Universitatea Politehnica Timişoara

Facultatea de Arhitectură

PROIECTAREA STRUCTURILOR III

- CURS 2 -

Acțiuni în construcții (2)

Conf.dr.ing Adrian CIUTINA

Departamentul de Construcții Metalice și

Mecanica Construcțiilor
 § 1.3 Acţiuni variabile – generalităţi

Acţiunile variabile acoperă un spectru destul de larg de încărcări, cum

sunt:
încărcările utile pe planşee şi terase;
încărcările tehnologice;
încărcările climatice (vânt, zăpadă, temperatură);
încărcările variabile provenite din fenomenul de oboseală.
OBS: (1) Încărcările tehnologice sunt considerate ca încărcări cvasi-permanente, sau
permanente, şi considerate cu valori caracteristice pentru aceste tipuri de
încărcări.
(2) Încărcările variabile provenite din fenomenul de oboseală sunt tratate în
combinaţii specifice acestui tip de încărcare.
(3) Încărcările din seism, deşi variabile, sunt tratate ca încărcări speciale, cu
combinaţii specifice.
În general, în cazul încărcărilor variabile obişnuite, valoarea caracteristică
a acţiunii variabile Qk se face pe baza interpretărilor statistice.
OBS: (1) În cazul încărcărilor climatice din vânt, zăpadă, temperatură, există la nivel
European valori observate și înregistrate, pentru cel puţin ultimii 40 de ani.
(2) Încărcările impuse pe planşee şi terase nu au valori rezultate din înregistrări
statistice, însă Eurocode 1 oferă valori realiste ale acestui tip de încărcări.
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

Vântul reprezintă o mișcare a

maselor de aer pe direcție orizontală
și sau verticală

La nivelul clădirilor se pot înregistra

mișcări uniforme ale aerului sau
turbulente (în cazul obstacolelor)

În aglomerări urbane turbulențele pot fi

datorate clădirilor existente

Acțiunea asupra clădirilor se traduce prin

încărcări perpendiculare pe fațade
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

Acţiunea vântului pe construcţii este evaluată conform normativului ”Cod

de proiectare. Evaluarea acțiunii vântului asupra construcțiilor”, indicativ
CR 1-1-4/2012.
Normativul Român este similar cu Partea 1-4 a Eurocode 1991 și este
adaptat teritoriului României.
Normativul cuprinde principiile, elementele şi datele de bază necesare
pentru proiectarea la vânt a construcţiilor în România, în acord cu
dezvoltările din normativele avansate.
Efectele vântului asupra construcţiilor şi structurilor depind de:
proprietăţile vântului (viteza medie, caracteristicile turbulenţei, etc.)
de forma, dimensiunile şi orientarea construcţiei (structurii) faţă de direcţia
vântului
proprietăţile dinamice ale structurii
amplasamentul structurii în mediul natural şi construit învecinat etc.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

Acţiunea vântului considerată în proiectarea structurilor poate produce:

forţe excesive şi instabilitate pentru structură în ansamblu şi pentru
elementele sale componente;
deplasări şi rotiri excesive ale structurii şi elementelor structurale;
forţe dinamice repetate ce pot cauza oboseala elementelor structurale;
instabilitate aerodinamică în care caz mişcarea structurii în vânt produce forte
aerodinamice care amplifica mişcarea şi
mişcări ale căror caracteristici pot cauza disconfortul ocupanţilor structurii.
Presiunea/sucțiunea vântului la înălţimea z deasupra terenului, pe
suprafeţele rigide exterioare ale structurii se determină cu relaţia:

unde:
qp(ze) este valoarea de vârf a presiunii dinamice a vântului evaluata la cota ze
ze - înaltimea de referinta pentru presiunea exterioara
cpe - coeficientul aerodinamic de presiune/sucțiune pentru suprafeţe
exterioare
gIw - este factorul de importanta – expunere

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

Valoarea de vârf a presiunii dinamice a vântului, qp(z) la o înălțime

deasupra terenului, se determina cu relația:

în care
qb este valoarea de referință a presiunii dinamice a vântului
cpq(z) este factorul de rafală la înălțimea z deasupra terenului
cr(z) este factorul de rugozitate la înălțimea z deasupra terenului
ce(z) este factorul de expunere (sau combinat) la înălțimea z deasupra
terenului

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

Zonarea valorilor de referință ale presiunii dinamice a vântului, qb în kPa,

având IMR = 50 ani

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

Acțiunea vântului pe clădiri

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

Coeficienţi aerodinamici de presiune, cp depind de:

geometria şi dimensiunile construcţiei;
unghiul de atac al vântului (poziţia relativa a corpului în curentul de aer);
categoria de rugozitate a suprafeţei terenului la baza construcţiilor
de numărul Reynolds etc.

