PS 3 - Curs 13 PDF

Universitatea Politehnica Timişoara
Facultatea de Arhitectură
PROIECTAREA STRUCTURILOR III
- CURS 13 -
Elemente compuse oțel-beton (2)
Prof.dr.ing Adrian CIUTINA
Departamentul de Căi de Comunicație

Terestre, Fundații și Cadastru
§ 4.2 Grinzi cu secțiune compusă oțel-beton
Introducere
 Grinzile Compuse sunt definite ca “elemente care pot

prelua eforturi de încovoiere şi forfecare şi care sunt
compuse din două componente longitudinale, legate fie
continuu, fie printr-o serie de conectori dispuşi discret”.
Armătură din
 Se presupune Placa din oţel
faptul că cele două beton
componente sunt
poziţionate în mod
direct una deasupra Tablă
celeilalte, având profilată
centrele de greutate
situate vertical, unul Grinzi
secundare Conectori
deasupra celuilalt.
(oţel)
Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

Introducere
 Grinzile compuse diferă în comportament, de la situaţia în

care nu există nici un fel de conexiune între cele două
componente, până la situaţia în care conexiunea dintre cele
două elemente se apropie de o rigiditate şi o rezistenţă
infinită. De asemenea, trebuie considerată şi influenţa
diferenţei de proprietăţi de material ale celor două
componente.
 Prin urmare, influenţa diferenţei în rezistenţă şi rigiditate
ale componentelor, precum şi a conexiunii dintre ele joacă
rolul esenţial în comportamentul final.
 Analiza globală şi calculul grinzilor compuse este net mai
complexă decât considerarea aceleiaşi grinzi în cazul unui
singur material.
Obs: Un alt aspect critic în comportamentul grinzilor compuse este şi comportamentul

îmbinării acesteia cu elementele de susţinere.
Introducere
 Forma generală a grinzilor compuse include combinaţia

dintre o placă compactă din beton, ataşată unei secţiuni
metalice (în mod uzual o grindă I). Placa din beton este
calculată să susţină încărcările de pe planşeu, având
deschideri între grinzile secundare, dar care poate prelua
eforturi de compresiune longitudinale sau transversale,
daca este legată de secţiunea din oţel. Această distribuţie
este prezentată în figura de mai jos.
Deschiderea
plăcii
Grindă
compusă

Introducere
 Conexiunea dintre oţel şi beton trebuie să fie suficientă

pentru a controla forfecarea, precum şi orice componentă
verticală de desprindere. Forţele longitudinale generate de
acest tip de conexiune trebuie să efectueze un transfer
total al eforturilor din elementul din oţel în placă.
 Conectorii (de
forfecare) precum
şi armătura
transversală sunt Armătură
ilustraţi în figura transversală
alăturată.
Conectori de
forfecare

Introducere
 Planșeul din beton poate fi la rândul său compus. În acest

caz conexiunea este mult mai greu de realizat. Cea mai
uzuală formă de realizare a conexiunii este “prin tablă“.
Acest tip de sudură are nevoie de sisteme de sudură speciale
cu putere electrică mare pentru a topi tabla metalică și a
suda (arc electric direct) gujonul pe talpa grinzii.
 Figura de mai jos prezintă forma tipică a dalelor compuse.
Placa din beton este
Slab continuous
Tablă
continuă pe reazeme
over supports Profiled steel Conectori de
Beton
Concrete
profilată
sheeting Shear studs
forfecare
Column
Column
Grindă din oţel
Steel beam
Obs: Cutele tablei cutate pot fi dispuse paralel sau perpendicular pe grinda metalică.
Placa din beton poate reprezenta un planşeu compus.
Introducere
 O variaţie a acestei posibilităţi este reprezentată de sistemul
“Slimflor” care foloseşte o tablă profilată cu cute înalte,
sprijinită pe extensiile tălpii inferioare ale grinzii metalice.
 Conexiunea dintre beton
şi oţel este realizată
simplu în acest caz, prin
legătura chimică şi prin
frecare. Această legătură
este suficientă pentru a
obţine acţiunea compusă
şi permite ca elementul
global obţinut să fie cu
înălţime redusă. Figura din
dreapta ilustrează acest
sistem.
Introducere
 Un comportament compus al grinzilor se poate înregistra şi

în cazul în care betonul este folosit pentru a îngloba o grindă
metalică, de cele mai multe ori pentru protecţia la foc.
Înglobarea totală este uzuală pentru grinzile aparente din
cadre, însă rareori a fost considerat aportul de rezistenţă sau
rigiditate din această configuraţie pentru calcul.

