Rezolvarea numerică a

ecuaţiilor neliniare
Ecuaţii neliniare I
� Problema discutată ı̂n acest capitol se poate scrie
generic sub forma
f (x) = 0, (1)
dar admite diverse interpretări, depinzând de
semnificaţia lui x şi f .
� Cel mai simplu caz este cel al unei singure ecuaţii cu o
singură necunoscută, caz ı̂n care f este o funcţie dată
de o variabilă reală sau complexă şi ı̂ncercăm să găsim
valorile acestei variabile pentru care f se anulează.
Astfel de valori se numesc rădăcini ale ecuaţiei (1) sau
zerouri ale funcţiei f .
� Dacă x din (1) este un vector, să zicem
x = [x1, x2 , . . . , xd ]T ∈ R d şi f este de asemenea un
vector ale cărui componente sunt funcţii de cele d
variabile x1, x2, . . . , xd , atunci (1) reprezintă un sistem
de ecuaţii.
Ecuaţii neliniare II
� Se spune că sistemul este neliniar dacă cel puţin una
dintre componentele lui f depinde neliniar de cel puţin
una din variabilele x1, x2, . . . , xd . Dacă toate
componentele lui f sunt funcţii liniare de x1, . . . , xd
avem de-a face cu un sistem de ecuaţii algebrice liniare.
� Mai general (1) ar putea reprezenta o ecuaţie
funcţională, dacă x este un element al unui spaţiu de
funcţii şi f este un operator (liniar sau neliniar) ce
acţionează pe acest spaţiu. În fiecare din aceste situaţii
zeroul din dreapta lui (1) poate avea diverse
interpretări: numărul zero ı̂n primul caz, vectorul nul ı̂n
al doilea şi funcţia identic nulă ı̂n cel de-al treilea.
� Mare parte din acest capitol este consacrată unei ecuaţii
neliniare scalare. Astfel de ecuaţii apar frecvent ı̂n
analiza sistemelor ı̂n vibraţie, unde rădăcinile corespund
frecvenţelor critice (rezonanţă).
Ecuaţii neliniare III

� Cazul special al ecuaţiilor algebrice, unde f din (1) este

un polinom, este de importanţă considerabilă şi merită
un tratament special.
Iteraţii, convergenţă şi eficienţă
� Nici chiar cele mai simple ecuaţii - de exemplu cele
algebrice - nu admit soluţii care să fie exprimabile prin
expresii raţionale sau radicali.
� Din acest motiv este imposibil, ı̂n general, să calculăm
rădăcinile ecuaţiilor neliniare printr-un număr finit de
operaţii aritmetice. Este nevoie de o metodă iterativă,
adică de o procedură care generează o secvenţă infinită
de aproximaţii { xn } n∈N astfel ı̂ncât
lim xn = α, (2)
n→ ∞

unde α este o rădăcină a ecuaţiei.

� Încazul unui sistem xk şi α sunt vectori de dimensiune
adecvată, iar convergenţa trebuie ı̂nţeleasă ı̂n sensul
convergenţei pe componente.
� Înpractică, ceea ce se doreşte este o convergenţă
rapidă.
 Rezolvarea
Ordinul de convergenţă I numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Conceptul de bază pentru măsurarea vitezei de convergenţă

este ordinul de convergenţă. Ecuaţ ii neliniare

Definiţia 1 Ordin de
convergenţă

Spunem că xn converge către α (cel puţin) liniar dacă Falsa poziţ ie

Metoda secantei
(3)
|xn − α| ≤ en
Metoda lui Newton

Metoda
aproximaţiilor
unde { en } este un şir pozitiv ce satisface succesive

Rădăcini multiple
lim = c, 0 < c < 1. (4)
n→ ∞ en+1
en
Ecuaţ ii algebrice

Sisteme neliniare
Dacă (3) şi (4) au loc cu egalitate ı̂n (3) atunci c se Metode

numeşte eroare asimptotică. quasi-Newton

Interpolare liniară
Metode de modificare

� Expresia ,,cel puţin“ ı̂n această definiţie se leagă de Interpolare inversă

Metode hibride
faptul că avem doar inegalitate ı̂n (3), ceea ce dorim ı̂n
Bibliografie
practică.
 Rezolvarea
Ordinul de convergenţă II numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� De fapt, strict vorbind, marginea en converge liniar,

