Lumea fascinantă a cristalelor.

Smaraldul (I)
 

Lumea cristalelor este vastă şi plină de surprize frumoase şi uimitoare. Ca şi plantele,

acestea au fost lăsate ca ajutoare pentru fiinţa umană pe drumul ei spre desăvârşire. Chiar
dacă la ora actuală pietrele preţioase şi semipreţioase au ajuns să fie în marea lor majoritate
considerate obiecte de podoabă, ele nu şi-au pierdut nici valoarea spirituală, nici... „graiulˮ.
Dacă îl parafrazăm pe Goethe, am putea spune că „Nu lumea cristalelor a murit, ci sufletele
fiinţelor umane...ˮ care s-au închis faţă de aceasta.

Legende și povestiri despre smarald

În Egiptul antic smaraldul era considerat un simbol al vieţii eterne, un

dar de la Toth – zeul înţelepciunii.

În urmă cu aprox 4000 de ani, în timpul celei de a 12-a dinastii de

faraoni, pietre de smarald au fost descoperite în munţii Egiptului, între
Marea Roşie şi Nil. Regina Cleopatra a purtat smaralde drept
podoabe, care se spune că i-au păstrat tinereţea şi frumuseţea.
Există credinţa că în aceste pietre trăieşte frumuseţea infinită a lui
Venus. Datorită pasiunii ce o avea pentru aceste pietre, Cleopatra a
vizitat minele, iar din acel moment acestea au primit numele reginei.
Minele de smarald ale Cleopatrei au fost exploatate până în sec. XIII,
apoi au fost abandonate.

Aztecii şi incaşii s-au închinat pietrelor de smarald, considerându-le

sfinte. Era un cristal venerat de incaşi.

Caldeenii considerau că smaraldele conţin o zeiţă.

Cu ajutorul cristalelor de smarald se realizau ritualurile de adorare a

diferitelor zeiţe în antichitate. Acestea era: Annapurna – zeiţa hindusă
a alimentelor, bucătăriei şi pregătirii alimentelor, Astarte – zeiţa
feniciană a fertilităţii, dragostei şi războiului, Banbha, Eriu şi Fodla –
zeiţe feniciene ale suveranităţii, şi Persefona – zeiţa greacă a
primăverii.

Împăratul Nero privea performanţele gladiatorilor printr-un „ochi” de

smarald (un fel de lentilă mare, confecţionată din smarald foarte pur).

Zodiacul vechi grec şi roman a dedicat luna iunie smaraldului, mai

precis zodiei racului.
Grecii şi romanii asociau smaraldul cu planeta Venus.

În est, smaraldul a fost deseori asociat cu planeta Mercur, pentru

înţelepciune şi elocvenţă.
Unii înţelepţi din antichitate au afirmat că Jupiter ar fi planeta
corespunzătoare smaraldului.

Plinius aminteşte de o veche povestire iudaică care spunea că dacă

un şarpe fixează cu privirea un smarald, şarpele devine orb.

Faimosul „sfânt Graal” din timpul regelui Arthur se cunoştea că este o

cupă miraculoasă făcută dintr-un singur cristal de smarald, trimis de
Rai şi învestit cu puterea de a conserva castitatea, de a prelungi viaţa
şi cu alte minuni. Această cupă s-a crezut că a fost adusă direct din
mâinile lui Dumnezeu de către îngeri. De asemenea, se consideră că
este de fapt cupa din care a băut Iisus la Cina cea de taină.

Smaraldele au fost de asemenea talismane pentru Aristotel,

Alexandru cel Mare, Charlemagne şi mogulii Indiei.

Shah Jahan, cel care a construit Taj Mahal-ul, a pus ca textele sacre
hinduse să-i fie scrise pe smaralde, pe care le utiliza ca talismane.

Textele vedice declarau smaraldele ca fiind „piatra noroculuiˮ şi

„piatra care îmbunătăţeşte starea de bineˮ.

Smaraldele au împodobit coroanele şi bijuteriile regale multor ţări timp

de multe secole. Ele au jucat un rol important în aproape toate
culturile şi casele regale. Smaraldele nu numai că au fost onorate ca
pietre preţioase dar au fost apreciate şi pentru rolul lor vindecător.

sursa:http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=22539