RĂDĂCINI ALE ECUAȚIILOR

Multe sisteme fizice pot fi modelate prin intermediul ecuațiilor.

O ecuație reprezintă relația dintre variabilele dependente și
cele independente.
Cele mai multe ecuații neliniare sunt prea complicate pentru a
putea găsi soluția lor analitică.
În practică, în multe cazuri sunt utile soluțiile numerice, soluții
aproximative, chiar dacă în anumite cazuri pot fi identificate și
soluțiile analitice ale ecuațiilor respective.

2
3
4
Rădăcina
ecuației

5
Rădăcinile
ecuației

6
7
 REZOLVAREA ECUATIILOR CU O SINGURA VARIABILA
algebrice – ex: 7x3 – 5x2 +2 = 0
Ecuații
transcendente – ex: esinx – lnx = 0
Desi exista numeroase metode pentru calculul exact al unei rădăcini reale
(Horner, Viète etc.) acest lucru nu este întotdeauna posibil fie din cauză că marea
majoritate a ecuațiilor nu au soluții exacte, fie deoarece metodele menționate
anterior nu pot fi aplicate ecuațiilor transcendente.
Metodele numerice conduc la determinarea rădăcinilor printr-un proces de
aproximații succesive
Separarea rădăcinilor – constă în determinarea succesivă a intervalelor în care
se găsește exact câte o rădăcină a ecuației date.
Dacă f(x) e continuă pe [a,b] si f(a)f(b) < 0 atunci pe (a,b) există cel puțin o
rădăcina  a ecuației f(x) = 0. Dacă în plus f’(x) > 0 sau f’(x) < 0 atunci
rădăcina este unica.
Metodele de aproximații succesive conduc la determinarea aproximativă a
rădăcinilor ecuației f(x) = 0 prin generarea unui sir (xi,n) care in ipoteza
convergenței tinde către rădăcina căutata. Procesul de calcul se oprește
dacăxi,n+1 – xi,n   unde  este eroarea impusa.
 y METODE NUMERICE PENTRU REZOLVAREA
ECUAȚIILOR CU O VARIABILĂ
f’(x)>0
f(b) • Metoda bisecției (înjumătățirii) intervalului;
a 
O •Metoda tangentei (Newton – Raphson);
b x
f(a) •Metoda aproximațiilor succesive (a punctului fix)
f(a)f(b) < 0

A. Metoda bisecției intervalului

• Se calculează valorile funcției f(x) în extremitățile intervalului, f(a) si f(b);

• Daca f(a)f(b) < 0 se continua procedeul pe intervalul [a,b]; dacă f(a)f(b) > 0
procesul se oprește
𝒂 𝒃
• Se calculează c = și apoi f(c);
𝟐

• Daca f(a)f(c) < 0, procedeul se continuă pe [a,c] și se repetă primii trei pași;
dacă f(a)f(c) > 0, procedeul se continuă pe [c,b], repetându-se primii trei pași.
• Se verifică în final dacă b-a <  . Dacă DA – procesul s-a încheiat.
 APLICAȚII
1. Să se rezolve cu o eroare  𝟎, 𝟎𝟏 , ecuația: 𝒙𝟑 𝒙– 𝟏 𝟎

Rezolvare: 𝒇 𝒙 𝒙𝟑 𝒙 – 𝟏 ⇒ 𝒇’ 𝒙 𝟑𝒙𝟐 𝟏 0 ⇒ f(x) e strict crescătoare.

𝒍𝒊𝒎 𝒇 𝒙 ∞ , 𝒍𝒊𝒎 𝒇 𝒙 ∞ ⇒ f(x) are o singură rădăcină reală.

𝒙→ 𝒙→

𝒇 𝟎 𝟏 ,𝒇 𝟏 𝟏 ⇒ 𝒇 𝟎 𝒇 𝟏 𝟎 ⇒ rădăcina se găsește între (0,1).

