FORMAREA COMPETENŢELOR DE BAZĂ CITIT – SCRIS, CALCUL

ARITMETIC

(Clasa a II-a)

Prof. înv. primar Dumitru Ștefania

Școala Gimnazială Nr.1 Limanu

,
În clasele I şi a II – a elevii învaţă să citească, iar în clasele a III – a şi a IV – a citesc
pentru a învăţa, citirea devenind un instrument de învăţare şi o tehnică a muncii cu cartea.
Întreaga evoluţie a elevilor, atât în şcoală cât şi în viaţă, depinde de măsura în care cititul,
devine un mijloc de informaţie şi de autoinstruire.

Currriculum-ul de Limba şi literatura română reprezintă,,o componentă fundamentală a

parcursului de învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii obligatorii”. Obiectivul central
al studierii Limbii şi literaturii române în învăţământul primar îl reprezintă dezvoltarea
competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă ale copiilor, precum şi familiarizarea
acestora cu texte literare şi nonliterare, semnificative din punctul de vedere al vârstei cuprinse
între 6-7 / 10-11 ani.
Specificul curriculum-ului actual de limba română:
- noul model comunicativ-funcţional, care vizează, în primul rând, modalităţile de structurare
a competenţelor de comunicare. Conform acestui model, comunicarea este un domeniu
complex care înglobează procesele de receptare a mesajului oral şi a celui scris – citirea-
lectura, precum şi pe cele de exprimare orală, respectiv de exprimare scrisă;
- definirea domeniilor disciplinei exclusiv în termeni de capacităţi: receptarea mesajului
oral, receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi cea scrisă;
- comunicarea este prezentată în calitatea sa de competenţă fundamentală, acoperind
deprinderi de receptare şi exprimare orală, respectiv scrisă;
- reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi proceselor de
producere a mesajelor proprii faţă de cele de receptare a mesajelor;
- centrarea obiectivelor pe formarea de capacităţi proprii folosirii limbii în contexte concrete
de comunicare;
- structurarea programei pe baza unor obiective cadru şi de referinţă sintetice, în măsură să
surprindă ceea ce este esenţial în activitatea de învăţare;
- conţinuturile incluse în programa şcolară sunt sugerate şi orientate spre încurajarea
creativităţii învăţătorului, acordându-i acestuia libertatea de alegere a acestora;
- studiul limbii române în învăţământul primar este conectat la realităţile comunicării
cotidiene propriu-zise; de aceea, se pune un accent deosebit pe învăţarea procedurală, adică
se urmăreşte structurarea unor strategii şi proceduri proprii de rezolvare de probleme, de
explorare şi de investigare caracteristice activităţii de comunicare.
Pentru a-şi însuşi deprinderea cititului până la nivelul la care el să poată construi metoda
de lucru care să-i facă pe elevi în stare să-şi completeze singuri instruirea elementară pe
care au primit-o în şcoală” elevii trebuie să parcurgă două etape:
1. Însuşirea tehnicii cititului cu tot ce implică aceasta;
2. Însuşirea capacităţii de a se orienta în textul citit în scopul folosirii cărţii în mod
independent, ca izvor de informaţie şi de formare. Însuşirea de către elevi a tehnicii cititului
se realizează prin exerciţii.
Se pot folosi următoarele tipuri de exerciţii la clasele mici:
-Citirea împreună: elevul citeşte împreună cu învăţătorul;
-Citirea în cor: se citeşte rar o parte din lecţie, având influenţă în realizarea justă a intonaţiei;
-Citirea în perechi: citesc doi elevi cu capacităţi diferite, având rol în diminuarea inhibiţiei;
-Citirea ecou: un elev citeşte, iar altul îl secondează; unul citeşte iar ecoul este grupul, echipa;
un grup de elevi citeşte, iar ecoul este alt grup;
-Citirea alternativă: se citeşte o propoziţie cu voce tare, iar alta în gând; se citesc cu voce tare
cuvintele care încep cu o consoană şi în gând cele care încep cu o vocală;
-Citirea întârziată: elevul citeşte în gând şi apoi cu voce tare; elevul citeşte de două ori, prin
repetare;
-Citirea ortoepică: variantă a citirii silabisite; fiecare silabă se citeşte de două ori (lărgeşte
orizontul de citire, dezvoltă precizia elevilor în succedarea silabelor în cuvinte);
-Citirea consecutivă: un elev care citeşte mai lent citeşte după un elev care citeşte cursiv şi
invers;
-Citirea continuă: învăţătorul citeşte o parte din text, iar un elev preia de unde a rămas;
-Citirea în ştafetă: învăţătorul citeşte prima propoziţie sau un alineat, după care solicită un
elev să citească mai departe;
-Vânătorul de greşeli: un elev citeşte până greşeşte, iar apoi citeşte alt elev;
-Citirea de semnalare a greşelilor: un elev citeşte iar ceilalţi semnalează când greşeşte;
-Citirea în lanţ: fiecare citeşte câte o propoziţie, pe rând;
-Citirea pe roluri: ca şi citirea dialogurilor, imprimă un ritm normal, cerut de conţinutul
textului;
-Citirea jocurilor de cuvinte: sunt citite la început rar, apoi din ce în ce mai repede, în cor şi
