Sonet 15 [Nimănui nu-i place drumul prins în spini]
Dintre noi câți oare, mâine-or fi tot vii,
în infernul zilei căutând un mal, adăpost din calea valului letal, ce îneacă visul sutelor de mii de scântei, din stele rupte la-nceput? Nimănui nu-i place drumul prins în spini, ci poiana dulce, dintre ‘nalții pini, iar căutătorul, de nu-i priceput să găsească aur, se va mulțumi cu negrul cărbune plin de foc, dormind. Vremea ni-i prea scurtă pentru a glumi cu clipita-dar, nouă ce ni-i dată; ne-om petrece Timpul, înc-un an momind, sau vom accepta Ziua nefardată?