Plantele femele produc rozete mai bogate în frunze.

Florile femele sunt verzi și sunt

dispuse în glomerule la baza frunzelor. Ele înfloresc mai târziu decât florile mascule.

Plantele mascule mai puțin valoroase din punct de vedere culinar înfloresc mai repede și
au florile dispuse în spice terminale. Fructele de spanac, de asemenea impropriu denumite
semințe, sunt niște achene rotunde sau colțuroase de culoare galben-verzui, galben-cenușiu sau
galben-cafeniu. Într-un gram intră 80-130 de semințe rotunde și 70-90 de semințe colțurate.

Semințele răsar după 8-12 zile de la semănat și își păstrează capacitatea germinativă timp
de 4-5 ani. Exigențe agro-pedo-climatice. Spanacul este o specie foarte bine adaptată climatului
temperat suportând gerurile de peste iarnă atunci când se cultivă prin semănătură de toamnă.

Spanacul preferă un sol nisipo-argilos, bine drenat (se asfixiază ușor mai ales în
perioadele de iarnă), bogat în materie organică cu pH de 6,2-7,0.

Este sensibil la cloroza provocată de blocajul magneziului, manganului sau borului pe

terenurile alcaline sau excesiv amendate cu carbonat de calciu. Apa trebuie asigurat` moderat,
dar cu regularitate, fiind decisivă pentru realizarea producției mai ales în perioadele secetoase.

Specii premergătoare favorabile: mazăre, cartof, fasole sau tomate. Este bună
premergătoare pentru: morcov, mazăre de conserve și rădăcinoase. Timpul de revenire pe aceeași
sol: 3 ani.

3.3. Rezultate în agricultura ecologică

Spanacul este o cultură rustică, bine adaptată la condiții de climă temperată. Nu necesită
lucruri speciale. Se asociază bine cu: prazul, țelina, mazărea sau bobul. Se pot semăna sau planta
rânduri alternative, ținându-se cont de distanța dintre rândurile de spanac pentru a putea realiza
această asociere (rânduri la 70 cm distanță).

Spanacul se cultivă prin semănat direct în câmp pe teren modelat în brazde înălțate, cu 3
rânduri pe brazdă. În cazul culturilor asociate în rânduri alternative, rândul din mijloc se poate
cultiva cu una din speciile menționate (praz, țelină sau bob).
 Semănatul se realizează de obicei toamna în perioada 15 septembrie – 10 octombrie,
plantele de spanac urmând a trece peste iarnă în stadiul de rozetă cu 3-4 frunze. Sunt și soiuri
care se pot semăna și primăvara timpuriu deoarece dispun de o anumită rezistență la boltire
(pornire a tijei florifere). Primăvara, semănatul se face cât mai timpuriu posibil la începutul lunii
martie.

Distanța între plante pe rând: 7-10 cm; Densitate: 200-300 mii plante/ha

Norma de sămânță este de 12-15 kg/ha.

Nu necesită lucrări speciale. Răritul culturii este obligatoriu primăvara după răsărire în
faza de rozetă.

Combaterea buruienilor și afânarea solului prin prașile mecanice sau manuale se execută
numai dacă se consideră strict necesar.

Operațiunea de recoltare poate începe când plantele au 7-8 frunze chiar dacă nu au ajuns
la dimensiunile maxime caracteristice soiului. Recoltarea se realizează prin smulgere, se
îndepărtează frunzele afectate sau murdare de pământ și se depozitează în lăzi convenabile.

Producția se depozitează la adăpost și la umbră, pentru a se evita deshidratarea.

Soiul Matador, care are frunzele acoperite cu un strat subțire de pruină este mai rezistent
la deshidratare decât celelalte soiuri cultivate la noi.