Coeficienţi aerodinamici de presiune, sunt prezentați în capitolul 4 al

normativului, pentru diferite configuraţii structurale şi ale acoperişului.
Coeficienţii de presiune, cpe, pentru clădiri şi părţi individuale din clădiri
depind de mărimea ariei expuse - A. Ei sunt daţi în tabele, pentru arii
expuse A de 1m2 şi 10m2, pentru configuraţii tipice de clădiri, sub
notaţiile cpe,1, respectiv
cpe,10. Pentru alte arii
expuse variaţia valorilor
poate fi obţinută din
figura de mai jos.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

Coeficienţi aerodinamici de presiune, cp exemplu: Pereţi verticali ai

clădirilor cu formă dreptunghiulară în plan.
Înălţimea de referinţă, ze, pentru zidurile verticale ale clădirilor
rectangulare în plan depinde de raportul h/b şi este dată în figura de mai
jos pentru următoarele trei cazuri:

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

Coeficienţii presiunii cpe,10 şi cpe,1 pentru zonele A, B, C, D şi E ale

clădirilor definiţi în figura de mai jos sunt daţi în tabelul alăturat în
funcţie de raportul de d/h. Valorile intermediare pot fi obţinute prin
interpolare liniară.
PEREŢI (exemplu)

Tabel: Coeficienţii de
presiune pentru
pereţii verticali ai
clădirilor cu formă
dreptunghiulară în
plan

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

Acoperişurile vor fi considerate plate dacă panta lor este în intervalul de

± 40. Ele sunt divizate în zonele indicate în figura de mai jos. Înălţimea
de referinţă ze va fi considerată
ca fiind h. Coeficienţii presiunilor
sunt daţi în tabelul alăturat.

ACOPERIŞ
(exemplu pentru
acoperişuri plate)

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-4 (CR 1-1-4-2012)

În cazul clădirilor masive vântul se consideră ca acțiune statică

Pentru elementele flexibile va fi considerată acțiunea dinamică a vântului

poduri cu deschideri mari

antene stalpi, turnuri

Fenomenul de rezonanță

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni termice
EN 1991-1-5
Acțiunile termice consideră variațiile zilnice și sezoniere ale temperaturii
aerului la umbră, radiației solare și radiației termice.
Variațiile din temperatură conduc la deformații ale elementelor
structurale, cu implicații directe asupra stărilor de eforturi. Acestea
depind de proprietățile fizice ale materialelor, tipul de reazem și îmbinări.
Caracteristica principală a materialelor este coeficientul de dilatare
termică aT.
OBS: Exemple de valori ale coeficientului de dilatare termică:
- oțel 12x10-6/ºC
- beton 10x10-6/ºC
- lemn (perpendicular pe fibră) 30…70x10-6/ºC
În general încărcările din acțiunile termice afectează elementele masive
sau cele cu lungime mare.
OBS: Exemplu de dilatare pentru o structură metalică lungă de 80m și o diferență de
temperatură de 50ºC:
∆l = 50°C * 200m *12 ⋅10−6 = 0,12m = 12cm

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.3 Acţiuni variabile - Acţiuni termice
EN 1991-1-5
Cedări datorate acțiunii termice
(pentru clădirile lungi, în general se dispun rosturi de dilatare)

Cedări locale și măsuri de protecție

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Acţiune de durată scurtă dar de intensitate semnificativă, ce se exercită
cu probabilitate redusă asupra structurii în timpul duratei sale de viaţă
proiectate (definiția EN 1990).
Acțiuni accidentale:
Acțiunile seismice
Acțiuni datorate exploziilor
Acțiuni datorate impactului
Incendii (acțiunea focului)
Tasări diferențiate ale reazemelor

În funcție de tipologia și locația structurii, pentru proiectare se vor

considera diferitele acțiuni accidentale.
Cu cât o clădire este mai importantă, cu atât scenariile de încărcare
accidentală sunt mai numeroase.
În general acțiunile accidentale sunt considerate cu coeficienți reduși ai
încărcărilor, datorită caracterului rar de producere a acestor acțiuni.

