Universitatea “ Ovidius” Constanța

Facultatea de Istorie și Științe Politice,

Anul III, Istorie,2019-2020
Curs “ Genocid și Holocaust”
Cadru didactic asociat dr Florin C. Stan
Student Ciurea Andreea

Heinrich Luitpold Himmler

(1900-1945)

-Data și locul nașterii: 7 octombrie 1900, Munchen.

-Familie: S-a născut într-o familie de origine bavareză din clasa de mijloc. Tatăl său,
Joseph Gebhard Himmler a fost profesor și director la un prestigios liceu din Munchen. De
asemenea fusese tutorele prințului coroanei Bavariei. Prenumele Heinrich i-a fost ales după nașul
său, Prințul Heinrich de Wittelsbach din familia regală a Bavariei. Mama sa a fost Anna Maria
Himmler (născută Heyder), de origine catolică. De asemenea Himmler a avut 2 frații. Copilăria
lui Himmler a fost relativ normală, părinții erau severi, ocupându-se activ de educația copiilor
lor.
 -Trecut: Himmler a avut o personalitate foarte ciudată. Era interesat de misticism,
ocultism, hipnoza și ierburi de leac, la care se adaugă obsesia sa principală:rasismul strict al
nazismului.
Tânărul de care urma să se teamă o lume întreagă era printre altele şi un pasionat agricultor, căci
obţinuse şi o diplomă de merit la încheiera cursurilor sale din cadrul Şcolii Tehnice Superioare
din Munchen, unde eminenţa neagră a nazismului de mai târziu studiase între anii 1918-1922.
După ce a lucrat ca vânzător-distribuitor al unei firme producătoare de îngrăşăminte agricole,
tânărul Himmler a intrat în rîndul organizaţiilor paramilitare naţionaliste şi a participat activ la
puciul din Munchen din luna noiembrie a anului 1923, unde s-a remarcat ca adjunct al lui Ernst
Rohm.
-Afirmare: În 1923 se alatură Puciului de la Berărie din Munchen, fiind purtător de
stindard. În 1929 devine șeful personal al gărzii lui Hitler, SS (Schutzstaffel). Inițial o forță
compusă doar din 280 de bărbați, aceasta va deveni o forță redutabilă sub conducerea lui
Himmler. În 1930 este ales în Reichstag, concentrându-și întreaga activitate sporirii numărului de
membri din SS, care ajunge la 52.000 de oameni. În 1934, Himmler devine șeful Gestapo, iar
momentul de cotitură în cariera sa îl reprezintă organizarea epurării din iunie, prin care devine
conducătorul autoritar al poliției politice din Al Treilea Reich. În 1933 a înființat primul lagăr de
concentrare, la Dachau, și a lărgit categoria celor ce aveau să fie duși acolo. Aparent, era lipsit de
emoții și sentimente. După ce a asistat la execuția prin împușcare în timpul unei vizite pe frontul
rusesc care l-a îngrozit a propus o altă metodă de execuție:utilizarea de gaze otrăvitoare în
camere speciale, mascate în săli de duș.
-Războiul lui Himmler împotriva evreilor: După noaptea cuțitelor lungi, organizarea și
administrarea lagărelor de concentrare au fost puse pe seama trupelor SS-Totenkopf („cap de
mort”). Atribuția le-a fost extinsă în 1941 și asupra lagărelor de exterminare din Polonia. SS, prin
intermediul serviciului de informații SD (Sicherheitsdienst), a avut drept obiectiv
identificarea evreilor, țiganilor (populația sinti și roma), a homosexualilor, a comuniștilor și a
altor persoane cu afiliații culturale, religioase, rasiale sau politice considerate de naziști
incompatibile cu ideologia nazistă sau văzute aparținând altor rase, considerate ideologic drept
„rase inferioare”, de Untermenschen („suboameni”). Aceste segmente de populație urmau să fie
internate în lagăre de muncă forțată și cu regim de exterminare. Himmler a înființat primul lagăr
german de concentrare la Dachau, lângă München, la 22 martie 1933, și devenit unul dintre
principalii arhitecți ai holocaustului. El și regimul s-au folosit elemente de credință păgână și
fanatism rasist nazist pentru a justifica genocidul multor milioane de oameni. Himmler avea
planuri similare pentru Polonia, intelectualii polonezi urmând a fi lichidați, restul populației
urmând să beneficieze numai de un nivel școlar primar.
În contrast cu Hitler, Himmler inspecta periodic lagărele. În timpul unei vizite, Himmler a asistat
la o execuție în masă a evreilor polonezi și se spune că i s-a făcut rău când stropi din creierul
unei victime săriseră pe haina sa. După eveniment au fost adoptate modalități mai „igienice” de
exterminare, culminând cu camerele de gazare a victimelor.

