Curs 2

TULBURARI DE VOINTA SI DE CONSTIINTA

I. Tulburari de vointa

1. Tulburari cantitative ale vointei :

1.1. Hiperbulia: consta in exagerarea fortei volitionale. Este prezenta in starea de

normalitate la persoane caracterizate prin efort voluntar sustinut, amplu si puternic motivat.
In psihopatologie se intalneste rar deoarece boala somatica si mai ales cea psihica
dezorganizeaza suportul motivational:

a. - in starile obsesiv-compulsive - obsesivul lupta cu tendintele sale morbide pentru a

se elibera de ideile, tendintele sau actiunile obsesive

b. - in toxicomanii - hiperbulie cu caracter unidirectional (procurarea drogului) grefata

pe o hipobulie (dependenta)

c. - in paranoia - hiperbulia este selectiva si unilaterala fiind destinata sustinerii ideii

delirante cu orice pret uneori pana la anularea instinctului de conservare

1.2. Hipobulia: scaderea fortei volitionale, incapacitatea de a actiona. Frecvent in

patologia somatica si psihica:

a. – nevroze: astenia, irascibilitatea si insomnia reduc capacitatea de efort voluntar

b. - psihopatia impulsiva: evidentiaza o insuficienta volitionala in sustinerea unei

actiuni si o slabire a fortei volitionale care are ca efect impulsivitatea.

c. - in traumatisme cranio-cerebrale

d. - in tulburari afective: depresivul este lipsit de initiativa si incapabil de a finaliza o

actiune, la maniac initiativa nu lipseste dar ea nu este subordonata unui scop, bolnavul nu
finalizeaza actiunile datorita slabirii efortului voluntar si trece de la o actiune la alta dupa
fantezie.

e. - in oligofrenii si in stari de deteriorare cognitiva

1.3. Abulia: lipsa totala a initiativei si incapacitatea de a actiona. Relativ rara.

a. - in stari comatoase si confuzionale - forma autentica datorita suprimarii constiintei

b. - in catatonie

c. - in epilepsie - in stare de automatism mental

d. - in starile dementiale profunde, idiotie

 e. - in depresia profunda endogena - un depresiv este total incapabil de initiativa,
indiferent, neglijandu-si adesea chiar trebuintele biologice imediate

f. - tratamentul cu antidepresive pe langa risipirea depresiei (cu actiune mai discreta si

mai tardiva) inlatura de cele mai multe ori abulia. Restabilirea initiativelor si a actiunilor
creste riscul de suicid (de insistat pe momentul suicidului) in fond abulia este chiar o
profilaxie a suicidului.

2. Tulburari calitative ale vointei

2.1. Disabulia: dificultatea de a initia si finaliza o actiune ca si dificultatea de a trece

de la o actiune la alta. Se intalneste in nevroze si debutul schizofreniei.

2.2. Parabulia: abulia acompaniata de ticuri, grimase, manifestari din fenomenologia

obsesionala.

2.3. Impulsivitatea: scaderea pana la anularea fortei voluntare cu caracter inhibitor,

avand drept rezultat un comportament impulsiv, intempestiv, disproportional fata de situatie,
fara o suficienta deliberare cu un caracter imprevizibil.

II. Tulburari de constiinta

1. Tulburari cantitative: reflecta profunzimea tulburarilor sau gradul de alterare al

vigilitatii

1.1. Starea de obtuzie: tulburarea relativ discreta, manifestata clinic prin receptie

senzoriala dificila, ridicarea pragurilor senzoriale fapt ce are drept efect o inadecvare a
raspunsurilor comportamentale.

1.2. Starea de hebetudine - tulburare profunda in care omul se detaseaza de realitate

creand impresia iesirii din situatie. Percepe lucrurile cu dificultate, ca de la distanta,
gandeste si vorbeste cu oarecare detasare, raspunsurile comportamentale sunt inadecvate
si cu timp de reactie lung.

Sentimentul este ca traieste situatiile ca si cum nu ar fi ale lui, ca un spectator.

1.3. Starea de torpoare - incetinirea miscarilor (hipochinezie) dezorientare auto si

allopsihica, scaderea tonusului afectiv si volitional; poate fi comparata cu starea de
somnolenta.

