UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ŞTIINŢA ŞI TEHNOLOGIA ALIMENTELOR
Str. Mănăştur , nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca , România
Tel.: 0264-596384; Fax: 0264-593792
http://www.usamvcluj.ro

Principiile procesării produselor agro - alimentare 1.

Metode moderne de conservare

Coordonator: Conf. Dr. Dan Sălăgean Masterandă: Forgaciu - Vagner

Bernadette
Specializare: SPCCPA
An: I

Cluj - Napoca

2018
 CUPRINS

1. INTRODUCERE.........................................................................................................................3

1.1. Definiţia conservării............................................................................................................3

1.2. Metodele de conservare........................................................................................................3

2. METODE MODERNE DE CONSERVARE..............................................................................4

2.1. Conservarea cu ajutorul presiunilor înalte............................................................................4

2.2. Conservarea cu ajutorul câmpului magnetic.........................................................................6

2.3. Conservarea cu ajutorul radiaţiilor ionizante........................................................................9

2.4. Conservarea cu ajutorul câmpului electric pulsatoriu de înaltă intensitate (PEF).............11

2.5. Conservarea cu impulsuri ultrascrute de lumină................................................................12

2.6. Folosirea radiaţiilor ultraviolete în industria cărnii pentru sterilizare şi prelungirea duratei
de conservare.............................................................................................................................12

3. CONCLUZII..............................................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................15

2
 1. INTRODUCERE

1.1. Definiţia conservării

Conservarea alimentelor este procesul prin care se intervine asupra acestora pentru a le
feri de procesul de alterare, păstrând proprietăţile organoleptice şi nutritive acestora, un timp cât
mai îndelungat. Acesta trebuie să asigure şi siguranţa ca alimentele sunt apte pentru consum din
punct de vedere chimic şi microbiologic. După procesul de conservare, alimentele uşor
perisabile, de exemplu: carnea, peştele, unele legume respectiv fructe, pot fi consumate şi peste
câţiva ani în stare conservată. Astfel conservarea trebuie să prevină efectul fermenţilor,
microorganismelor, mucegaiurilor, râncezirea grăsimilor, uscarea aliemntelor sau oxidarea
acestora.
Metodele de conservare, aplicate în industria cărnii, trebuie să împiedice, în primul rând,
dezvoltarea microorganismelor.

1.2. Metodele de conservare

Conservarea cărnii se poate realiza prin metode fizice, fizico - chimice şi chimice.
a) Metode fizice : Agenţii fizici folosiţi sunt frigul şi căldura. Frigul se foloseşte în
procesele de refrigerare şi congelare, iar căldura pentru fierbere, pasteurizare, sterilizare,
etc.
b) Metode fizico - chimice: În acest caz sunt sunt folosite în special radiaţiile. Aceste
radiaţii pot fi corpusculare sau electronice, electromagnetice şi mecanice.
c) Metode chimice: În industria cărnii cele mai frecvent utilizate sunt: sărarea, afumarea,
conservare în gaze inerte (asociate cu frig), conservarea cu substanţe antiseptice
(antibiotice, sulfamide şi diferite substanţe chimice).

3
 2. METODE MODERNE DE CONSERVARE

Metodele moderne de conservare care vor fi prezentate sunt următoarele:

 conservarea cu ajutorul presiunilor înalte
 conservarea cu ajutorul câmpului magnetic
 conservarea cu ajutorul radiaţiilor ionizate
 conservarea cu ajutorul câmpului electric pulsatoriu de înaltă intensitate (PEF)
 conservarea cu impulsuri ultrascurte de lumină
 folosirea radiaţiilor ultraviolete în industria cărnii pentru sterilizarea şi prelungirea
duratei de conservare.

