Exemple de activități de învățare necesare pentru înțelegerea

mărimilor fizice și a unităților de măsură în învățământul primar

28 mai 2019 • Lucica Buzenchi • Școala Gimnazială Dimitrie Cantemir, Constanța (Constanţa) •
România
Predarea-învățarea matematicii în învățământul primar presupune mutarea accentului de pe
achiziționarea de informații, pe formarea de competențe. Gândirea concret-intuitivă a școlarului mic
impune utilizarea unor strategii didactice accesibile – jocul logic, simularea, ca și integrarea oportună
în demersul didactic a mijloacelor de învățământ și materialul didactic cât mai sugestiv cu putință. În
aceste condiții este asigurată participarea activă, individuală și de grup a școlarilor în rezolvarea
sarcinilor didactice, creându-se condițiile necesare exprimării libere a ideilor și sentimentelor.

Prin modalități variate de accesibilizare a conținuturilor, elevii pot fi stimulați permanent să întrebe,
să intervină, să aibă inițiativă, să exprime idei și sentimente despre ce învață. Cerința învățării pe
cale intuitivă mai întâi și apoi rațională a acestor concepte și a multiplilor și submultiplilor este cu atât
mai necesară, știind că elevii nu sunt străini de acestea. Ei au unele cunoștințe și deprinderi privind
mărimile și măsurarea lor, din propria experiență de viață, din familie. Etape necesare pentru
înțelegerea mărimilor fizice și a unităților de măsură: – se pornește de unități de măsură
nonstandard către cele standard; – predarea-învățarea oricărei unități de măsură are un pronunțat
caracter intuitiv și participativ; – se pornește de la propria experiență de viață a copiilor legată de
mărimi și măsură; – prin măsurători nonstandard se ajunge la ideea necesității măsurării cu unități
standard. Astfel, pentru a înțelege executarea măsurărilor, elevii trebuie să înțeleagă conceptul de
unitate de măsură și cum să folosească instrumentele de măsură.

„Contraziceri”

În activitatea la clasă am urmărit exersarea capacității elevilor de a aprecia cu ușurință și oarecare

exactitate diverse lungimi, începând cu cele din clasă (lungimea clasei, a tablei, a cuierului, a
catedrei) și continuând cu cele din afara clasei. Elevii au efectuat diverse exerciții de apreciere, de
măsurare și de verificare a aprecierilor făcute. Materiale: creioane, agrafe de birou, gume, rigle,
sfoară de 100 cm, benzi de hârtie de lungimi diferite, metru de lemn, de tâmplărie, de croitorie)
Instructaj: Elevii sunt așezați în formație de semicerc/careu deschis, pe grupe formate din 5 elevi.
Conducătorul jocului le explică jucătorilor că trebuie să formuleze ipoteze cu privire la anumite
distanțe (de exemplu, estimarea distanței de la catedră la ușă). Fiecare răspuns dat este notat într-
un tabel și verificat apoi cu ajutorul unităților de măsură nonstandard.

Variante de joc: ”Măsoară lungimea fiecărui obiect!”, ”Scrie în metri distanța de la propria bancă la
ușă!”

Importanța activității de măsurare a lungimilor este dată de utilitatea ei în viața de zi cu zi. Drumul
spe utilizarea unităților de măsură debutează încă de la primele comparări vizuale evidente: lung-
scurt, gros-subțire, înalt-scund, mai lung (scurt), cel mai lung (scurt). Acest drum se continuă cu
comparări de lungimi (între obiecte de lungimi apropiate ce pot fi alăturate, între lungimi de obiecte
ce pot fi alăturate și în care lungimea unuia se cuprinde de mai multe ori în lungimea celuilalt,
apărând ideea de obiect-unitate de măsură sau între obiecte ce nu pot fi deplasabile, prilej cu care
apare ideea de obiect ”de transport” al lungimii unui obiect). Rolul de mijloc de transport, de obiect
de raportare a unei lungimi îl va juca o bucată de sfoară sau o bandă de hârtie, tăiate la lungimea
celui mai mic obiect de comparat.

„Aventură cu…măsură”
În acestă etapă, elevii sunt puși în diverse situații de măsurare cu unități de măsură
neconvenționale, ale căror imperfecțiuni legate de diversitatea și de rezultatele măsurătorilor conduc
la ideea utilizării unei singure unități de măsurat distanța, acceptată de toți. În măsurători se vor
utiliza părți ale corpului, degetul sau palma, cotul, pasul, dar și anumite obiecte familiare cum sunt:
creionul, o bandă de hârtie, guma de șters, agrafa de birou.

În cadrul măsurătorilor, elevii au făcut comparații estimative, apoi comparații utilizând rezultate ale
măsurătorilor, deci prin compararea numerelor rezultate din măsurători, apoi au efectuat operații
aritmetice, prin care s-au solicitat anumite comparații de tipul: ”Cu cât este mai lung (mai scurt)?/
”De câte ori este mai lung (mai scurt)?” În urma desfășurării acestor măsurători, elevii vor înțelege
necesitatea utilizării în măsurarea distanței a unității de măsură unice (standard).

Cunoscând acum unitatea de măsură metrul, elevii au reluat măsurătorile lungimilor efectuate cu
unități neconvenționale. Ei constată că dacă măsurătorile sunt efectuate corect, rezultatele
(numerele) nu mai diferă. Încercarea de măsurare a unor distanțe mai mari (sau mai mici) sugerează
nevoia introducerii multiplilor și a submultiplilor metrului.

Ca puncte tari, activitățile practice desfășurate au contribuit la formarea unei imagini realiste asupra
dimensiunilor obiectelor familiare. De asemenea, de mare succes au fost exercițiile prezentate pe
tablă prin desene în care lungimile sunt exprimate prin aceleași numere, doar unitățile de măsură
erau diferite.

Ca puncte slabe, resursa de timp este insuficientă pentru formarea deprinderilor rapide și precise de
măsurare.

Este necesară organizarea unei varietăți de jocuri și activități în care să fie antrenați, prin efectuarea
unor măsurători, transformări, care să conducă la utilizarea raționamentului în rezolvarea
problemelor și a diverselor aplicații.