Himmler era angrenat în activitatea menită să „primenească” rasa, în vederea sporirii elementelor
așa-zisei „rase superioare”, de „arieni” (blonzi, cu ochi albaștri), la aceasta el crezând că îi erau
utile cunoștințele și experiența acumulate la o fermă ca crescător păsări.

-Al Doilea Război Mondial: Înainte de invadarea la 22 iunie 1941 a URSS,

Himmler a dispus pregătirea SS-ului pentru lichidarea a ceea ce propaganda numea forțele
„iudeo-bolșevice”. Himmler obișnuia să facă o analogie între Germania nazistă
și cruciadele creștine. SS-ul a adunat voluntari din toată Europa, între
care danezi, norvegieni, suedezi, olandezi, belgieni, francezi, iar după izbucnirea
războiului: ucraineni, letoni, lituanieni, estoni, chiar și musulmani bosniaci și tătari. Propaganda
nazistă încerca să acrediteze ideea că ar fi fost o cruciadă europeană pentru salvarea valorilor
europene. În 1942, Reinhard Heydrich, mâna dreaptă a lui Himmler, a murit la Praga, grav rănit
într-un atentat făptuit de agenți cehi parașutați de britanici. Ca represalii împotriva populației
cehe, Himmler a dispus distrugerea satului ceh Lidice și lichidarea populației de sex bărbătesc în
vârstă de cel puțin 15 ani (172 de persoane). 98 de băieți de până la această vârstă au fost duși
într-un lagăr de concentrare din Łódź (Polonia). Cu excepția a 12, trimiși la „germanizare”,
ceilalți au fost fost gazați în lagărul de la Kulmhof. Femeile (195) au fost deportate în lagărul de
concentrare din Ravensbrück, unde 52 au fost omorîte. Implicarea liderilor serviciul de
informații al armatei, Abwehr, îndeosebi a șefului acestuia, amiralul Wilhelm Canaris, în
complotul împotriva lui Hitler (soldat cu nereușita încercării loviturii de stat din 20 iulie 1944), l-
a determinat pe Hitler să dizolve Abwehr-ul și să ofere SS-ului controlul tuturor serviciilor de
informații germane. Aceasta a sporit și mai mult puterea personală a lui Himmler. Curând s-a
aflat că generalul Friedrich Fromm, comandant-șef al Armatei de rezervă, a fost implicat în
complot. În postul său a fost numit Himmler. La sfârșitul anului 1944, Himmler a fost numit
comandant șef al grupului de armate din regiunea Rinului superior („Heeresgruppe Oberrhein”),
care lupta în Alsacia, pe malul stâng al Rinului, împotriva Armatei a Șaptea a Statelor Unite și a
Armatei Întâi franceză. Himmler și-a păstrat postul până la începutul anului 1945, când Hitler l-a
pus (la propunerea lui Martin Bormann, care știa că Himmler era un strateg slab) comandant al
Grupului de armate de la Vistula („Heeresgruppe Weichsel”), pe frontul de est. Alegerea a fost
catastrofală, Himmler fiind înlocuit urgent cu generalul Gotthard Heinrich.
Înfrângerea Germaniei fiind iminentă, Himmler era considerat drept succesor a lui Hitler ca
führer al Germaniei. Însă, după război s-a aflat că Hitler nu l-a avut în vedere ca succesor, nici
măcar înainte de trădarea acestuia. Hitler a conchis că autoritatea lui Himmler ca lider al SS-ului
ar fi putut genera ură, iar partidul l-ar fi respins.
-După Razboi: În iarna dintre 1944-1945, Waffen-SS număra 910.000 membri. Cu
membrii de rând, Allegemeine-SS (cel puțin pe hârtie), rezultă un număr de două milioane de
membri. Totuși, în primăvara anului 1945, Himmler și-a pierdut încrederea că Germania ar mai
fi putut ieși victorioasă din război, încredere pierdută mai ales după discuțiile cu subordonații
săi Felix Kersten și Walter Schellenberg. A crezut că Germania ar fi putut obține pacea cu Marea
Britanie și Statele Unite ale Americii. L-a contactat la Lübeck (aproape de Danemarca) pe
contele Folke Bernadotte al Suediei și a început negocierile vizând capitularea pe frontul de vest.