ı̂nsemnând că, ı̂n final (pentru n suficient de mare) Ecuaţ ii neliniare

fiecare din aceste margini ale erorii este aproximativ o Ordin de

convergenţă
fracţie constantă din precedenta. Falsa poziţ ie

Metoda secantei

Definiţia 2 Metoda lui Newton

Se spune că xn converge către α (cel puţin) cu ordinul p ≥ 1 Metoda

aproximaţiilor
dacă (3) are loc cu succesive

Rădăcini multiple
en+1
lim p = c, c>0 (5) Ecuaţ ii algebrice
n→ ∞ en
Sisteme neliniare

Metode
quasi-Newton
� Astfel convergenţa de ordinul 1 coincide cu convergenţa Interpolare liniară
Metode de modificare
liniară, ı̂n timp ce convergenţa de ordinul p > 1 este Interpolare inversă

mai rapidă. Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Ordinul de convergenţă III numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� De notat că ı̂n acest ultim caz nu se pune nici o

restricţie asupra constantei c: odată ce en este suficient Ecuaţ ii neliniare

de mic, exponentul p va avea grijă de convergenţă. Şi Ordin de

convergenţă
ı̂n acest caz, dacă avem egalitate ı̂n (3), c se numeşte Falsa poziţ ie

eroare asimptotică. Metoda secantei

� Aceleaşi definiţii se aplică şi şirurilor vectoriale, cu Metoda lui Newton

modulul ı̂nlocuit cu orice normă vectorială. Metoda

aproximaţiilor
succesive
� Clasificarea convergenţei ı̂n raport cu ordinul este destul
Rădăcini multiple
de rudimentară, deoarece sunt tipuri de convergenţă la Ecuaţ ii algebrice
care definiţiile (1) şi (2) nu se aplică. Astfel, un şir { en }
Sisteme neliniare
poate converge către zero mai ı̂ncet decât liniar, de
exemplu dacă c = 1 ı̂n (4). Acest tip de convergenţă se
Metode
quasi-Newton
numeşte subliniară. La fel, c = 0 ı̂n (4) conduce la Interpolare liniară
Metode de modificare

convergenţă superliniară, dacă (5) nu are loc pentru nici Interpolare inversă

un p > 1. Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Ordinul de convergenţă IV numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� Este instructiv să examinăm comportarea lui en , dacă ı̂n

Ecuaţ ii neliniare
loc de relaţia la limită avem egalitate pentru un anumit
Ordin de
n, să zicem convergenţă

Falsa poziţ ie
en+1
= c, n = n0, n0 + 1, n0 + 2, . . . (6) Metoda secantei
enp Metoda lui Newton

Metoda
� Pentru n 0 suficient de mare, relaţia (6) este aproape aproximaţiilor
succesive
adevărată. Printr-o simplă inducţie se obţine că
Rădăcini multiple
pk −1 Ecuaţ ii algebrice
en0 +k = c p−1 enp0k , k = 0, 1, 2, . . . , (7)
Sisteme neliniare

care desigur are loc pentru p > 1, dar şi pentru p = 1 Metode
quasi-Newton
când p ↓ 1: Interpolare liniară
Metode de modificare
Interpolare inversă

en0 +k = c k en0 , k = 0, 1, 2, . . . , (p = 1) (8) Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Ordinul de convergenţă V numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� Presupunând că en0 este suficient de mare astfel ı̂ncât

aproximarea xn0 are un număr de zecimale corecte, Ecuaţ ii neliniare

scriem en0 +k = 10− δk en0 . Ordin de

convergenţă

� Atunci δk , ı̂n conformitate cu (3) reprezintă numărul Falsa poziţ ie

suplimentar de cifre zecimale corecte din aproximaţia Metoda secantei

xn0+k (ı̂n contrast cu xn 0). Logaritmând (7) şi (8) Metoda lui Newton

Metoda
obţinem aproximaţiilor
succesive
k log 1 dacă p = 1 Rădăcini multiple
δk = i , −k
pk 1−p 1 −k ,
p−1 log c + (1 − p
c
) log e1n dacă p > 1 Ecuaţ ii algebrice
0 Sisteme neliniare