𝟎 𝟏
𝒄𝟏 = 𝟎, 𝟓 ⇒ 𝒇 𝟎, 𝟓 𝟎, 𝟑𝟕𝟓 ⇒ 𝒇 𝟎, 𝟓 𝒇 𝟏 𝟎 ⇒  ∈ 𝟎, 𝟓; 𝟏
𝟐

𝟎,𝟓 𝟏
𝒄𝟐 𝟎, 𝟕𝟓 ⇒ 𝒇 𝟎, 𝟕𝟓 𝟎, 𝟏𝟕𝟏𝟗 ⇒ 𝒇 𝟎, 𝟓  𝒇 𝟎, 𝟕𝟓 𝟎 ⇒  ∈ 𝟎, 𝟓; 𝟎, 𝟕𝟓
𝟐

𝟎,𝟔𝟕𝟏𝟗 𝟎,𝟔𝟖𝟕𝟓
𝒄𝟕 𝟎, 𝟔𝟕𝟗𝟕 ⇒ 𝒇 𝟎, 𝟔𝟕𝟗𝟕  𝟎, 𝟎𝟎𝟔𝟑 ⇒  ∈ 𝟎, 𝟔𝟕𝟗𝟕; 𝟎, 𝟔𝟖𝟕𝟓
𝟐

Obs: 𝟎, 𝟔𝟖𝟕𝟓 – 𝟎, 𝟔𝟕𝟗𝟕 𝟎, 𝟎𝟎𝟕𝟖 𝟎, 𝟎𝟏 ⇒ valoarea rădăcinii obținute cu precizia

cerută este  𝟎, 𝟔𝟖𝟑𝟔
 APLICAȚII
2. Să se rezolve cu o eroare  𝟎, 𝟎𝟏 , ecuația: 𝒙𝟑 𝒙 𝟏 𝟎
𝟑
Rezolvare: 𝒇 𝒙 𝒙𝟑 𝒙 – 𝟏 ⇒ 𝒇’ 𝒙 𝟑𝒙𝟐 𝟏 ⇒ rădăcinile lui 𝒇’ sunt
𝟑

𝟑 𝟑
𝒇 𝒙 𝟎 pentru 𝒙 ∈ , si 𝒇 𝒙 𝟎 in rest ⇒ șirul lui Rolle ⇒ f(x) are o
𝟑 𝟑
singură rădăcină reală 
x ∞ 𝟑/𝟑 𝟑/𝟑 ∞

f(x) ∞ - - ∞

𝟑 𝟑
𝒇
𝟑
𝟎, 𝒍𝒊𝒎 𝒇 𝒙 ∞ ⇒ rădăcina se găsește între 𝟑
si ∞
𝒙→

Obs: pentru a restrânge intervalul, 𝒇 𝟏 𝟏 𝟎, 𝒇 𝟐 𝟓 𝟎 ⇒  ∈ 𝟏, 𝟐

𝟏 𝟐 𝟑 𝟕 𝟑
𝒄𝟏 𝟏, 𝟓 ⇒ 𝒇 𝟎, 𝟖𝟕𝟓 𝟎 ⇒  ∈ 𝟏;
𝟐 𝟐 𝟖 𝟐

𝟑
𝟏 𝟓 𝟓 𝟏𝟗 𝟓 𝟑
𝒄𝟐 𝟐
⇒𝒇 𝟎⇒∈ ; = 𝟏, 𝟐𝟓; 𝟏, 𝟓
𝟐 𝟒 𝟒 𝟔𝟒 𝟒 𝟐

… procedeul continuă până când se obține o valoare a rădăcinii cu aproximația dorită

