Universitatea Politehnica Timişoara

Facultatea de Arhitectură

PROIECTAREA STRUCTURILOR III

- CURS 4 -

Modelarea structurilor (2)

Prof.dr.ing Adrian CIUTINA

Departamentul de Căi de Comunicație

Terestre, Fundații și Cadastru
 § 2.1 Introducere

 Calculul structurilor se face prin „modelarea”

structurii și a încărcărilor aplicate acestora,
astfel încât proiectanții să poată evalua, cu o
acuratețe acceptabilă nivelul eforturilor din
elementele structurale și îmbinări.
 Modelele structurale încearcă să simuleze
structura reală, și să ofere proiectantului
posibilitatea de a optimiza răspunsul structural.
 Simularea structurii reale se face prin modelarea:
 Materialului din care sunt alcătuite elementele
 Elementelor structurale
 Legăturilor dintre elemente (îmbinări, prinderi la bază)
 Încărcărilor care vor fi aplicate pe structură

OBS: Un model este întotdeauna o simulare a realității, și de aceea este de așteptat

ca în realitate structura să nu se comporte exact ca în modelare. Elementele
nestructurale, combinații de încărcare diferite față de cele considerate în analiza
structurală pot modifica răspunsul structural.
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.4 Modelarea îmbinărilor

 Legăturile dintre elementele structurale – îmbinările - joacă un rol

extrem de important în distribuția eforturilor între elemente:
 Structura trebuie concepută de o așa manieră încât elementele și îmbinările
dintre acestea să nu cedeze (criteriul de proiectare ULS);
 Îmbinările pot transmite în întregime sau doar parte din eforturile interne ale
unui element către elementul de susținere al acestuia;
 Sunt dispuse între două sau mai multe elemente sau între elemente și fundații
– în acest caz se numesc reazeme.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor

Tipurile clasice de reazem

sau îmbinare:
 Îmbinare/Reazem simplu
Transmite doar eforturile pe o singura
direcție, de obicei verticală. Nu poate
transmite momente încovoietoare.
Are împiedicată translația pe o direcție.
Rotirile sunt libere.
 Îmbinare/Reazem ariculat
Transmite eforturile axiale. Nu poate
transmite momente încovoietoare.
Toate translațiile sunt împiedicate.
Rotirile sunt libere.
 Îmbinare/Reazem incastrat
Preia eforturile axiale și momentele încovoietoare
după toate direcțiile.
Are împiedicate translațiile și rotirile.
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.4 Modelarea îmbinărilor

 În conformitate cu sistemul normativ Eurocode, o îmbinare poate fi

clasificată în funcţie de rigiditate, rezistenţă şi prin combinaţia celor doi
parametri de rezistenţă şi rigiditate.
 Curbele (caracteristice) moment-rotire pentru îmbinări:

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor

 Clasificarea după rigiditate:

 Îmbinări rigide (nedeformabile)
 Îmbinări semi-rigide
 Îmbinări articulate (cu rotiri libere)

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor

 Clasificarea după rezistență:

 Îmbinări total rezistente. Rezistenţa de calcul a unei îmbinări total rezistente
nu trebuie să fie mai mică decât cea a elementelor prinse în nod.
 O îmbinare articulată este capabilă să transmită eforturi axiale şi de forfecare
fără să dezvolte momente semnificative care ar putea influenţa în mod
nefavorabil elementele sau structura în ansamblu.
 Îmbinări parţial rezistente. O îmbinare care nu îndeplineşte criteriile
corespunzătoare unei îmbinări total rezistente sau a unei îmbinări articulate este
clasificată ca îmbinare parţial rezistentă.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor

 Clasificarea după rezistență și rigiditate:

 Noduri continue
 Noduri semi-continue
 Noduri articulate
Rezistenţă
Rigiditate
Total rezistente Parţial rezistente Articulate

Tabel: Tipuri de Rigid Continue Semi-continue *

Semi-rigid Semi-continue Semi-continue *
modelare a nodurilor Articulat * * Articulat
*: Fără semnificație

 Interpretarea care trebuie dată acestor trei concepte depinde primordial

de tipul de analiză care este efectuată:
 în cazul unei analize elastice globale doar proprietatea de rigiditate este
semnificativă pentru modelarea nodurilor structurale;
 în cazul unei analize de tip rigid-plastic, caracteristica nodului este dată de
rezistenţă;
 în toate celelalte cazuri, maniera în care nodurile sunt modelate depinde atât
de rezistenţă cât şi de rigiditate.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor

 Legăturile dintre elementele structurale – îmbinările – joacă un rol

extrem de important în distribuția eforturilor între elemente:
 Atât modelarea în proiectare cât și realizarea îmbinării trebuie să urmărească
schema structurală conceptuală.
 Îmbinările/reazemele rigide sau articulate reprezintă modele ideale, iar
programele de calcul modelează simplu acest tip de îmbinare / reazem.
 În cazul îmbinărilor/prinderilor semi-rigide, calculul structural trebuie să
considere gradul de semi-rigiditate în analiza structurală.