2.1. Conservarea cu ajutorul presiunilor înalte

Cu ajutorul presiunilor înalte (4000 - 10 000 bar) se distrug microorganismele, în
principal formele vegetative şi mai puţin sporii. Distrugerea microorganismelor este consecinţa
modificării structurii membranei celulare (modificarea permeabilităţii prin acţiunea asupra
fosfolipidelor - constituenţi ai membranei celulare) precum şi a inactivării enzimelor implicate în
reacţii biochimice vitale (inactivare prin denaturare).
Presiunile înalte prezintă efect letal în funcţie de compoziţia chimică a produsului, pH,
activitatea apei.
Alimentele acide pot fi procesate la presiuni moderate (300 MPa) şi la temperatură
ambiantă, iar cele neacide sunt procesate la presiuni mai ridicate (600 - 800 MPa) la temperaturi
moderate (50 - 600C). În cazul produselor cu pH neutru, presiunile înalte nu pot realiza o
sterilizare.
Conservarea cu presiuni înalte se poate aplica la diferite produse din carne, melanj de
ouă, produse lactate acide, brânzeturi, sosuri, dressinguri pentru salate.
„ Produsele solide (nepompabile) se presurizează în ambalaje flexibile, în acest caz se
foloseşte o instalaţie cu funcţionare discontinuă (fig. 2.46.).
Componenetele unei instalaţii de presurizare sunt următoarele:

4
  compresorul (pompa) de înaltă presiune, de tipul multiplicatoarelor
electrohidraulice;
 incinta de presurizare, alcătuită din piese fretate la cald sau autofretate; partea
centrală a incintei şi obturatoarele sunt confecţionate din oţel inox, cu limită elastică ridicată, iar
fretele exterioare pot fi confecţionate şi din oţel carbon. În cazul în care se montează o serpentină
de încălzire/ răcire, între două frete, atunci acestea se execută din oţel inox. Dimensiunile şi
rezistenţa la oboseală sunt în funcţie de uzura interioară şi, deci, de frecvenţa anuală a ciclurilor.
Volumul incintei se foloseşte în proporţie de 50 - 60%, în cazul produselor ambalate în ambalaje
flexibile."

Fig. 2.1. Instalaţie de tratare la presiuni înalte a produselor solide în ambalaje flexibile
(Banu Constatin, ş.a., 1999)
„ Presiunile înalte afectează legăturile de hidrogen, hidrofobe, ionice ale
microorganismelor, având următoarele efecte:
 inactivarea unor enzime datorită denaturării părţii proteice a acestora;
 scăderea activităţii unor enzime cum ar fi trepsina şi carboxipeptidaza;

5
  modificarea structurii terţiare şi cuaternare a proteinelor, creşterea
digestibilităţii şi mărirea susceptibilităţii acestora la atacul proteazelor;
 gelificarea amidonului şi proteinelor;
 gelificarea proteinelor din: carne de peşte, vită, porc, soia, ouă, aflate în
soluţie de o anumită concentraţie, la un anumit pH şi un anumit conţinut de NaCl. Se obţin geluri
diferite de cele obţinute pe cale termică în ceea ce priveşte caracteristicile senzoriale;
 presurizarea urmată de depresurizare, care conduce la reformarea structurii
unor proteine, efect care este folosit pentru: obţinerea cărnii restructurate de peşte, vită şi porc
separate mecanic de pe oase, frăgezirea cărnii şi la aglomerarea prin adeziune/ lipire a muşchilor
sau fileurilor de peşte de talie mică;
 posibilitatea de a conserva produsele alimentare la -200C, fără ca acestea
să îngheţe, datorită presurizării la 200 MPa şi la temperaturi scăzute."
(Vizireanu Camelia, 2003)
Presurizarea urmată de depresurizare bruscă conduce la obţinerea de cristale mici de
gheaţă, ceea ce este important la decongelarea cărnii respective (pierderi mici de suc):
 intensificarea aromei unor produse alimentare prin dezorganizarea unor organite celulare
(lizozomi) care eliberează enzime proteolitice ce acţionează asupra proteinelor cu formare de
substanţe de gust.

2.2. Conservarea cu ajutorul câmpului magnetic

„ Câmpurile magnetice pot fi statice (SMF) şi oscilante (OMF), ambele putând fi
omogene şi eterogene. În cazul câmpului omogen, intensitatea câmpului magnetic este uniformă
în aria închisă în interiorul magnetului, în timp ce în cazul câmpului eterogen, intensitatea
câmpului magnetic este neuniformă şi scade pe măsură ce distanţa de la centru electromagnetului
creşte. Câmpul magnetic eterogen exercită o forţă de accelerare asupra particulelor diamagnetice
şi paramagnetice aflate în câmp, în timp ce câmpul magnetic omogen nu exercită o asemenea
forţă. La SMF, intensitatea este constantă în timp, iar la OMF, care se aplică sub formă de
impulsuri, intensitatea fiecărui impuls scade o dată cu timpul până aproape de 10% din
intensitatea iniţială, inversându-se sensul câmpul la fiecare impuls."
(Banu Constantin, ş.a., 1999)
„ Acţiunea câmpului magnetic are efect letal asupra microorganismelor datorită
următoarelor acţiuni deteriorative:
6
 - la nivelul membranelor celulare proteinelor. Proteinele din membrane, se constituie dintr-
o legătură peptidică care rezonează între două structuri (fig. 2.2) din care una cu dublă
legătură, fac ca membrana celulară să prezinte anizotropie diamagnetică şi, prin urmare,
se orientează paralel cu câmpul magnetic extern;

