiţiile cerute de lege unui nou
termen de prescripţie a dreptului la acţiune”.
Efectele întreruperii PE
Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După
întrerupere, începe să curgă o nouă prescripţie.
În cazul când prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare sau printr-
un act începător de executare, noua prescripţie nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii
nu a rămas definitivă sau, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare.
 întreruperea PE produce un efect anterior şi un efect posterior.
 anterior datei întreruperii, prescripţia este înlăturată astfel încât timpul scurs între momentul de început al
prescripţiei şi data cauzei de întrerupere este socotit necurs.
Efectul posterior întreruperii constă în începerea unui nou termen de prescripţie.
Dacă în cazul întreruperii prin recunoaştere efectele se produc instantaneu, în cazul întreruperii prin cererea
de chemare în judecată, efectele se produc definitiv, pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de
admitere a cererii, aceasta însemnând că între data sesizării instanţei şi data rămânerii definitive a hotărârii
operează o întrerupere provizorie, sub condiţia admiterii cererii şi rămânerii definitive a hotărârii.
Efectele întreruperii PE se produc de plin drept (ope legis), organul de jurisdicţie urmând să constate doar
producerea lor.

18
REPUNEREA IN TERMENUL DE PRESCRIPTIE
Repunerea în termenul de prescripţie: beneficiul acordat de lege titularului dreptului la acţiune, care din
motive temeinice nu a putut formula acţiunea în justiţie înăuntrul termenului de prescripţie, astfel că organul
jurisdicţional este îndreptăţit să soluţioneze, în fond, cererea de chemare în judecată, deşi a fost introdusă
după împlinirea termenului de prescripţie.
Repunerea în termenul de prescripţie este o instituţie juridică consacrată cu caracter general în art. 19 din
Decretul nr. 167 / 1958: „Instanţa judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca
fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit să dispună chiar din
oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii ori să încuviinţeze executarea silită.”
Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti
definitive ori, în lipsa acestora, prin probe din care rezultă acceptarea moştenirii. Moştenitorii, în sensul
prezentei legi sunt socotiţi de drept acceptanţii succesiuni de la data depunerii cererii prevăzute la art. 14
pentru restituirea în natură a apartamentelor, sau, după caz, pentru acordarea de despăgubiri. Bunurile
preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului pot fi revendicate
de foşti proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. Succesibilii
care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea, sunt repuşi de drept în termenul de acceptare
a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi ….
Domeniul repunerii în termenul de PE
Cauzele de repunere în termen nu sunt enumerate cu titlu limitativ, de lege, organul de jurisdicţie putând
considera „cauză de repunere în termen”, orice cauză temeinic justificată. Cauze temeinic justificate:
împrejurările de fapt care fără a avea gravitatea forţei majore şi fără a implica culpa proprie, l-au împiedicat
pe titularul dreptului să sesizeze instanţei cu pretenţia sa în termenul prevăzut de lege.
Cauze care justificată repunerea în termen:
- existenţa unor împrejurări speciale în care s-a găsit moştenitorul, care l-au împiedicat să afle despre
deschiderea unei moşteniri la care era chemat;
- executarea unei pedepse privative de libertate, care nu a permis darea unui mandat pentru întreruperea
prescripţiei;
- cunoaşterea unor fapte, stabilite de organele de urmărire penală, numai după împlinirea termenului de
prescripţie;
- spitalizarea îndelungată ori repetată;
- părăsirea minorului.
Cauze care nu justifică repunerea în termen:
- eroarea de drept, invocată de titularul dreptului la acţiune;
- absenţa ori aglomerarea cu probleme a conducătorului persoanei juridice sau juristului acesteia;
- depăşirea culpabilă a termenului de acceptare a moştenirii.
Termenul de repunere în termenul de PE
Cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care
justifică depăşirea termenului de prescripţie  2 aspecte ale termenului în care poate fi cerută repunerea în
termenul de prescripţie:
1) durata lui, care este de o lună;
2) începutul acestui termen, care este marcat de data încetării cauzei care justifică depăşirea termenului de
prescripţie.
Termenul de o lună are o dublă semnificaţie şi anume: priveşte pe de o parte introducerea cererii de
repunere în termen, iar pe de altă parte, introducerea cererii de chemare în judecată care priveşte fondul
litigiului.
Efectul repunerii în termenul de PE
Datorită repunerii în termen, PE este considerată ca fiind neîmplinită, deşi termenul de prescripţie a expirat.
Prin repunerea în termenul de PE, efectul extinctiv al prescripţiei este anihilat, organul de jurisdicţie având
astfel posibilitatea să treacă la soluţionarea pricinii pe fond.

19
Efectul repunerii în termen a constat în îndrituirea moştenitorului de a solicita „reconstituirea” dreptului de
proprietate asupra pământului sau restituirea în natură a imobilului ori acordarea de despăgubiri, după caz,
în condiţiile legilor menţionate.
În ceea ce priveşte modul de operare, repunerea în termen pp darea unei hotărâri, de către organul de
jurisdicţie competent, hotărâre ce trebuie să fie motivată, pentru a putea fi verificată temeinicia sa.
Împlinirea (calculul) PE
Implinirea PE: determinarea momentului în care expiră termenul de prescripţie.
De lege ferenda, se impune ca regulile privind calculul termenelor de prescripţie să se regăsească în acelaşi
act normativ ce reglementează şi prescripţia.
Modul de calcul al termenului de PE stabilit pe ani sau pe luni: aceste termene ce vor împlini în ziua
corespunzătoare din ultimul an sau din ultima lună. Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare, termenul
va fi împlinit în ultima zi a acelei luni (de exemplu, un termen de prescripţie de o lună care a început să
curgă la 31 ianuarie, s-a împlinit la 29 februarie).
În cazul termenelor stabilite pe săptămâni, termenul de PE se socoteşte împlinit în ziua corespunzătoare din
ultima săptămână a perioadei.
Pt termenele stabilite pe zile - termenul se calculează pe zile şi nu pe ore.
Ziua se împarte în 24 de ore. Ea începe la miezul nopţii şi se sfârşeşte la miezul nopţii următoare, ziua în
care începe cursul prescripţiei nefiind luată în calcul.
Prescripţia nu se socoteşte calculată, decât după împlinirea celei de-a doua zi a termenului prevăzut de lege
- acest sistem de calcul se numeşte „intermediar”, deoarece se plasează între „sistemul termenului exclusiv”
(pe zile libere) în care nu sunt luate în calcul nici prima şi nici ultima zi a termenului şi „sistemul inclusiv”
(numit şi pe zile pline), în care intră în calcul atât prima cât şi ultima zi a termenului.

20