Hitler l-a declarat trădător și i-a anulat titlurile și rangurile. Succesor al lui Hitler a fost
numit Joseph Goebbels, care, de-a lungul carierei, a avut mai multe dispute cu Himmler. Hitler l-
a declarat trădător și pe Hermann Göring, care ar fi avut anterior șanse să fie desemnat ca
succesor al lui Hitler. Negocierile cu contele Bernadotte au eșuat. Nemaiputându-se întoarce
la Berlin, Himmler s-a alăturat amiralului Karl Dönitz, comandantul forțelor germane din nordul
frontului vestic, lângă orașul Plön. Dönitz l-a respins pe Himmler, spunându-i că nu mai avea loc
în guvernarea Germaniei. În consecință, Himmler l-a contactat pe generalul american Dwight
Eisenhower, comunicându-i că va capitula față de Aliații occidentali cu condiția să nu fie judecat
ca lider nazist. Un exemplu al stării mentale precare a lui Himmler este cererea personală remisă
lui Eisenhower în care revendica pentru sine postul de ministru al poliției într-un guvern german
postbelic. A mai menționat că nu știa ce să facă la o eventuală întrevedere cu generalul american:
să-l salute cu salutul nazist sau să dea mâna cu comandantul american. Eisenhower a refuzat să
aibă vreo legătură cu Himmler și a declarat că acesta era criminal de război. Nedorit de foștii
colegi și vânat de Aliați, Himmler a „rătăcit” câteva zile în împrejurimile orașului Flensburg,
(aproape de Danemarca), capitala regiunii guvernate de Dönitz. Încercând să scape de arestare, s-
a deghizat în sergent-major al poliției militare, cu numele „Heinrich Hitzinger”, și-a ras
mustața[22] și spera să se reîntoarcă în regiunea natală, Bavaria. Avea asupra sa un set complet de
documente contrafăcute, însă a stârnit suspiciune în orașul Bremen, la un punct de control militar
britanic. A fost arestat la 22 mai 1945 de sergentul Arthur Britton și a fost recunoscut imediat.
Himmler urma să compară, împreună cu alți lideri, la tribunalul de la Nürnberg, inculpat
pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității, însă s-a sustras
judecării sinucigându-se cu cianura de potasiu dintr-o capsulă pe care britanicii nu i-o
descoperiseră la timp. Ultimele sale cuvinte au fost: Ich bin Heinrich Himmler! (Eu sunt
Heinrich Himmler!). Cadavrul lui Himmler a fost înhumat într-un mormânt nemarcat
(necunoscut nici astăzi) din cimitirul orașului Lüneburg.
-Imaginea publică: Himmler a fost cunoscut ca unul dintre cei mai mari criminali naziști
fiind lipsit de mila și compasiune. Dacă Hitler a fost un montru, atunci Himmler a fost cel care l-
a ajutat să devină așa.
-Familie: În 1928 s-a însurat cu Margarete Siegroth, care era cu șapte ani mai în vârstă
decât Himmler, divorțată și de confesiune lutherană. Din punct de vedere fizic ea reprezenta
pentru Himmler idealul rasial nordic (blondă, ochi albaștri etc.). Au avut o fiică, Gudrun (n. 8
august 1929). Himmler își adora fiica, alintând-o Püppi (păpușică). Mai târziu Margarete a
adoptat un fiu, neglijat de Himmler. Soții s-au separat în 1940 fără a divorța. Himmler a avut doi
copii ilegitimi - fiul Helge (n. 1942) și fiica, Nanette Dorothea (n. 1944) - cu secretara sa,
Hedwig Potthast.
-Expresii consecrate: „Gnadelos” – Fără Milă!
Surse

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Himmler
2. https://www.descopera.ro/cultura/13564538-heinrich-himmler-cel-mai-malefic-
nazist-din-istorie
3. https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/heinrich-himmler-seful-politiei-
secrete-a-lui-hitler
4. http://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/himmler_heinrich.shtml
5. https://www.biography.com/political-figure/heinrich-himmler