Metode
quasi-Newton
� Deci când k → ∞ Interpolare liniară
Metode de modificare
Interpolare inversă

δk ∼ c1k (p = 1), δk ∼ cp pk (p > 1), (9) Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Ordinul de convergenţă VI numerică a
unde c1 = log
1 > 0, dacă p = 1 şi ecuaţ iilor neliniare
c

1 1 1
cp = log + log Ecuaţ ii neliniare

p−1 c en0 Ordin de

convergenţă

(presupunem că n0 este suficient de mare şi deci en 0 Falsa poziţ ie

suficient de mic, pentru a avea cp > 0). Metoda secantei

Metoda lui Newton

� Aceasta ne arată că numărul de cifre zecimale corecte
Metoda
creşte liniar odată cu k când p = 1, dar exponenţial aproximaţiilor
succesive
când p > 1. În ultimul caz δk +1 / δk ∼ p ı̂nseamnă că Rădăcini multiple
(pentru k mare) numărul de cifre zecimale corecte Ecuaţ ii algebrice
creşte, pe iteraţie, cu un factor p.
Sisteme neliniare
� Dacă fiecare iteraţie necesită m unităţi de lucru (o Metode
,,unitate de lucru” este efortul necesar pentru a calcula quasi-Newton
Interpolare liniară
o valoare a funcţiei sau a unei anumite derivate a sa), Metode de modificare
Interpolare inversă
atunci indicele de eficienţă al iteraţiei poate fi definit
Metode hibride
prin
lim [δk +1 / δk ]1/ m = p1/ m . Bibliografie

k→∞
 Rezolvarea
Ordinul de convergenţă VII numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Ecuaţ ii neliniare

Ordin de
convergenţă

Falsa poziţ ie

Metoda secantei
� Aceasta ne dă o bază comună de comparare ı̂ntre Metoda lui Newton
diversele metode iterative. Metodele liniare au indicele Metoda
de eficienţă 1. aproximaţiilor
succesive

Rădăcini multiple

Ecuaţ ii algebrice

Sisteme neliniare

Metode
quasi-Newton
Interpolare liniară
Metode de modificare

Interpolare inversă

Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Criteriul de oprire I numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� Calculele practice necesită o regulă de oprire care să

Ecuaţ ii neliniare
termine iteraţia atunci când s-a obţinut (sau se crede că
Ordin de
s-a obţinut) precizia dorită. convergenţă

� Ideal, ne oprim atunci când l xn − αl < tol, tol dat. Falsa poziţ ie

Metoda secantei
� Deoarece α nu este cunoscut se obişnuieşte să se Metoda lui Newton
ı̂nlocuiască xn − α cu xn − xn−1 şi se impune cerinţa ca Metoda
aproximaţiilor
succesive
l xn − xn−1 l ≤ tol (10) Rădăcini multiple

Ecuaţ ii algebrice
unde
tol = l xn l εr + εa (11) Sisteme neliniare

Metode

cu εr , εa valori date ale erorii. quasi-Newton

Interpolare liniară

� Ca o măsură de siguranţă, am putea cere ca (10) să

Metode de modificare
Interpolare inversă

aibă loc pentru mai multe valori consecutive ale lui n, Metode hibride
nu doar pentru una singură. Bibliografie
 Rezolvarea
Criteriul de oprire II numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Ecuaţ ii neliniare