 B. Metoda tangentei (Newton-Raphson)
Fie ecuația f(x) = 0 care admite o singura rădăcina reala in (a,b). Scopul metodei
este de a obține un sir 𝒙𝟎 , 𝒙𝟏 , 𝒙𝟐 , … ce converge către soluția 𝒙  a ecuației.
Formula de dezvoltare in serie Taylor:
𝒇 𝒙𝒏
𝒇 𝒙𝒏 𝟏 𝒇 𝒙𝒏 𝒙𝒏 𝟏 𝒙𝒏 ⋯
𝟏!
Pentru a determina 𝒙𝒏 𝟏,se considera 𝒇 𝒙𝒏 𝟏 𝟎, se neglijează termenii de ordin
𝒇 𝒙𝒏
superior și se obține 𝟎 𝒇 𝒙𝒏 𝒇 𝒙𝒏 𝒙𝒏 𝟏 𝒙𝒏 ⇒ 𝒙𝒏 𝟏 𝒙𝒏
𝒇 𝒙𝒏

Aplicarea metodei tangentei

presupune alegerea unei valori inițiale
pentru primul termen al șirului, 𝒙𝟎 .
Metoda tangentei este o metoda
rapida, are însă dezavantajul ca
trebuie calculata analitic derivate
funcției. De asemenea, are
dezavantajul ca uneori nu converge
către soluția ecuației.
 APLICAȚII
3. Folosind metoda tangentei, să se calculeze cu trei zecimale exacte rădăcina negativă a ecuației:
𝒙𝟒 – 𝟑𝒙𝟐 𝟕𝟓𝒙 – 𝟏𝟎𝟎𝟎𝟎 𝟎
Rezolvare:
𝒇 𝒙 𝒙𝟒 – 𝟑𝒙𝟐 𝟕𝟓𝒙 – 𝟏𝟎𝟎𝟎𝟎
𝒇′ 𝒙 𝟒𝒙𝟑 – 𝟔𝒙 𝟕𝟓
𝒇" 𝒙 𝟏𝟐𝒙𝟐 – 𝟔 𝟎 ⇒ 𝒙𝟐 𝟔/𝟏𝟐 𝟏/𝟐 ⇒ 𝒙𝟏,𝟐 𝟐/𝟐

Tabelul de variație
al funcției

Discutie:
Caz 1. 𝒇 𝜶 𝜷 𝟎⇒𝒇 𝟎 pe ℝ ⇒ f nu are rădăcini reale, dar 𝒇 𝟏𝟏 𝟑𝟒𝟓𝟑
𝟎 si 𝒇 𝟏𝟎 𝟏𝟎𝟓𝟎 𝟎 ⇒ ∃  ∈ 𝟏𝟏, 𝟏𝟎 deci acest caz nu este posibil
Caz 2. 𝒇 𝜶 𝜷 𝟎 ⇒ f are doua schimbări de semn, una intre ∞ si 𝜶, cea de-a doua
intre 𝜶 si ∞ ⇒ f are doua rădăcini reale, celelalte doua sunt complexe (complex conjugate)
⇒ ∃ 1, 2, 3 , 4 rădăcini ale ecuației, astfel încât 1, 2 ∈ ℝ, 3 , 4 ∈ ℂ
Caz 3. 𝒇 𝜶 𝜷 𝟎 ⇒ f are o radacina reala dubla, celelalte doua sunt complexe
(complex conjugate) ⇒ ∃ 1, 2, 3 , 4 rădăcini ale ecuației, astfel încât 1= 2 ∈ ℝ, 3 , 4 ∈ ℂ
In continuare sunt tratate cazurile 2 si 3.
13
 APLICAȚII
3 , 4 ∈ ℂ si ecuația are coeficienți reali ⇒ 3 si 4 rădăcini complex conjugate, deci
3 𝒂 𝒊𝒃 si 4 𝒂 𝒊𝒃 ⇒ 3 · 4 𝒂𝟐 𝒃𝟐 𝟎
Din relațiile Viete, 1 2 3 4 𝟏𝟎. 𝟎𝟎𝟎, dar 3 · 4 𝟎 ⇒ 1 2 𝟎 ⇒ ∃ doua
soluții reale, una pozitivă și una negativă ⇒ cazul 3 nu este posibil, rămâne doar
cazul 2.
𝒇′ 𝒙 𝟒𝒙𝟑 – 𝟔𝒙 𝟕𝟓
𝒇 𝟏𝟏 𝟑𝟒𝟓𝟑 𝟎 si 𝒇 𝟏𝟎 𝟏𝟎𝟓𝟎 𝟎 ⇒∃∈ 𝟏𝟏, 𝟏𝟎
𝒇 𝒙𝒏
Aproximare inițială: 𝒙𝟎 𝟏𝟏 , 𝒙𝒏 𝟏 𝒙𝒏 ⇒ tabel:
𝒇 𝒙𝒏