individual;
-Citirea în şoaptă: elevul citeşte fără rezonanţa treptelor vocale;
-Citirea în gând: se citeşte un alineat şi se formulează o întrebare legată de conţinut;
-Citirea selectivă: se selectează din text un enunţ care descrie un obiect sau un personaj;
-Bucheţelele: se scrie pe tablă un cuvânt, iar elevii caută în text cuvintele care încep cu fiecare
literă din cuvântul respectiv.
Pentru a asigura un randament maxim acestei activităţi, se impune, ca ea să fie realizată cu
efortul personal al fiecărui elev în parte. Cititul şi scrisul sunt instrumente ale lucrului cu
cartea, ale muncii intelectuale.
Învăţarea cititului şi a scrisului la nivelul primelor clase ale şcolii, deschide şcolarului mic
drumul cunoaşterii realităţii prin forme noi ale comunicării, care permit trecerea de la faza
comunicării situaţionale la cea bazată pe concepte, pe gândirea formală.
Elevii participă cu interes la activităţi dacă reuşim să evidenţiem utilitatea citit-scrisului :
citim şi scriem pentru a coresponda, pentru a ne informa, pentru a ne reaminti după o anumită
perioadă de timp, pentru a realiza un obiect, pentru a scrie o reţetă, pentru a realiza o excursie.
Pe lângă o bună teoretizare apare necesitatea folosirii unor metode activ-participative şi
introducerea unor demersuri didactice şi metodice, care să garanteze într-un procent tot mai
mare eficienţa învăţării.
Cititul şi scrisul sunt, indiscutabil, achiziţii fundamentale de soliditatea acestora depinde
succesul în învăţarea şcolară. Învăţătorul va trebui să acorde atenţie actului citirii nu numai la
orele de limba română, ci şi în cele de matematică, cunoaşterea mediului, iar la celelalte clase,
la toate disciplinele.
Exemple de competenţe la Limba şi literatura română la clasa a II-a:
– Abilitatea de a exprima şi interpreta gânduri, sentimente şi fapte atât oral cât şi în scris
se poate realiza prin :
 ascultarea unor fragmente din operele literare studiate în interpretarea unor actori ;
 ascultarea unor cântece adecvate temei propuse;
 prezentarea orală a soluţiilor la problemele puse în discuţie;
 citirea corectă, conştientă şi expresivă a unor texte;
 scrierea unor cuvinte, propoziţii şi texte de mică întindere;
  folosirea ciorchinelui în prezentarea unor însuşiri.
Competenţele generale şi specifice care sunt formate în învăţământul primar, prin
procesul educaţional centrat pe matematică, au la bază şi promovează următoarele valori şi
atitudini:
 Manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea şi rezolvarea de probleme;
 Manifestarea tenacităţii, a perseverenţei şi a capacităţii de concentrare;
 Dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi
imparţialitate;
 Dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune;
 Manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate;
 Dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi
eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii;
 Formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea
unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice;
 Formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru
viaţa socială şi profesională.
Cu ajutorul manualului de limba română elevul intră în lumea citit-scrisului; cu ajutorul
citit-scrisului din celelalte manuale, înţelege şi are acces în lumea cunoaşterii.
Învăţarea cititului şi a scrisului la nivelul primelor clase, deschide şcolarului mic drumul
cunoaşterii realităţii prin forme noi ale comunicării, care permit trecerea de la faza
comunicării situaţionale la cea bazată pe concepte, pe gândirea formală.
,,Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe
promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale
imaginaţiei şi creativităţii. ,,Activ” este elevul care ,,depune efort de reflecţie personală,
interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi
redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoştinţe.,,Activismul exterior” vine
deci să servească drept suport material ,,activismului interior”, psihic, mental, să devină un
purtator al acestuia.” (Ioan Cerghit)
BIBLIOGRAFIE:
Barna Andrei, Antohe Georgeta, Curs de pedagogie, Introducere în pedagogie,
teoria educaţiei şi teoria curriculum-ului, Editura Sinteze, Galaţi, 2003
Blideanu Eugen, Serdean Ion, Orientări noi în metodologia studierii limbii române la
ciclul primar, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 2000 ;
 Dottrens Robert, A educa şi a instrui, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucuresti,
1970 ;
Neacşu Ioan, Gălăţeanu Monalisa, Predoi Petr, Dumitrescu Veronica, Didactica
Matematicii în învăţământul primar, Ghid Practic, ediţia a II-a revizuită, Ed. Aius PrintEd
Craiova, 2006
Şerdean Ioan, Didactica Limbii şi literaturii române în învăţământul primar, Editura
Corint, Bucureşti 2006