= 0 sau εa = 0 se obţine un test de eroare

Ordin de
� Alegând εr convergenţă

absolută sau relativă. Este totuşi prudent să utilizăm un Falsa poziţ ie

test mixt, cum ar fi, să zicem εr = εa = ε. Atunci, dacă Metoda secantei

l xn l este mic sau moderat de mare, se controlează Metoda lui Newton

efectiv eroarea absolută, ı̂n timp ce pentru l xn l foarte Metoda

aproximaţiilor
mare se controlează eroarea relativă. succesive

Rădăcini multiple
� Testele de mai sus se pot combina cu ||f (x )|| ≤ ε. În Ecuaţ ii algebrice
algoritmii din acest capitol vom presupune că avem o
Sisteme neliniare
funcţie crit oprire care implementează testul de oprire.
Metode
quasi-Newton
Interpolare liniară
Metode de modificare

Interpolare inversă

Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Metoda falsei poziţii numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� Ca ı̂n metoda ı̂njumătăţirii, presupunem că avem două

numere a < b astfel ı̂ncât Ecuaţ ii neliniare

Ordin de
f ∈ C [a, b], f (a)f (b) < 0 (12) convergenţă

Falsa poziţ ie

şi generăm un şir descendent de intervale [an , bn ], Metoda secantei

n = 1, 2, 3, . . . cu a1 = a, b1 = b astfel ı̂ncât Metoda lui Newton

f (an )f (bn ) < 0.

Metoda
aproximaţiilor
succesive
� Spre deosebire de metoda ı̂njumătăţirii, pentru a Rădăcini multiple
determina următorul interval nu luăm mijlocul lui Ecuaţ ii algebrice
[an , bn ], ci soluţia x = xn a ecuaţiei liniare
Sisteme neliniare

(L1f )(x;an , bn ) = 0.
Metode
quasi-Newton
Interpolare liniară
Metode de modificare
� Aceasta pare să fie o alegere mai flexibilă decât ı̂n Interpolare inversă

metoda ı̂njumătăţirii deoarece xn va fi mai apropiat de Metode hibride

capătul ı̂n care |f | este mai mic (Vezi figura 1) Bibliografie

 Rezolvarea
Metoda falsei poziţii - algoritmul numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Ecuaţ ii neliniare
Procedura decurge după cum urmează: Ordin de
convergenţă
for n := 1, 2, . . . do
an − bn
Falsa poziţ ie

xn := an − f (an ); Metoda secantei

f (an ) − f (bn ) Metoda lui Newton
if f (an )f (xn ) > 0 then Metoda
an+1 := xn ; bn+1 := bn ; aproximaţiilor
succesive
else Rădăcini multiple
an+1 := an ; bn+1 := xn ; Ecuaţ ii algebrice
end if
Sisteme neliniare
end for Metode
Iteraţia se poate termina când min(xn − an , bn − xn ) ≤ tol, quasi-Newton
Interpolare liniară
unde tol este o valoare dată. Metode de modificare
Interpolare inversă

Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Metoda falsei poziţii - convergenţa I numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� Convergenţa se analizează mai uşor dacă presupunem

că f este convexă sau concavă pe [a, b]. Dacă f este Ecuaţ ii neliniare

convexă, avem Ordin de

convergenţă

f ll (x) > 0, x ∈ [a, b], f (a) < 0, f (b) > 0. (13)

Falsa poziţ ie

Metoda secantei

Metoda lui Newton

� Şirul
Metoda
aproximaţiilor
xn − b succesive
xn+1 = xn − f (xn ), n ∈ N ∗, x1 = a
f (xn ) − f (b) Rădăcini multiple

(14) Ecuaţ ii algebrice

este monoton crescător şi mărginit superior de α, deci Sisteme neliniare

convergent către o limită x, iar f (x) = 0. Metode

quasi-Newton
� Viteza de convergenţă se determină scăzând α din ambii Interpolare liniară
Metode de modificare
membri ai lui (14) şi utilizând faptul că f (α) = 0: Interpolare inversă

