Managementul patrimoniului istoric și cultural

Sarmizegetusa Regia

Depresiunea Haţegului este situată la poalele unor munţi masivi, alcătuiţi din roci
vulcanice, şisturi cristaline și calcare, cu un relief așezat în rânduri suprapuse, râuri dispuse
radiar și văi adânci, iar pe formaţiunile calcaroase din nord şi est s-au dezvoltat peşteri.
Fiind situată la răscrucea Râului Mare cu râul Strei, depresiunea întâlnește trei drumuri
ce fac legatura între regiunile principale din S-V Transilvaniei, fiind delimitate de Munţii
Şureanu, Munţii Retezat şi Ţarcu, Muţii Poiana Ruscă și pasul Merişor, întrunind toate
însușirile unei depresiuni intracarpatice, fiind considerată o adevarată câmpie intercalată şi
etajată.
Individualizarea Depresiunii Haţegului se datorează caracterului tectonic, ce determină
forma sa triunghiulară, usor alungită de la vest la est.
Ţara Haţegului corespunde, cu aria de cuprindere a celor 11 unităţi administrative de
bază, centrate în vatra depresiunii, aşa cum sunt structurate încă de la reorganizarea
administrativ-teritorială din 1968: oraşul Haţeg, apoi comunele Baru, Densus, Pui, Răchitova,
Râu de Mori, Sarmizegetusa, Sălaşu de Sus, Sântămăria Orlea, Toteşti si Unirea.
Ţara Haţegului se întinde pe 1.450 kmp şi înglobează un număr de 80 de aşezări
tradiționale, dintre care doar un oraş, Haţegul. Ruralismul Ţării Haţegului (79 de sate la un
oraş) este deosebit de accentuat şi depăşeşte cu mult media naţională (49 de sate la un oraş).
Situată în partea de S-V a Transilvaniei, în depresiunea ce-i poartă numele, Ţara
Haţegului este una dintre cele mai cunoscute vetre de civilizaţii din intreg spaţiul românesc.

1
 Ţara Haţegului se înfățișează ca o fortificaţie naturală apărată de Munţii Orăştiei spre
est, Vâlcan și Parâng spre sud, Retezat spre sud-vest şi Poiana Ruscă spre nord, formând un
spaţiu istorico-geografic perfect pentru conservarea unei comunităţi umane.
Istoria acestor locuri este timpurie. Vestigiile materiale ale civilizaţiei umane datează
de peste 150 de mii de ani, din paleoliticul mijlociu (cca. 100.000-33.000 î.Chr), dovezile
prezenţei umane fiind descoperite în peşterile de la Ciclovina si Ohaba-Ponor.
Doar la Tapae şi la Cioclovina-Ponorici au fost descoperite fortificaţii dacice liniare, de
baraj. Prima era lungă de circa 2 km şi bloca accesul în Ţara Haţegului de pe Culoarul Bistrei,
iar a doua măsura peste 2,5 km şi împrejmuia principala cale de acces din Ţara Haţegului spre
zona Sarmizegetusei Regia.
Pentru Ţara Haţegului sunt reprezentative cetăţile, fortificaţiile sau aşezările din Munţii
Orăştiei, Poarta de Fier a Transilvaniei, Băniţa sau celebrul Tezaur de la Sălaşu de Sus.
În anul 1764, o parte a Ţarii Haţegului a fost militarizată în cadrul Regimentului I de
Graniţa cu sediul la Orlat. Perioada aceasta coincide cu o dezvoltare semnificativă a oraşului
Haţeg. Dacă în anii 1785-1786 orașul avea doar 400 de locuitori, în mai puţin de 50 de ani,
populaţia creşte considerabil, ajungând in anii 1829-1831 la 4000 de persoane. Acest fenomen
făcea din Haţeg cel mai mare oraş din Județul Hunedoara, mai mare decât capitala comitatului
– Deva.
Sarmizegetusa se află situată în partea de vest a Ţării Haţegului, la aproximativ 8 km
de „Porţile de Fier ale Transilvaniei”, de unde se face trecerea în Banat.
În antichitate romanii au construit aici capitala provinciei Dacia Colonia Ulpia Traiana
Augusta Dacica Sarmizegetusa. Zidurile oraşului aveau o lungime de 500 x 600 m şi
închideau în interior o suprafaţă de aproximativ 33 ha. Pe o suprafaţă de 60-80 ha, în afara
zidurilor de incintă ale oraşului, romanii au construit numeroase monumente publice, case
particulare, morminte, etc.
Pe lângă această zonă locuită propriu-zis, oraşul mai dispunea de un territorium, unde
cei care îşi puteau permite se retrăgeau pe timp de vară, existau villa rustica, ferme romane,
cum sunt cele de la Hobiţa sau de la Sântămărie Orlea, ori existau aşezări de rang inferior,
cum sunt Aquae (Călan Băi) sau Germisara (Geoagiu Băi), unde se făceau băi termale încă
din antichitate. Dar acest territorium se extinde înspre est până în Munţii Apuseni, Ampelum
(Zlatna) s-a rupt şi s-a dezvoltat din teritoriul Sarmizegetusei, iar înspre vest Dierna (Orşova)
s-a divizat din teritoriul capitalei. Traian a fondat un singur oraş în provincie şi acela a fost
Colonia Dacica, următorii împăraţi au pus bazele altor 10 sau 11 comunităţi urbane, din care
Sarmizegetusa a devenit mamă pentru alte patru oraşe.