Elemente de calcul
 La realizarea construcţiilor compuse se pot distinge două

stadii în care grinzile vor fi verificate:
 Faza de construcţie
 Faza finală
 Faza de construcţie reprezintă stadiul în care profilul

metalic (care rezistă singur pentru această fază) va susţine
betonul proaspăt în timpul turnării şi întăririi acestuia. În faza
de construcţie, grinda metalică poate fi:
 Sprijinită (nu sunt necesare verificări de dimensionare)
 Nesprijinită (în acest caz este necesară verificarea grinzii
pentru faza de construcţie)
 Faza finală (compusă) în care betonul este întărit,
grinzile trebuie verificate la ULS şi SLS în conformitate cu
Eurocode 4.
Elemente de calcul
 Pentru fiecare caz de încărcare, valorile de calcul ale
efectelor acţiunilor sunt aplicate elementelor încovoiate
(grinzile), acestea fiind verificate la starea limită de serviciu
(SLS), respectiv la starea limită ultimă (SLU):
 Pentru SLS: - verificarea săgeţilor verticale
- fisurarea betonului
- vibraţii
 Pentru SLU: - verificări separate sau combinate la moment
încovoietor şi forţa de forfecare verticală
Verificările la Starea Limită de Serviciu
 Calculul săgeților grinzilor compuse se bazează pe
caracteristicile elastice.
 În cazul grinzilor compuse se face distincție între situațiile
grinzilor compuse rezemate respectiv nerezemate pentru faza
de turnare a betonului.
Elemente de calcul
Verificările la Starea Limită Ultimă
 Pentru calculul plastic al grinzilor compuse se consideră
faptul că în starea limită ultimă de rezistenţă există o
distribuţie plastică a eforturilor.
 În consecinţă, eforturile din zona solicitată la întindere a
profilului metalic şi din zona comprimată a dalei din beton
armat se consideră că sunt uniform distribuite pe secţiunea
transversală, cu câteva simplificări:
 Rezistenţa la întindere a betonului este neglijată.
 În calculul momentului rezistent plastic pozitiv, se va ignora
prezenţa armăturilor în dala din beton comprimată. Ele vor fi
luate în considerare numai în zonele de moment negativ.
 Conexiunea din secţiunea de calcul se consideră completă (nu
există deplasări relative între dala din beton / armături /
profilul metalic).

Elemente de calcul
Verificările la Starea Limită Ultimă – momente pozitive
beff
0.85fck/c
z
- Fc
Gcc hc
PNA
tf
Gm
hs
e
ha
Fat +
Ga
hi
tw
tf
bf fy/a
 Momentul plastic rezistent pozitiv se

calculează cu: M pl , Rd  Fa  e
Elemente de calcul
Verificările la Starea Limită Ultimă – momente negative
beff
Ass
f sk/s f sk/s
Fs Fs
Gs hc
f
Fat
Fat
Asi
z
tf + +
PNA w
Fat
Gm f y/a 2f y/a
hs - -
ew ef es
ha
Fa
Ga
Fac
hi
tw
tf
bf f y/a f y / a
 Momentul plastic rezistent negativ se

evaluează prin:
M pl , Rd  Fa  es  Faw
t
 (es  ew )  Fafc  (es  e f )
Elemente de calcul
Lăţimea eficace a dalei din beton
 Pentru calculul grinzilor compuse, lăţimea eficace beff a
grinzii compuse se consideră constantă pe toată
deschiderea grinzii. Această valoare este adoptată la mijlocul
deschiderii în cazul unei grinzii simplu rezemate, respectiv
valoarea la nivelul reazemului pentru o grindă în consolă sau
pe reazem în cazul unei grinzi continue.
 Lăţimea participantă eficace beff a grinzii compuse asociate
fiecărei grinzi de susţinere se ia ca fiind suma lăţimilor
participante be, situată de fiecare parte a axei inimii profilului
metalic:
be1 be2
b1 b2 b2

Elemente de calcul
Lăţimea eficace a dalei din beton
 Pentru lăţimea participantă, considerată de fiecare parte a
profilului metalic be se pot considera valorile:
l  l 
be1  min  0 , b1  be 2  min  0 , b2 
8  8 
 Lăţimile reale bi din formulele be1 be2
de mai sus, se consideră ca

fiind jumătate din distanţa
dintre inima considerată şi
inima adiacentă, măsurată la b1 b2 b2
mijlocul înălţimii dalei.
În cazul marginilor libere, această distanţă se consideră între

inima considerată şi marginea liberă a dalei.
 Lungimea l0 care intră în relaţiile de mai sus se ia egală cu
distanţa aproximativă între punctele cu moment încovoietor nul.
Elemente de calcul
DETERMINAREA NUMĂRULUI DE CONECTORI