Metode hibride
xn − b
xn+1 − α = xn − α − [f (xn ) − f (α)]. Bibliografie
f (xn ) − f (b)
 Rezolvarea
Metoda falsei poziţii - convergenţa II numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� Împărţind cu xn − α avem

xn+1 − α xn − b f (xn ) − f (α) Ecuaţ ii neliniare

= 1− . Ordin de
xn − α f (xn ) − f (b) xn − α convergenţă

Falsa poziţ ie
� Făcând n → ∞ şi utilizând faptul că xn → α, obţinem Metoda secantei

Metoda lui Newton

x −α f l (α)
lim n+1 = 1 − (b − α) . (15) Metoda
n→ ∞ xn − α f (b) aproximaţiilor
succesive

Rădăcini multiple
� Deci metoda converge liniar, cu eroarea asimptotică Ecuaţ ii algebrice

f l (α) Sisteme neliniare

c = 1 − (b − a) .
f (b) Metode
quasi-Newton
Interpolare liniară
� Datorită ipotezei convexităţii avem c ∈ (0, 1). Metode de modificare
Interpolare inversă

� Analog se face demonstraţia ı̂n cazul când f este Metode hibride

concavă. Bibliografie
 Rezolvarea
Metoda falsei poziţii - convergenţa III numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Ecuaţ ii neliniare

f nu este convexă sau concavă pe [a, b], ci

Ordin de
� Dacă convergenţă

f ∈ C 2 [a, b] şi f ll (α) /= 0, f ll are semn constant pe Falsa poziţ ie

o vecinătate a lui α şi pentru un n suficient de mare Metoda secantei

xn ajunge ı̂n acea vecinătate şi se poate proceda ca Metoda lui Newton

mai sus. Metoda

aproximaţiilor
succesive
� Dezavantaje. (i) Convergenţa lentă; (ii) Faptul că unul Rădăcini multiple
din capete poate rămâne fix. Dacă f este turtită ı̂n Ecuaţ ii algebrice
vecinătatea rădăcinii şi a este apropiat de α şi b
Sisteme neliniare
depărtat convergenţa poate fi foarte lentă.
Metode
quasi-Newton
Interpolare
Metode de liniară
modificare

Interpolare inversă

Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Ecuaţ ii neliniare

Ordin de
convergenţă

Falsa poziţ ie

Metoda secantei

Metoda lui Newton

Metoda
aproximaţiilor
succesive

Rădăcini multiple

Ecuaţ ii algebrice

Sisteme neliniare

Metode
quasi-Newton
Figura: Metoda falsei poziţii Interpolare
Metode de liniară
modificare

Interpolare inversă

Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Metoda secantei I numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� Este o variantă a metodei falsei poziţii, ı̂n care nu se Ecuaţ ii neliniare

mai cere ca f să aibă valori de semne contrare, nici Ordin de

măcar la capetele intervalului iniţial. convergenţă

Falsa poziţ ie
� Se aleg două valori arbitrare de pornire x0, x1 şi se Metoda secantei
continuă cu Metoda lui Newton

xn − xn−1 Metoda
xn+1 = xn − f (xn ), n ∈ N ∗ (16) aproximaţiilor
f (xn ) − f (xn−1 ) succesive

Rădăcini multiple

� Aceasta preı̂ntâmpină apariţia unei false poziţii şi Ecuaţ ii algebrice

sugerează o convergenţă mai rapidă. Sisteme neliniare

Metode
� Din păcate, nu mai are loc convergenţa ,,globală“ pe quasi-Newton
[a, b] ci doar convergenţa ,,locală“, adică numai dacă x0 Interpolare liniară
Metode de modificare
şi x1 sunt suficient de apropiate de rădăcină. Interpolare inversă

� Vom avea nevoie de o relaţie ı̂ntre trei erori consecutive Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Metoda secantei II numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Ecuaţ ii neliniare

f (xn )
Ordin de
convergenţă
xn+1 − α = xn − α −
f [xn−1 , xn ] Falsa poziţ ie
\
( f (xn ) − f (α) Metoda secantei

