Sunteți pe pagina 1din 22

Facultatea de Economie și Drept

Hotărârea judecătorească civilă

Drept procesual civil, anul IV DREPT

Asist.univ.dr. Ximena
Moldovan - seminar
Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Hotărârea judecătorească – reprezintă un element esențial, al oricărui sistem
juridic.
Din punct de vedere istoric, hotărârea judecătorească a avut un parcurs sinuos:
- ordin verbal (instrucțiune dată de o persoană aleasă de părți pentru a pune
capăt litigiului);
- un act cu o proiecție materială, sub forma unui înscris;

Un element important specific unei hotărâri judecătorești este limbajul


folosit. Limbajul juridic, ca orice limbaj specializat, este unul descriptiv.
Limbajul juridic se prezintă sub trei forme:
 Limbajul normativ – specific legiuitorului;
 Limbajul judiciar – întrebuințat în activitatea organelor jurisdicționale, de orice tip;
 Limbajul juridic persuasiv – specific pledoariei avocatului;
Limbajul judiciar – acea formă a limbajului juridic care se folosește în
activitatea judiciară de toți participanții la procesul civil; specific acestuia este
împrejurarea că folosește, pe lângă o serie de termeni preluați din limbajul normativ,
terminologie preluată din jurisprudență și doctrină.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Tehnica motivării hotărârii judecătorești
Inițial hotărârile judecătorești sub forma ordinelor imperioase nu era necesar a
fi motivate. Necesitatea motivării s-a impus începând cu secolul XVI-XVIII incepând cu
Franța și terminând cu Germania.
La acest moment, obligativitatea motivării hotărârii judecătorești este
ridicată la rang de principiu (recunoscut constituțional în Italia). Acest principiu
funcționează ca o garanție împotriva arbitrarului și a bunei judecăți a unei cauze.

Stilul de redactare a motivării însă diferă de la o țară la alta.


În Fanța și în unele țări cu influență francofonă, s-a impus o redactare a deciziei
judecătorești “comprimată” într-o singură frază, fiind cu atât mai impunătoare, cu cât
este mai lapidară și mai sobră (această practică se aplică în Europa, și de către Belgia,
Olanda, Luxembourg, Spania).
În alte țări, hotărârea judecătorească are o formă desfășurată, după o anumită
schemă rigidă, care diferă de la o entitate statală la alta. (Germania, Grecia, Italia, Elveția,
Suedia). Acest tip de motivare a hotărârii judecătorești, face adesea trimitere la
jurisprudența anterioară iar uneori la doctrină, aspect care nu este specific primei
categorii.
În România, hotărârile judecătorești urmează o formă desfășurată, însă în
cuprinsul acestora nu se fac, de principiu, trimiteri la jurispridența anterioară sau la
doctrină în mod frecvent.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Noțiunea și natura hotărârii judecătorești civile
Hotărârea judecătorească – act al puterii judecătorești (art.1 al.4 și art.126
din Constituție);
Hotărârea judecătorească – este un act juridic de dispoziție al unei instanțe
judecătorești (limbaj juridic).

Sens larg: Prin hotărârea judecătorească se înțelege orice act al unei instanțe
judecătorești, indiferent dacă tranșează sau nu un litigiu.
Sens restrâns: Prin hotărâre judecătorească se înțeleg doar actele de dispoziție
din materie contencioasă, indiferent dacă prin ele se soluționează fondul litigiului sau
numai un incident procedural.
Sensul cel mai restrâns: hotărârea judecătorească este apreciată ca fiind “actul
final al judecății, actul de dispoziție al instanței cu privire la litigiul dintre părți, act cu
caracter jurisdicțional. (V.M. Ciobanu)”.
Pentru a delimita hotărârea judecătorească de alt acte juridice, în doctrina
modernă prinde contur relația hotărâre judecătorească – act jurisdicțional.
hotărârea judecătorească este un act jurisdicțional (nu intră în această
categorie actele numite “de administrație judiciară”).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Criterii pentru catalogarea unui act ca fiind un act jurisdicțional

