PRINCIPALELE AFECȚIUNI OFTALMOLOGICE

AFECŢIUNILE PLEOAPEI
Afecţiunile cele mai comune ale pleoapei includ:
 blefarita,
 blefarospasmul,
 şalazionul
 orjeletul,
 ectropionul,
 entropionul,
 tumorile.

BLEFARITA – este inflamaţia marginilor pleoapelor.

Blefarita poate fi acută (ulcerativă sau neulcerativă) sau cronică (blefarita seboreică).
Semne şi simptome
 pruritul şi senzaţia de arsură a marginilor pleoapei
 iritaţia conjunctivală cu lăcrimare şi fotofobie.
 Pleoapele devin alipite împreună de secreţii uscate în timpul somnului.
 În blefarita seboreică, scuame grăsoase, uşor de îndepărtat se formează pe marginile pleoapei.
Tratament :
 Blefarita acută ulcerativă este tratată cu un unguent cu antibiotic (de exemplu, bacitracin/poliximin B sau
gentamicină 0,3% de patru ori pe zi pentru 7-10 zile).
 Blefarita acută virală ulcerativă este tratată cu antivirale sistemice (de exemplu, pentru herpes simplex,
aciclovir 400 mg p.o. de trei ori pe zi, pentru varicelă-zoster aciclovir 800 mg p.o. de 5 ori pe zi pentru 7 zile).
 Compresele reci peste ochiul închis pot grăbi vindecarea.
 Pot fi folosiţi corticosteroizi topici (de exemplu, unguent oftalmic cu fluorometholon 0,1% de trei ori pe zi
pentru 7 zile).
 Adaosul de lacrimi, unguente blânde peste noapte sunt eficiente la cei mai mulţi pacienţi.
 La cazurile care nu răspund timp de săptămâni la igiena pleoapei, poate fi adăugat un unguent topic cu
antibiotic (bacitracin/polimixin B sau sulfacetamidă 10% de două ori pe zi pentru mai mult de 3 luni).

BLEFAROSPASMUL – este spasmul musculaturii din jurul ochiului generând clipitul involuntar şi închiderea ochiului.
Tratamentul
 Injecţii cu toxină botulinică în muşchii pleoapei.
 Chirurgia, care incizează muşchii periorbitali, este de asemenea eficientă dar, datorită posibilelor
complicaţii, este luată în considerare numai când toxina botulinică este ineficientă.
 Ochelarii de soare sunt utili pentru a scădea sensibilitatea la lumină care poate cauza sau însoţi
blafarospasmul.

ŞALAZIONUL ŞI ORJELETUL – sunt caracterizate prin apariţia acută a unei tumefacţii localizate la nivelul pleoapei.
 Şalazionul este ocluzia neinfecţioasă a unei glande meibomiene.
 Orjeletul, sau ulciorul, este o infecţie acută localizată piogenică (de obicei stafilococică) sau un abces al
pleoapei, care poate fi extern sau intern.
1
  Orjeletul apare prin infecţia şi obstrucţia unui folicul. Se asociază cu blefarita.
Simptomele sunt:
 durerea,
 eritemul,
 sensibilitatea marginii pleoapei,
 ocazional cu lăcrimare,
 fotofobie,
 senzaţie de corp străin.
Semnele sunt sensibilitatea şi o mică pată punctiformă gălbuie la baza genei, indicând supuraţia, înconjurată de
hiperemie. În decurs de 2-4 zile leziunea se rupe cu eliberarea colecţiei şi ameliorarea durerii.
Tratament
 De multe ori şalazionul dispare treptat după 1-2 luni iar orjeletul extern se rupe de obicei de la sine după 2-
4 zile.
 Pentru o vindecare mai rapidă pot fi folosite comprese calde pentru 5 până la 10 min.
 Orjeletul extern poate fi incizat cu un bisturiu sau o lamă subţire îndată ce apare proeminenţa punctiformă.
 Antibioticele (de exemplu, dicloxacilina sau eritromicina) sunt indicate când orjeletul este însoţit de celulită.
Tratamentul orjeletului intern se face cu antibiotice orale şi incizie şi drenaj dacă este necesar.

ENTROPIONUL ŞI ECTROPIONUL
Entropionul, inversia unei pleoape, are drept cauze:
 laxitatea ţesuturilor, legată de vârstă,
 modificări postinfecţioase sau posttraumatice,
 blefarospasmul.
Tratamentul definitiv este chirurgical.
Ectropionul, eversia pleoapei inferioare, este cauzat de :
 laxitatea ţesuturilor legată de vârstă,
 pareza nervului cranian VII,
 posttraumatic.
Simptomele sunt lăcrimarea.
Tratamentul simptomatic sunt lacrimile artificiale, tratamentul definitiv este chirurgical.