Fig. 2.2. Structurile de rezonanţă ale legăturii peptidice

(Banu Constantin, ş.a., 1999)
- asupra ADN în sensul ruperii legăturilor covalente din ADN şi modificarea sintezei
ADN;
- modificarea fluxului de ioni ."
(Vizireanu Camelia, 2003)
„ Câmpul magnetic oscilatoriu (OMF) slăbeşte legătura dintre ioni şi proteină din metal -
proteine, deci se deranjează metabolismul normal. Atât câmpul SMF, cât şi câmpul OMF
afectează ionii legaţi de calmodulină, atunci când viteza de intrare v (ca vector)a ionului în
câmpul magnetic este perpendiculară pe acesta,
ionul intră în rotaţie. Dacă ionul intră în
câmpul magnetic sub un unghi oarecare faţă de
câmp, ionul capătă o mişcare elicoidală (fig.
2.3).

7
 Fig. 2.3. Mişcarea ionilor în câmpul magnetic: a- mişcare de rotaţie, când v este perpendiculară pe
câmp; b- mişcarea elicoidală, când v intră în câmpul magnetic sun un unghi oarecare
(Banu Constantin, 1999)
Inactivarea microorganismelor necesită câmpuri magnetice de 5 - 50 T. De regulă, se
folosesc câmpuri magnetice oscilatorii cu impulsuri scurte, un singur impuls de intensitate 5 - 50
T şi frecvenţa de 5 - 500 kHz putând să reducă numărul de microorganisme cel puţin cu două
cicluri logaritmice.
Sursele de generare a câmpului magnetic oscilatoriu sunt: electromagneţii

superconductori şi elecrtomagneţii care sunt energizaţi prin descărcarea energiei electrice

înmagazinate într-un condensator (capacitor). Magneţii superconductori generează câmpuri
magnetice de intensitate mare (până la 20 T) fără a produce încălziri prin efect Joule, iar
condensatorul de 8 - 16 kJ poate genera OMF de 5 - 50T.

8
 Fig. 2.4. Schiţa de principiu a unei instalaţii de tratare a produselor alimentare în câmp magnetic
(Banu Constantin, 1999)
Schiţa de principiu a unei instalaţii care lucrează cu un condensator în circuitul
electromagnetului superconductor este prezentată în fig. 2.4. Energia de la sursă este
înmagazinată în condensator şi atunci când circuitul este închis se generează un curent
oscilatoriu între plăcile condensatorului care, la rândul său, produce un câmp magnetic
oscilatoriu în electromagnet."
(Banu Constantin, ş.a., 1999)
Avantajele metodei sunt următoarele:
- păstrarea calităţii senzoriale şi nutriţionale a produsului (temperatura creţte cu max. 50C);
- produsul alimentar poate fi tratat în ambalaje plastice flexibile;
- aplicarea câmpului magnetic nu este periculoasă pentru operator.

