Capitolul I.

Apariţia Comunităţilor

1.1. Context

Belgia îşi cȃştigă independenţa în 1830. Între 1970 şi 1993, ţara a evoluat către o
structură federală eficientă. Pentru a ajunge un stat federal, a fost nevoie de cinci reforme
de stat ( în 1970, în 1980, în 1988-1989, în 1993 şi în 2001). Art. 1 din Constituţia Belgiei
spune că aceasta este un stat federal compus din comunități și regiuni.

Acordul instituțional privind a şasea reformă de stat, intitulat "Un stat mai eficient
federal și mai multe entități autonome" intervenit în decembrie 2011, prevede o reformă
importantă a statului, care se realizează în mai multe părți.

A. Prima parte: 2012

Prima parte a reformei de stat a fost adoptată în iulie 2012. Această componentă era,
în principal, cu privire la împărțirea districtului Bruxelles-Halle-Vilvoorde (BHV). Pe
lângă împărțirea circumscripției electorale, era, de asemenea, şi o reformă judiciară.

Reforma BHV pe plan juridic duce în cele din urmă la un nou parchet olandez pentru
Halle-Vilvoorde, cu procuror propriu, dar completat de un număr de magistraţi bilingvi.
Parchetul bilingv din Bruxelles are un procuror francofon și un procuror adjunct
nerlandofon. Instanțele din Bruxelles sunt împărțite în instanțe olandeze și franceze,
fiecare cu un președinte și judecători proprii.

Districtul Bruxelles va fi una din cele 12 noi districte judiciare create prin reforma
justiției.

În ceea ce pentru circumscripția electorală, BHV a fost împărțit într-o circumscripție

electorală a Brabantului flamand și o circumscripţie electorală a Bruxelles -Capitale (19
comune). Oamenii care locuiesc în Brabantul Flamand, dar nu într-una din șase
municipalități cu facilități pot vota decȃt pentru candidații de pe listele înaintate în
Brabantul Flamand. Oamenii care locuiesc într-una din șase municipalități cu facilități au

3
posibilitatea de a vota ori pentru candidații de Brabantul Flamand ori pentru candidați din
Bruxelles. Oamenii din circumscripția electorală a Bruxelles-Capitale pot vota decȃt
pentru candidații din Bruxelles.

B. Partea a doua: 2014

A doua parte a reformei de stat a fost adoptată la începutul anului 2014. Modificările
aduse Constituție, legile și legile speciale care execută a șasea reformă de stat au fost
publicate 31 ianuarie de 2014 în Monitorul Belgian. În total, aceastea au reprezentat
1.000 de pagini de legislație. Aceste legi reglementează transferul de competențe către
Comunități și Regiuni și o reformă majoră a Legii speciale a finanțelor. Senatul a fost
reformat și rolul Camerei a fost consolidat.

A șasea reformă de stat are în vedere în special transferul de competențe de la Statul

Federal către Comunități și Regiunilor. Acest transfer poate fi tradus printr-o lungă listă
de competenţe, cum ar fi alocațiile familiale, de îngrijire a sănătății, piața locurilor de
muncă, siguranța rutieră, legea închirierii, casele de justiție și cheltuielile fiscale
(împrumuturi ipotecare), etc.

1.2. Competenţe

Puterea de decizie nu mai aparține în exclusivitate Guvernului federal și

Parlamentului federal. Administrarea ţării este asigurată de diverse organisme care îşi
exercită în mod independent competenţele în domeniile date.

Împărţirea competențelor prin reforme succesive ale statului a evoluat de-a lungul
a două axe principale. Prima se referă la limbă și, în sens mai larg, la cultură. Aşa apar
Comunităţile. Conceptul de "Comunitate" se referă la persoanele fizice care o compun și
legăturile care le unesc, și anume limba și cultura. Belgia are trei limbi oficiale: olandeză,

4
franceză și germană. Belgia în prezent este compusă din trei Comunități: Comunitatea
flamandă, Comunitatea franceză și Comunitatea germană. Ele corespund unor grupuri de
populație.

Aceste hărți arată schematic diferitele Comunități din Belgia. Hărțile arată în mod
clar teritoriul în care Comunitățile își exercită atribuțiile.

Comunitatea franceză își exercită competențele în teritoriul Regiunii Bruxelles-

Capitală și regiunea valonă, cu excepția regiunii de limbă germană.

Comunitatea vorbitoare de limbă germană își exercită competențele în regiunea

vorbitoare de limbă germană (9 orașe din provincia Liège).

