Universitatea “Dunărea de Jos”

Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti

Specializarea: Relaţii Internaţionale şi Studii Europene

Referat
Influenta mass-media asupra culturii.

Realizat:Hantea Sorina Coordonator:

Grupa: RISE, anul 3 Popa Anișoara

Cahul,2020
1
Cuprins
Termenul de mass-mdia............................................................................................................................3
Mijloacele de comunicare în masă pot fi clasificate după următoarele criterii:...................................3
Mediile au un important rol în societate, concretizat prin următoarele funcții:..................................3
Mass media şi noua realitate culturală....................................................................................................4
Sensuri ale conceptului cultură de masă..................................................................................................6
Noile mijloace ne duc spre lume de-masificată........................................................................................7
Concluzii....................................................................................................................................................7
Bibliografie.................................................................................................................................................8

2
Termenul de mass-mdia
Dezvoltarea mass-media în noua eră a tehnologiei digitale globale constituie un element
de referinţă pentru înţelegerea efectelor produse în rândul diverselor categorii de public prin
intermediul mesajelor produse de mijloacele de comunicare de masă. Acestea au devenit un
vector de transmitere a diverselor modele şi valori culturale convertite în tematici şi subiecte
specifice.
În literatura de specialitate s-au conturat o serie de reprezentări teoretice care sunt de
natură a explica modul de influenţă produs de mass-media, înţelegând prin aceasta radio,
televiziune, iar mai recent internet şi noile media online, la nivelul unor segmente diversificate
de public.
Mass-media ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și
influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.; alte mijloace
de comunicare în masa.
Termenul provine din engleza media” (mijloace) + „mass”(masă, mulțime) --> „ medii de
comunicare de masă”
Totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare în masă a informațiilor (radio, televiziune,
cinematograf, publicații, internet etc.)

Mijloacele de comunicare în masă pot fi clasificate după următoarele criterii:

 modul de vehiculare a informației, de ex. mijloace scrise (ziarele, revistele), mijloace

audiovizuale (radioul, televiziunea) ș.a;
 gradul de noutate și de complexitate, de ex. mijloace tradiționale (ziarele, radioul),
mijloace moderne (televiziunea, Internetul, complexe multimedia).
 periodicitatea aparitiei, de ex. numere zilnice, saptamanale, lunare.

Mediile au un important rol în societate, concretizat prin următoarele funcții:

 transmiterea informației,
 formarea, influențarea și manipularea opiniei publice,
 educație,
 divertisment ș.a.
Fundamentarea modelului stimul-răspuns în analizele influenţei produse de mass-media
reprezintă una din modalităţile de clarificare a problematicii legate de distribuţia, semnificaţia şi
influenţele mesajelor mass-media. În acest sens s-au desprins următoarele concluzii privind
efectele generate de sistemele mass media:
a) “Mesajele sunt concepute şi distribuite în modalităţi sistematice şi pe scară largă. În acelaşi
timp, ele sunt transmise unei mase de indivizi şi nu persoanelor particulare.
b) Tehnologia reproducerii şi distribuirii neutre urmăreşte maximizarea receptării şi reacţiei la
nivel colectiv.
c) Structurile de grup sau sociale au un rol mic sau chiar inexistent, iar legăturile dintre media şi
individ sunt directe.”
Sistemele mass media au avut o influenţă profundă asupra societăţii şi a culturii
contemporane. Expunerea la diversele mesaje media, indiferent că discutăm despre
3
cinematografie, radio sau televiziune, vizualizarea unui anumit program determină receptarea şi
ulterior posibila acceptare a acestuia. Orice mesaj mass media difuzat, şi acceptat în mod
favorabil de public, constituie astfel un argument pentru modelul stimul-răspuns. Mesajele media
constituie practic realitatea socială, influenţează capacităţile şi nivelul de raţionare al persoanei,
precum şi apartenenţa acesteia la un anumit segment de public divers din societate. Care este în
fapt principala cauză în acceptarea influenţei produsă de mesajele media? La începutul anilor’60,
Daniel Katz sugerează că: “principala raţiune a dezvoltării unui proces de influenţă se exprimă
prin atitudinile noastre şi cele patru funcţii: de adaptare, cognitivă, de exprimare a personalităţii
şi cea ego-defensivă, expresii ale motivaţiilor psihologice şi ale nevoilor individului.”