2.3. Conservarea cu ajutorul radiaţiilor ionizante

„ În categoria radiaţiilor ionizante, cu folosire în industria alimentară, intră radiaţiile γ şi
X, care sunt de natură electromagnetică (fotoni), caracterizate prin energia E = h*ν , în care E
reprezintă energia fotonilor (eV), h - constanta lui Plank (ergi), ν - frecvenţa (vibraţii/s), aceasta
din urmă fiind raportul dintre c/λ, unde c este viteza luminii (c = 3*1010 cm/s) iar λ este lungimea
de undă (λ - distanţa parcursă de undă pe parcursul unui ciclu)."
(Banu Constantin, ş.a., 1999)
Radiaţiile ionizante (în principal γ) sunt utilizate pentru conservarea produselor
alimentare, în special carnea şi produsele din carne şi anume în următoarele scopuri:
 eliminarea microorganismelor patogene (radicidaţie- cu doză de 1 - 4 kGy);
 eliminarea microorganismelor de alterare - forme vegetative (radurizare -
radiopasteurizare cu doză de 1 - 6 kGy);
 eliminarea microorganismelor - forme vegetative şi spori, respectiv radapertizare sau
radiosterilizare cu doză de 15 - 60 kGy;
 deparazitarea cărnii de vită, porc, oaie, cu doze de 1 - 3 kGy;
 decontaminarea unor ingrediente alimentare (carne, peşte, amidon, legume deshidratate,
pudră de cacao) cu doze de 10 - 50 kGy.

9
 Distrugerea microorganismelor cu ajutorul radiaţiilor ionizante constă în rupturi ce au loc
în molecula de acid dezoxiribonucleic, datorită acţiunii deteriorative a proteinelor şi lipidelor din
structura membranei şi citoplasmei precum şi a enzimelor din membrane, citoplasmă, organite
celulare.
„ Acţiunea electronilor acceleraţi şi a radiaţiilor γ se manifestă la nivel de atomi şi la
nivel de molecule. La nivel de atomi, felul interacţiunii este în funcţie de nivelul energetic al
electronilor acceleraţi şi al radiaţiilor γ şi X. La folosirea electronilor acceleraţi cu energie < 10
MeV, electronii incidenţi pot fi capturaţi de învelişul electronic al atomului din materialul - ţintă,
devenind ioni negativi. În ceea ce priveşte radiaţiile γ (fotoni), aceştia pot acţiona cu atomii -
ţintă prin trei efecte: efectul fotoelectric, efectul Compton şi efectul formării de perechi.

a. Efectul fotoelectric apare la întâlnirea fotonului incident (radiaţia γ şi X) cu un

electron care se găseşte pe una din orbitele atomului. Acesta primeşte întreaga energie a
fotonului şi este expulzat din atom cu o energie cinetică E c egală cu diferenţa dintre energia Eγ a
fotonului incident şi energia de legătură Ee a electronului pe orbita respectivă. Efectul fotoelectric
apare atunci când Eγ > Ee.
b. Efectul Compton are loc atunci când fotonul incident γ se întâlneşte cu un
electron liber. Fotonul cedează electronului ciocnit o parte din energia sa şi deviază de la direcţia
sa. Electronul ciocnit (electron Compton, electron de recul), este expulzat din atom. Electronii
ejectaţi pot ioniza atomii cu care interacţionează.
c. Efectul formării de perechi are loc atunci când energia fotonilor incidenţi este
mai mare de 1,3 MeV, în care caz el poate fi absorbit de câmpul coulombian al nucleului,
consecinţa fiind apariţia perechii de particule electron - pozitron. Pozitronul se anihilează la
întâlnirea cu electronul cu formare de doi fotoni de 0,5 MeV. Dacă fotonii incidenţi au energie
mare, ei pot ejecta un proton sau un neutron din nucleu şi, în acest caz, în materialul iradiat se
induce radioactivitate.
Radiaţiile ionizante la doze de radapertizare pot afecta la nivel de molecule, glucidele,
proteinele, lipidele, apa, vitaminele şi enzimele, astfel:
 poliglucidele pot fi depolimerizateşi cele mai simple pot fi degradate la acizi şi
produşi de oxidare;

