TEMA 11.

COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURĂ

Noțiune și felurile de acte de procedură
Prin act de procedură înțelegem orice operațiune juridică sau înscris făcut de către
instanța judecătorească, părți și ceilalți participanți la proces, precum și de către alte persoane
care contribuie la înfăptuirea justiției în legătură cu activitatea acestora în cadrul procesului civil.
Din care rezultă două tipuri de acte de procedură civilă:
 operațiuni juridice, prin care se desemnează totalitatea acțiunilor efectuate de către
subiecții raportului juridic procesual civil în vederea soluționării pricinii civile.
 înscrisuri, prin care se înțelege orice document expus în scris și care se referă la
circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii ob civile sau de care depinde mersul
procesului.
Formele și modalitățile de comunicare a actelor de procedură
Legislația procesuală civilă distinge două forme de comunicare a actelor de procedură:

citația, reprezintă actul de procedură prin care se înștiințează participanții la

proces, martorii, experții, specealiștii și interpreții privitor la locul, data și ora
ședinței de judecată sau efectuării unor acte de procedură.

înștiințarea juridică, reprezintă actul de procedură prin care se aduce la

cunoștința părților și altor participanți la proces despre efectuarea unor acte de
procedură.

Modalitățile de transmitere a citației și a înștiințării, precum și de

comunicare a altor acte de procedură:
- prin poștă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire.
- prin persoana împuternicită de judecată, consimțămîntul pentru destinatarului.
- prin delegația judiciară.
- prin citarea publică, când locul aflării pârâtului nu este cunoscut și reclamatul dă asigurări
că, deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia.
- prin căutarea pârâtului.
- actele de procedură pot fi înmînate destinatarului și în incinta instanței, dacă destinatarul
sau reprezentantul său este prezent în instanță.
- reprezentanţii părților și alți participanți la proces pot remite unul altuia actele de
procedură judiciară contra semnătură.
Efectele nerespectării cerințelor legale privind înmînarea citației și a
înștiințării:
- Citația și înștiințarea se înmînează astfel încît participanții la proces, martorii, experții,
specialiştii și interpreții să se poată pregăti de proces și să se prezinte la timp în fața instanței.
- Citația și înştiințarea se înmînează astfel încît să existe dovada că destinatarul a primit
citația sau înștiințarea, în caz contrar actele de procedură efectuate în lipsa părții despre a cărei
citare legală nu există dovezi vor fi lipsite de valabilitate.
- Citația și înștiințarea poate fi transmisă direct părții în cadrul şedinței de judecată sau prin
reprezentant, situație care acoperă orice viciu de înmînare a citației.
- Citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la
proces. Dacă persoana nu locuiește la adresa comunicată instanței, citația sau înștiințarea poate fi
trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află. Citarea publică se dispune și în cazurile în
care nu este cunoscut domiciljul sau reşedința persoanei.
-Dacă destinatarul refuză să primească citația sau înștiințarea, persoana împuternicită să o
înmîneze consemnează refuzul pe citatie sau înștiințare și o restituie instanței judecătorești.
Neprezentarea ei în instanţă nu împiedică judecarea pricinii sau efectuarea actului procedural.
- Dacă își schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul
este obligat să comunice instanței, prin cerere, noua adresă, iar părții adverse prin scrisoare
recomandată, a cărei recipisă se depune la dosar odată cu cererea.
-Dacă citația sau înștiinţarea nu este înmînată din vina lucrătorului poştal sau a unei alte
persoane împuternicite să o înmîneze, acestora li se aplică o amendă de pînă la 10 unități
convenționale.
 Efectele refuzului de a primi citaţia sau înştiinţarea
Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut si reclamantul dă asigurări că, deşi
a făcut tot posibilul, nu a reuşit să afle domiciliul acestuia, preşedintele instanței
dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare
Citarea legală. Citația se publică într-un ziar republican sau local mai răspîndit în cazul în
publică. care instanța consideră că o astfel de măsură este necesară.

Dacă, în acțiunile intentate în interesul statului, în pricinile de plată a pensiilor de

întreținere, în pricinile de reparație a prejudiciului cauzat prin vătămare a
integrității corporale, prin altă vătămare a sănătății ori prin deces, nu se cunoaşte
Căutarea locul de aflare a pîrítului, instanța judecătorească este obligată să ordone căutarea
pîrîtului. lui.