Exemplu de distribuție a
momentelor încovoietoare
pentru o grindă,
considerând diverse moduri
de prindere la capete

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor

 Legăturile dintre elementele structurale – îmbinările – joacă un rol

extrem de important în distribuția eforturilor între elemente.

Exemplu de distribuție a momentelor încovoietoare pentru un cadru simplu,

considerând diverse moduri de îmbinare a grinzii pe stâlp.
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.4 Modelarea îmbinărilor
Reazeme simple
Reazem simplu.
Realizare.

Schema statică

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor
Reazeme articulate
Reazem articulat.
Realizare.

Schema statică (diferența față de reazemul simplu).

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor
Îmbinări articulate
Îmbinări articulate. Grindă-stâlp
Realizare.

Grindă-grindă

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor
Îmbinări articulate
Îmbinări articulate.
Realizare.

Prinderi
contravântuiri

Schema statică.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor
Reazeme încastrate
Reazem încastrat.
Realizare.

Schema statică.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor
Îmbinări încastrate
Îmbinări încastrate (rigide).
Realizare.

Schema statică.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor
Îmbinări semi-rigide
Reazeme semi-rigide.
Realizare.

Schema statică.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea îmbinărilor
Îmbinări semi-rigide
Îmbinări semi-rigide.
Realizare.

Schema statică.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea încărcărilor

 Încărcările se introduc în programele de calcul cu valoarea lor de calcul,

așa cum rezultă ele din calculul normativ (vezi capitolul 1):
 În calcul, încărcările se introduc pe elementele structurale, astfel ca acestea şi
elementele de susţinere ale acestora să ajungă la solicitarea maximă.
 De multe ori sunt ignorate elemente structurale secundare, pentru care calculul
se face separat.

Încărcarea reală Model de aplicare

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.4 Modelarea încărcărilor

 În funcție de caracteristicile încărcărilor și ale modelului structural,

încărcările pot fi modelate prin:
 Încărcări distribuite pe suprafață.
 Încărcări distribuite pe lungimea elementului.
 Încărcări concentrate.

 Pentru aplicarea simplificată a încărcărilor este nevoie de transformări ale

încărcărilor:
 Din încărcări de suprafață în încărcări distribuite pe lungime sau încărcări
concentrate;
 Din încărcări concentrate în încărcări distribuite.

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 § 2.4 Modelarea încărcărilor
Încărcările distribuite pe suprafață

 Au nevoie de definirea suprafeței pe care se aplică (model).

 Încărcarea este distribuită uniform pe acest element (unităţi kN/m2,
daN/cm2 etc.).
 Trebuie definită interacţiunea dintre elemente de suprafaţă şi elementele
liniare.

Exemplu deîncărcare distribuită pe un planşeu din beton

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.4 Modelarea încărcărilor
Încărcările distribuite pe lungimea elementului

 Pentru fiecare element liniar este nevoie de calculul deschiderii

caracteristice de încărcare. În acest mod se face transformarea de la
încărcarea distribuită pe suprafaţă la cea distribuită pe lungime.
 Încărcarea este distribuită uniform pe elemente (unităţi kN/m, daN/cm
etc.).

Încărcarea reală şi modelarea încărcărilor din vânt pentru o structură parter

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
 § 2.4 Modelarea încărcărilor
Încărcările concentrate

 Dacă încărcarea reală este distribuită, atunci conversia se face prin

înmulţirea cu suprafaţa (în cazul încărcărilor de suprafaţă) sau
deschiderea (în cazul încărcărilor liniare).
 Încărcarea este concentrată (unităţi kN, daN etc.).
 Deşi în realitate există o suprafaţă de distribuţie a încărcării, aceasta este
aproximată printr-un punct. Acest fapt poate conduce la concentrări de
eforturi nereale

Modelarea încărcărilor datorate

cablurilor pentru o structură tip
stâlp LEAstructură parter

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III