Universitatea Politehnica Timişoara

Facultatea de Arhitectură

PROIECTAREA STRUCTURILOR III

- CURS 3b -

Modelarea structurilor (1)

Prof.dr.ing Adrian CIUTINA

Departamentul de Căi de Comunicație

Terestre, Fundații și Cadastru
 CAPITOLUL II – MODELAREA STRUCTURILOR
§ 2.1 Introducere

 În modul tradițional de construire, clădirile se realizau prin conceptul

„trial and error” (încercare și eroare).
 Începând cu secolul XIX, s-a trecut la calculul structurilor, bazat pe
cunoștințe inginerești de mecanică și rezistența materialelor.
 Începând cu mijlocul secolului trecut, calculul automat al structurilor a
permis proiectarea structurilor mai complexe, nedeterminate static sau
cu forme spațiale sofisticate.
 Dacă în calculul structural independent, elementele erau dimensionate
individual unul de celălalt, prin calculul automat al structurilor, inclusiv
prin modelarea cu ajutorul elementelor finite s-a ajuns la optimizarea
elementelor structurale.
 Modelările structurale permit de asemenea eficientizarea economică a
structurilor și limitarea numărului de teste experimentale pentru
investigarea comportării structurii.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.1 Introducere

 Calculul structurilor se face prin „modelarea”

structurii și a încărcărilor aplicate acestora,
astfel încât proiectanții să poată evalua, cu o
acuratețe acceptabilă nivelul eforturilor din
elementele structurale și îmbinări.
 Modelele structurale încearcă să simuleze
structura reală, și să ofere proiectantului
posibilitatea de a optimiza răspunsul structural.
 Simularea structurii reale se face prin modelarea:
 Materialului din care sunt alcătuite elementele
 Elementelor structurale
 Legăturilor dintre elemente (îmbinări, prinderi la bază)
 Încărcărilor care vor fi aplicate pe structură

OBS: Un model este întotdeauna o simulare a realității, și de aceea este de așteptat

ca în realitate structura să nu se comporte exact ca în modelare. Elementele
nestructurale, combinații de încărcare diferite față de cele considerate în analiza
structurală pot modifica răspunsul structural.
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.2 Proprietățile materialului pentru modelare

 Datorită complexității simulării comportării structurilor în domeniul

plastic, majoritatea proceselor de proiectare se fac în domeniul elastic.
 În acest scop sunt importante caracteristicile elastice ale materialelor:
 Limita de elasticitate la elementele din oțel (fy), modulul de elasticitate (E)
 Rezistența caracteristică la compresiune pentru elementele din beton, zidărie (fck), (E)
 Rezistența elastică la întindere/compresiune pentru elementele din lemn (ft,fck), (E)

Curbe caracteristice: Oțel Beton Lemn

OBS: Rezistențele sunt importante pentru verificările elementelor, în vederea

verificărilor elementelor la stările limită.
Modulul de elasticitate este important pentru evaluarea rigidităților
elementelor și a construcției întregi.
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.2 Proprietățile materialului pentru modelare

 Exemple de caracteristici elastice pentru materiale

BETON – Rezistențe și caracteristici Rezistențe elastice (limita elastică)
de deformare (sursa EN 1992-1) pentru diferite clase de oțel

Caracteristici elastice pentru diferite

specii de lemn

OBS: În general, rezistențele reale ale

materialelor sunt mai mari decât cele
caracteristice. Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.2 Proprietățile materialului pentru modelare

 Pentru structurile complexe, care necesită modelări în domeniul plastic,

sunt importante caracteristicile materialelor, pentru:
 Estimarea comportamentul global al structurii în cazul încărcărilor extreme
 Definirea parametrilor posibilelor articulații plastice
 Estimarea rigidității structurale după pierderea elasticității

Exemplu de comportare în Modul clasic de definire al

domeniul plastic al unei articulațiilor plastice
structuri în cadre
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.3 Modelarea elementelor structurale

 Elementele structurale vor fi modelate în funcție de scopul lor în

structură.
 Elementele finite (modelele elementelor structurale) încearcă să
simuleze încărcarea și starea de eforturi reală a elementelor structurale.
 Elementele structurale au trei dimensiuni
spațiale. Modelarea elementelor se face în
funcție de aceste dimensiuni.