2
 După retragerea armatei şi a administraţiei romane la sud de Dunăre, în 271-275,
amfiteatrul de aici va fi blocat de către o populaţie romanică cândva în sec. IV. Undeva în
colţul de nord-est a oraşului a fost descoperită o clădire de sfârşit de secol IV şi inceput de
secol V, aceasta fiind o limită cronologică până la care oraşul va fi locuit în antichitate.
O linie de pătrundere a slavilor dinspre Banat este atestată prin numele localităţilor
Teregova, Voislova, Bucova, Grădişte (satul se va numi din nou Sarmizegetusa doar din
epoca contemporană).
În 1315 satul este atestat documentar satul sub numele Britonia, iar apoi aceste atestări
se înmulţesc. În evul mediu şi în epocile ulterioare împrejurimile Sarmizegetusei şi nu numai,
au beneficiat de un bogat material de construcţie oferit de ruinele romane. Numeroase biserici
din Ţara Haţegului conţin piese romane, cum ar fi Densuş, Ostrov, Peşteana, Hăţăgel, Tuştea,
Sântămărie Orlea, etc., de asemenea muzeele din ţară cum ar fi Lugoj, Deva, Cluj, Bucureşti,
or chiar cele de la Budapesta şi Viena.
Interesul pentru ruinele de aici manifestă numeroşi cărturari ai vremii, cum ar fi preotul
Johannes Mezerzius care identifică oraşul roman cândva la sfârşitul sec. XV. Un italian
originar din Bologna, L. F. Marsigli, ne lasă o hartă a amfiteatrului şi a altor câteva
monumente vizibile, de asemenea desenează piese epigrafice sau statui. În sec. XVIII ruinele
erau vizibile la suprafaţa solului, un ofiţer austriac, S. J. Hohenhausen, publicând câteva
schiţe în anul 1775 la Viena. M. Ackner a văzut şi a desenat pe la 1832 două dintre cele mai
frumoase mozaicuri din Dacia, care sunt multicolore şi prezintă scene mitologice cunoscute.
T. Mommsen a adunat inscripţii din Dacia şi de la Sarmizegetusa, unele dintre acestea astăzi
nu mai există.
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa nu a putut fi detronată de pe un
loc câştigat înainte ca toţi concurenţii săi să se fi născut încă. Orice comunitate urbană romană
trebuia să parcurgă o carieră pentru a atinge mult râvnitul statut de colonia. Or, Sarmizegetusa
a fost fondată ca atare. Mai târziu a primit şi ius italicum, ceea ce însemna primirea unor
privilegii suplimentare. Unele erau onorifice, prea puţini erau cei ce mergeau la Roma să
voteze, însă scutirea de impozite era dezideratul oricărei comunităţi urbane din Imperiu. A
fost singurul oraş din provincia Dacia care a primit epitetul metropolis.
Guvernatorul Decimus Terentius Scaurianus a pus piatra de temelie a oraşului în
numele împăratului, însă acest important funcţionar şi-a desfăşurat magistratura cândva între
109-110, fără să ştim exact când a început-o şi când a terminat-o.

