„Nu este nor fără de vânt nici păcat fără de gand”;

(Sf. Marcu Ascetul)

„Iad este nestiinta, pentru ca este întunecata ca iadul”

„uitarea este pierzare”;
(Sf. Marcu Ascetul)

„Cu dumnezeiescul nor fiind acoperit gangavul

(Moise) a spus legea cea scris de Dumnezeu.”
„ca scuturand tine de pe ochii mintii, vede pe Cel ce
este”
„și se învața cunoștința Duhului cinstind cu
dumnezeisti cântări.”

„Inca n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se

minuneaza de Dumnezeu”;
(Sf Isaac Sirul)

„Cea mai mare rautate a omului este necredinta”;

(Sf. Antonie cel Mare)

„Copilul este tatăl omului mare”;

(Fericitul Augustin)

„Fii în pace cu tine însuți și cu Dumnezeu și cerul și

pământul se vor impaca cu tine”;
(Sf. Serafim de Sarov)

„Daca vrei sa nu pui în primejdie mantuirea sufletului

tău, sa eviti în tot chipul a judeca pe alți. Prin faptul de
anu judeca pe nimeni și a rămâne tăcut îți păstrezi
pacea. Atunci când omul se afla într-o astfel de stare,
primește descoperiri dumnezeiesti.”
(Sfântul Serafim de Sarov)

– Spune Sfântul Isaac Sirul: „Împacă-te, omule, cu

sine-ţi, şi ai împăcat cerul cu pământul!”. Sunt patru
principii sau căi de a ne împăca cu noi, adică de a
dobândi pacea inimii şi a sufletului, şi anume:
a) Să te mulţumeşti în viaţă cu foarte puţine dintre
cele necesare vieţii;
b) Să alegi locul cel mai de jos şi să fii sub ascultare;
c) Sileşte-te să faci mai mult voia altuia decât a ta;
d) Roagă-te lui Dumnezeu să se facă întotdeauna
voia Sa întru tine, adică să ne lăsăm în viaţă întru
toate în voia lui Dumnezeu şi tot ce ni se întâmplă să
credem că sunt după voia Lui. De vom face aceasta,
vom avea multă pace în suflet şi mare nădejde de
mântuire.
Să ne ostenim ca să nu pierdem pacea inimii, că
dacă se tulbură inima omului, se tulbură toate puterile
sufleteşti din om, căci inima este centrul vieţii noastre
fireşti, adică pământeşti, şi a celei duhovniceşti. Când
avem pe Hristos în inima noastră, am împăcat cerul
cu pământul, căci Hristos este „Domnul păcii”. Să
cugetăm la cuvintele Sfântului martir Papia, care fiind
aruncat în foc pentru că nu voia să se lepede de
credinţa în Dumnezeu, zicea: „Mai tare arde inima
mea pentru Hristos, decât arde focul acesta trupul
meu”.
(Din Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan,
Lumina şi faptele credinţei, Editura Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei, 1994, p. 253-254)

- „Duhovnicul e cel care merge cu un pas înaintea ta

și-ți arata unde sa pui piciorul”;
(Avva Rafail)

- „Omul mândru nu vrea sa vietuiasca după voia lui

Dumnezeu, ii place să se conduca el însuși și nu
înțelege ca omul nu are destulă minte ca să se
conduca pe sine fără Dumnezeu. Mare bine este sa te
predai voii lui Dumnezeu. Atunci în suflet este numai
Domnul și el simte iubirea lui Dumnezeu”;
(Sf. Siluan Athonitul)

- „Cu cât se mărește nuamrul poftelor implinite cu atat

mai mult se implineste și numărul poftelor neimplinite”;
(Sf. Nicolae Velimirovici)
- „Cand Duhul Sfant coboară asupra unui om, nu-i
arata acestuia anumite lucurui obișnuite sau sensibile,
ci îl inavata în taina ceea ce înainte nu și-a închipuit.
Atunci mintea esteinitiata în misterele ascunse și
sublime pe care, cum spune dumnezeiescul Pavel,
ochiul omului nu poate sa le vadă și mintea nu poate
sa le cuprinda....Pana ce rămână la măsura propriilor
sale puteri și nu este unita cu Domnul, mintea
omeneasca rationeaza în limita capacitatilor sale. Dar
atunci când este unita cu focul dumnezeirii și cu
Sfântul Duh, ea este în întregime patrunsa de lumina
dumnezeiasca, ea devine pe de-a întregul lumina, ea
se aprinde cu focul Sfantului Duh, ea se umple de
cunoasterea lui Dumnezeu. În acest foc divin ea nu
poate gândi la sine, nici la cele inconjuratoare.”
(Așa-i spunea Sfântul Maxim Capsocalivitul,
Sfantului Grigorie Sinaitul)

„Limanul tău este mânăstirea unde traiul este lin și

capeti mantuirea, de vei păstra monahicescul cin”
(Sfântul Mucenic YEVGENY RODIONOV)

„bine este a nu te mania. De ce urăști pe omul care

te-a mahnit? Nu el ți-a făcut nedreptate, ci diavolul!”
Urăști boala nu pe bolnav! Nu-ți osandi aproapele,
caci tu ii cunoști pacatul, dar pocainta nu.
(Maica Singlitichia)

„Nu este bogat acela ce stapaneste multe ci acela

care nu are nevoie de nimic. Caci, care este folosul
celui care stapaneste întreaga lume, dar trăiește în
mai multă mahnire decât cel care nu are nimic.”
(Sfântul Ioan Gura de Aur)

