CANCERUL DE COLON

CANCERUL DE COLON

Etimologic în latină „cancer” = rac.

Etiologie: deşi cauza exactă a cancerului de colon nu este precis cunoscută, se pare că
există atât o componentă genetică cât şi o componentă de mediu. Vârsta de apariţie este
obişnuit peste 40-45 de ani, cu o uşoară predominanţă masculină; geografic incidenţa cea
mai mare este raportată în America de Nord (51/105), iar cea mai mică în Brazilia (3/105); în
România incidenţa este de 5/105.

a) Predispoziţia genetică a fost estimată a fi responsabilă de 10% din cancerele

colonice; unele cancere sunt determinate de dezordini genetice cunoscute, altele
prezintă tendinţe familiale foarte puternice, iar altele par a fi corelate cu afecţiuni
premaligne:

- polipoza adenomatoasă

- afecţiuni premaligne: colita ulcerativă şi boala Crohn.

b) Factorii de mediu:

- dieta bogată în grăsimi saturate sau polinesaturate favorizează carcinogeneza;

dieta bogată în seleniu, terpene, carotenoizi, şi fibre acţionează anticarcinogen;

- expunerea la carcinogeni cum ar fi: acizi biliari (acid chenodezoxicolic), aditivi

alimentari, alcool, radiaţii ionizante.

ANATOMIE PATOLOGICĂ:

Macroscopic se poate prezenta sub 3 forme: cancer exofitic sau vegetant (formă
aproape obişnuită în localizările pe colonul drept), cancer ulcerat (mai frecvent întâlnit ca
atare pe colonul stâng, dar uneori se ulcerează un cancer vegetant datorită proastei
vascularizaţii intratumorale, ducând la o formă ulcero-vegetantă) şi cancer infiltrativ sau
stenozant (aproape specific pentru colonul stâng, infiltrând întregul perete; poate fi limitat,
cu aspect de colon ligaturat – cancer in virolă, sau întins, cu aspect de tub rigid – carcinom
schiros sau linită plastică).

Microscopic majoritatea cancerelor colonice sunt adenocarcinoame (bine diferenţiate,

slab diferenţiate sau anaplazice), dar pot fi şi carcinoame coloide sau mucoase (10 - 20%;
formă mai frecventă la tineri, cu mare grad de malignitate.

1
CANCERUL DE COLON
DIAGNOSTIC PRECOCE:

Foarte mult timp tumorile colonice sunt asimptomatice; de aceea, în cazul persoanelor
cu risc crescut de a dezvolta un cancer colonic (vârstă peste 40 de ani, cancer colo-rectal
tratat în antecedente, condiţii predispozante sau un istoric familial încărcat) s-au imaginat
metode de diagnosticare precoce prin screening:

- testul Haemocult® depistează sângerările intestinale oculte produse de tumoră:

foloseşte tinctura de guaiac impregnată pe o hârtie de filtru, pe care se adaugă materii fecale
şi hidrogen peroxid (se recoltează din 3 defecaţii consecutive obţinute după un regim fără
peroxidază dar bogat în balast care irită mecanic tumora); în prezenţa peroxidazei din sânge
se produce o virare a culorii din galben în albastru; are sensibilitate de 75% ; prezenţa
vitaminei C dă rezultat fals negativ, în timp ce aspirina dă rezultat fals pozitiv; sângele
digerat din stomac nu dă test pozitiv;

- testul Haemo-Quant® foloseşte acelaşi principiu dar e mai fidel, nefiind influenţat
deperoxidazele din dietă;

- colonoscopie efectuată anual în cazul rudelor bolnavului de cancer colonic, respectiv

la 6 luni, 12 luni şi apoi anual în cazul bolnavilor operaţi pentru cancer colonic;

- dozarea antigenului carcino-embrionar: nu este specific cancerului colonic (nivelul

său seric creşte şi în alte cancere sau chiar afecţiuni nemaligne), însă urmărirea lui în
dinamică, pre- şi postoperator repetat la 4 - 6 luni interval, informează asupra radicalităţii
actului chirurgical (dacă nu scade) precum şi asupra posibilei recidive (dacă acesta creşte din
nou);

- citologie exfoliativă: se introduce cateter intraperitoneal şi se face lavaj aspirativ,

după care se cercetează citologia (trebuie citologist cu mare experienţă).

TABLOU CLINIC sugestiv pentru cancer colonic:

- anemie fără cauză aparentă (fără a exterioriza o hemoragie digestivă): mai ales în
cancerul ulcero-vegetant de colon drept (sângerează distilat, inaparent clinic);

- febră fără cauză aparentă (cu atât mai derutantă cu cât poate apărea într-un context
care justifică febra): persistenţa ei trebuie să genereze şi ideea posibilităţii unui cancer de
colon drept ulcero-vegetant (este floră foarte abundentă, care infectează ulceraţia);

- sindrom dispeptic de tip colitic: borborisme, flatulenţă, modificări nesemnificative de

tranzit intestinal;

- durere: poate avea intensitate mică (de obicei când tumora devine aproape ocluzivă,
producând stază cu distensie, sau când a prins seroasa), sau poate îmbrăca forma de colică

2
CANCERUL DE COLON
intestinală (de obicei când precede ocluzia, fiind dată de efortul intestinal de a traversa
defileul, cu contracţii spasmodice);