Criterii formale: - în funcție de organul care îndeplinește actul sau în funcție


de recunoașterea de către lege a valorii jurisdicționale a actului (criteriu organic);

Criterii materiale: - un act va fi considerat jurisdicțional când rezolvă un


litigiu, când are o structură specifică constând în cel puțin trei elemente: - o pretenție
(chestiune de drept adusă în fața instanței); - o apreciere în drept (determinarea normei
aplicabilă pretenției); - o decizie (reprezentând aprecierea finală asupra pretenției);
Aceste criterii se impun a fi combinate, rezultând definirea actului
jurisdicțional ca fiind actul prin care judecătorul (instanța) se pronunță, conform unei
proceduri legale, asupra unei situații de fapt, prin aplicarea unei reguli de drept (S.
Guinchard).
Deși procedura necontencioasă nu presupune un litigiu, marea majoritate a
doctrinei, se pronunță în favoarea includerii actelor necontencioase emise de instanța de
judecată în rândul actelor jurisdicționale, deși actul necontencios nu îndeplinește
totalitatea criteriilor materiale și formale de definire a actului jurisdicțional.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Clasificări ale hotărârilor judecătorești civile (materie contencioasă)
1. În funcție de denumire: (art.424 Cpc)
- sentințe: hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță sau
prin care prima instanță se dezînvește fără a soluționa cauza (424 al.1) sau prin care
judecătoria soluționează căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației
publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate (424 al.2);
- decizii: hotărârile pronunțate în apel, recurs, recurs în interesul legii, pecum
și hotărârea pronunțată ca urmare a anulării în apel a hotărârii primei instanțe și
reținerii cauzei spre rejudecare, ori ca urmare a rejudecării în fond după casarea cu
reținere în recurs (424 al.3);
Încheieri se numesc toate categoriile de hotărâri care nu sunt cuprinse în
noțiunea de sentință sau decizie, dacă legea nu prevede altfel (ex: ordonanța de plată
art.1021 Cpc)
2. În funcție de durata acțiunii lor:
- hotărâri propriu-zise: sunt cele care rezolvă însuși fondul procesului și au de
regulă efecte care nu sunt limitate în timp;
- hotărâri provizorii: au un caracter temporar, acestea putând fi menținute,
revocate sau modificate de către instanța de judecată la finalul cauzei, sau uneori, chiar
în timpul procesului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


3. În funcție de căile de atac ce pot fi pronunțate împotriva hotărârii
pronunțate:
- hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
Hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile
date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept
de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; hotărârile date în recurs, chiar dacă prin
acestea s-a soluționat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi
atacate cu recurs; (art.634 Cpc)
- hotărâri nedefinitive: sunt cele supuse apelului sau recursului, până la
expirarea termenului legal, sau în cursul judecării căii de atac.
4. Din punctul de vedere al posibilității de punere în executare a hotărârii
judecătorești:
- hotărâri excutorii: sunt cele care pot fi puse în excutare silită în cazul în care
debitorul nu execută de bunăvoie dispozitivul hotărârii judecătorești:
- hotărâri neexecutorii: sunt cele care nu sunt susceptibile de executare silită,
fie pentru că nu au devenit definitive, iar legea nu le conferă un caracter executoriu
înainte de definitivare, fie nu sunt susceptibile de a fi puse în executare (acțiunile în
constatare);
5. Din punctul de vedere al conținutului:
- hotărâri judecătorești integrale: rezolvă în întregime litigiul, instanța
pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere (art.397 Cpc);
- hotărâri judecătorești parțiale: - în măsura în care pârâtul recunoaște în
parte pretențiile reclamantului instanța, la cererea reclamantului, va putea pronunța o
hotărâre parțială excutorie în măsura recunoașterii (art.448 al.1 pct.9 coroborat cu
art.436 Cpc).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Conținutul hotărârii judecătorești civile (art.425 Cpc)
Dispoziţiile art.425 sunt imperative, reprezintă dreptul comun în ce priveşte
conţinutul hotărârii judecătoreşti, neîndeplinirea unei exigenţe atrăgând nulitatea
hotărârii (art. 174 Cpc).
Pentru decizia pronunţată în recurs şi în soluţionarea căilor de atac de
retractare formulate împotriva ei, art. 499 Cpc prevede dispoziţii derogatorii de la art.
425 alin. (1) lit. b).
Norma consacră în mod expres structura hotărârii judecătoreşti: partea
introductivă (practicaua), considerentele şi dispozitivul.