TEMA 12. TERMENELE DE PROCEDURĂ

Noțiunea și felurile termenelor
Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea
instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.
Marea majoritate a termenelor sînt stabilite de lege, însă sînt situații cînd termenele se
stabilesc de instanţa de judecată din oficiu sau cu consultarea părților. Astfel, după modul în care
sînt stabilite, cunoaştem:
- termene de procedură legali, care sînt stabilite de lege şi care nu pot fi modificate de
instantă sau prin acordul părților. Spre exemplu: judecătorul este obligat în termen de 5 zile de la
depunerea cererii de chemare în judecată să emită încheiere de primire, de refuz sau de restituire
a cererii de chemare în judecată.-
- termene de procedură juadecătorești, care sînt fixate de instanță din oficiu sau cu
consultarea părților. Spre exemplu: stabilirea datei primei şedințe de judecată se face de către
judecător personal, iar la stabilirea datei următoarelor şedințe instanța de judecată ține cont de
solicitările părților și a altor participanți la proces.
După caracterul lor cunoaștem:
- termene imperative, înăuntrul cărora trebuie să fie îndeplinit un act de procedură,
- termene prohibitive, înăuntrul cărora legea interzice îndeplinirea actului de procedură
- termene de recomandare, în cadrul cărora este indicat să se efectueze anumite acte sau să
se realizeze unele activități procesuale.
 În funcție de durata lor, termenele de procedură pot fi stabilite în ani, luni, zile, în
dependență de modul în care se instituie, avem termene care se instituie prin indicarea unei date
calendaristice indicarea datei comunicării actului de procedură, prin indicarea unei perioade, prin
referire la un eveniment viitor și cert care se va produce
În funcție de sancțiunea nerespectării lor, cunoaştem:
- termene absolute, nerespectarea cărora afectează însăși valabilitatea actului de
procedură
- termene relative, nerespectarea cărora nu afectează valabilitatea actului de procedură,
dar atrag sancțiuni pecuniare
Calcularea termenului de procedură (art.111, CPC)
Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este
stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. Termenul de
procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de
procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În
ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.
Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp
care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua
survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă
începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în
termen.
Efectele nerespectării termenelor de procedură
Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de
lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). Cererile şi documentele depuse după
expirarea termenului de procedură nu degrevează de îndeplinirea obligației procedurale.
La cererea participanților la proces, instanţa judecătorească (judecătorul) poate prelungi
termenul de procedură. Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a
unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de
procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanților la proces li se comunică locul,
data și ora şedinței, neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La
cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii
actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie
depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).Repunerea în termen nu poate fi
dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea
termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea
motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. Incheierea judecătorească prin care
este respinsă cererea de repunere in termen poate fi atacată cu recurs. Incheierea prin care s-a
făcut repunerea în termen nu se supune recursului.

TEMA 13. SANCȚIUNILE PROCEDURALE

Noțiunea și felurile sancțiunilor procedurale
Sancţiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural
civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de
îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui
drept procedural. Felurile de sancțiuni procedurale:
1. Nulitatea actului -actele de procedură efectuate de persoanele care nu au
de procedură capacitatea de exercițiu al drepturilor procedurale civile sînt
anulabile (art.58 alin.(2));
-unele împuterniciri date reprezentantului trebuie menționate
expres, sub sancțiunea nulității, în procura eliberată de reprezentant
(art.81);
-orice completare, schimbare și ștersătură în dispozițiile
martorului trebuie acceptată şi semnată de președintele şedinței, de
grefier și de martor sub sancțiunea nulității lor (art.220 alin.(2).
2. Decăderea din - neplata de către solicitantul expertizei a sumei pentru
dreptul de a efectuarea expertizei atrage decăderea din această dovadă (art.124
alin.(2));
exercita actul de
- neintentarea de către reclamant în termen de 20 de zile
procedură lucrătoare de la asigurarea probelor a acţiunii în instanță
judecătorească privind încălcarea drepturilor sale atrage nulitatea
măsurilor de asigurare a ah probelor și îl decade din dreptul
respectiv care nu poate fi restabilit (art.127 alin.(3));
- nedepunerea referinței în instanțele judecătoreşti economice în
termenul stabilit de instantă atrage decăderea pîrîtului din dreptul
de a mai propune probe, cu unele excepții (art.186 alin.(2)) etc.

