Cenaclul de Taină III

Petrache Plopeanu
Clopotul bătea a noua oră minoră, când Guillaume sfârși de cercetat toate scrierile trimise
de Petrus. În tot acest timp trecuseră și Lecturile și Laudele, iar el nu rostise decât Rugăciunea de
încheiere și Responsoriul, prea grăbit să reia lectura, curiozitatea nedându-i pace o clipă.
Scrisoarea lui Petrus părea să-i adâncească și mai mult întrebările, iar acestea deveniseră și mai
numeroase ca înainte. Erau fraze pe care nu le înțelegea: despre ce drum vorbea preaînțeleptul
grec? Și cum oare să uite de vremea lui și să judece cu mintea celor ce vor veni? Iar timpul…,
timpul care vorbește! Există oare un astfel de timp? În Fizica, Aristotel spunea clar că „timpul
este mișcarea sferei, pentru că prin aceasta se măsoară celelalte mişcări, iar timpul se măsoară
prin această mişcare”, ori omul nu poate stăpâni timpul pentru că el se găsește sub sferele pe
care doar stelele sunt prinse, nemișcate ca luminătorii firești ai măreției lui Dumnezeu de dincolo
de ele!... Să-l lase să vorbească în el și va fi în ceasul de pe urmă la acel Cenaclu literar de taină.
În acea Civitates Dei a Sfântului Augustin. Ultima! Care să fie „ultima Cetate a lui Dumnezeu?”.
Ierusalimul? Dar cetatea aceea fusese recucerită de către necredincioșii sarazini conduși de
Saladin în 1187… Sau să fie acea „Sela” a cărei hartă îi fusese trimisă de frater Petrus? Petra era
numele locului de unde venea Petrus, iar Petra nu se numise oare altădată Sela?! Ce fire nevăzute
unea aceste nume unele de altele, ce înger sau demon țesuse toată această pânză în care el
începuse deja să se prindă ca o gâză neștiutoare?
Lăsase deoparte scrisoarea călugărului grec și întrebările ce-i dădeau târcoale ca un roi
de lilieci înnebuniți de lumină, luase în mâini volumenul gros în care spera, oare zadarnic? să
găsească răspunsuri la cele mai multe din necunoscutele ce-i împânzeau mintea. Dincolo de
prima copertă, groasă, din piele de vacă, tăbăcită și vopsită cu pricepere, fără nici un semn
exterior, pe prima pagină, aproape în întregime goală, se găsea același șarpe care își înghițea
coada, înconjurând litera P. Și cum nu-l putea bănui pe înțeleptul grec de mândrie deșartă, gândi
că altceva decât numele său se ascunde în spatele semnului… Poate chiar acea cetate străveche,
Petra! Trecuse peste pergamentele acoperite cu scrierea lui Petrus și uitase cum timpul se
scursese fără a-i da putință să scape din urzeala lui.
Cufundat în înțelesurile uimitoare, care-și aruncau întreaga lor grozăvie asupra sa și lumii
în mijlocul căreia trăia, abatele auzea înfundat și îndepărtat zgomotele obișnuite ale mănăstirii.
Erau acestea o mângâiere și o legătură care îi ținea mințile încă adunate, împiedicându-l să fugă
urlând din chilie. Dracii și îngerii se înfruntau sub ochii minții sale și simțea miros de tămâie nu
numai de la cărbunii unde ardea permanent un grăunte de smirnă, ci mult mai intens, ca și cum
întregul Rai coborâse pe pământ. Și miros de pucioasă, însoțitoarea lui Lucifer! Iar volumenul în
care foile de pergament își găsiseră cuib, era izvorul tuturor acestora. Când îl lăsase, în sfârșit,
din mâini, era un alt om. În mintea sa toate erau orânduite după sensuri și semnificații, după
vremuri și locuri, după nume de oameni și întâmplările lor, așa cum fuseseră ele cercetate și
întemeiate de către călugărul grec.
„…totul trebuie văzut dincolo de clipa aceasta. Dacă Diavolul
vrea să-și bată joc de noi, o poate face fără a se strădui prea
mult, fără a apela la științele care îl pot încurca și pe el.
Este suficient să ne încurce credința și toate par, apoi
încurcate…

…sunt vremi care par să fie omenești. Dar nu sunt, pentru că

orice vreme care nu ne aparține acum, nu este a noastră ci a lui
Dumnezeu. Diavolul nu are putere asupra timpului, ci doar
Dumnezeu, iar Dumnezeu nu-i lasă pe copiii săi să greșească și să
creadă că pot stăpâni timpul...

…ce reprezintă numerele acestea decât viziunea unor vremuri pe

care Dumnezeu ni le va da?
Anno 2041 sau dezumanizare sub tirania globalizării…
4 noiembrie 2014… semnal de alarmă
112 urgențe
7.11.2014
19… orele
1990… Basarabia anului…
400 ruble
150 dolari
3… ora
200 dolari
10 etaje
8-10 scări
20 și 24… ore
1989… să i se publice trei cărți
1001 de nopți
1641 Vasile Lupu a adus prima tipografie
1970 annos… tare nemulțumiți
Am tăiat ceea ce nu pare a avea vreo legătură cu timpul. Nu știu
ce poate reprezenta 112 cu acel cuvânt lângă el, „urgențe”. Și
nici cuvintele: „ruble”, „dolari”, „tipografie”. Sunt câteva
cifre despre care afirm că sunt notațiile unor ani: 1641, 1970,
1989, 2014 și 2041…