OBS: În momentul de față se pot modela acțiuni accidentale complexe de tipul seism +
incendiu sau explozii + pierderi de elemente.
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică
Cutremurele sunt cauzate de alunecarea sau ruperea scoarței terestre prin
degajare de energie.
Parte din această energie este transmisă clădirilor.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică
Cutremurele sunt cauzate de alunecarea sau ruperea scoarței terestre prin
degajare de energie.
Parte din această energie este transmisă clădirilor.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică
Clasificarea cutremurelor după modul de apariție:
Intra-placă – apare la contactul dintre plăcile
tectonice (coasta de vest a americii, Turcia, Zona
Vrancei, Taiwan, Japonia, Noua Zeelanda)
Inter-placă - apare în interiorul aceleiași plăci
(Grecia, Spania, Zona Banatului, America de nord)
Clasificarea cutremurelor după convergență:

oceanic-continentală continentală-continentală oceanică-oceanică

Clasificarea cutremurelor în funcție de adâncime:
Cutremure crustale DF între 0-70km
Cutremure intermediare DF=70-300km
(ex cele din sursa Vrancea)
Cutremure profunde DF>300km (ex Mexico City)
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică
Propagarea undelor seismice
H-hipocentru – punctul în care
se produce ruperea crustală
E-epicentru – proiecția
hipocentrului pe suprafața
scoarței terestre
Tipuri de unde seismice

Unde tip P (de volum) – unde primare, de

Poziția clădirii față de epicentru
compresiune sau longitudinale. Ajung
primele la amplasament
Unde tip S – unde secundare, de forfecare
sau transversale. Al doilea tip de unde care
ajunge la structura
Unde tip R (Rayleigh) – unde de suprafață
directe
Unde tip L (Love) – unde de suprafață de
tip S longitudinale

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică

Intensitatea cutremurelor – Scara Richter

Magnitudine Richter Descriere Efecte
măsoară energia eliberata de cutremur
sub 2,0 micro Microseisme; nu se simt.

2,0–2,9 De obicei nu se simt, dar sunt măsurate/înregistrate.

ține cont amplitudinea seismului
3,0–3,9
minor
Adeseori se simt, dar rareori produc pagube. are 9 grade în care energia eliberată
4,0–4,9 ușor
Trepidații perceptibile ale obiectelor în interiorul clădirilor, zgomote creste exponențial și nu liniar
prin lovire; pagube importante sunt puțin probabile.

Pot provoca pagube importante, pe porțiuni restrânse, la clădirile

este o scara cantitativa
5,0–5,9 moderat
prost construite și pagube ușoare la clădirile bine construite.

Pot provoca distrugeri în zone populate pe o rază de până la circa

6,0–6,9 puternic
160 km.

7,0–7,9 major Pot provoca distrugeri importante pe întinderi mari.

Pot provoca distrugeri importante în zone situate la sute de

8,0–8,9
important kilometri în jurul epicentrului.

9,0–9,9 Devastează zone pe o rază de mii de kilometri.

10,0 și peste devastator Nu s-au înregistrat; posibilă devastare la scară planetară.

Scara Mercalli
12 grade de intensitate
este apreciată la situl construcției
scara subiectiva
intensitatea cutremurului este
masurată prin pagubele produse
cladirilor si prin percepția oamenilor.
scara calitativa
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică
Datorită faptului că mișcarea seismică este una aleatoare, structurile pot
fi afectate sau suferi cedări parțiale sau totale

Modelarea acţiunii seismice

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică - EN 1998-1 (P100/2013)
Proiectarea la cutremur urmăreşte satisfacerea, cu un grad adecvat de
siguranţă, a următoarelor cerinţe fundamentale (niveluri de performanţă):
cerinţa de siguranţă a vieţii – Structura va fi proiectată pentru a răspunde
acţiunii seismice cu valoarea de proiectare, cu o marjă suficientă de siguranţă
faţă de nivelul de deformare la care intervine prăbuşirea locală sau generală,
astfel încât vieţile oamenilor să fie protejate. Valoarea de proiectare a acţiunii
seismice, considerată pentru cerinţa de siguranţa vieţii şi stabilită pe baza
prevederilor capitolului 3, corespunde unui interval mediu de recurenţă de 225
ani (probabilitate de depăşire de 20% în 50 de ani).
cerinţa de limitare a degradărilor - Structura va fi proiectată pentru a
răspunde acţiunilor seismice cu probabilitate mai mare de apariţie decât
acţiunea seismică de proiectare, fără degradări sau scoateri din funcţiune, ale
căror costuri să fie exagerat de mari în comparaţie cu costul structurii.
Acţiunea seismică considerată pentru cerinţa de limitare a degradărilor
corespunde unui interval mediu de recurenţă de 40 ani (probabilitate de
depăşire de 20% în 10 de ani).
Îndeplinirea cerinţelor fundamentale se controlează prin verificările a
două categorii de stări limită:
Starea limită ultimă, ULS, asociată cu ruperea elementelor structurale şi
alte forme de cedare care pot pune în pericol siguranţa vieţii oamenilor
Starea limită de serviciu, SLS, are în vedere dezvoltarea degradărilor
până la un nivel, dincolo de care cerinţele specifice de exploatare nu mai
sunt îndeplinite. Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică - EN 1998-1 (P100/2013)
seism
Einput = Eelastica + Edef . plastica + Eamortizare
Cutremurele majore
Pentru clădirile înalte energia disipată elastic este mică.
Prin urmare energia indusă de seism trebuie disipată prin amortizare
sau prin deformații plastice
Capacitatea de disipare a energiei prin deformații plastice depinde de
sistemul structural (prin factorul de comportare q).

