Compunere de caracterizare a personajului expresionist

Protagonistul eponim al operei literare ,,Meșterul Manole’’, de Lucian Blaga, reprezintă

un model uman inedit, ce simbolizează drama geniului creator, care sacrifică cele mai de preț
lucruri -iubirea și viața - pentru încheierea actului creator. Meșterul Manole, prin manifestarea
unui spirit creator activ, are menirea de a da expresie întregului, prin însuși personalitatea sa
capabilă de autosacrificare, în numele salvării perenității valorilor culturale.
Principalul curent literar ce caracterizează drama ,,Meșterul Manole’, este expresionismul,
curent ce determină și trăsăturile esențiale ale Meșterului Manole, care, fiind un personaj
expresionist, manifestă ipostaze existențiale ale omului modern, precum ar fi fragilitatea ființei
umane în fața neantului, astfel ,,Meșterul Nenoroc’’, cum mai este numit de alte personaje,
Manole, se află într-o halucinantă încleștare cu sine însuși, fiind supus a unui conflict interior,
cauzat de atitudinea contradictorie față de legea universului ,,a jertfi în numele creației’’, el
este dominat de o stare de tensiune, în care se pare că la pierdut pe Dumnezeu, punând
conștiința mai presus de orice. Sufletul lui Manole nu este înțeles de cei din jur, datorită
exprimării unor trăiri reprezentate de strigătul ființei, înfiorate de impactul conștiinței
metafizice, care îl consumă, și îl aduc la pragul disperării, în cele din urmă Meșterul Manole
afirmând ,, Nu mai vreau minune, nu mai vreau nimic. Pe ea din piatră o vreau!’’
Meșterul Manole este un geniu al tuturor timpurilor, genialitatea sa este caracterizată în
primul rând de destinul său tragic, iar în al doilea rând, de dedicația prin care își aduce
contribuția asupra asupra construirii obiectului de artă, ce uimește prin frumusețe, în acest sens
chiar și Vodă îi iartă meșterului jertfa adusă, caracterizându-i într-un mod indirect genialitatea
creatoare ,,Nu strânge pumnii Manole, că biserica ta cântă peste toată țara. Dacă ai vedea-o din
vale uitarea ți s-ar așterne pe amintiri’’.
Meșterul Manole reprezintă principiul masculin, spiritul activ, pentru care creația devine
sensul existenței, un generator al universului, și o lumină pentru cei din jur, astfel, personajul
este carcterizat direct de către alte personaje ,,cu trupuri de strune încordate, ne-am alăturat ție
în faptă, Manole. Am trăit așa de mult în aceeași grijă cu tine, că am început să-ți semănăm la
înfățișare și la pas’’. Numele său ,,Manole’’, în Grecia este simbolul arhitectului, astfel pot
spune că însuși numele îi oferă menirea de a fi creator al frumosului, acesta urmându-și cu
încredere predestinația, chiar și cu riscul unui destin tragic: ,,Pentru a fi bun de-o ispravă atât
de întunecată, trebuie să fi clădit mai puţine altare decât Manole, şi trebuie să fi fost cel puţin
un an călău la curtea domnească. Inima mea speriată nu e pentru asemenea fapte.’’
La final pot spune că Manole, prin destinul său creator este un erou de tragedie antică şi, în
acelaşi timp, este un Prometeu, un adevărat erou civilizator care este nevoit să aleagă între
pasiunea devastatoare pentru creaţie şi iubire, dragoste de viaţă. Manole este un personaj
complex prin frământările sale dramatice, prin intrebările pe care şi le pune, prin stările atât de
contradictorii prin care trece şi evoluează pe două planuri fundamentale, aflate intr-o strânsă
condiţionare reciprocă: unul psihologic şi unul al faptelor, iar destinul său tragic este un
argument în susținerea ideii că creația valoroasă necesită jertfe existențiale, altfel, nimic nu ar
fi putut fi desăvârșit.
În concluzie, atitudinea mea față de Meșterul Manole este una de admirație, admir acest
personaj pentru genialitatea sa, și pentru puterea de a fi devotat scopului său chiar și cu prețul
vieții, iar nu în ultimul rând apreciez faptul că prin sine a reușit să lase pe pământ un sacru
lăcaș, semnând astfel însuși cu numele său, o moștenire arhitectorală valorică prin semnificația
ei.