𝒏 𝒙𝒏 𝒇 𝒙𝒏 𝒇’ 𝒙𝒏 𝒙𝒏 𝟏

𝟎 𝟏𝟏 𝟑𝟒𝟓𝟑 𝟓𝟏𝟖𝟑 𝟏𝟎, 𝟑

𝟏 𝟏𝟎, 𝟑 𝟏𝟑𝟒, 𝟑 𝟒𝟐𝟑𝟒 𝟏𝟎, 𝟐𝟕
𝟐 𝟏𝟎, 𝟐𝟕 𝟑𝟕, 𝟖 𝟒𝟏𝟗𝟔 𝟏𝟎, 𝟐𝟔𝟏
𝟑 𝟏𝟎, 𝟐𝟔𝟏 𝟎, 𝟐

Valoarea aproximativă a rădăcinii este deci: x3 𝟏𝟎, 𝟐𝟔𝟏

 APLICAȚII
4. Folosind metoda tangentei, sa se rezolve ecuația: 𝒙𝟑 𝒙– 𝟏 𝟎
𝟓 𝟑
Rezolvare: 𝒇 𝒙 𝒙𝟑 𝒙 – 𝟏 ⇒ 𝒇’ 𝒙 𝟑𝒙𝟐 𝟏. Din exemplul 2,  ∈ ; .
𝟒 𝟐
 APLICATII

𝟓 𝟑
𝒇 𝒙 𝒙𝟑 𝒙 𝟏 ⇒ 𝒇’ 𝒙 𝟑𝒙𝟐 𝟏. Din exemplul 2,  ∈ ; .
𝟒 𝟐

𝟓 𝟏𝟗 𝟓 𝟓 𝟐
𝒙𝟎 , 𝒚𝟎 , 𝒇’ 𝒙 𝟑𝒙𝟐 𝟏 ⇒ 𝒇’ 𝟑 𝟏 𝟑, 𝟔𝟖𝟕 si
𝟒 𝟔𝟒 𝟒 𝟒
𝒇 𝒙𝒏 𝟏𝟗/𝟔𝟒
𝒙𝒏 𝟏 𝒙𝒏 ⇒ 𝒙𝒏 𝟏 𝟓/𝟒 𝟏, 𝟑𝟑 ⇒ tabel:
𝒇 𝒙𝒏 𝟑,𝟔𝟖𝟕

𝒏 𝒙𝒏 𝒇 𝒙𝒏 𝒇’ 𝒙𝒏 𝒙𝒏 𝟏

𝟎 𝟓 𝟏𝟗 𝟑, 𝟔𝟖𝟕 𝟏, 𝟑𝟑
𝟒 𝟔𝟒
𝟏 𝟏, 𝟑𝟑 𝟎, 𝟎𝟐 - -

Valoarea aproximativa a rădăcinii este deci: x1 𝟏, 𝟑𝟑

 APLICAȚII
5. Folosind metoda tangentei, să se determine o soluție a ecuației:
𝒙𝟑 𝟐𝒙𝟐 𝒙 –𝟑 𝟎 , pornind de la punctul 𝒙𝟎 𝟒.