10
  proteinele pot suferi transformări fizice şi chimice, scăderea solubilităţii,
denaturare, scindare, polimerizare, modificarea activităţii enzimatice;
 lipidele - pot suferi diverse degradări, astfel produsele care rezultă din acţiunea
directă a radiaţiilor ionizante asupra lipidelor reprezintă 1% din masa acestora;
 apa din produsele alimentare suferă o radioliză cu formare de trei produşi:
electronul hidratic (eaq), radicali hidroxil (·OH) şi radical de hidrogen (·H);
 vitaminele - cea mai sensibilă este vitamina C, fiind urmat de vitaminele B1, B6,
B12, PP, apoi de vitaminele A, E, K. Distrugerea acestora are loc întâi în prezenţa
aerului apoi în timpul depozitării produselor iradiate;
 enzimele rezistă chiar la doze de 50 kGy (tratament termic - blanşare, opărire).
Ca efect al radiaţiilor ionizante asupra componentelor alimentelor se pot modifica gustul,
mirosul, culoare şi textura produselor alimentare, acestea fiind dependent de doza utilizată.
Modificările senzoriale au fost bine studiate la iradierea cărnii. Până la doze de < 20 kGy textura
rămâne nemodificată, iar la doze de 40 kGy este afectată sensibil. Modificarea culorii este
evidentă la doze mai mari de 9 kGy, la iradiere sub 40 kGy mirosul cărnii este asemănător cu cel
al cerealelor umede, la doze > 100 kGy, este asemănător cu cel al părului umed de câine.
Radiaţiile ionizante pot influenţa şi ambalajele, astfel:
 ambalajele plastice, sunt sensibile la acţiunea radiaţiilor ionizante;
 ambalajele de sticlă, nu prezintă modificări fizice şi chimice la dozele folosite
pentru radiosterilizare;
 ambalajele metalice, la nivelul dozelor radiaţiile ionizante nu afectează nucleul
atomic, nu induc radioactivitate."
(Banu constantin, ş. a., 1999)

2.4. Conservarea cu ajutorul câmpului electric pulsatoriu de înaltă intensitate

(PEF)

„ Se consideră că distrugerea microorganismelor cu ajutorul câmpului electric pulsatoriu

de înaltă intensitate (PEF) se datoreşte unei modificări ireversibile a membranei celulare prin
formarea de pori în membrană şi liza acesteia, atunci când potenţialul de transmembrană celulară
depăşeşte valoarea critică de 1 volt în membrana celulară. efectul letal este în funcţie de

11
intensitatea câmpului şi de durata tratamentului. Procedeul nu are efecte negative asupra valorii
nutritive şi proprietăţilor senzoriale ale produselor tratate.
Se folosesc câmpuri electrice pulsatorii cu intensitate de 16 kV/cm - 75 kV/cm, cu durata
unui impuls de 2 μs, cu număr de impulsuri între 10 şi 32. În cazul sporilor, distrugerea s-ar
datora produşilor de electroliză formaţi la tratamentul cu PEF (efect indirect bactericid).
Instalaţia PEF este formată, din generatorul de impulsuri de înaltă tensiune, camera de
tratare propriu - zisă, unde impulsurile sunt trasnformate în PEF de înaltă intensitate. Camera
este dotată cu doi electrozi a căror temperatură este controlată prin intermediul unui sistem de
răcire care recirculă apă printre electrozi. Instalaţia este dotată cu serpentină de răcie a
produsului, pompă pentru lichid de tratat, recipient pentru produsului de tratat şi produsul finit,
traductoare de temperatură, sistem de monitorizare.
Tratamentul PEF poate fi combinat cu un regim termic moderat (45 - 550C)."
(Banu Constantin, ş. a., 1999)
Utilizarea acestei metode nu prezintă pericol pentru operator, rezultatul fiind un produs
care îşi păstrează calitatea senzorială şi nutriţională iniţială. Această metodă având un plus
avantaj, deoarece necesită un consum redus de energie.

2.5. Conservarea cu impulsuri ultrascrute de lumină

Impulsurile ultrascurte de lumină sunt produse de generatoare laser sau lămpi (flash -
lămpi cu străpungere în gaz în regim de impuls), având loc distrugerea microorganismelor de la
suprafaţa produselor alimentare şi suprafaţa interioară a ambalajelor, ducând la prelungirea
duratei de conservare, mai ales când se practică depozitarea în stare refrigerată sau congelată.

2.6. Folosirea radiaţiilor ultraviolete în industria cărnii pentru sterilizare şi

prelungirea duratei de conservare

Radiaţiile utraviolete sunt de natură electromagnetică şi au lungimi de undă cuprinse

între 0,2 (200 nm) şi 0,4 μ (400 nm), putându-se clasifica în:
- radiaţii UV-A cu λ = 400 - 315 nm;
- radiaţii UV-B cu λ = 315 - 280 nm;
- radiaţii UV-C cu λ = 280 - 210 nm.