3
 Cu cele aproape 33 ha dintre ziduri şi alte 60-80 ha din afara acestora, aşezarea se
înscrie între oraşele de dimensiune medie la scara Imperiului. Pe această suprafaţă locuia o
populaţie de aproximativ 20-30.000 oameni.
Oraşul fondat de împăratul Traian mai dispunea şi de un territorium în jur, o zonă
imensă care se întindea de la Ampelum (Zlatna), în Munţii Apuseni, până la Dierna (port la
Dunăre).
Această uriaşă întindere de pământ semnifica faptul că metropola şi oamenii săi de
afaceri deţineau şi controlau comerţul de la Dunăre, agricultura din fertila vale a Mureşului şi
nu în ultimul rând profiturile aduse de minele de aur din Munţii Apuseni.
Sarmizegetusa Regia, sau „cea regească”, situată în satul Grădiștea Muncelului, județul
Hunedoara, este numele capitalei Daciei preromane, o fortareață cuprinzând un complex de
sanctuare. Fortăreața a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac. Situată în Munţii
Orăştiei, la altitudinea de 1200 m, fortăreaţa cu forma unui patrulater alcătuit din blocuri
masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafaţă de
aproximativ 30.000 m².
Există mai multe teorii referitoare la etimologia denumirii. Una dintre acestea, teoria
profesorului Ioan I. Russu, spune că numele este compus din două elemente de bază: zermi
(stâncă, înălțime) și zeget (palisadă, cetate), din indoeuropeanul *gegh- „creangă, stîlp (pt.
palisadă)”, terminându-se cu un determinativ și având înțelesul de „Cetatea de pe stâncă”,
„Cetatea înaltă”, „Cetate de palisade (construită) pe înălțime (sau stâncă)”.

Cetatea de pe Dealul Grădiștei este cea mai mare dintre fortificațiile dacice. Aflată pe
vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălțime, fortăreața a fost centrul strategic al sistemului
defensiv dac din Munții Orăștiei, și cuprindea șase citadele.
Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost
construită pe cinci terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conținea
deasemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante și mari sanctuare circulare dacice se
află și Calendarul Circular.
Sarmizegetusa Regia face parte alături de celelalte cetăți dacice, Costești-Cetățuie,
Costești-Blidaru, Luncani-Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna din Patrimoniul Mondial
U.N.E.S.C.O din 1999, datorită valoarii inestimabile a acestor vestigii arheologice din Munții
Șureanu.

