1.3.

Aerul ca factor de vegetaţie în legumicultură

Printre factorii de vegetaţie care condiţionează creşterea şi dezvoltarea plantelor

legumicole, o deosebită importanţă prezintă aerul. Alături de ceilalţi factori de vegetaţie, regimul
de aer şi gaze exercită o influenţă deosebită asupra plantelor legumicole.
Oxigenul. Principalele procese vitale se desfăşoară normal numai în prezenţa oxigenului,
atât din aer cât şi din sol, deoarece plantele legumicole respiră atât prin părţile aeriene cât şi prin
rădăcini.
Aprovizionarea organelor aeriene ale plantelor cu oxigen se realizează în mod normal,
deoarece cantitatea de oxigen din atmosferă este suficientă pentru viaţa plantelor. În sol însă
oxigenul este folosit nu numai de către plante ci şi de microorganisme şi deci în anumite condiţii
poate deveni insuficient.
Bioxidul de carbon din aer şi sol prezintă o deosebită importanţă pentru metabolismul
plantelor verzi, deoarece participă direct în procesul de fotosinteză.
Alte gaze. În răsadniţele, solariile şi serele solar cu substratul încălzit pe cale biologică se
degajă amoniacul care, în concentraţie de 0,1% dăunează plantelor, iar în proporţie de 3-4%
devine nociv.

1.4. Cerinţele plantelor legumicole faţă de apă

Cantitatea de apă necesară pentru desfăşurarea normală a proceselor metabolice în

plantele legumicole se asigură, în principal, pe baza regimului de precipitaţii specific fiecărei
zone şi se completează, la nivel optim, prin irigaţii.
Alături de umiditatea din sol, umiditatea relativă a aerului prezintă mare importanţă, atât
la cultura legumelor în câmp cât şi la cea protejată.
Datorită apei, ţesuturile plantelor îşi păstrează turgescenţa, care este condiţia
fundamentală pentru menţinerea stării fizice şi fiziologice a plantelor.
Organele de consum la unele specii legumicole cum sunt: salata, spanacul, lobodă,
pătrunjelul pentru frunze, mărarul, castraveţii, fasolea şi mazărea de grădină, morcovul,
păstârnacul, ridichile, sparanghelul etc. îşi pierd uşor turgescenţa în lipsa apei. În asemenea
cazuri ele capătă aspectul de ofilire, depreciindu-se astfel calităţile comerciale.