Mass media şi noua realitate culturală

Apariţia şi extinderea noilor mijloace de comunicare a modificat fundamental cultura
contemporană. Ceea ce numim astăzi mass media reprezintă de fapt un sistem foarte diversificat
de dispozitive tehnice prin care se desfăşoară comunicarea de masă, ce are alte caracteristici
decât comunicarea interpersonală sau de grup. Acest tip de comunicare introduce o altă relaţie
între emiţător şi receptor, o relaţie ce nu mai este una nemjlocită, ci este intermediată de mijloace
tehnice. Emiţătorul este acum o instituţie, o organizaţie specializată, iar în locul receptorului
putem vorbi de o “lume a receptorilor”, ce cuprinde indivizi, grupuri şi colectivităţi largi, “mase”
eterogene şi dispersate georgafic. Relaţia dintre aceste instituţii, ca sursă, şi “masa”, ca lume a
receptorilor, este una impersonală şi asimetrică, fiind mijlocită de sisteme tehnologice prin care
se transmit unidirecţional informaţii şi imagini, mesaje cu un conţinut simbolic, pe care
receptorii le preiau sau le interpetează în funcţie de structura lor cognitivă, de interese, valori şi
aşteptări.
Efectele acestor noi mijloace de comunicare în masă s-au multiplicat în cascadă,
producând o nouă realitatea culturală, diferită faţă de lumea culturii tradiţionale şi faţă de cultura
din epoca modernă “clasică” (dezvoltată în intervalul dintre perioada Renaşterii şi prima
jumătate a secolului al XX-lea), anterioară, aşadar, acestei explozii comunicaţionale.
Teoreticienii au investigat această nouă realitate culturală, codificând-o iniţial prin conceptul de
“cultură de masă”, apoi prin alte concepte, precum “industriile culturale”, “cultură de consum”,
“cultură mozaicată” şi, în sfârşit, “cultură media”.
Este greu să inventariem schimbările sociale şi culturale produse de extinderea noilor
mijloace de comunicare. Totuşi, câteva aspecte şi trăsături noi s-au impus ca urmare a revoluţiei
ştiinţifico-tehnice din secolul XX şi a extinderii noilor forme de comunicare:
- A apărut o nouă infrastructura tehnologică a comunicării sociale, care permite difuzarea
globală a informaţiilor şi a mesajelor.
- A apărut un public de masă, de dimensiuni fără precedent, care are necesităţi culturale
noi, stimulate de mesajele mediatice, astfel că cererea modelează oferta culturală.
- Între realitatea primară (lumea naturală şi lumea faptelor sociale) şi receptorii conectaţi
la sistemului mediatic se interpun acum numeroase verigi intermediare, medium-uri, care produc
un univers al imaginii, ce dublează universul primar al vieţii.
- A apărut astfel o realitate mediatică, secundă, distinctă faţă de realitatea primară. Este
imaginea realităţii, pe care mass media o construieşte, prin mesajele sale. Întrucât mass media
este sistemul ce are capacitatea de a defini şi interpreta realitatea socială, el este şi instanţa ce
produce reperezentările, imaginile şi atitudinile prin care indivizii se raportează la realitatea
socială, orientând astfel conduita lor şi a autorităţilor publice.