Sistemele amortizate
Structura rămâne în domeniul elastic.
Există două metode de disipare a energiei prin amortizare:
Sisteme amortizate la bază. Clădirea este poziționată pe sistemele de
amortizare astfel încât solul se mișcă independent de structură. Aceasta
preia doar o parte din amplitudinea mișcării solului.
Utilizarea elementelor structurale de amortizare. Structura conține
elemente care disipează energia indusă în structură prin elemente disipative
cu amortizoare.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică - EN 1998-1 (P100/2013)

Sisteme amortizate la bază.

Utilizarea elementelor structurale de

amortizare.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică - EN 1998-1 (P100/2013)
Sisteme structurale disipative
Sistemul structural va fi înzestrat cu capacitatea de rezistenţă specificată
în părţile relevante ale codului.
Acest nivel de rezistenţă implică respectarea tuturor condiţiilor date în
cod pentru obţinerea capacităţii necesare de disipare de energie
(ductilitate) în zonele proiectate special pentru a disipa energia seismică,
numite zone disipative sau zone critice.

cadre contravântuite centric / excentric cadre necontravântuite

sisteme pendul inversat Structuri cu nuclee sau pereţi de beton

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică - EN 1998-1 (P100/2013)

Zonele disipative ale structurilor contravântuite centric sunt diagonalele

întinse, diagonalele comprimate fiind supuse fenomenului de flambaj.
În cazul structurilor contravântuite centric „link-ul” sau elementul de
legătură, reprezintă elementul disipativ al grinzii.
Zonele disipative ale cadrelor necontravântuite sunt caracterizate prin
formarea articulaţiilor plastice, localizate la extremităţile elementelor de
cadru, de preferinţă în grinzi, iar numai în cazurile limită şi în stâlpi.

Articulație plastică,
element de tip Articulație plastică
„link” în grinzi

Deformație a unui
cadru contravântuit Mecanism global de
excentric cedare prin articulaţii
plastice pentru un
cadru necontravântuit.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică - EN 1998-1 (P100/2013)
Forțele seismice Spectrul de răspuns are valori de
Se calculează pe baza fenomenului de accelerație și depinde de locație.
Gradul de reducere al forțelor seimice
inerție, pornind de la mișcarea terenului.
(prin factorul q) depinde de material,
Accelerația structurii este diferită de conformația structurală și tipul
accelerația terenului (în general este mișcării seismice.
amplificată).

Fb - Forţa tăietoare (seismică) de bază

Sd(T1) - ordonata spectrului de răspuns de proiectare
m - masa totală a clădirii
l - factor de corecţie (0,85-1,0)
gI,e factorul de importanță-expunere a construcției Comparaţie între un spectru elastic (Se)
(valori cuprinse între 0,8-1,4) şi un spectru de proiectare (Sd, q=6)

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Încărcarea seismică - EN 1998-1 (P100/2013)