= (xn − α) 1 −
(xn − α)f [xn−1 , xn ]
Metoda lui Newton

\ Metoda
( f [xn , α] aproximaţiilor
succesive
= (xn − α) 1 − f [xn−1, xn ] Rădăcini multiple

f [xn−1, xn ] − f [xn , α] Ecuaţ ii algebrice

= (xn − α)
f [xn−1 , xn ] Sisteme neliniare

f [xn , xn−1, α] Metode

= (xn − α)(xn−1 − α) . quasi-Newton
f [xn−1, xn ] Interpolare liniară
Metode de modificare
Interpolare inversă

Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Metoda secantei III numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Ecuaţ ii neliniare

Ordin de
convergenţă
� Deci
Falsa poziţ ie

f [xn , xn−1, α] , n ∈N ∗
Metoda secantei
(xn+1 − α) = (xn − α)(xn−1 − α)
f [xn−1 , xn ] Metoda lui Newton

Metoda
(17) aproximaţiilor
succesive
� Din(17) rezultă imediat că dacă α este o rădăcină Rădăcini multiple
simplă (f (α) = 0, f l (α) /= 0) şi xn → α şi dacă f ∈ 2
Ecuaţ ii algebrice
C pe o vecinătate a lui α, convergenţa este Sisteme neliniare
superliniară. Metode
quasi-Newton
Interpolare
Metode de liniară
modificare

Interpolare inversă

Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Ordinul de convergenţă I numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� Înlocuimraportul diferenţelor divizate din (17) cu o Ecuaţ ii neliniare

constantă, ceea ce este aproape adevărat când n este Ordin de

convergenţă
mare. Punând ek = |xk − α|, avem Falsa poziţ ie

Metoda secantei
en+1 = en en−1C , C >0 Metoda lui Newton

Metoda
� Înmulţind ambii membri cu C şi punând E n = Cen aproximaţiilor
succesive
obţinem Rădăcini multiple
E n+1 = E n E n−1,
E n → 0. Ecuaţ ii algebrice

� Logaritmând şi punând yn = 1 Sisteme neliniare

En obţinem Metode

yn+1 = yn + yn −1,
quasi-Newton
(18) Interpolare liniară
Metode de modificare
Interpolare inversă

care este recurenţa pentru şirul lui Fibonacci. Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Ordinul de convergenţă II numerică a
ecuaţ iilor neliniare

� Soluţia este
yn = c1t1n + c2t2n ,
Ecuaţ ii neliniare

c1, c2 constante şi Ordin de

convergenţă

1 √ 1 √ Falsa poziţ ie
t1 = (1 + 5), t2 = (1 − 5).
2 2 Metoda secantei

Metoda lui Newton

� Deoarece yn → ∞, avem c1 /= 0 şi ny ∼ 1c 1nt , Metoda

aproximaţiilor
c1 t 1n
|t2 | < 1. Revenind la substituţie
căci E1n ∼ e , succesive
n
c1 t 1
en ∼ Ce
1
şi deci Rădăcini multiple

Ecuaţ ii algebrice

en+1 c1 t1n 1
C tt 1 e Sisteme neliniare
t ∼ n+1 = C t 1 −1, n → ∞. Metode
en1 Ce c1t 1
quasi-Newton
Interpolare liniară
� Ordinul de convergenţă este Metode de modificare
√ Interpolare inversă
1+ 5
t1 = ≈ 1.61803 . . . (secţiunea de aur). Metode hibride
2 Bibliografie
 Rezolvarea
Convergenţa metodei secantei I numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Teorema 3 Ecuaţ ii neliniare

Fie α un zero simplu al lui f şi fie Ordin de

convergenţă
Iε = { x ∈ R : |x − α| < ε} şi presupunem că f ∈ C 2 [Iε]. Falsa poziţ ie
Definim pentru ε suficient de mic Metoda secantei
I I
I f ll (s) Metoda lui Newton

