Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Facultatea de Stiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte
Specialitatea: Pedagogie în învățământul primar și Pedagogie preșcolară

Referat:
“Jocul
in viata prescolarului”

Realizat:Cenusa Maria, grupaPP11Z

Bălţi,2018
Jocul reprezinta activitatea preferata a copilului inca din primele luni de viata.
Pe masura ce se dezvolta, acesta acumuleaza noi informatii, maturizandu-se si
la capitolul joc. Devine mai constient de mediu, de propriile reactii, jocul fiind
din ce in ce mai structurat.
Jocul este o activitate voluntara si spontana, ce produce bucurie, placere.
Acesta are o componenta fizica, reala si una paralela, fantastica, in care copilul
interpreteaza un rol intr-o poveste imaginata de el insusi.
In lumea fantastica a jocului, jucariile indeplinesc roluri pe care micutul si le
imagineaza. Pentru acest lucru, copilul apeleaza la reprezentare, adica la
imaginea senzoriala a unor obiecte din realitate, evocand mental imaginea
obiectului in absenta acestuia.
In cadrul jocului si prin intermediul lui, copilul exploreaza mediul si
acumuleaza noi cunostinte, diversificandu-si actiunile mentale si dezvoltandu-si
imaginatia. Pentru adult, jocul poate sa para de neinteles, fara un fir logic si
fara scop. Pentru copil, cu siguranta lucrurile stau cu totul altfel si rolul jocului
este foarte important.
O imaginatie bogata este dovada unei inteligente bine antrenate, de aceea
este important sa-i permiti copilului sa-si orienteze jocul in directia in care se
indreapta imaginatia sa.
Jocul are un rol major in dezvoltarea copilului. Acesta reprezinta invatare
si miscare. Acesta modeleaza inteligenta si imbogateste vocabularul, contribuie
la dezvoltarea inteligentei sociale si disciplineaza.
Principalul mod prin care invata copilul este prin joc (exploreaza, traieste
experiente noi, isi exerseaza abilitatile intelectuale si senzoriale, comunica). De
aceea este foarte important sa-i oferim copilului posibilitatea de a se juca in
voie.
Este contraindicat sa-i limitam copilului libertatea de miscare, sa-i
structuram sau sa-i modificam jocul, sa-i transmitem mesaje negative vis-à-vis
de modul in care se joaca (ex. “Este o prostie, asa te joci tu?”).
Jocul, ca si povestile, detine un rol important si in dezvoltarea imaginatiei
si vocabularului copilului, atat a vocabularului pasiv, cat si a celui activ. Cei mai
multi copii impletesc povestea cu jocul: dupa ce li s-a citit o poveste, pun in act
ceea ce au aflat prin intermediul povestii: o papusa este printesa, o jucarie de
plus este calul printului si iata teatrul de papusi la scara redusa.
 Parintii, bunicii si educatorii sunt persoanele care ajuta copilul sa isi dezvolte
intelectul prin joc si joaca. Prin joc sunt identificate aptitudinile copilului
(inclinatii artistice, talent muzical, actoricesc), pentru ca ulterior sa poata fi
directionati catre activitati menite sa dezvolte aceste aptitudini.
Jocul este cea mai usoara si mai placuta maniera de a-l disciplina pe copil (in
special in cadrul jocului cu reguli). Prin joc, copilul invata ce inseamna reguli
sociale, ce reprezinta respectul pentru cei din jur, invata sa fie recunoscator si
empatic.
In cadrul jocului, copilul exerseaza reactii, comportamente, emotii asociate
anumitor situatii pe care le va intalni ulterior si in viata reala.
Prin intermediul jocului, copilul socializeaza, isi dezvolta inteligenta sociala,
invata sa nu se teama de oameni, invata ce este invidia, invata sa fie ambitios
(de obicei, cei mai multi copii prefera pozitia de lider in cadrul jocului de grup).
Prin joc se realizeaza o schimbare radicala a pozitiei copilului fata de
lumea inconjuratoare. Acesta trece de la rolul de spectator la cel de actor,
“modificand”, intr-o masura mai mare sau mai mica, mediul proxim in care
traieste.
Prin joc, copilul transmite trairi emotionale, “vorbind” intr-o maniera mult
mai facila despre ce simte. In functie de dispozitia emotionala, jocul este
incarcat de veselie sau de tristete (papusa este trista, pentru ca astazi un coleg
de-al fetitei de la gradinita s-a purtat urat sau este bucuroasa, pentru ca
doamna educatoare a laudat-o astazi pe fetita).
Copiii se joaca diferit in functie de stadiul de dezvoltare in care se afla. In
primul an de viata, copilul face cunostinta cu jocul de miscare (se joaca cu
mainile si cu picioarele), cu jocul de manipulare a obiectelor (foloseste jucarii
sau obiecte) si jocul de vocalizare (se joaca cu sunetele).
In intervalul 1-3 ani, jocul este foarte simplu si se desfăşoară intotdeauna cu
jucării sau obiecte casnice, jocul avand un caracter intuitiv (nevoia de concret–
copiii au o slaba capacitate de reprezentare, la aceasta varsta). Desi ocupă 90%
din timpul de veghe, jocul este de scurtă durată (10-15 minute). In aceasta
etapa de dezvoltare, copiii se joacă unii lângă alţii şi nu unii cu altii
In intervalul 3-7 ani, jocul cunoaste o noua latura, una mai elaborata, mai
dezvoltata din toate punctele de vedere. Aceasta perioada este considerata cea
mai importanta in dezvoltarea intelectuala a copilului prin joc. Acum, invatarea
se face doar daca este imbracata intr-o forma ludica. Copilul incepe sa imita
conduite, sa-si imite parintii, sa repete ce spun ei si inmagazineaza o multime
de informatii care adultilor le scapa, pentru ca sunt obisnuiti cu ele. In aceasta
perioada, copilul incepe sa se joace cu ceilalti copii.

In concluzie, pentru o dezvoltare armonioasa, copilul are nevoie sa se joace.