Practicaua hotărârii.
Cuprinde elementele enumerate la lit.a de la al.1 al art.425, textul făcând trimitere la
dispoziţiile art. 233 al.1 şi 2 Cpc, care reglementează conţinutul încheierii de şedinţă.
Potrivit art. 233 al.3 Cpc practicaua va avea această structură în cazul în care
instanţa se pronunţă asupra cauzei la aceeaşi dată la care a avut loc dezbaterea în fond
a procesului.
Dacă instanţa a dispus amânarea pronunţării, partea introductivă a hotărârii
pe care o va pronunţa va cuprinde cele arătate în art. 425 al.1 teza a ll-a, precum şi
menţiunea că restul elementelor sunt arătate în încheierea ce va face parte integrantă
din hotărâre, lipsa acesteia atrăgând nulitatea hotărârii.
Menţiunile permit verificarea de către instanţele de control judiciar a
dispoziţiilor legale referitoare la competenţa instanţei, compunerea şi constituirea
completului, participarea procurorului la judecarea cauzei, respectarea limitelor
învestirii instanţei, susţinerile părţilor, respectarea drepturilor procedurale ale
acestora etc.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Considerentele: conţin, pe lângă arătarea obiectului cererii, a susţinerilor pe scurt ale
părţilor, şi expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor
administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât
motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Instanţa va arăta în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe
care o reţine în cauză şi va demonstra aplicarea regulii de drept incidente.
Lipsa de consistenţă a hotărârii judecătorești poate face imposibilă realizarea
controlului judiciar. În consecință, considerentele hotărârii judecătoreşti trebuie să fie
clare, concise, ferme, lipsite de contradicţii, bazate pe probe incontestabile, coroborate
între ele şi menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de
convingere şi a exclude arbitrariu.
Dispozitivul.
Art. 425 al.1 lit. c detaliază conținutul acestuia, atât referitor la datele de
identificare a părţilor judecății, cât şi soluţia dată de instanţă asupra tuturor cererilor
deduse judecăţii, dar şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.
Dispozitivul reproduce minuta redactată (art.401) cu ocazia pronunţării
hotărârii. Art.425 al.2 stabilește obligaţia instanţei de a pronunţa o soluţie clară,
nesusceptibilă de lămuriri ulterioare; Dacă dispozitivul nu corespunde exigenţelor
legale, partea interesată poate solicita ca dispozitivul să fie completat potrivit art.444
Cpc sau lămurit potrivit art. 443, ori poate formula o contestaţie la titlu (art. 711 al.2
Cpc).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Neconcordanţa dintre minută şi dispozitiv reprezintă şi ea o neregularitate ce
ar trebui îndreptată prin refacerea dispozitivului în sensul minutei.
Partea finală a dispozitivului (art.425 al.3) indică obligaţia instanţei de a
preciza dacă hotărârea este executorie, dacă este supusă unei căi de atac ori este
definitivă.
Indicarea greşită a căii de atac este însă lipsită de consecinţe vătămătoare
pentru părţi, dată fiind consacrarea explicită a principiului legalităţii căilor de atac
prin dispoziţiile art.457 Cpc. şi remediile procesuale prevăzute de lege pentru
hotărârea pe care o pronunţă (art. 457 alin.3).
Alte elemente obligatorii sunt: data pronunţării, menţiunea pronunţării în
şedinţă publică sau în altă modalitate prevăzută de lege, precum şi semnăturile
membrilor completului de judecată.
Regula este pronunţarea în şedinţă publică, în condiţiile art. 402 Cpc,
excepţia fiind pronunţarea prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea
grefei instanţei (art. 396 alin. 2).
Dacă hotărârea este supusă apelului sau recursului, instanţa are şi obligaţia
arătării instanţei la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac. Importanţa
acestei reglementări decurge din dispozițiile art.471 al.1 Cpc referitoare la obligaţia
depunerii apelului la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii,
respectiv din dispozițiile art.490 al.1 Cpc.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Redactarea hotărârii
Art.426 al.1 Cpc prevede responsabilitatea judecătorului (completelor
colegiale) care a soluţionat procesul de a redacta hotărârea.
Dispoziţia legală analizată este incidentă și în materia litigiilor şi conflictelor
de muncă, a căror soluţionare revine în primă instanţă tribunalului, situaţie în care
preşedintele îl va putea numi pe unul dintre asistenţii judiciari să redacteze hotărârea.
La ÎCCJ magistraţii-asistenţi redactează hotărârile (art.71 Lg.303/2004).

