STRATUL CU FLORI

Sara și Paul locuiau într-o casă cu o grădină foarte mare. Acolo se găseau: copaci, tufișuri
și multe flori frumoase. Cei doi frați petreceau mult timp jucându-se în grădină. Le plăceau mult
„de-a v-ați ascunselea“ și cățăratul în copaci. Se îndeletniceau și cu inspectatul grădinii. Căutau
gândăcei și alte felurite vietăți.
Într-o zi, pe când se jucau în grădina preferată, au auzit un zgomot ciudat. Aducea a
ciorovăială. S-au oprit din ce făceau și au pornit să cerceteze cauza. Spre mirarea lor, zgomotul i-
a condus la stratul cu flori. S-au apropiat tiptil și s-au tupilat după un tufiș din apropiere. Puteau
observa locul, însă fără să poată fi zăriți. Acolo Sara și Paul au descoperit: două flori mari
galbene, o floare mică albastră și una tare mititică și roșie. Aceasta din urmă părea că tocmai
îmbobocise.
Floarea albastră striga către cea roșie:
– Pleacă! Acesta este stratul meu și nu este destul loc și pentru tine! Floricica roșie era tare tristă
și stătea aplecată. Parcă vroia să scape de strigătele cele răutăcioase.

În tot acest timp cele două flori mari galbene făceau tot posibilul să o calmeze pe cea
albastră. Ele îi vorbeau astfel: – Încearcă să fii drăguță cu floricica roșie. Și ea este parte din
familia noastră!

Dar cea albastră nu vroia deloc să audă așa ceva. Începu chiar să arunce cu grămăjoare de
pământ în cea roșie. Celor doi frați li s-a făcut milă de floricica roșie și au început să se târască
spre stratul cu flori. Poate că puteau ajuta cumva.

Atunci floarea albastră s-a oprit din aruncat pământ în surioara ei și i-a privit pe cei doi
copii. I-a întrebat: – Ce vreți?
Paul i-a spus: – Noi ne jucam în grădină, când deodată v-am auzit certându-vă. Vrem să
vedem dacă vă putem ajuta cumva…
– Ei bine, eram doar eu pe acest strat, cu mama și tata. Apoi chestia asta mică și roșie a apărut de
nicăieri! Sunt foarte nervoasă din cauza asta! Toți îmi spun că ar trebui să mă bucur. Dar eu nu
mă bucur! că nu trebuie să fiu supărată sau tristă. Vreau să dispară de aici!
Atunci Paul i-a spus florii albastre:
– Este normal să fii nervoasă. Dar, se pare că aici este destul spațiu pentru amândouă.
Nu cumva altceva te nemulțumește?
– Da…dacă nu ajunge căldura soarelui pentru amândouă? Sau apa ploii…?
Atunci Sara i-a spus:
- Este destulă căldură și apă pentru toată lumea.
– Dar dacă mama și tata uită de mine?
– Sunt sigură că așa ceva nu se va întâmpla. Ei au destulă dragoste pentru voi amândouă. Ai
nevoie doar de puțin timp pentru a te obișnui cu floarea cea nouă în familia ta…
Mie tot mi-a luat timp să mă obișnuiesc cu Sara, atunci când s-a născut. Dar m-am obișnuit cu
ideea de a avea o soră. Iar acum ne distrăm de minune împreună.
Poate și tu te vei putea distra o data cu sora ta!
– Poate…nu m-am gândit așa. Poate că am nevoie doar de puțin timp ca să mă obișnuiesc. Este
ceva nou.
– Da, dar nu uita că ceea ce este diferit nu este în mod neapărat și rău. Uneori este de fapt ceva
bun.
După câteva săptămâni Sara și Paul se jucau din nou în grădină. Deodată au auzit o mulțime
de chicoteli și de râsete. Zgomotul venea dinspre stratul cu flori. Acolo, cele două flori mai mici,
cea albastră și cea roșie, se unduiau vesele în vânt.