Rezolvare: 𝒇 𝒙 𝒙𝟑 𝟐𝒙𝟐 𝒙 – 𝟑 ⇒ 𝒇’ 𝒙 𝟑𝒙𝟐 𝟒𝒙 𝟏.

𝒇 𝒙𝒏
Aproximare initiala: 𝒙𝟎 𝟒, 𝒙𝒏 𝟏 𝒙𝒏 ⇒ tabel:
𝒇 𝒙𝒏

n xn f(xn) f’(xn) xn+1

𝟎 𝟒, 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 𝟑𝟑, 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 𝟑𝟑, 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 𝟑, 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎
𝟏 𝟑, 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 𝟗, 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 𝟏𝟔, 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 𝟐, 𝟒𝟑𝟕𝟓𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎
𝟐 𝟐, 𝟒𝟑𝟕𝟓𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 𝟐, 𝟎𝟑𝟔𝟖𝟔𝟓𝟐𝟑𝟒 𝟗, 𝟎𝟕𝟒𝟐𝟏𝟖𝟕𝟓𝟎 𝟐, 𝟐𝟏𝟑𝟎𝟑𝟐𝟕𝟏𝟔
𝟑 𝟐, 𝟐𝟏𝟑𝟎𝟑𝟐𝟕𝟏𝟔 𝟎, 𝟐𝟓𝟔𝟑𝟔𝟑𝟑𝟖𝟓 𝟔, 𝟖𝟒𝟎𝟒𝟏𝟎𝟓𝟒𝟓 𝟐, 𝟏𝟕𝟓𝟓𝟓𝟒𝟗𝟑𝟗
𝟒 𝟐, 𝟏𝟕𝟓𝟓𝟓𝟒𝟗𝟑𝟗 𝟎, 𝟎𝟎𝟔𝟒𝟔𝟑𝟑𝟔𝟏 𝟔, 𝟒𝟗𝟔𝟖𝟗𝟖𝟏𝟏𝟗 𝟐, 𝟏𝟕𝟒𝟓𝟔𝟎𝟏𝟎𝟏
𝟓 𝟐, 𝟏𝟕𝟒𝟓𝟔𝟎𝟏𝟎𝟏 𝟎, 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟒𝟒𝟕𝟗 𝟔, 𝟒𝟖𝟕𝟖𝟗𝟒𝟒𝟗𝟐 𝟐, 𝟏𝟕𝟒𝟓𝟓𝟗𝟒𝟏𝟎
𝟔 𝟐, 𝟏𝟕𝟒𝟓𝟓𝟗𝟒𝟏𝟎 𝟎, 𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎𝟎 𝟔, 𝟒𝟖𝟕𝟖𝟖𝟖𝟐𝟒𝟔 𝟐, 𝟏𝟕𝟒𝟓𝟓𝟗𝟒𝟏𝟎

Valoarea aproximativa a rădăcinii este deci: x6 𝟐, 𝟏𝟕𝟒𝟓𝟓𝟗𝟒𝟏𝟎

 C. Metoda aproximațiilor succesive
(a punctului fix)
 Se scrie ecuația 𝒇 𝒙 𝟎 sub forma 𝒈 𝒙 𝒙⇒
soluțiile ecuației 𝒇 𝒙 𝟎 sunt aceleași cu acelea ale
ecuației 𝒈 𝒙 𝒙⇒
problema determinării soluțiilor ecuației 𝒇 𝒙 𝟎 devine o
problema de determinare de puncte fixe pentru funcția g
 Se reprezintă grafic funcțiile 𝒈 𝒙 𝒔𝒊 𝒙 , apoi se studiază
punctele de intersecție ale acestor grafice (sau se compară
prin orice altă metodă funcțiile 𝒈 𝒙 și 𝒙 )