3. Obligația de a - dacă la primirea cererii de chemare în judecată se constată

reface actul de unele neajunsuri a căror lichidare imediată nu este posibilă,
judecătorul consemnează cererea în registrul de intrare a
procedură
documentelor, jar reclamantuluii se acordă termen pentru a aduce
cererea în conformitate cu prevederile art.166 din Codul de
procedură civilă (art. 168 alin.(1) și (2));
- neprezentarea de către expert a materialelor din dosar ori a altor
materiale utilizate atrage restituirea cheltuielilor suportate de
persoanele interesate și achitarea unei amenzi în mărime de 15
unități convenționale cu menținerea obligației de a prezenta
materialele respective (art.154 alin.(4));
- nerespectarea condițiilor de conținut la întocmirea cererii de
desființare a hotărîrii arbitrale are ca efect restituirea cererii sau
emiterea încheierii de a nu se da curs cererii cu acordarea actele
anexate, printr-o încheiere cu termenului necesar pentru lichidarea
neajunsurilor (art.478 alin.(5)).
4. Restabilirea în - în cazul depunerii obiecțiilor peste termenul stabilit de lege,
drepturile judecătorul este în drept, la cererea debitorului, să soluționeze
chestiunea de restabilirea termenului (art.352 alin.(3));
încălcate
- persoana care a omis, din motive întemeiate, termenul de 20 de
zile de depunere a apelului poate fi repusă în termen de către
instanța de judecată (art.362 alın.(2) și (3));
- persoana care a omis, din motive întemeiate, termenul de 20 de
zile de depunere a recursului poate fi repusă în termen de către
 instanța de judecată (art.4C2 alin.(3)).

5. Sancțiunea pecuriară, potrivit Codului de procedură civilă, se aplică sub formă de

anendă judiciară.
Temeiurile de aplicare a amenzilor judecătorești sînt diferite și ele rezultă expres din
normele procesual civile. În principal, amenda judecătorească este folosită de legiuitor pentru a
sancționa participanții la procesul civil și, uneori, alte persoane care au legătură cu procesul.

- instanţa de judecată va confisca înregistrările (pelicula, pozele, casetele

etc.) și va sancționa cu amendă de pînă la 20 unități convenționale
persoanele care au realizat înregistrarea audio-video, fotografierea sau au
Reieșind din utilizat alte mijloace tehnice fără permisiunea președintelui şedinței de
conținutul judecată (art.18 alin.(2)-(3) din Codul de procedură civilă);
normelor - instanța de judecată va sancționa cu amendă de pînă la 10 unități
procesual convenționale lucrătorul poștal sau altă persoană împuternicită din vina
civile putem căreia n-a fost înmînată citația sau înștiințarea (art.105 alin.(9) din Codul
de procedură civilă);
evidenția
următoarele
cuantumuri și - instanța de judecată va sancționa cu amendă de la 10 la 20 de unități
convenționale pîrîtul sau alte persoane care au încălcat interdicția de a
temeiuri de săvîrși anumite acte în privința obiectului în litigiu, inclusiv transmiterea
aplicare a de bunuri către pîrît sau îndeplinirea unor alte obligații față de el (art.175
judecătorești: alin.(3) din Codul de procedură civilă
- instanța de judecată va sancționa cu amendă de pînă la 10 unități
convenționale persoanele vinovate de încălcarea ordinii în şedinţa de
judecată (art. 196 alin.(3) din Codul de procedură civilă); etc.

Anularea sau micșorarea amenzii.Persoanele sancționate prin încheiere judecătorească

cu amendă poate depune în aceeași instanță cerere de reexaminare a încheierii în vederea anulării
ori reducerii amenzii.Cererea se examinează în şedinţă de judecată cu citarea persoanelor
interesate, a căror neprezentare nu împiedică examinarea.
Cererea se soluționează prin încheiere, emisă în camera de deliberare, care nu se mai
supune nici unei căi de atac. Prin urmare, încheierea privind aplicarea amenzii judecătorești va
deveni irevocabilă, fie la expirarea termenului în care se poate face cererea de reexaminare, fie la
data respingerii cererii de reexaminare. Încheierea de amendare are caracter executoriu din
momentul care a fost pronunţată, putînd deci fi pusă în executare, fără a se astenta pronunțarea și
definitivarea hotărîrii asupra fondului.
În ceea ce priveşte executarea încheierilor de aplicare a amenzilor judecătorești, trebuie
precizat că ele se transformă în venit la bugetul de stat, fie prin achitarea benevolă, fie prin
intermediul organelor de executare silită.