Reactia fiziologica a

plantelor la carenta de
Azot
STUDENTI,
DANAILA ADRIAN
STAN ROXANA MADALINA
Actiunea carentei de azot asupra
plantelor
 Azotul este unul dintre cele mai importante elemente pentru plante.
 Deoarece este o component majora a proteinelor, cantitatea de azot
necesara unei culture este mare comparative cu rezervele natural de azot din
cele mai multe soluri, si, prin urmare, majoritatea culturilor raspund pozitiv
la aplicarea de azot suplimentar, fie gunoi de grajd sau din ingrasaminte
anorganice, cum ar fi urea sau azotatul de amoniu.
 Deficienta azotului este manifestata prin:
 Continut scazut de proteine
 Colorarea in verde deschis a frunzelor
 Cresterea lenta a plantelor
Conditiile aparitiei stresului la deficitul de N

 Agricultura in sistem intensive ce degradeaza solul de substante nutritive;

 Lipsa administrarii ingrasamintelor organice si a ingrasamintelor foliare si de
sol;
 Intreruperea procesului natural de mulcire a solului;
 Evitarea introducerii in asolament a legumelor fixatoare de azot in sol la o
durata de cel putin 4 ani, precum si evitarea semanarii culturilor de
acoperire;
Primele forme vizuale de manifestare a stresului
datorat carentei de azot la plante

 Frunzele mai vechi

devin galben-verzui;
 Frunzele devin
lunguiete (inguste),
mici, erectile si curte;
 Cresterea plantelor se
opreste si frunzele cad;
 Tulpinile plantelor
devin purpurii sau
rosiatice;
Reactia fiziologica a plantelor la carenta
de azot
 Cresteri slabe;
 Reducerea capacitatii de
ramificare si infratire;
 Formarea mai multor frunze de
dimensiuni mici;
 Radacini alungite cu ramificari
slabe;
 Formarea catitatilor mai reduse
de clorofila;
 Uscarea frunzelor la baza;
 Adaptări morfologice
Azotul este cel mai important element, absolut indispensabil vieţii plantelor. Azotul
se găseşte în sol în cea mai mare cantitate sub formă de compuşi organici, proveniţi din
resturile organice vegetale şi animale. Compuşii minerali reprezintă numai 1% din totalul
azotului din sol, dar sunt forma asimilabilă de către plante.
Azotul asimilabil se reînnoieşte continuu prin mineralizarea azotului organic.
Mineralizarea este un proces de natură biologică, efectuat de microorganisme, în
special bacterii, care cuprinde etapele de amonificare şi nitrificare.
Azotul absorbit în formă minerală de NO 3- şi NH4+ este transformat în plante în
substanţe organice.

Adaptări fiziologice și biochimice

Azotul intră în componenţa principalelor substanţe din celula vegetală, cum sunt
proteinele structurale, având un rol plastic esenţial. De asemenea, intră în structura unor
compuşi ca enzimele, clorofila, vitaminele, hormonii, având un rol metabolic esenţial.
Azotul participă în fotosinteză, respiraţie, creştere, reproducere, fructificare, precum şi în
biosinteza unor compuşi secundari ca alcaloizi şi glicosizi. În lipsa azotului, viaţa plantelor
nu e posibilă.
MĂSURI TEHNOLOGICE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE
A STRESULUI

 Studiile şi cercetările efectuate au dus la concluzia că, în funcţie de fertilitatea solului şi planta
care va fi cultivată, aplicarea îngrăşămintelor trebuie făcută diferenţiat.

 Îngrăşămintele aplicate plantelor se clasifică în: îngrăşăminte minerale (industriale, sintetice),

îngrăşăminte organice, preparate biologice şi amendamente. În funcţie de elemental de bază (ca
element nutritiv) pe care îl conţin, îngrăşămintele minerale se clasifică în: îngrăşăminte cu azot şi
fosfor, cu potasiu, cu microelemente (B, Zn, Cu, Fe, Co, Mn şi Mo), îngrăşăminte complexe sau
mixte.

 Aplicarea raţională a îngrăşămintelor asigură alături de celelalte mijloace de sporire a

producţiei vegetale, ridicarea fertilităţii solurilor şi practicarea unei agriculturi de mareproductivitate

 Îngrăţămintele organice, spre deosebire de cele chimice, provin din resturi de plante sau
animale sau din depozitele naturale de piatră care conţin elemente nutritive sub formă de compuşi
organici.
 
Concluzii

 Având in vedere importanta azotului in creșterea si dezvoltarea plantelor, acestea si-au dovedit uimitoarele
aptitudini de adaptabilitate in prezenta deficitului acestuia.
 In studiul realizat la Jiangxi Agricultural University din Nanchang, China in 2018 s-a observat capacitățile de
regenerare si de recuperare ale Orezului supus condițiilor de stres in primele faze ale dezvoltării lui. Orezul
care in primele faze de vegetație s-a confruntat cu o lipsa de azot in sol după regularea acestui parametru
cultura si-a revenit si a oferit recolte.
 Mai mult decât atât, plantele au evoluat metode prin care sa își reguleze consumul de azot astfel
asigurându-le supraviețuirea cat de mult posibil in condițiile nefavorabile. Exemplele ce pot fi enumerate
sunt slaba înfrățire a grâului sau caracteristica generala anume îngălbenirea in prima faza a frunzelor de la
baza, atenția plantelor orientându-se spre frunzele tinere.
 In ciuda tuturor acestor adaptări o carenta de azot ce produce un stres de lunga durata poate duce in cele
din urma la distrugerea recoltei, acest lucru nefiind deloc de neglijat. Fermierii sunt nevoiți sa acorde o
deosebita atenție acestui parametru si sa folosească metodele agrotehnice necesare eliminării acestui stres.
 In concluzie, carenta de azot este o problema ce poate apărea cu ușurința intr-un sistem agricol intensiv si
nu numai, dar care poate fi corectata in timp util daca noi ca fermieri oferim atenția bine-meritata
semnalelor pe care plantele ni le comunica prin reacțiile lor fiziologice.
Întrebări?
Mulțumim pentru atenție!!!