M (ε) = max I (19) Metoda

s∈Iε I 2f (t) I . aproximaţiilor
t ∈I ε I l I succesive

Rădăcini multiple

Presupunem că Ecuaţ ii algebrice

εM (ε) < 1 (20) Sisteme neliniare

Atunci metoda secantei converge către rădăcina unică α ∈ Iε Metode

quasi-Newton
pentru orice valoare de pornire x0 /= x1 cu x0 ∈ Iε, x1 ∈ Iε. Interpolare liniară
Metode de modificare
Interpolare inversă
Observaţia 4 Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Convergenţa metodei secantei II numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Ecuaţ ii neliniare

Ordin de
convergenţă

Falsa poziţ ie
I ll I Metoda secantei
Se observă că lim M (ε) = II l II < ∞, deci (20) poate fi
f (α)
Metoda lui Newton
ε→ 0 2f (α)
satisfăcută pentru ε suficient de mic. Natura locală a Metoda
aproximaţiilor
convergenţei este cuantificată prin cerinţa ca x0, x1 ∈ Iε. succesive

Rădăcini multiple

Ecuaţ ii algebrice

Sisteme neliniare

Metode
quasi-Newton
Interpolare liniară
Metode de modificare

Interpolare inversă
Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Demonstraţie - pasul I numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Se observă că α este singurul zero al lui f ı̂n Iε. Aceasta

rezultă din formula lui Taylor pentru x = α: Ecuaţ ii neliniare

Ordin de
(x − α) 2 convergenţă
f (x) = f (α) + (x − α)f l (α) + f ll (ξ) Falsa poziţ ie
2 Metoda secantei

unde f (α) = 0 şi ξ ∈ (x, α) (sau (α, x)). Astfel dacă x ∈ Iε, Metoda lui Newton

atunci şi ξ ∈ Iε şi avem Metoda

aproximaţiilor
succesive
x − α f ll (ξ) l
f (x) = (x − α)f l (α) 1 +
Rădăcini multiple

2 f l (α) Ecuaţ ii algebrice

Sisteme neliniare
Aici, dacă x /= α, toţi trei factorii sunt diferiţi de 0, Metode
căci quasi-Newton
I x − α f ll (ξ) I Interpolare liniară

I 2 f l(α) II ≤ εM (ε) < 1.

Metode de modificare
Interpolare inversă
I
Metode hibride
Deci f se poate anula pe Iε numai ı̂n x = α. Bibliografie
 Rezolvarea
Demonstraţie - pasul II numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Să arătăm că xn ∈ Iε pentru orice n, ı̂n afară de cazul când Ecuaţ ii neliniare
f (xn ) = 0, ı̂n care xn = α şi metoda converge ı̂ntr-un număr Ordin de
finit de paşi. Vom demonstra aceasta prin inducţie: convergenţă

presupunem că xn−1, xn ∈ Iε şi xn /= xn−1. Acest lucru este Falsa poziţ ie

adevărat pentru n = 1 din ipoteză. Metoda secantei

Deoarece f ∈ C 2 [Iε] Metoda lui Newton

Metoda
aproximaţiilor
1 ll succesive
f [xn−1, xn ] = f l (ξ 1 ), f [xn−1, xn , α] = f (ξ 2 ), ξ i ∈ Iε, i = 1, 2, Rădăcini multiple
2
Ecuaţ ii algebrice
din (17) rezultă Sisteme neliniare
I ll I
f (ξ ) I Metode
2I
|xn+1 − α| ≤ ε I l n II ≤ εεM (ε) < ε, quasi-Newton
2f (ξ 1 ) Interpolare liniară
Metode de modificare
Interpolare inversă

adică xn+1 ∈ Iε. Metode hibride

Bibliografie
 Rezolvarea
Demonstraţie - pasul III numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Ecuaţ ii neliniare

Convergenţa. Mai mult, din relaţia ı̂ntre trei erori Ordin de

convergenţă
consecutive, (17), rezultă xn+1 /= xn ı̂n afară de cazul Falsa poziţ ie
când f (xn ) = 0 (şi atunci xn = α). Utilizând (17) avem Metoda secantei