 În funcție de tipologia și funcția elementului

structural, se pot distinge:
 Elemente finite liniare (l>>h,b)
 Elemente finite de suprafață (l,b>>h)
 Elemente finite de volum (solide) cu l, b și h de
același ordin de mărime
OBS: Modelarea structurilor prin metoda elementelor finite înseamnă preluarea
încărcărilor și transmiterea eforturilor între elementele finite până la reazeme.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.3 Modelarea elementelor structurale
ELEMENTE FINITE LINIARE

 Elementele finite liniare sunt definite de:

 Lungime
 Caracteristici de material
 Secțiune transversală - caracteristici de
rigiditate: A, E, I,
 Condițiile limită în noduri – deplasări și rotiri
 În funcție de aplicațiile structurale, există diferite elemente finite liniare
care reprezintă particularizări (simplificare) ale elementelor finite
generale, dedicate diferitelor tipuri de solicitare.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.3 Modelarea elementelor structurale
ELEMENTE FINITE LINIARE

 Elementele liniare care transmit eforturi axiale:

 Cabluri: transmit numai întindere; nu au rigiditate la încovoiere sau
compresiune. Se deformează sub greutatea proprie.
 Tiranți: elemente rigide care preiau eforturi de întindere. Nu au rezistență la
compresiune datorită fenomenului de flambaj.
 Elemente comprimate: elemente care pot prelua eforturi de întindere /
compresiune: stâlpi, montanți, arce

- -
- + -
- -
+ +

Cabluri Tiranți - Elemente comprimate

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.3 Modelarea elementelor structurale
ELEMENTE FINITE LINIARE

 Elementele liniare supuse la încovoiere – preiau încărcări perpendiculare

pe axul longitudinal:
 Elemente de tip bară: solicitate preponderent la încovoiere
 Stâlpi: solicitați preponderent la compresiune + încovoiere

Elemente de tip grindă Stâlpi

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.3 Modelarea elementelor structurale
ELEMENTE FINITE LINIARE

 Elementele liniare curbe:

 Arce: elemente solicitate la compresiune
 Elemente curbe solicitate în planul lor (supuse fenomenului de torsiune)

Elemente de tip arc Elemente curbe solicitate în plan

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.3 Modelarea elementelor structurale
ELEMENTE FINITE DE SUPRAFAŢĂ

 Au proprietatea că două din dimensiuni au același ordin de mărime și

sunt mult mai mari decât al treilea (l1,l2 >> h).
 Elementele finite de suprafață sunt definite de:
 Lungime + lățime
 Caracteristici de material
 Grosime (h). De obicei caracteristicile geometrice (E, I, A) sunt calculate pe
baza caracteristicilor geometrice
 Condițiile limită pe muchii (contur) – deplasări și rotiri
Exemplu de EF tip placă, rezemată în 4 puncte
 Modelarea suprafețelor plane se
face prin planul median. Secțiunea
este definită de grosimea plăcii.

OBS: În funcție de aplicațiile structurale,

există posibilitatea definirii unor fibre
interioare, care pot reprezenta spre
exemplu armăturile plăcilor din beton.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.3 Modelarea elementelor structurale
ELEMENTE FINITE DE SUPRAFAŢĂ

 Elementele de suprafaţă plane:

 Încărcate perpendicular pe plan sau în direcţia planului (planurilor)
 Sunt discretizate în elemente mai mici (mesh elements) pentru a putea oferi
variaţia eforturilor pe suprafaţă.

Elemente de suprafaţă plane: modelare - rezultate

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.3 Modelarea elementelor structurale
ELEMENTE FINITE DE SUPRAFAŢĂ

 Elementele de suprafaţă curbe:

 Sunt definite de ecuaţiile suprafeţelor curbe
 Sunt discretizate în elemente mai mici plane (mesh elements) pentru a putea
oferi variaţia eforturilor pe suprafaţă.
 Sunt încărcate perpendicular pe plan, rareori în direcţia planului.
 Sunt denumite şi membrane sau plăci curbe subţiri.

Elemente de suprafaţă plane: modelare - rezultate

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.3 Modelarea elementelor structurale
ELEMENTE FINITE DE SUPRAFAŢĂ

 Elementele de suprafaţă curbe - exemple:

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.3 Modelarea elementelor structurale
ELEMENTE FINITE DE VOLUM

 Cele trei dimensiuni au acelaşi ordin de mărime (a~b~c).

 Elementele de volum sunt definite de:
 Lungime, lățime şi adâncime
 Caracteristici de material
 Condițiile limită pe suprafeţele de rezemare

Exemplu de EF tip solid, fixat la un capăt

OBS: În funcție de aplicațiile structurale,

există posibilitatea definirii unor EF
Tipuri de elemente finite solide
interioare de tip fibră sau suprafaţă, care
definesc materiale înglobate în EF solid.
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.3 Modelarea elementelor structurale
ELEMENTE FINITE DE VOLUM

 Elementele de suprafaţă plane:

 Pot fi încărcate pe orice direcţie
 Sunt discretizate în elemente mai mici (mesh elements) pentru a putea oferi
variaţia eforturilor pe volum.

Elemente de volum: modelare - rezultate

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III