4
 În această regiune, zonele locuirii dacice formează un ansamblu unic, în care sunt
îmbinate elementele civilizației autohtone cu cele împrumutate din lumea clasică greco-
romană.
Locul așezării cetății care avea să fie cel mai mare centru cultural, militar, dar și
spiritual al dacilor, nu a fost ales întâmplător. Pe lângă cadrul natural favorabil, dar și a
condițiilor urbanogene, aceasta este situată aproximativ în centrul spațiului geto-dacic, pe una
din ramificațiile de nord ale Munților Sebeș, crestată din loc în loc de văi săpate în șisturile
cristaline ale munților.
Valoarea sitului a căpătat mai multe conotații de-a lungul timpului, fiecare persoană
care ajungea acolo privindu-o dintr-o alta perspectivă: arheologică, istorică sau mitico –
religioasă. Din cauza unui management defectuos, Sarmizegetusa Regia nu este apreciată la
adevărata valoare, fiind nevoie de o interpretare obiectivă, dar mai ales de un întreg sistem de
administrare și valorificare.
Pe baza descoperirilor efectuate de la descoperirea primelor ruine ale cetății,
interpretarea s–a făcut subiectiv de către fiecare cercetător, lucrările rezultate având de multe
ori afirmații contradictorii.
Cele mai multe lucrări de specialitate privind Cetățile Dacice din Munții Șureanu aduc
informații despre Sarmizegetusa Regia. Există câțiva cercetători care au scris despre
decoperirile făcute în capitala dacilor, evidențiind o zonă din ceea ce a fost cândva cel mai
puternic ținut. Este prezentat faptul că existau trei zone și anume: așezările civile, cetatea și
zonă sacră, fiecare dintre acest spațiu având o delimitare clară în ceea ce privește
funcționalitatea.
Vizitarea sitului istoric de la Sarmizegetusa Regia se face doar în locurile şi pe traseele
stabilite şi numai nouă luni din an, între 1 martie şi 30 noiembrie. În cele trei luni de iarnă în
care situl este închis, administratorii vor efectua lucrări de întreţinere. De asemenea, vizitele
la Sarmizegetusa Regia vor presupune taxe de intrare şi taxe de fotografiere şi filmare. Astfel,
intrarea pentru elevi, studenţi şi pensionari este 2 lei, iar pentru adulţi 5 lei. Cei care fac
fotografii sau filmează în scop comercial vor plăti 300 de lei pe oră. În plus, accesul cu maşini
pe Valea Albă este taxat cu 10 lei. Datorită publicităţii pe internet, numărul vizitatorilor
români şi străini este în continuă creştere.
Nu există ghizi la monumente, doar specialişti de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi
Romane, când sunt solicitaţi. Monumentele nu au punct de informare, electricitate, toalete
etc., necesare pentru un turism cultural civilizat. Există doar câte un paznic, plătit de către

5
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane. Materiale informative există doar la punctul de
informare de la cetatea Costeşti, şi acestea, puţine.
Cetatea de la Sarmizegetusa a reprezentat sanctuarul, centrul spiritual și altar al zeului
suprem adorat de daci, și anume Zamolxis. Acesta era zeul suprem la care se închinau dacii,
religia lor fiind considerată una monoteistă. Ei credeau că sunt nemuritori și că viața lor va
continua alături de Zamolxis. Unii cercetători consideră că acest Kogaion, munte sfânt este
Muntele Godeanu, cel mai înalt şi mai apropiat de capitala Sarmizegetusa.
În jurul acestor mituri sau realități, depinde de cum le percepe fiecare s–au țesut
povești, în încercarea de a pătrunde în tainele strămoșilor noștri.
Semnificația sitului cunoaște valențe diferite, reprezentând un model cultural, istoric,
arheologic, dar oferindu–i–se și valențe mitico–religioase. Astfel, în anumite zile ale anului,
considerate ca având o simbolistică specială, grupuri de persoane se strâng la Sarmizegetusa
Regia pentru a îndeplini unele ritualuri care au legătură cu soarele, crezând că îndeplinesc un
ritual sacru.
Promovarea cetății dacice se face mai ales prin intermediul mass–mediei. Mai nou,
promovarea se face și prin interemdiul unui site dedicat acesteia, precum și prin pozele
postate de turiști pe rețele de socializare. În mare parte, semnifiația locului este păstrată, chiar
dacă îi sunt oferite uneori alte caractere, legate de existența sanctuarelor.
În ceea ce privește starea de conservare, datorită numărului în creştere continuă al
vizitatorilor, fără măsuri de protecţie necesare, situl este deteriorat; zidul cetăţii nu a fost
restaurat corespunzător, acesta este afectat pe aproape tot traseul, necesitând intervenţii de
urgenţă pentru consolidare.
Monumentele sunt puse în pericol de vegetaţie; situaţia s-a agravat datorită copacilor
căzuţi. Datorită vegetaţiei abundente, cetatea nu este pusă în valoare şi nu există un traseu
marcat de vizitare a monumentului. În zona sacră au rămăs materiale moderne de la șantierele
mai vechi, stâlpii de lemn de la Marele Sanctuar Circular sunt putrezi și au început să se
prăbușească, utilităţi nu există, braconajul arheologic care a afectat cetatea, lipsa
indicatoarelor spre monumente (sau indicatoare insuficiente), puţine măsuri concrete de
popularizare, punere în valoare şi valorificare a monumentelor,exploatarea potenţialului
turistic al zonei.
Până în prezent, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional a aprobat,
anual, fonduri pentru cercetarea arheologică, restaurarea şi conservarea monumentelor.
Fonduri ale Consiliului Judeţean Hunedoara (sau derulate prin acesta) s-au alocat pentru
modernizarea drumului de acces la Sarmizegetusa Regia.