„Cetatea sufletului este trupul, iar porțile cetatii sunt

simturile trupului; sa fim atenți la impresiile care intra
pe porțile cetatii înspre suflet”
(Sfântul Ioan Gura de Aur)
„Inainte de orice, în fiecare zi gândește-te unde te afli
și unde vei merge la ieșirea din trup și nu-ți vei
nesocoti nici un ceas sufletului tău, cugeta la slava
sfintilor și ravna lor te va imboldi și pe tine. Cugeta și
la rusinea care acoperă pe cei pacatosi, și aceasta te
va feri totdeauna de rele.”
(Cuviosul Isaia Pustnicul)

<<Viata fără de cuvânt mai mult folosește decât

cuvântul fără viața. Caci viața chiar și în tăcere
folosește, dar cuvântul chiar și strigand supăra. Dar
dacă și viața și cuvântul se vor întâlni „fac o icoana a
toată înțelepciunea”.>>
(Avva Isidor Pefusiotul)

<<Va veni vremea când oamenii vor inebuni și când

vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se va ridica
asupra lui zicand: „el este nebun pentru ce nu este
asemenea noua”>>
(Avva Antonie)

<<Daca Imparatia Cerurilor poftesti, defaima banii și

de dumnezeiasca rasplatire te tine. A trai după
Dumnezeu este cu neputința dacă esti iubitor de
dezmierdari și iubitor de arginti>>
(Avva Isidor Preotul)

„Cu cât mai mare e iubirea, cu atât mai mari sunt și

suferintele sufletului!
Cu cât mai deplina e iubirea, cu atât mai deplina este
cunoștința!
Cu cât mai fierbinte e iubirea, cu atât mai fierbinte e
rugaciunea!
Cu cât mai desavarsita e iubirea, cu atât mai sfânta
este viața!”
(Sf.Isaac Sirul-Cuvinte despre nevointe,
Filocalia 10)

„N-a fost pe Pământ Om atât de blând și plin de iubire

ca Domnul nostru Iisus Hristos. În El e iubirea și
bucuria noastră, sa-L iubim iar El na va duce în
Imparatia Lui unde vom vedea Slava Lui.
Dacă vrei sa cunosti pe Domnul smereste-te pana la
sfârșit. Fii ascultator și infranat în toate, iubește
Adevărul și negresit Domnul îți va da sa-L cunoști
prin Duhul Sfant și atunci vei ști din experiența ce este
iubirea de Dumnezeu, ce este iubirea de oameni.
Și cu cât mai desavarsita e iubirea, cu atât mai
desavarsita este și cunoștința. Iubirea este mica, este
mijlocie și este mare; cine se teme de păcat acela
iubește pe Dumnezeu; cine are strapungerea inimii
acela iubeste mai mult; cine are în suflet lumina și
bucurie acela iubește inca și mai mult; dar cine are
harul în suflet și în duh acela are iubirea desavarsita.
Un astfel de har a dat Dumnezeu-Duhul Sfant
mucenicilor și El ii ajuta sa indure cu barbatie toate
suferintele.”
(Sf.Isaac Sirul-Cuvinte despre nevointe,
Filocalia 10)
Un părinte despre cugetarea la moarte:
<<O moarte mai bine te-as numi viața, de câte ori
cuget la moarte ne aduna mintea în rugaciune, iar
când cuget la veacul acesta ma imprasti și uit de
Dumnezeu, și atunci foarte mult ajuta cine are
duhovnic sa nu iasă din sfaturi.>>

<<Mare este dragostea acestor frați, caci nimeni nu s-

a gândit la sine, ci fiecare la aproapele sau>>
(Pr. Macarie)

<<Cel ce a omorât voința pentru păcat s-a impreunat

cu Hristos intru asemanarea morții, iar cel ce a inviat-
o pe aceasta pentru dreptate s-a impreunat cu El și
intru asemanarea invierii Lui>>
(Sfântul Cuvios Maxim Marturisitorul)

„Frate totdeauna trudeste-ti trupul și te indeltniceste în

rugăciuni și în cantari.”
(Sfântul Cuvios Maxim Marturisitorul)

„Pe cei ce intra cu inima intinata inlauntru, fără de

milostvire ii lovesc cu sabia mea.”
(Sfântul Arhanghel Mihail)

„O monahe nu te amagi cu mâncarea, caci infranarea

pantecelui și supunerea ii subjuga pe demoni.”
(Sfântul Cuvios Antonie)

„Ochiul curat știe sa curateasca mintea, sa stinga

infocarea și sa goneasca nalucirile.”
(Sfântul Cuvios Pahomie)

„Sapunul rugaciunii de-l vei amesteca cu apele

lacrimilor vei spala intinaciunile inimii tale..”
(Sfântul Cuvios Macarie)

„Cel ce și-a biruit trupul, firea și-a biruit, și

infrangandu-si firea, cu adevărat s-a făcut mai presus
de ea.”
(Sfântul Cuvios Sava)

„Fratilor armele calugarului is faptele bune,

rugaciunea și smerita cugetare.”
(Sfântul Cuvios Eftimie)

„De nu veți părăsi toate ale lumii nu veți putea fi

calugari.”
(Sfântul Cuvios Teodosie)

„Ajunge monahului a dormi un ceas, dacă este dintre

cei osarduitori..”
(Sfântul Cuvios Gherasim)

„Indrazneala amestecata cu râsul rastoarna cu

inlesnire suflete la pământ.”
(Sfântul Cuvios Efrem Sirul)
„Un dram de viața cât mai este în asta lume sa trăiești
jertfeste-l numai pentru suflet. Și lasa grijile lumesti.
Prietenia cea cu lumea te lasa singur...”.”
(Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul/Hozevitul)

„Prin post, rugaciune și fapte bune veți dobandi,

mantuirea...”
(Sfânta Cuviosa Parascheva)

Toate tainele sunt mai presus de cuget.