4
 - Imaginea pe care construieşte masa media asupa realităţii sociale este preluată de masa
receptorilor şi devine un reper cognitiv, axiologic şi praxiologic, ce orientează atitudinile,
reprezentările, opiniile şi comportamentele actorilor sociali şi politici.
- Condiţia socială a culturii şi a artei s-a schimbat în mod fundamental, astfel încât
comunicarea de masă a făcut din cultură realmente un bun social.
- Aceste mijloace noi au dus la integrarea rapidă a valorilor ştiinţifice şi artistice în
mediile sociale, la inserţia culturii în universul cotidian. Cultura de masă preia şi difuzează în
câmpul social informaţii, cunoştinţe, idei şi interpertări elaborate în domeniile specializate ale
cunoaşterii şi ale creaţiei.
- Au apărut înlocuitorii tehnici ai operei de artă (fotografii, albume, discuri, reproduceri,
filme, casete video, teatrul radiofonic etc.), care formează un univers tehnologic şi o lume
independentă faţă de operele artistice pe care le mijlocesc sau de la care au emanat. Aceste
dispozitive tehnice alcătuiesc o lume aparte, a simulacrelor, o realitate diferită de realitatea
primară a operelor de artă. Teoriile asupra culturii trebuie să ţină seamă de această nouă
ontologie a semnelor.
- În aceste condiţii, contactul direct cu opera de artă şi experienţa estetică nemijlocită sunt
înlocuite cu experienţa mediatizată a receptorilor. Arta, din statutul ei social privilegiat, de
expresie a unor trări, atitudini şi stări ale condiţiei umane, a intrat în simbioză cu aspectele
tehnice şi a coborât în planul vieţii practice a comunităţilor. O piesă de teatru văzută la televizor
sau ascultată la radio nu produce aceleaşi stări şi sentimente în receptor ca în momentul în care
este văzută într-o sală de teatru.
- Cultura de masă a atenuat separaţia sociologică şi istorică dintre cultura savantă a
elitelor ştiinţifice şi artistice şi cultura “maselor”. Distincţia cu valoare operativă este acum accea
dintre “cultura specializată” şi “cultura de masă”.
Privită în ansamblul ei şi în relaţia sa cu societatea informaţională, această nouă cultură
este numită adesea cultură “post-modernă”, având în vedere caracteristicile ei structurale. Este o
cultură în care mass media joacă un rol fundamental, o cultură cu alte coduri, dar care produce şi
o altă viziune asupra lumii. În trecerea de la modernitate la postmodernitate are loc o schimbare
de paradigmă.culturală.
Extinderea comunicării de masă şi a culturii de masă a readus în discuţie sensul culturii,
valoarea şi condiţia ei. Aspectul cel mai important, care trebuie subliniat înainte de orice alte
considerente, priveşte faptul că noile mijloace de comunicare au permis o difuzare socială a
creaţiilor şi a valorilor culturale către un public de dimensiuni fără precedent în istoria
umanităţii. Prin accesul unor largi categorii de populaţie la informaţie şi la valorile culturale, s-a
schimbat fundandamental relaţia dintre cultură şi societate. Sistemul mass media are un
excepţional potenţialul educativ şi formativ. Dar, utilizarea acestui potenţial depinde de o serie
de factori de ordin politic, economic şi social. Mulţi teoreticieni consideră că subordonarea
sistemului mediatic faţă de interesele comerciale a ratat şansa de a folosi acest sistem în scopuri
educative.
Pe lângă efectele pozitive de care am amintit, cultura de masă ridică şi o serie de întrebări
referitoare la calitatea mesajelor difuzate, la utilizarea mijloacelor electronice de comunicare în
scopuri preponderent comerciale, la transformarea lor în instrumente ale violenţei simbolice.
Datorită impactului lor social, aceste mijloace au amplificat posibilităţile de manipulare a
indivizilor prin mesajele mediatice, au problematizat şi procesele de formare, socializare şi
educaţie, care trebuie abordate în alţi termeni decât cei tradiţionali. Solicitările mediului social
5
asupra indivizilor sunt tot mai diversificate, astfel încât şi răspunsurile lor trebuie să fie
diversificate, creatoare, anticipative.
Extinderea sistemului mass media şi a noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării a
pus în faţa indivizilor şi a societăţii probleme noi. În primul rând este vorba de o nouă
“alfabetizare” a indivizilor, de formarea unor deprinderi şi abilităţi de a utiliza această
tehnologie. Accesul la această tehnologie este însă condiţionat de un anumit statut
socioeconomic, de care nu beneficiază toţi membri unei societăţi. Utilizatorii acestor tehnologii
dobândesc din start un avantaj cultural şi social, fiind beneficiarii unor fluxuri informaţionale
care le îmbogăţesc orizontul de cunoaştere şi capacitatea de a comunica. Se crează astfel, în plan
social, noi decalaje, care sunt acum de natură informaţională şi cognitivă.
Diversitatea mediilor de informare reprezintă un factor ce determină noi forme de viaţă
şi noi interacţiuni sociale. Internetul oferă instituţiilor publice şi cetăţenilor posibilităţi noi de
comunicare şi interacţiune, pe care nici nu le puteam bănui în urmă cu câteva decenii. Însă, noile
tehnologii implică şi anumite riscuri. Internetul poate reprezenta şi un factor de resegmentare
socială şi politică, alimentând diferenţele dintre cei care au acces la reţea şi cei care nu dispun de
această şansă, din diferite motive. Aceste diferenţe au implicaţii semnificative în ceea ce priveşte
formarea culturală a indivizilor, stocul de cunoştinţe şi baza de date la care au acces. Sunt
diferenţe ce pot apărea în cadrul unei comunităţi locale, dar şi la nivelul unei societăţi, întrucât
utilizarea noilor tehnologii de comunicare a devenit un criteriu de performanţă şi de selecţie, în
toate sferele de activitate socială. Sistemul mediatic conferă putere culturală şi politică
societăţilor avansate, care au posibilitatea de a controla fluxul comunicaţional şi mesajele
difuzate pe mapamond. Capacitatea de a deţine şi de a utiliza noile tehnologii de informare şi
comunicare este un criteriu al dezvoltării actuale.