Opinia separată Dacă un judecător sau asistent judiciar a rămas în minoritate la


deliberare, va redacta opinia separată ce va cuprinde expunerea considerentelor,
soluţia pe care a propus-o şi semnătura sa.

Opinia concurentă Element de noutate, opinia concurentă,


apare în situația în care deşi s-a întrunit majoritatea legală pentru adoptarea soluţiei,
dacă unul dintre membrii completului este de acord cu soluţia, dar pentru
considerente diferite, el poate opta pentru redactarea separată a opiniei concurente
(art.426 al.5).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Semnarea hotărârii
Hotărârea va fi semnată de către membrii completului de judecată şi de către
grefier (sau magistratul-asistent pentru cazul Înaltei Curţi), semnarea hotărârii fiind o
chestiune distinctă de cea a semnării minutei.
Precizarea este importantă întrucât regimul juridic al nulităţii este diferit în
cele două situaţii.
Nesemnarea minutei de către judecători şi după caz, de către magistratul-
asistent este prevăzută de art.401 al.2 sub sancţiunea nulităţii hotărârii, pe când
nesemnarea hotărârii redactate de către judecători şi grefier este o neregularitate
procedurală ce poate fi acoperita în condiţiile art.426 al.4 Cpc.

Termenul de redactare a hotărârii judecătoreşti este de 30 de zile de la pronunţare,


termen ce poate fi prelungit cu încă 30 de zile, de cel mult două ori (426 al.5)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Comunicarea hotărârii către părțile cauzei se realizează din oficiu, chiar dacă
este definitivă.
Aspectul are utilitate practică pentru părţi, independent de posibilitatea
exercitării unei căi de atac, nu numai pentru ca acestea să cunoască motivele adoptării
deciziei judiciare, ci şi din perspectiva formulării unor cereri de îndreptare a unor
greşeli materiale, de completare sau lămurire a hotărârii.
Comunicarea hotărârii se face în copie, de îndată ce hotărârea a fost redactată
şi semnată în condiţiile legii (427 al.1 Cpc).
Noul cod prevede cu caracter de noutate şi comunicarea hotărârii judecătoreşti
unor instituţii şi autorităţi publice cu atribuţii în legătură cu executarea dispoziţiilor pe
care le conţine hotărârea judecătorească, o normă ce va contribui la acurateţea
circuitului juridic civil. Ex: comunicarea către Oficiul de carte funciară, Registrul
comerţului, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare etc. (art.427 al.2 Cpc) sau
către notarul al cărui act se anulează în tot sau în parte (427 al.3 Cpc).
Alteori, obligaţia instanţei de a comunica din oficiu hotărârea decurge din
necesitatea coordonării şi centralizării aplicării unitare a dreptului Uniunii Europene.
(art. 427 al.4 Cpc)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Adăugirile, schimbările sau corecturile (art.428 Cpc)
Orice adăugire, schimbare sau corectură care se efectuează asupra
hotărârii judecătorești trebuie să fie semnată de judecătorul care a pronunţat-o ori,
dacă hotărârea a fost pronunţată în complet colegial, de judecătorii care au făcut
parte din complet; nu este suficientă semnarea doar de judecătorul (ori de asistentul
judiciar sau magistratul-asistent) redactor.