Metoda lui Newton

|xn+1 − α| ≤ |xn − α|εM (ε) Metoda
aproximaţiilor
succesive
care aplicată repetat ne dă Rădăcini multiple

|xn+1 − α| ≤ |xn − α|εM (ε) ≤ ···≤ [εM (ε)] n−1

|x1 − α|. Ecuaţ ii algebrice

Sisteme neliniare

Cum εM (ε) < 1, rezultă că metoda este convergentă şi Metode

xn → α când n → ∞. quasi-Newton
Interpolare liniară
Metode de modificare

Interpolare inversă

Metode hibride
Bibliografie
 Rezolvarea
Algoritmul numerică a
ecuaţ iilor neliniare
Deoarece este nevoie de o singură evaluare a lui f pe pas,
1+ √ 5
indicele de eficienţă este p = 2 ≈ 1.61803 . . . .
Ecuaţ ii neliniare

Ordin de
convergenţă

Falsa poziţ ie

Metoda secantei

Metoda lui Newton

Metoda
aproximaţiilor
succesive

Rădăcini multiple

Ecuaţ ii algebrice

Sisteme neliniare

Metode
quasi-Newton
Interpolare liniară
Metode de modificare

Interpolare inversă

Metode hibride

Bibliografie
Figura: Ilustrarea metodei secantei
 Rezolvarea
Algoritmul ı̂n pseudocod numerică a
ecuaţ iilor neliniare

Intrare: Funcţia f , valorile de pornire x0 şi x1, numarul Ecuaţ ii neliniare

maxim de iteraţii, Nmax, informaţii de toleranţă tol Ordin de

convergenţă

Ieşire: O aproximaţie a rădăcinii sau un mesaj de eroare Falsa poziţ ie

1: xc := x1; xv = x0; Metoda secantei

2: fc := f (x1 ); fv := f (x0 ); Metoda lui Newton

3: for k := 1 to Nmax do Metoda

aproximaţiilor
4: xn := xc − fc ∗(xc − xv)/ (fc − fv); succesive

5: if crit oprire(tol) then Rădăcini multiple

6: return xn;{ Succes} Ecuaţ ii algebrice

7: end if Sisteme neliniare

8: xv := xc; fv := fc; xc := xn; fc = f (xn); Metode

quasi-Newton
9: end for Interpolare liniară

10: error(”S-a depăşit numărul de iteraţii”).

Metode de modificare
Interpolare inversă

Metode hibride

Bibliografie
 BIBLIOGRAFIE

• B. Demidovitch, I. Maron: Elements de calcul numerique, Ed. Mir, Moscou, 1987

• A. Pitea, M. Postolache: Modelare numerică pentru ecuaţii diferenţiale şi ecuaţii cu
derivate parţiale. Ed. Fair Partners, Bucuresti, 2007
• C. Udriste,V. Iftode,M. Postolache: Metode numerice de calcul cu programe
TurboPascal. Ed. Tehnica, Bucuresti, 1996
• I. Sârbu: Modelări numerice și optimizări în instalații, Ed. Politehnica, Timișoara,
2010
• O. Agratini, I. Chiorean, G. Coman, R. Trâmbitas: Analiză numerică și teoria
aproximarii, vol. III, Presa Universitara Clujeana, 2002
• C. G. Broyden: A Class of Methods for Solving Nonlinear Simultaneous Equations,
Math. Comp. 19, 577- 593, 1965
• G. Coman: Analiză numerică, Ed. Libris, Cluj-Napoca, 1995.
• J. E. Dennis, J. J. More: Quasi-Newton Metods, Motivation and Theory, SIAM
Review 19, 46-89, 1977
• W. Gautschi: Numerical Analysis. An Introduction, Birkhauser, Basel, 1997
• J. R. Chasnov: Introduction to Numerical Methods, The Hong Kong University of
Science and Technology, Hong Kong, 2012

34
Vă mulțumesc!