AFECŢIUNILE CONJUNCTIVEI
CONJUNCTIVITA
Inflamaţia conjunctivei se produce tipic în infecţii, alergii sau iritaţii.
Conjunctivita infecţioasă este de obicei virală sau bacteriană şi este contagioasă.
Condiţiile care pot duce la conjunctivită cronică includ ectropion, entropion, blefarita şi dacriocistita cronică.
Simptome:
 dilataţie vasculară conjunctivală
 lăcrimare sau secreţie (o secreţie groasă poate estompa vederea)
 pruritul şi secreţia apoasă predomină în conjunctivita alergică
 iritaţia sau senzaţia de corp străin, fotofobia sau secreţia purulentă sugerează conjunctivita infecţioasă.

Conjunctivita infecţioasă este foarte contagioasă şi se răspândeşte prin picături, obiecte contaminate şi inoculare
mână-la-ochi. Pacientul trebuie să se spele pe mâini după ce a atins secreţia oculară sau nazală, să evite atingerea

2
ochiului neinfectat după ce a atins ochiul infectat, să evite folosirea comună a prosoapelor sau pernelor. Ochii trebuie să
fie meţinuţi fără secreţie şi nu trebuie pansaţi.
Tratament:
Dacă nu se suspicionează o infecţie gonococică sau cu chlamidia, majoritatea clinicienilor tratează prezumtiv timp
de 7 până la 10 zile cu picături de moxifloxacin 0,5% de trei ori pe zi sau altă flourochinolonă sau trimetoprim/polimixin B
de patru ori pe zi.
Tratamentul ulterior este determinat de rezultatul culturilor şi al antibiogramei.
Conjunctivita gonococică a adultului necesită o singură doză de ceftriaxonă de 1 mg i.m. sau ciprofloxacină 500 mg
p.o. de două ori pe zi timp de 5 zile. În completarea tratamentului sistemic se pot folosi instilaţii cu unguent oftalmic cu
bacitracină 500 de unităţi/g sau gentamicină 0,3% în ochiul afectat la fiecare două ore.
Oftalmia neonatală este prevenită prin utilizarea de rutină la naştere a picăturilor de nitrat de argint sau
eritromicină.

Conjunctivita virală – este o infecţie acută, foarte contagioasă, de obicei cauzată de adenovirusuri.
Simptomele includ iritaţie, lăcrimare, fotofobie şi secreţie mucoasă sau purulentă. Infecţia este autolimitată, dar
unele cazuri severe necesită uneori folosirea corticosteroizilor.
Tratamentul constă în antibiotice topice, potenţate prin antibiotice sistemice, în cazuri mai severe.

Conjunctivita alergică – este produsă de alergeni aerieni.

Tratamentul constă în antihistaminice topice şi stabilizatori ai mastocitelor.
 Evitarea alergenilor cunoscuţi.
 Folosirea lacrimilor artificiale pot reduce simptomele.
 Ocazional desensibilizarea este eficientă.
 Produsele topice care conţin antihistaminice şi vasoconstrictori (de exemplu nafazolină/feniramină) sunt de
real folos în cazuri incipiente.
 Dacă aceste medicamente nu sunt suficiente, se pot folosi antihistaminice topice (de exemplu olopatadină,
ketotifen), AINS.

ZONA ZOSTER OFTALMICĂ

Zona zoster oftalmică reprezintă infecţia la nivel ocular cu virusul varicelo-zosterian.
Simptomele şi semnele care pot fi intense:
 includ rash la nivelul frunţii
 inflamaţie dureroasă a tuturor ţesuturilor segmentului anterior
 mai rar, al segmentului posterior al ochiului.
Diagnosticul este pus aspectul caracteristic al segmentului anterior acompaniat de dermatita herpetică de-a lungulul
primei ramuri a nervului trigemen.
Tratamentul se face cu medicamente antivirale orale, midriatice şi corticosteroizi topici.

CATARACTA
Cataracta este opacifierea congenitală sau degenerativă a cristalinului.
Simptomul principal este o estompare gradată, nedureroasă a vederii.
Diagnosticul se pune prin oftalmoscopie şi examinarea constă în îndepărtarea chirurgicală şi plasarea unui cristalin
intraocular.