Deşi textul nu prevede expres, dispoziţia este aplicabilă originalelor


hotărârii, nu şi copiilor ce fac obiectul comunicării, însă la momentul eliberării către
părţi a unor copii legalizate, adăugirile, schimbările sau corecturile vor trebui
reflectate fidel şi inserate în cuprinsul hotărârii, prin grija grefei, astfel încât să existe
deplină identitate de conţinut între exemplarele originale şi cele înmânate părţii
după îndeplinirea acestor formalităţi.

Procedura prevăzută de art.428 este o alternativă la cea reglementată de


art. 442 NCPC privind îndreptarea hotărârii, însă este recomandabil ca adăugirile,
schimbările sau corecturile efectuate în contextul acestei norme să nu fie de
amploare, caz în care ar trebui să se recurgă la îndreptarea hotărârii conform art.
442.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Dezînvestirea instanței (art.429 Cpc)
Pronunţarea hotărârii judecătorești echivalează cu încetarea funcţiei
jurisdicţionale a judecătorului cauzei, respectiv cu dezînvestirea instanței.
Funcţia jurisdicţională a judecătorului, raportat la acea cauză, încetează,
hotărârea judecătorească pronunţată având forţă obligatorie şi efect extinctiv pentru
judecătorul de caz.

Îndreptarea, lămurirea, completarea hotărârii Procedurile reglementate de


art.442 (îndreptarea hotărârii), art.443 (lămurirea hotărârii şi înlăturarea
dispoziţiilor potrivnice) şi art.444 (completarea hotărârii) nu reprezintă excepţii de la
regula dezînvestirii instanţei, întrucât în cadrul acestora judecătorul nu revine asupra
soluţiei pronunţate pe fondul ei, ci rectifică anumite erori materiale, înlătură
obscuritatea hotărârii ori se pronunţă asupra a ceea ce a omis să soluţioneze la data
pronunţării hotărârii a cărei completare se solicită.

Căile extraordinare de atac de retractare. Nici căile extraordinare de atac de


retractare - contestaţia în anulare sau revizuirea - nu încalcă principiul afirmat
imperativ de textul art. 429, întrucât în acest caz, pe baza unor noi cereri, având o altă
cauză juridică, instanţa se află în situaţia de a reveni asupra soluţiei pronunţate şi de a
rejudeca litigiul, pronunţând o nouă hotărâre, ca o consecinţă a survenirii unor
împrejurări noi, necunoscute sau revelate instanţei după pronunţarea hotărârii.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Dezînvestirea instanței (art.429 Cpc)
Pronunţarea hotărârii judecătorești echivalează cu încetarea funcţiei
jurisdicţionale a judecătorului cauzei respectiv cu dezînvestirea instanței.
Funcţia jurisdicţională a judecătorului încetează raportat la acea cauză,
hotărârea judecătorească pronunţată având forţă obligatorie şi efect extinctiv pentru
judecătorul de caz.

Îndreptarea, lămurirea, completarea hotărârii Procedurile reglementate de art.442


(îndreptarea hotărârii), art.443 (lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor
potrivnice) şi art.444 (completarea hotărârii) nu reprezintă excepţii de la regula
dezînvestirii instanţei, întrucât în cadrul acestora judecătorul nu revine asupra soluţiei
pronunţate pe fondul ei, ci rectifică anumite erori materiale, înlătură obscuritatea
hotărârii ori se pronunţă asupra a ceea ce a omis să soluţioneze la data pronunţării
hotărârii a cărei completare se solicită.