18
OBSERVAȚIE

19
 APLICAȚII
6. Folosind metoda aproximațiilor succesive, să se rezolve ecuația:
𝒙𝟑 𝒙 𝟏 𝟎

Rezolvare: Ecuația: 𝒙𝟑 𝒙 𝟏 𝟎 se mai

𝟏
poate scrie sub forma echivalenta 𝒙
𝒙𝟐 𝟏
Se reprezintă grafic funcțiile 𝒙
𝟏
și . Se observă că aceste
𝒙𝟐 𝟏
grafice au un punct de
intersecție unic, in cadranul I. In consecința
𝟏
ecuatia 𝒙 are o singura rădăcina
𝒙𝟐 𝟏
reala, 𝝃 𝟏. Se restrânge intervalul
in care se afla rădăcina si se stabilește
𝟓 𝟑
ca 𝝃 ∈ , . Se construiește tabelul:
𝟒 𝟐

20
 APLICAȚII
𝒙 1,26 1,27 1,28 1,29 1,3 1,31 1,32 1,33
𝟏
1,72 1,63 1,58 1,51 1,44 1,4 1,35 1,3 ⇒ 𝝃 ∈ 𝟏, 𝟑𝟐; 𝟏, 𝟑𝟑
𝒙𝟐 𝟏
𝟏
𝒙 -0,46 -0,36 -0,3 -0,22 -0,14 -0,09 -0,03 0,03
𝒙𝟐 𝟏

Observație:

𝝃 = 𝟏, 𝟑𝟐𝟓 ⇒

𝟏 𝟏
• ≅ 𝟏, 𝟑𝟐𝟓 ⇒ 𝝃 = 𝟏, 𝟑𝟐𝟓
𝟏,𝟑𝟐𝟓𝟐 𝟏 𝟎,𝟕𝟓𝟓
𝟏
este soluție a ecuației 𝒙
𝒙𝟐 𝟏

• 𝟏, 𝟑𝟐𝟓𝟑 𝟏, 𝟑𝟐𝟓 𝟏 𝟎, 𝟎𝟎𝟏𝟐𝟎𝟑𝟏𝟐𝟓 ≅ 𝟎 ⇒ 𝝃 = 𝟏, 𝟑𝟐𝟓

este soluție a ecuației 𝒙𝟑 𝒙 𝟏 𝟎.
21
 APLICAȚII
7. Folosind metoda aproximațiilor succesive, sa se rezolve ecuația:
𝒙 𝒄𝒐𝒔 𝒙 𝟎

Rezolvare: Ecuația: 𝒙 𝒄𝒐𝒔 𝒙 𝟎 se mai poate scrie sub forma echivalenta 𝒙

𝒄𝒐𝒔 𝒙 . Se reprezintă grafic funcțiile 𝒙 și 𝒄𝒐𝒔 𝒙.

22
 APLICAȚII
Se observă că aceste grafice au un punct de intersecție unic, în cadranul I. In
consecința ecuația 𝒙 𝒄𝒐𝒔 𝒙 are o singură rădăcină reală, 𝝃 𝟎. Se restrânge
intervalul în care se află rădăcina și se stabilește că 𝒙 ∈ 𝟎, 𝟏 . Se construiește
tabelul:
𝒙 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
𝒙 𝒄𝒐𝒔 𝒙 -1 -0,78007 -0,52106 -0,22534 0,10329 0,45970

⇒ 𝝃 ∈ 𝟎, 𝟔; 𝟎, 𝟖 . Pentru a obține o aproximare mai bună, se micșorează

intervalul:
𝒙 0,6 0,65 0,7 0,75 0,8
x-𝒄𝒐𝒔 𝒙 -0,22534 -0,14608 -0,06484 0,01831 0,10329

⇒ 𝝃 ∈ 𝟎, 𝟕; 𝟎, 𝟕𝟓 . Pentru a obține o aproximare mai bună, se micșorează

intervalul:
𝒙 0,7 0,71 0,72 0,73 0,74 0,75
x−𝒄𝒐𝒔 𝒙 -0,06484 -0,04836 -0,03181 -0,01517 0,00153 0,01831

⇒ 𝝃 ∈ 𝟎, 𝟕𝟐; 𝟎, 𝟕𝟑 …
23
 APLICAȚII
7. Folosind metoda aproximațiilor succesive, să se determine soluția pozitivă a
ecuației 𝒙𝟐 𝒙 𝟏 𝟎.