1.4. Starea de obnubilare = ,,invaluit in ceata’’, ,,cu capul in nori’’, se caracterizeaza prin
scaderea severa a tonusului functional al intregului psihism. Receptia senzoriala ingreunata,
cu timp de latenta lung si inadecvata, orientarea in spatiu aproximativa, coerenta ideativa
perturbata, evocarile fragmentare, bolnavul este bradipsihic si bradichinetic.

1.5. Starea de stupoare - grad accentuat al tulburarii de constiinta in care activitatea

psiho-motorie pare suspendata, bolnavul pare paralizat, cu o bradichinezie accentuata, nu
mai raspunde la stimulii din mediu (devin subliminali), raspunde greu si intarziat la stimulii
foarte intensi agresivi, dar raspunsurile sunt grosiere si inadecvate chiar si stimulii algici sunt
subliminali; fluxul ideativ este intrerupt.

1.6. Starea de sopor - asemanatoare cu starea de somnolenta accentuata in care

raspunde doar la stimulii foarte intensi, intr-un mod grosier, apoi recade in somn.

1.7. Starea de coma - pierderea completa a constiitei, asimilata cu o stare de apsihism,

in care viata de relatie este intrerupta, conservandu-se viata (functia vegetala).

2. Tulburari calitative: se refera la extensiunea campului de constiinta si la gradul de

adecvare la realiate.

2.1. Restringerea campului de constiinta: ingustarea si focalizarea lui asociata cu

concentrare mnezica si prosexiera asupra unei idei cu estomparea concomitenta a
fenomenului ce se desfasoara la periferia constiintei. Aceste fenomene sunt partial fixate si
evocate; caracteristic starilor normale.

2.2. Starea oneroida: o infiltrare a constructiilor visului in gandirea vigila. Bolnavul

traieste un amestec de realitate si reprezentari senzoriale cel mai adesea cu continut
fantastic presarate cu reminiscente halucinatorii, traire care accentueaza puternic starea de
dezorientare auto si allopsihica.

2.3. Starea de amentie (fara minte): tulburare profunda a constiintei, a propriului ,,eu’’,

insotita de dezorientare auto si allopsihica, incoerenta ideativa masiva, gandire
incomprehensibila, iar bolnavul este agitat si nelinistit ca urmare a perceptiei iluzorii a
realitatii si chiar a prezentei halucinatiilor care au caracter terifiant.

2.4. Starea crepusculara - profunda alterare a reflectarii senzoriale cu conservarea

automatismelor motorii care confera activitatii subiectului un caracter coordonat si coerent
iar toate evenimentele petrecute in aceasta stare sunt urmate de amnezie.

Pe fondul suprimarii constiintei actele motorii automate ating performante superioare care
pe fondul fenomenologiei senzoriale cu iluzii si halucinatii interpretate intr-o maniera
deliranta pot conduce bolnavul la comiterea unor acte agresive sau autoagresive de mare
cruzime si intr-o maniera mecanica.

Apare ca urmare a consumului de alcool pe un fond encefalopat sau epileptic, in betia

idiosincretica.   

Pe fondul starii crepusculare sunt descrise mai multe manifestari :

- automatismul ambulator - consta in faptul ca brusc si intempestiv bolnavul pleaca; se

orienteaza oarecum in spatiu in virtutea unor automatisme motorii.

- fuga patologica (forma particulara)

- somnambulism - efectuarea unor acte automate chiar foarte complexe si corect

elaborate, in timpul somnului (stereotipii de miscare fixate in timp ca deprinderi).

Tulburari de constiinta in diferite boli psihice

 1. Epilepsia: crizele comitiale - suspendarea constiintei insotite de amnezie

2. Oligofrenii si demente: se poate vorbi mai degraba de o modificare structurala a

constiintei in raport cu parametrii constiintei normale, decat de o tulburare a constiintei.  

3. Traumatisme cranio-cerebrale: in momentul producerii. Ulterior ca urmare a

fragilizarii vaselor si a scaderii rezistentei fata de anumite agresiuni; poate dezvolta stari
confuzionale la factori toxici sau infectiosi relativ minori.

4. Alcolism si toxicomanie: In intoxicatii acute si delirium tremens,  dezvolta o stare

oneroida cu iluzii, halucinatii, dezorientare. In betia patologica: tulburare de tip crepuscular.