Căile extraordinare de atac de retractare. Nici căile extraordinare de atac de retractare


- contestaţia în anulare sau revizuirea - nu încalcă principiul afirmat imperativ de textul
art. 429, întrucât în acest caz, pe baza unor noi cereri, având o altă cauză juridică,
instanţa se află în situaţia de a reveni asupra soluţiei pronunţate şi de a rejudeca litigiul,
pronunţând o nouă hotărâre, ca o consecinţă a survenirii unor împrejurări noi,
necunoscute sau revelate instanţei după pronunţarea hotărârii.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Autoritatea de lucru judecat, se ataşează automat hotărârii prin care se
soluţionează în tot sau în parte fondul procesului, dar şi când se soluționează excepţii
procesuale sau alt incident procedural (art.430 al.1) cât şi asupra unei chestiuni
litigioase, dezlegate în cuprinsul considerentelor (art.430 al.2).
Hotărârea judecătorească trebuie să fie pronunţată în materie contencioasă şi
să provină de la o instanţa română; nu toate hotărârile judecătoreşti străine dobândesc
în mod automat autoritate de lucru judecat, ci numai în urma recunoaşterii.
Excepție, hotărârile în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un stat
membru al Uniunii Europene, sunt recunoscute şi în celelalte state membre fără a fi
necesar să se recurgă la nicio procedură specială.

Se bucură de autoritate de lucru judecat şi încheierile interlocutorii.


Autoritatea de lucru judecat operează atât în cazul hotărârilor prin care acţiunea sau
cererile incidentale (cerere reconvenţională ori intervenţii voluntare ori forţate) sunt
admise, cât şi în privinţa celor prin care acestea sunt respinse.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Sunt lipsite de autoritatea de lucru judecat: încheierile interlocutorii, când
sunt pronunţaţe în procedura necontencioasă (art.535 Cpc); hotărârile provizorii,
(autoritatea de lucru judecat este relativă - art. 430 al.3 Cpc); hotărârile pronunţate în
baza recunoaşterii (în tot sau în parte) a pretenţiilor reclamantului (art.436 Cpc) ori
hotărârile prin care se încuviinţează învoiala părţilor (art.438 Cpc); hotărârile
judecătoreşti pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie a executării silite
(art.706 al.2 Cpc).

Întinderea autorităţii de lucrul judecat. Nu numai dispozitivul hotărârii


judecătoreşti dobândeşte autoritatea de lucru judecat, ci şi considerentele pe care
acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (art.430 al.4
Cpc)

Autoritatea de lucru judecat provizorie funcționează atunci când hotărârea


este supusă apelului sau recursului, până la expirarea termenului de apel sau recurs,
după caz, pentru ipoteza în care, deşi supusă apelului sau recursului, calea de atac nu a
fost exercitată, ori până la respingerea acestor căi de atac, atunci când s-a făcut uz de
ele.
Dacă acestea sunt admise, autoritatea de lucru judecat provizorie se
desfiinţează cu efecte retroactive.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Efectele lucrului judecat (art.431 Cpc)

Al.1 al art.431 dă expresie funcţiei negative a lucrului judecat. Astfel, o acţiune


nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea
aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză.