6
 Inclusă în patrimoniul UNESCO încă din anul 1999, cetatea Sarmisegetuza Regia a
pierdut turiști de-a lungul anilor, din cauza drumului de acces care era, de multe ori,
impracticabil. De atlfel, în fiecare an, în perioada noiembrie-februarie, din cauza zăpezilor,
circulația în zonă era restricționată. Lucrările de asfaltare, lărgire și modernizare a drumului
care duce spre capitala Daciei conduse de Decebal au început în vara anului 2015 și s-au
finalizat în vara anului 2016.
În anul 2015, Sarmizegetusa Regia a fost vizitată de 50 de mii de persoane. Numărul
estimat al turiștilor care au ajuns în 2016 la cetatea din Munții Orăștiei e de peste 100 de mii
de oameni.
Din păcate, orice proiect care a fost propus pentru conservarea și protejarea cetății nu a
fost aplicat. De bunăstarea cetății, cât și de ghidajul din interiorul acesteia se ocupă o persoană
din cadrul Consiliului Județean Hunedoara, care realizează benevol aceste sarcini, fiind
pasionat de istoria strămoșilor noștrii.
În rest, comunitatea locală nu este implicată în desfășurarea activităților la
Sarmizegetusa Regia. Recent, cetatea a trecut în administrarea Consiliului Județean
Hunedoara, care își propune să desfășoare o acțiune vastă de conservare și protejare a cetății.
Modernizarea căii de acces către cetate s-a finalizat anul trecut, însă se mai impune și
asigurarea pazei, dotarea cetății cu ghid autorizat și panouri informative moderne în cel puțin
două limbi străine, organizarea unor activități care să pună în valoare frumusețile capitalei
statului dac.
Sprijinindu-ne pe bogatul trecut istoric al regiunii, trebuie promovat potențialul turistic,
tradițiile folclorice și meșteșugărești autentice, încercând întărirea identității locale.
Pentru revitalizarea tradițiilor și dezvoltarea depresiunii Țării Hațegului este necesară
oferirea unor facilități, scutiri de taxe și impozite a investitorilor în turismul rural, creându-se
mai multe spații de cazare de diferite tipuri (pensiuni rurale, pensiuni agroturistice, hanuri,
etc.), oprindu-se astfel migrarea locuitorilor din zonă prin crearea unor noi locuri de muncă
generatoare de bunăstare.
Prin organizarea unor cursuri de formare și reconversie profesională a membrilor
comunităților locale se poate face față exigențelor și nevoilor turiștilor, îmbunătățindu-se
astfel calitatea serviciilor oferite, cât și intensificarea comerțului cu suveniruri și obiecte de
artizanat.

7
 Bibliografie

1. http://cetateasarmizegetusa.ro/
2. https://www.facebook.com/SarmiRegia/
3. http://www.digi24.ro/regional/digi24-timisoara/drum-modern-spre-
sarmizegetusa-regia-521787