Sensuri ale conceptului cultură de masă

Societăţile moderne, industrializate şi urbanizate, sunt societăţi de masă, cu mari
aglomeraţii umane, concentrate în metropole sau centre industriale. Faţă de societăţile
tradiţionale, societăţile moderne introduc un nou mod de viaţă, în care timpul este segmentat
riguros în “timpul de lucru” şi “timpul liber”. Astfel, a apărut nevoia socială de a umple acest
timp liber cu produse, servicii şi activităţi culturale şi distractive.
Cultura de masă a apărut pentru a răspunde acestei nevoi. Din altă perpsectivă, cultura de
masă este un nou tip de cultură, diferită atât faţă de vechea cultură populară tradiţională
(specifică societăţilor tradiţionale, premoderne), cât şi faţă de cultura specializată, modernă,
“înaltă”, “savantă”. Aşadar, trebuie să deosebim cultura de masă faţă de cele două tipuri
anterioare: cultura populară tradiţională şi cultura modernă specializată.
Cultura de masă trebuie raportată la formele culturii moderne pentru a-i înţelege
mecansimele şi semnificaţia. Formele acestei culturii specializate, mai ales ale culturii moderne,
nu pot fi înţelese decât dacă receptorul are o anumită pregătire culturală şi o educaţie extetică
prealabilă. Pentru a descifra mesajul acestor creaţii trebuie să cunoaştem codurile şi limbajele în
care sunt elaborate. În cazul acestor creaţii, publicul se “specializează” şi el. Teoriile ştiinţifice
moderne nu sunt accesibile oricui, după cum şi unele operele literare şi o mare parte din creaţiile
picturii moderne sunt dificil de înţeles fără o pregătire anumită, fără o educaţie prealabilă în
respectivele domenii. Aceste creaţii sunt destinate publicului, în principiu oricui, dar creatorul nu
este condiţionat în actul său de creaţie individuală de aşteptările unui public anumit. Deşi are
nevoie de succes (de glorie), de recunoaşterea socială a operei sale, creatorul se considera
“autonom” faţă de gustul (îndoielnic) al publicului şi era orientat de criterii valorice, de
performanţă, specifice domeniului său. Succesul era un rezultat al valorii operei.
6
 Cultura de masă nu este o cultura produsă de mase, ci destinată maselor. Înţelegerea
acestui fapt este esenţială. Ea este produsă de specialişti sau de instituţii specializate în acest
sens. Ea un se mai adresează unui “public” specializat, ci “maselor”, care cuprind, iniţial,
“straturile inferioare şi medii, preponderent urbane, ale societăţii moderne, industrializate”. Mai
târziu, “într-o fază mai avansată a modernizării, cultura de masă pătrunde şi în lumea satelor,
atunci când această lume însăşi îşi pierde caracteristicile tradiţionale”.281 Când evoluţiile
economice, ştiinţifice şi tehnologice au dat naştere unor noi mijloace de comunicare, acestea au
preluat şi difuzat operele şi mesajele culturii moderne sau populare, transformândule pentru a
corespunde cu nevoile şi aşteptările consumatorilor de media. Datorită progreselor tehnologice
au apărut şi noi forme de expresie, precum cinematograful. Explozia audiovizualului a însemnat
şi o diversificare a formelor de divertisment, pentru umplerea timpului liber, dar şi apariţia unor
noi genuri şi forme de expresie (teatrul radiofonic, reportajul tv, filmul ştiinţific etc.).
Aşadar, sub impactul noilor mijloace de comunicare, universul culturii s-a schimbat
radical. Cultura de masă a apărut in ipostaza sa de corelativ cultural al societăţii de masă, odastă
cu apariţia “marelui public”, cu “masa”, în ipostaza de ansamblu al receptorilor potenţiali, al
“consumatorilor” de cultură. Este un tip nou de cultură, dependent de sistemul mediatic, cultură
ce se adaugă celor două tipuri de cultură de care am vorbit, cultura populară tradiţională şi
cultura specializată.
Cultura de masă se intercalează în spaţiu apărut între cele două niveluri culturale
anterioare, acoperind acest interval populat de “mase”, mase ale căror nevoi culturale nu puteau
fi satisfăcute nici de vechea cultură populară, nici de cultura specializată modernă. La cultura
specializată, “înaltă”, care este cultura produsă de elitele intelectuale moderne, masele nu aveau
decât un acces limitat, datorită nivelului de pregătire pe care îl presupune descifrarea codurilor
sale rafinate. Treptat, cultura de masă tinde să înlocuiască cele două culturi anterioare, să le
absoarbă operele şi mesajele.