Art.431 al.2 reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă


manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea este la îndemâna oricăreia dintre
părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul
anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă,
în acest caz nefiind necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este
suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să
aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi
contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în
considerente.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Excepția autorității de lucru judecat (art.432 Cpc)
Excepţie procesuală de fond, absolută, de ordine publică, peremptorie, reglementată
prin dispoziţii cu caracter imperativ, aceasta este menită să asigure stabilitate
raporturilor juridice şi eficienţă întregii activităţi judiciare.
După rămânerea definitivă, hotărârea judecătorească dobândeşte efecte care o
deosebesc de toate celelalte acte de procedură, situându-se în sfera actelor de
autoritate publică, menite să asigure ordinea juridică.
Ca atare, ea poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a pricinii, chiar şi în
faţa instanţelor de recurs.
Excepție: art.247 al.1 Cpc, ea poate fi invocată în recurs numai dacă, pentru
soluţionare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi, în
recurs nefiind admisibile alte probe.
Partea nu poate renunţa la beneficiul autorităţii de lucru judecat. Deşi excepția „poate fi
invocată" de instanţă, judecătorului îi revine obligaţia de a respecta autoritatea
lucrului judecat, indiferent care este conduita procesuală a părţilor în raport cu
excepţia analizată, astfel încât el va trebui să invoce autoritatea de lucru judecat, prin
folosirea acestui instrument legal, împiedicându-le să reia dezbaterea unei chestiuni
litigioase, tranşate deja de o jurisdicţie anterioară.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Puterea executorie a hotărârii judecătorești (art.433 Cpc)
Executarea dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti se face de bunăvoie, în caz
contrar, creditorul va putea declanşa procedura executării silite.
Caracterul executoriu al hotărârii judecătoreşti decurge din însuşirea acesteia
de a fi titlu executoriu (art.632 al.2 Cpc).
Puterea executorie operează până la împlinirea prescripţiei executării silite, ce
nu operează de plin drept, ci la cererea persoanei interesate. Dacă a intervenit
prescripţia executării silite, atunci când dreptul de a obţine obligarea pârâtului este
imprescriptibil, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou
proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat.
Poate fi executorie şi o hotărâre care nu este definitivă, deci susceptibilă de
apel sau recurs, după caz.
Ca regulă, caracterul executoriu al unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive este
prevăzut de art.633 Cpc: a. hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel, şi
b. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părţile
au convenit să exercite direct recursul, potrivit art.459 al.2.
Există şi hotărâri de fond supuse numai apelului, cărora legea le stabileşte
caracterul executoriu derogatoriu în mod expres: în materia ordonanţelor
preşedinţiale(art.996 al.2); în cererile de valoare redusă (art.1030 al.3); în evacuarea din
imobile folosite sau ocupate fără drept (art. 1041 al. 5).
Hotărârile primei instanţe se bucură de executare provizorie de drept, când au
un anumit obiect (art.448 Cpc). Aceste hotărâri executorii, dar nedefinitive, pot fi puse
în executare pe riscul creditorului, astfel cum prevede art.637 al.1 Cpc.
Hotărârile definitive sunt cele enumerate de art. 634 Cpc.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Forța probantă. Obligativitatea și opozabilitatea hotărârii (art.434 și 435 Cpc)
Textul acordă valoarea de înscris autentic hotărârii judecătoreşti şi forţa
probantă corespunzătoare unui asemenea înscris, întrucât hotărârea emană de la o
autoritate publică. Forţa probantă a înscrisului autentic este reglementată prin
dispoziţiile art.270 Cpc.

Hotărârea produce efecte relative, stabilind drepturi şi obligaţii doar faţă de


părţi şi succesorii acestora. Succesorii cărora hotărârea le este opozabilă, menționați în
art.435 al.1 Cpc sunt avânzii-cauză, şi anume: succesorii universali, cu titlu universal, cu
titlu particular şi creditorii chirografari.

Caracterul relativ reprezintă o transpunere în plan procesual a raportului de


drept substanțial; hotărârea judecătorească nu creează avantaje pentru terţi, dar nici nu
le dăunează; operează dubla relativitate a hotărârii judecătoreşti: aceea a lucrului judecat
şi aceea a efectului obligatoriu, specifică convenţiilor.

Hotărârea judecătorească nu este opozabila procurorului, rămânând


inopozabilă şi martorilor, experţilor, minorilor audiaţi în pricinile de dreptul familiei,
autorităţilor.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.