- palparea tumorii: atunci când tumora se palpează, este dejà în stadiu avansat (se
consideră că e nerezecabilă); (N.B.: ”inoperabilitatea” se referă la incapacitatea bolnavului
de a suporta agresiunea anestezică şi chirurgicală, în timp ce „nerezecabilitatea” poate fi
afirmată numai după explorarea intraoperatorie); tumora palpabilă poate fi mobilă (situată pe
colonul transvers sau sigmoid), respectiv fixă (situată pe colonul ascendent sau descendent);
dimensiunile reale ale tumorii sunt de obicei mai mici decât cele apreciate prin palpare (în
jurul tumorii există infiltrat limfoplasmocitar, iar retroperitoneal apare un ţesut de
sclerolipomatoză); există şi „tumoare fantomă” (azi o găseşti, mâine nu: înseamnă că nu ai
palpat tumora, ci o masă de conţinut colonic solidificat înaintea unei zone îngustate prin
procesul tumoral; la un moment dat apar borborisme – sindrom Kőnig – urmate de debaclu
masiv intestinal: sub efectul florei de fermentaţie / putrefacţie fecalomul se lichefiază şi
poate traversa defileul, evacuându-se brutal).

EXPLORĂRI PARACLINICE:

În faţa ridicării suspiciunii de tumoră colonică trebuie apelat la explorări paraclinice

care să precizeze diagnosticul, sediul şi numărul tumorilor, precum şi stadiul evolutiv:

- clisma baritată (irigografia) ;

- explorarea endoscopică prin colonofibroscopie: vizualizează tumora, permiţând în

plus şi biopsierea ei cu examen histopatologic ulterior;

- explorarea ultrasonografică (echografie) şi CT-scanner cu/fără substanţă de contrast:

dau relaţii despre tumora colonică şi extinderea ei loco-regională, cât şi despre eventualele
metastaze de organ (ficat, etc.).

STADIALIZARE: în cazul cancerului de colon şi rect este mai răspândită clasificarea

Dukes decât cea internaţională TNM.

În clasificarea Dukes există următoarele stadii:

- A: tumoră limitată la peretele intestinal;

- B: tumora invadează seroasa (se extinde la grăsimea pericolonică);

- C: interesare limfonodulară;

- D: cancer cu metastaze la distanţă.

În clasificarea TNM există următoarele stadii:

3
CANCERUL DE COLON
- în ce priveşte tumora (T): TX (tumora primară nu poate fi evaluată), T0 (tumoare
absentă), TIS (carcinom in situ), T1 (extensie în submucoasă), T2 (invadează
muscularis propria), T3 (extensie la seroasă şi grăsimea pericolică), T4 (extensie în
organele adiacente);

- în ce priveşte limfonodulii (N): N0 (fără afectare limfonodulară), N1 (invazie în 1-3

limfonoduli regionali), N2 (invazie în 4 sau mai multi limfonoduli regionali), N3
(afectarea limfonodulilor la distanţă, de-a lungul trunchiului vascular);

- metastaze (M) : MX (prezenţa metastazelor nu poate fi evaluată), M0 (fără

metastaze), M1 (metastaze prezente).

COMPLICAŢII EVOLUTIVE: sunt complicaţii hemoragice, perforative şi

ocluzive.

TRATAMENT: este în primul rând chirurgical. Multă vreme s-a crezut că

neoplasmul colonic este insensibil la tratamentul iradiant; actual, în stadiile avansate se face
radioterapie preoperatorie numită şi neoadjuvantă (la rect se poate obţine chiar sterilizare, la
colon se obţin remisiuni importante, cu reconvertirea tumorii într-un stadiu mai incipient
care permite un tratament radical mai bun); radioterapia adjuvantă (postoperatorie) nu aduce
nici un beneficiu. Există şi chimioterapie, dar nu se practică preoperator (nu a dat rezultate
bune nici postoperator); se face predominant pentru metastazele hepatice restante şi
profilaxia recidivei; cel mai activ citostatic folosit în cancerul colonic este 5-FU (5-
fluorouracil). Se discută şi imunoterapia cu vaccin BCG, cu Corinebacterium parvum sau
levamisol, rezultatele fiind încă insuficient evaluate.

Cancerul colonic este cancerul cel mai bine influenţat de chirurgie (dintre toate
cancerele tubului digestiv). Tratamentul chirurgical ales este în funcţie de stadiul evolutiv, de
sediul tumorii şi de existenţa complicaţiilor.

Pentru obţinerea unor bune rezultate postoperatorii este necesară pregătirea

preoperatorie, care este de 2 feluri:

- pregătire mecanică: regim hidric în preziua operaţiei, administrare de laxative în

preziua operaţiei (dulcolax 4cp la ora 8 şi 4cp la ora 16, sau 1000 ml manitol 10%, sau 4
plicuri de fortrans în 4 l de apă), clismă în seara dinaintea operaţiei; este foarte importantă;

- pregătire antibiotică (neomicină + eritromicină câte 1g din fiecare la orele 1PM, 2PM
şi 11PM în preziua operaţiei); mulţi consideră că mai mult decât reducerea florei bacteriene
colonice se realizează selectarea unei flore rezistente mai virulente şi au renunţat la acest tip
de antibioticoprofilaxie; azi se face antibioticoprofilaxie în dimineaţa operaţiei cu 1g de
cefalosporină administrată continuu în perfuzie, urmat de repetarea dozei în postoperator.