Cruciadele au însemnat cucerire și colonizare și, ca atare, nici un procedeu

caracteristic cuceririi și colonizării într-un teritoriu străin nu a fost exclus, dintre acestea cel
mai izbitor fiind violența și vărsarea de sânge atât de o parte, cât și de alta, cuceritor și învins
căzând rând pe rând victima răzbunării și urii. Distrugerile de bunuri materiale, masacrele
făcute în timpul războaielor, purtate sub semn religios, nu pot fi excluse, dar ar fi o greșeală
ca în analiza urmărilor cruciadelor accentul să cadă pe actul sângeros. Departe de a fi o
,,nebunie colectivă", cruciadele au avut un scop politic precis, determinat de o expansiune
economică europeană, consecințele cruciadelor fiind de la început nu numai negative, dar și
pozitive.

Din fenomenul crucial, istoria nu a consemnat doar amintirea tragică a unor

întâmplări crude, ci și rezultatele decurgând din interferența a două societăți, fapt ce a dus la
dezvoltarea formelor de viață materială și spirituală și la apropierea dintre două lumi care se
credeau destinate să se urască reciproc.

Cruciadele, pe lângă confruntarea militară, au însemnat prima colaborare Orient -

Occident, de natură politică, socială și economică, astfel contactul dintre cele două civilizații
creând influențe reciproce. Occidentalii au preluat obiceiuri și civilizație dintr-o lume mult
mai veche decât cea occidentală și mult mai civilizată, dar și Orientul a fost atras de
obiceiurile întâlnite la cuceritori, oameni mai independenți în acțiunile lor, mai inventivi, mai
puțin închistați în tradiție, obiceiuri pe care le-a imitat.

Dreptul feudal a înregistrat schimbări și în ceea ce privește marea masă a

producătorilor direcți, țărănimea. Deși expedițiile în Orient necesitau cheltuieli suplimentare
din partea feudalilor, pe care aceștia au încercat să le acopere printr-o sporire a dărilor impuse
țărănimii dependente, cruciadele, în ansamblu, au stimulat procesul de emancipare a
țărănimii. Mai întâi, eliberarea din șerbie se făcea prin răscumpărarea cu bani pe care nobilii
erau bucuroși să-i obțină indiferent pe ce cale, apoi țăranului emancipat i se cuveneau toate
obligațiile în una singură, censul, plătit în bani la date fixe, cu posibilitatea de a fi recalculat
în funcție de fluctuațiile pieții.
 Emanciparea țărănimii a mărit posibilitatea unei exploatări mai raționale a
domeniului, prin sistemul fermajului, și a dat naștere unor reguli de succesiune mai riguros
elaborate, ambele consecințe permițând o îmbunătățire a vieții la țară.

Schimbări similare în dreptul feudal au fost provocate și de orașe a căror activitate

economică se intensifică în urma contactului Orient — Occident. Puterea banului a adus și
aici o emancipare a orășenimii din dependența față de seniori. Orașele și-au răscumpărat
libertatea primind carte de privilegii, o jurisdicție proprie și drept de autoadministrare.
Așadar, în progresul Europei apusene, între secolele XII—XIV, cruciadele au avut un aport
deloc neglijabil, evoluția social-politică fiind însoțită de o dezvoltare economică
corespunzătoare.