…locuri
Cornul lui Gură Cască, Sela, Valea Regilor, Colosseum, Acropolă,
Basarabia, Focșani, Mediterana, Pacific, Moldova, U.R.S.S.,
Vrancea,Iași, Chișinău, Oradea, Templul Urosh, Marea Neagră,
Bârlad, Vaslui, Odobești, Ciocana, Rusia, Germania, Iugoslavia,
Cehoslovacia, Ungaria, Perfidul Albion,Prut,Nistru, Transilvania,
Târgul Mureș, Tisa, Anglia, București, Clacana, România,Moscova,
Peninsula Arabică, Petra, Muntele Hor, Europa, Orhei, Tartar,
Necropola Somnului, Berlin, Hâncești, Irak, Adjud, Asia,
am întâlnit în peregrinările mele prin lumea tătărască și a cea a
Sfântului Imperiu Roman de Răsărit câteva dintre aceste așezări,
ori mări cunoscute. Sela, Acropola, Basarabia, Templul leului cu
aripi, Mediterana, Templul Urosh, Marea Neagră. Despre celelalte
nu am nicio cunoștință și nici breviarele nu amintesc…

…nume
Lili Goia, Gheorghe Suchoverschi, Gheorghe Neagu, Constanța
Cornilă, Dana Țolea, Omida-Vestală, Pălărierul, Mariana Vicky
Vârtosu, Nina Plopeanu, Cristina, Piticul, Marina raluca Baciu,
Romeo, Julieta, Toader, Fedea, Tudor, Mișu, Marcelino, Churchill,
Stalin, Atilla, Bela Kuhn, Troțki, Lenin, Roxi, Ana, Adrian
Păunescu, Elena Ceaușescu, Nicu Ceaușescu, Mihai Cimpoi, Grigore
Vieru, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Traian Olteanu, Dumnezeu,
Cel ce Este, Sfântul Ian Teologul, Apostoli, Eminescu, Votomaru,
Ștefan cel Mare, Landsberghis, Lari Matcovski, Andre Clot, Octav,
Piticul, Titanul Somnului, Creeator, El, Clovnika, Cronos,
Hiperion, Mircea Eliade, Stănescu, Blaga, Arina, Tudor
Vladimirescu, Basarabeanu,Napoleon, Cuzuioc, Gorbaciov
…despre care nu știu nimic. Multe nume creștinești, nume păgâne,
dar și nume despre care nu pot spune ceva. Par să vină dintr-o
vreme de mult apusă sau mai degrabă sunt dintr-o vreme care încă
nu a venit, sau dintr-o vreme care a fost și pe care timpul ne-o
va aduce din nou. Timpul, șarpele care-și mușcă încontinuu coada.

…și poveștile
…o poveste despre dezumanizare și o tiranie a glodului…
…o poveste despre un pitic…
…o poveste despre o piatră din munți…
…o poveste despre nebunie și lumea de dincolo…
…o poveste despre nebunie și lumea de aici…
…o poveste despre Sela, adică Petra. Petra mea!...
…o poveste despre Romeo și Julieta…
…o poveste despre un tărâm numit Basarabia…
…o poveste despre plecare…
…o poveste despre Templul Urosh…
…o poveste despre Clovnika…
…o poveste despre Necropola Somnului…
…sunt în toate aceste povești multe lucruri de neînțeles, dar pe
care mintea noastră trebuie să le cerceteze. Nu sunt ale acestei
lumi și totuși sunt ale noastre, ale oamenilor. Multe lucruri
care nu se înțeleg cu muncile noastre de zi cu zi, care nu
vorbesc pe limba noastră pentru că limba lor a luat-o înainte, a
mers mult față de ceea ce suntem noi acum…

…trebuie să revezi tot ce am scris eu, trebuie să nu-ți alungi

curiozitatea…

…timpul! Timpul este ceea ce lipsește oricărei Pietre Filosofale.

Toți alchimiștii, toți magii și vrăjitorii cei huliți, și-au
îndreptat ochii spre trecut, spre ceea ce a fost, nu spre viitor!
Frate! Este rândul tău să mergi mai departe, să veghezi ca
adevărata Piatră să fie născută, din trecut, prezent și viitor,
 din esență de broaște, și venin și scârnă, din lumină, cunoaștere
și cruce! Caută în cele scrise și trimise ție, Cuvântul cel
ascuns, găsește-l și naște Piatra. Mergi până acolo unde spune
cifra cea mai înaltă și pregătește-i pe oamenii Pietrei.”

Iată ce-i scrisese înțeleptul Petrus, abatelui Guillaume Grimoard, în cel de-al doilea an al
păstoririi sale asupra mănăstirii Saint Victor, unde își aflase odihna acel sfânt din părțile Scițyei,
Dionisie, care-și spuse singur Exiguus. Și mai adăugase pe ultima foaie de pergament prinsă în
volumen, un scris grăbit, un alt fel de scris dat totuși al lui:
„Și nu uita frater de cel ce vă păstorește pașii în toată ziua și
care vă apără în toată grozăvia nopții, cel ce șade lângă voi în
cripta de sub biserica voastră. Cercetează-i scrierile, mergi și
vorbește cu el, apoi vei ști ce să faci, iar aceasta nu este
într-un an, în doi sau trei, ci în mulți ani până la sfârșitul
prim al vieții tale. Însoțește-te în tot locul de fratele
Ghervasus, care îți va da mult sprijin la nevoie și-ți va fi gând
și limbă, atunci când ale tale vor tăcea. Amin”

***