Rezolvare: Ecuația: 𝒙𝟐 𝒙 𝟏 𝟎 se mai poate scrie sub forma echivalentă 𝒙

𝒙𝟐 𝟏. Se reprezintă grafic funcțiile 𝒚 𝒙 și 𝒚 𝒙𝟐 𝟏. Se observă că aceste
grafice au două puncte de intersecție.

24
 APLICAȚII
In consecința ecuația 𝒙 𝒙𝟐 𝟏 are două rădăcini reale,1 >0 , 2 𝟎. Se
restrânge intervalul în care se află rădăcina și se stabilește că 1 ∈ 𝟎, 𝟐 . Se
construiește tabelul:

𝒙 0,00 1,25 1,50 1,75 2,00

𝒙𝟐 𝟏 -1,0000 0,5625 1,2500 2,0625 3,0000
𝒙 𝒙𝟐 𝟏 1,0000 0,6875 0,2500 -0,3125 -1,0000

⇒ 𝝃 ∈ 𝟏, 𝟓; 𝟏, 𝟕𝟓 . Pentru a obține o aproximare mai bună, se micșorează

intervalul:

𝒙 1,50 1,55 1,60 1,65 1,70 1,75

𝒙𝟐 𝟏 1,2500 1,4025 1,5600 1,7225 1,8900 2,0625
𝒙 𝒙𝟐 𝟏 0,2500 0,1475 0,0400 -0,0725 -0,1900 -0,3125

⇒ 𝝃 ∈ 𝟏, 𝟔; 𝟏, 𝟔𝟓 … Procedeul continuă până când se obține numărul de

zecimale dorit.
25
 APLICAȚII
8. Folosind metoda aproximațiilor succesive, sa se determine soluția ecuației
𝒆 𝒙 𝒙 𝟎.

Rezolvare: Ecuația: 𝒆 𝒙 𝒙 𝟎 se mai poate scrie sub forma echivalenta 𝒙

𝒆 𝒙 . Se reprezintă grafic funcțiile 𝒚 𝒙 și 𝒚 𝒆 𝒙 . Se observă că aceste grafice
au un punct de intersecție.

26
 APLICAȚII
In consecința ecuația 𝒙 𝒆 𝒙 are o rădăcină reală,  >0 . Se restrânge intervalul
in care se afla rădăcina si se stabilește ca  ∈ 𝟎, 𝟏 . Se construiește tabelul:
𝒙 0 0,25 0,5 0,75 1
𝒆 𝒙 1 0,778801 0,606531 0,472367 0,367879
𝒙
𝒆 𝒙 1 0,528801 0,106531 -0,27763 -0,63212

⇒ 𝝃 ∈ 𝟎, 𝟓 ; 𝟎, 𝟕𝟓 . Pentru a obține o aproximare mai bună, se micșorează

intervalul:
𝒙 0,5 0,55 0,6 0,65 0,7 0,75
𝒆 𝒙 0,607 0,577 0,549 0,522 0,497 0,472
𝒆 𝒙 𝒙 0,107 0,027 -0,051 -0,128 -0,203 -0,278

⇒ 𝝃 ∈ 𝟎, 𝟓𝟓 ; 𝟎, 𝟔𝟎 … Procedeul continuă până când se obține numărul de

zecimale dorit.

27
 CONCLUZII
• Metoda bisecției (înjumătățirii) intervalului;
•Metoda tangentei (Newton – Raphson);
•Metoda aproximațiilor succesive (a punctului fix)

METODE NUMERICE UTILE ÎN REZOLVAREA

ECUAȚIILOR CU O VARIABILĂ
Vă mulțumesc!

29