12
 „ În industria alimentară (în industria cărnii) se folosesc radiaţiile UV-C, în special cele
cu λ = 240 nm, deoarece au o puternică acţiune bactericidă şi germicidă. Efectul letal este
dependent de doza de iradiere, unitatea de doză de iradiere fiind produsul dintre intensitatea de
iradiere (μW/cm2) şi durata de iradiere (secunde). Acţiunea sterilizantă se poate exprima prin aşa
- numita unitate U care reprezintă acţiunea unei doze de 10 μW/cm2, timp de 60 secunde.
Acţiunea letală a radiaţiilor UV-C este explicată prin: inhibarea, inactivarea unor enzime
care conţin grupări SH- active; acţiunea unor produşi de radioliză ai apei (oxigen singlet, radical
hidroxil, anion hidrocil); dezorganizarea structurii proteinelor, prin scindarea legăturilor -SS- şi
ruperea celor peptidice.
Radiaţiile UV se folosesc pentru sterilizarea de suprafaţă a cărnii, nemodificând
componentele chimice sensibile la acţiunea radiaţiilor UV. Radiaţiile UV se folosesc la
prelungirea duratei de păstrare a cărnii în semicarcase sau sferturi în combinaţie cu frigul.
În condiţiile folosirii radiaţiilor UV se poate accelera şi procesul de maturare a cărnii prin
menţinerea acesteia în prima etapă la temperatura de - 16 0C şi φ = 85 - 90%, timp de 24 - 48 ore,
lămpile de UV fiind montate deasupra liniilor aeriene din depozite. Iradierea se face timp de 10 -
12 ore, după terminare maturării, cărnurile se refrigerează rapid şi se păstrează la temperatura de
-20C. Radiaţiile UV sunt folosite şi pentru sterilizarea saramurilor de injectare şi acoperire.
Radiaţiile UV sunt folosite şi pentru sterilizarea aerului din depozitele de maturare a
salamurilor crude, pentru a se evita pătrunderea de mucegaiuri banale sau toxicogene, care s-ar
dezvolta în dauna celor nobile (dorite) cu care se însămânţează suprafaţa batoanelor (sub formă
de spori). Lămpile sunt montate în canalele de aducţiune a aerului în scopul ventilării artificiale a
depozitelor de salamuri crude."
(Banu Constantin, ş. a., 1999)

13
 3. CONCLUZII

În concluzie, metodele moderne de conservare (metode de conservare atermice), pot fi

aplicate la diverse produse alimentare, în principal la cărnuri şi preparate din carne.
Scopul acestor metode de conservare este:
 distrugerea microorganismelor patogene;
 distrugerea microorganismelor de alterare - forme vegetative şi spori;
 deparazitarea cărnii de vită, porc, oaie;
 decontaminarea unor ingrediente alimentare (carne, peşte, amidon, legume
deshidratate, pudră de cacao);
 distrugerea microorganismelor de la suprafaţa produselor alimentare şi suprafaţa
interioară a ambalajelor;
 sterilizarea suprafeţei cărnii;
 prelungirea duratei de păstrare a cărnii în carcasă sau sferturi;
 sterilizarea aerului din depozitele de maturare salamurilor crude.
Metodele de conservare, precum: cele cu ajutorul presiunilor înalte, cu ajutorul câmpului
magnetic, cu ajutorul câmpului electric pulsatoriu de înaltă intensitate (PEF) şi sterilizarea cu
radiaţii UV, prezintă avantaje la folosire privind păstrarea calităţii senzoriale şi nutriţionale ale
produsului.
Dezavantaje precum: distrugerea vitaminelor ( C, B1, B6, B12, A, E, K) şi modificări
senzoriale privind textura, culoarea şi mirosul cărnii apar la anumite doze la metode de
conservare cu radiaţii ionizante.

14
 BIBLIOGRAFIE

1. Banu, C., ş.a., 1999, Manualul inginerului de industrie alimentară vol. II, Editura Tehnică,
Bucureşti
2. Banu, C., Vizireanu C., Lungu, C., 1996, Principii de conservare, Universitatea "Dunărea de
Jos", Galaţi.
3. *** Vizireanu, C., 2003, Procedee de conservare folosite în industria alimentară, Universitatea
"Dunărea de Jos", Buletinul Agir nr.3/2003, Galaţi.
4. *** http://proalimente.com/conservarea-alimentelor-metode-conservare-alimentelor/
5. *** http://www.meat-milk.ro/conservarea-carnii-cu-ajutorul-presiunilor-inalte/

15