Zonarea teritoriului României în termeni de valori de vârf ale acceleraţiei terenului pentru
proiectare ag pentru cutremure având IMR = 225 ani
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.4 Acţiuni accidentale
Acţiunea focului EN 1991-1-2
“O construcție trebuie proiectată şi executată astfel încât, în cazul
izbucnirii unui incendiu:
Capacitatea portantă a structurii de rezistenţă să fie asigurată pentru o
anumită perioadă de timp;
Răspândirea focului in construcție să fie limitată;
Răspândirea focului către construcțiile învecinate să fie limitată;
Ocupanții clădirii să poată părăsi clădirea sau să fie salvaţi prin alte mijloace;
Siguranța echipelor de salvare sa fie luata in considerare.”
Directiva Comisiei Europene - 21 Decembrie 1988
Măsuri de protecţie pasive:
Asigurarea căilor de evacuare
Limitarea răspândirii focului şi fumului printr-o partiționare adecvată/distanţe
minime faţă de vecinătăţi
Impunerea unei rezistenţe minime la foc (în timp) a elementelor structurale
Măsuri de protecţie active:
sisteme de alarmare automate în caz de incendiu
mijloace de stingere adecvate (hidranţi interiori, exteriori, sprinklere)

OBS: De multe ori din calculul la foc rezultă elemente structurale mai mari decât din
calculul structural la temperatură normala.
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.4 Acţiuni accidentale
Acţiunea focului EN 1991-1-2
Exemple de rezistenţă la incendiu (conceptul de siguranţă la foc):
Nr. Tipul elementelor Nivelul de stabilitate la foc
crt. de construcţie I II III IV V
1 Stâlpi R 180 R 120 R 60 R 30 R 15

2 Pereţi portanţi, diafragme REI 180 REI 120 REI 60 REI 30 REI 15

3 Pereţi interiori neportanţi EI 30 EI 30 EI 15 EI 15 –

4 Pereţi exteriori neportanţi EI 30 EI 30 EI 15 E 15 –

5 Grinzi, ferme, R 120 R 60 R 45 R 30 R 15

(R 30) (R 30)
6 Planşee, acoperişuri terasă REI 120 REI 60 REI 45 REI 30 REI 15
(REI 30) (R 30)
7 Pane, contravântuiri, R 45 R 30 R 15 – –
(R 30) (R 15)
8 Panouri de învelitoare şi REI 15 – – – –
suportul continuu al învelitorii
combustibile (în afară de
tablă goală)

NOTA 1 – Pentru simbolurile R, EI, REI, a se vedea SR EN 13501:2005.

REI – sunt satisfăcute toate criteriile (capacitate portantă, etanşeitate la foc, izolare
termică)
R – este satisfăcut numai criteriul de capacitate portantă
EI – sunt satisfăcute numai criteriile de etanşeitate la foc şi cel de izolare termică
NOTA 2 _ Cifrele din paranteză corespund clădirilor şi compartimentelor în care sarcina
termică nu depăşeşte 840 Mj/m2, cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte, a celor
cu săli aglomerate, a celor care adăpostesc persoane care nu se pot evacua
singure.
NOTA 3 – Atunci când pereţii au rezistenţe mai mari decât REI 180, stâlpii şi diafragmele
vor avea cel puţin aceiaşi rezistenţă la foc cu pereţii

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Acţiunea focului EN 1991-1-2
Calculul la foc se face pe baza evaluării materialelor combustibile din
compartiment, pentru care se fac nişte scenarii de incendiu
Calculul la incendiu trebuie să
Acţiunea termică considere modificarea
temperaturii materialelor cu
creşterea temperaturii.
Combinaţiile de acţiuni sunt
specifice acţiunilor accidentale.

OBS: În cazul oţelului, rezistenţa este

redusă la jumătate la 600ºC.
Rezistenţa betonului nu este
afectată semnificativ

oţel

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 1.4 Acţiuni accidentale
Acţiunea focului EN 1991-1-2
Pentru protejarea elementelor structurale se pot folosi diferite metode:

înglobare în beton / vopsire ignifugă / înglobare în panouri ghips-carton (ignifug)

Structură neprotejată (oţel) structură ignifugată (lemn)

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.4 Acţiuni accidentale
Tasări diferenţiate EN 1997
Atâta timp cât tasarea solului se produce uniform, structura „se
scufundă” uniform în solul de fundare;
Problemele apar în momentul în care tasările sunt diferenţiate.
Posibile cauze:
terenuri de fundare diferite;
diferenţe de încărcare pe acelaşi sol, ex: construcţii joase legate de cele înalte
sau diferenţe de încărcare pe diferite module de construcţie.

Consecinţele pot fi importante:

pagube materiale;
cedări ale elementelor;
cedări structurale.
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 1.4 Acţiuni accidentale
Tasări diferenţiate EN 1997
Soluţii de remediere pre/post construcţie:
Îmbunătăţirea terenului de fundare
Lărgirea fundaţiei
Realizarea unor rosturi între clădiri

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III