Noile mijloace ne duc spre lume de-masificată

Teoriile mai recente cu privire la impactul pe care-l produce sistemului mediatic asupra
universului cultural sunt mai puţin critice şi mai comprehensive faţă de lumea şi cultura media.
Mass-media au pus în mişcare puternice forţe centrifugale care dezintegrează lumea veche,
dispersează centrele de putere, ducând la o lume mozaicată, non-piramidală şi descentralizată, la
o economie de reţea, nu de comandă.
Acum, cunoaşterea este "o avere formată din simboluri". Noul capital este un capital de
cunoaştere, format din simboluri şi informaţii, nu din pământ şi maşini, este un capital care nu
mai are un caracter finit, ci este format din elemente “intangibile”, inepuizabile şi neexclusive. E
o "revoluţie a capitalului", care a devenit “nereal", non-fizic, supra-simbolic.
Mass-media au globalizat lumea, încercând să extindă apoi aceleaşi produse (reclame
standardizate, programe, informaţii etc.) la scara întregii lumi. Dar, a apărut un fenomen şocant.
Nu s-a ţinut seama de caracteristicile regiunilor şi a diverselor pieţe naţionale, care se aflau în
stadii diferite de dezvoltare:
Concluzii
În ceea ce priveşte fenomenul de influenţă socială distingem următoarele concluzii:
• în societatea contemporană sistemele mass media, respectiv: radio, televiziune, internet au rolul
de a transmite valori şi modele culturale diverselor categorii de public.

7
• în literatura de specialitate au fost elaborate o serie de modele teoretice privind influenţa
produsă de sistemele mass media: modelul stimul-răspuns, teoria proceselor de influenţă media,
modelul Şcolii de la Yale privind influenţa mass media, modelul de influenţă Maletzke, studii
asupra tipologiilor de audienţă.
• sistemele mass media, respectiv: radio, televiziune sau internet au un rol fundamental în
modelarea percepţiilor, comportamentelor, atitudinilor diverselor categorii de public
• mesajele promovate de canalele media sunt vizualizate şi receptate de public, aceasta arată forţa
simbolică a sistemelor mass media.
John Thomson analizează factorii de putere simbolică ai mass media pe baza a trei
repere: “mass media – pilon al modernităţii, miracol al societăţii contemporane şi posibil blestem
al secolului XXI.”
Pornind de la aceste repere fundamentale, rolul reţelelor mass-media este direcţionat către
modelarea fluxurilor informaţionale asdresate publicurilor. Bunurile simbolice transmise de mass
media voravea la bază “noţiuni, concepte sau conţinuturi specifice care vor forma viitoarele
audienţe.”
Observăm că influenţa generată de mass-media înseamnă o schimbare a percepţiilor,
comportamentelor, atitudinilor diverselor categorii de public în conformitate cu valorile
acceptate în societatea contemporană.
Întrucât principalul consumator de mass media este individul sau receptorul în sensul cel
mai general al termenului, rolul canalelor de transmitere a informaţiei este fundamental pentru
promovarea sistemelor de valori proprii diverselor categorii de public existente.

Bibliografie
 Drăgan, Ioan. Comunicarea paradigme şi teorii, volumul I, II, Editura Rao, Bucureşti,
2007;
 Fiske, John. Introducere în ştiinţele comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2003;
 Lipovetsky, Gilles, Serroy, Jean. Ecranul global, Editura Polirom, 2008, Iaşi;
 Miege, Bernard. Informaţie şi comunicare, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
 Ramonet, Ignatio. Tirania comunicării, Editura Doina, Bucureşti, 2002.
 Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civică, București, Editura Du style, 1996
 Noelle-Neumann, Elisabeth, Spirala Tăcerii. Opinia publică – învelișul nostru
social,București Editura Comunicare.ro, 2004
 Ddenis McQuail, Sven Windahl - Modele ale comunicării - pentru studiul comunicării de
masă, București Editura Comunicare.ro, 2001