5
 Comunitatea flamandă își exercită competențele pe teritoriul regiunii flamande și
regiunea Bruxelles-Capitale.

Comunitatea se bazează pe conceptul de "limbă" și știm că acesta este legat de

oameni. Putem adăuga competențelor comunităților o serie de competenţe legate de
aceştia: cultură (teatru, biblioteci, audiovizual, etc.), educație, utilizarea limbilor și a
materialelor numit "personalizabil", care includ, pe de o parte, politica de sănătate
(medicină preventivă și curativă) și, în al doilea rând, ajutoarele pentru persoane
(protecția tinerilor, protecția socială, ajutoare pentru familii, primirea imigranților, etc.).
Comunitățile sunt, de asemenea, competente pentru cercetare științifică și relații
internaționale în domeniile aflate sub jurisdicția lor.

În 2014, a șasea reformă de stat a dus la transferul total sau parțial a unei serii de
competențe de la nivelul federal către Comunități sau Regiuni. Data transferului a fost
stabilit la 1 iulie 2014. Regulamentul existent continuă să se aplice până cȃnd o
Comunitate sau o Regiune decide modificarea acestuia sau apariţia unor noi reguli.

6
 Capitolul II. Comunităţile din Belgia

1.1. Comunitatea flamandă

Comunitatea flamandă își exercită competențele în provinciile flamande și

Bruxelles.

Parlamentul flamand și Guvernul Comunității flamande exercită puterea

legislativă a Comunității flamande. Parlamentul flamand este format din 124 de
parlamentari. 118 membrii sunt aleși direct în Regiunea flamandă și șase membri, care au
reședința pe teritoriul Regiunii Bruxelles-Capitală, sunt, de asemenea aleși direct de
alegătorii olandezi în această regiune.

Pentru a nu crește în mod nejustificat numărul de parlamentari, în Flandra același

parlament și același guvern îndeplineasc atȃt competențele regionale cȃt sicompetențele
comunitare, aceştia sunt reprezentanții aleși direcţi din Regiunea flamandă și șase aleși
direcţi nerlandofoni de către Consiliul Regiunea Bruxelles-Capitale şi formează împreună
Parlamentul flamand. De reţinut, totuși, că cei șase aleşi din Bruxelles nu votează
decretele Regiunii flamande.

Zece membrii ai Parlamentului flamand fac parte şi din Senat: aceştia sunt
senatorii Comunităţii.

Parlamentul flamand votează pe decrete: legile comunitatre și regionale flamande.

Guvernul Comunității flamande îşi exercită puterea executivă și este compus din
maxim zece miniștri și un Prim-Ministru. Cel puțin unul dintre miniștrii își are domiciliul
în Regiunea Bruxelle-sCapitale. De asemenea miniștrii din Bruxelles, membrii ai
Guvernului Comunității flamande, nu participă luare deciziilor ce intră în competența
Regiunii Flamande.

7
 1.2. Comunitatea fraceză

Comunitatea franceză își exercită competențele în provinciile valone (cu excepția

comunelor germanofone) și în Bruxelles.

În comunitatea franceză, puterea legislativă este exercitată de Parlament și

Guvern. Adunarea legislativă, Parlamentul Comunității franceze este compus din 94 de
membrii, 75 de membrii ai Parlamentului valon și 19 membrii francofoni ai
Parlamentului Regiunii Bruxelles-Capitale.

Parlamentul comunității franceze deleagă zece dintre membrii săi Senatului:

aceştia sunt senatori Comunităţii.

Parlamentului votează decrete: legi comunitare francofone.

Guvernul Comunității franceze exercită puterea executivă. Acesta este compus din
opt membrii plus ministrul-președinte. Cel puțin unul dintre miniștri are domiciliul în
Regiunea Bruxelles-Capitale.

1.3. Comunitatea germană

Comunitatea vorbitoare de limbă germană își exercită atribuțiile în comunele

Regiunii limbii germane, toate situate în provincia Liège.

În Comunitatea germanofonă, puterea legislativă este exercitată de un parlament și

un guvern. Parlamentul Comunității germane cuprinde 25 de membrii. Doar unul dintre

8
membrii face parte din Senat. Membrii Parlamentului Comunității germane sunt aleși în
mod direct, ca atare.

Parlamentul Comunității germane votează decrete.

Puterea executivă este exercitată de Guvernul comunității germane, care este

compus dintr-un ministru-președinte și trei miniștrii.

9
 Biliografie

I. Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrări de specialitate

1. I. Alexandru, C. Gilia, I. V. Ivanoff, Sisteme politico aministrative
europene, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008.
2. P. Delwit, La vie politique en Belgique de 1830 à nos jours, Ed. De
l’Université de Bruxelles, Bruxelles, 2010.

II. Acte normative

Constituţia Belgiei

III. Surse Internet

http://www.belgium.be/

10