 Numărul conectorilor necesari pentru realizarea conexiunii
complete este calculat pe baza efortului de forfecare
longitudinal Vl şi a rezistenţei de calcul a conectorilor PRd.
 Numărul necesar de conectori N, pe o travee de forfecare se

determină prin relaţia:
Vl
Nf 
PRd
Obs: Termenul de “travee de forfecare” este folosit pentru o deschidere între
punctele de moment maxim şi cele de moment minim sau zero.
În practică există prescripții pentru distanțele minime și maxime între
conectori și pentru valorile efortului longitudinal de forfecare Vl și a
rezistenței de calcu PRd.
§ 4.3 Stâlpi cu secțiune compusă oțel-beton
 Stâlpii cu secţiune compusă oferă multiple avantaje în comparaţie

cu stâlpii metalici sau cei din beton şi sunt folosiţi tot mai des pentru
structurile multietajate înalte.
 Un avantaj particular al folosirii stâlpilor cu secţiune compusă oţel-
beton este reducerea secţiunii transversale, aceasta fiind de dorit în
special în cazul structurilor înalte în care există încărcări mari şi în care
există cerinţa de spaţiu.
 O consideraţie specială este atribuită rezistenţei la foc a acestor
secţiuni. Concrete
Element dinsection
beton Composite
Element section
compus
Exemplu de
avantaj al
secţiunii
compuse
80x120 cm 70x70 cm
 Stâlpii cu secţiune compusă sunt realizabili în diferite tipuri de

secţiuni transversale, unele fiind exemplificate mai jos.
 Între aceste tipologii, secţiunea metalică înglobată în beton (fig. a)

reprezintă cea mai veche soluţie de secţiune compusă. Iniţial, datorită
calităţii mai slabe a betonului, acesta a fost folosită doar pentru a spori
rezistenţa la foc a secţiunii. Cercetări ulterioare au demonstrat faptul
că prin folosirea unui beton cu rezistenţă superioară rezultă o secţiune
cu rezistenţă sporită, permiţând diminuarea secţiunii profilului metalic.
 În timpurile moderne, datorită aspectului dar şi a faptului că

înglobarea în beton are nevoie de cofrare, secţiunile metalice
înglobate în beton sunt mai rar folosite decât ţevile umplute cu beton
(fig. b). Acestea permit folosirea profilului metalic pentru cofrare şi prin
urmare viteza de execuţie va creşte.

TIPURI DE STÂLPI CU SECŢIUNE COMPUSĂ
a:
a)Totally encased
Secţiune section
înglobată în b) b: Partiallyparţial
Secţiune encased section
înglobată b)
c: Ţeavă (tub)
Concrete umplută
filled tubes
a: Totally
beton encased section b: Partially
în beton encased section c: Concrete
cu beton filled tubes
d: Tube in tube e: Multiple steel sections f: Unsymmetrical sections

d: Tube
c) Ţeavă în in tube
ţeavă e: Multiple
e) Secţiuni multiplesteel sections
înglobate în beton f: Unsymmetrical sections

 Datorită inerentei rezistenţe sporite la foc a ţevilor umplute cu beton,
protecţia la foc a elementului metalic poate să nu fie necesară în multe
cazuri iar oţelul expus să ofere doar rezistenţa pentru combinaţiile
SLU. În plus, datorită faptului că în domeniul construcţiilor viteza de
execuţie reprezintă un avantaj, în multe cazuri nu este dispusă o
armătura interioară. Atunci când este necesar însă, se va dispune o
armare corespunzătoare interioară, iar pentru cazurile de încărcare
severă, se poate introduce chiar un tub interior în cel exterior (vezi
figura c).
 O alternativă folosită în cazul secţiunilor total înglobate o reprezintă
secţiunile parţial înglobate (vezi figura d), în care realizarea cofrajului
este mult mai uşoară. În această tipologie, betonul este turnat între
tălpile secţiunii metalice. Datorită faptului că inima profilului este
protejată de acţiunea focului, rezistenţa la foc a acestei secţiuni este în
mod semnificativ sporită.
 În cazul în care încărcarea aplicată este în mod particular mare,

spre exemplu la nivelele inferioare ale clădirilor multietajate, stâlpii pot
fi executaţi prin înglobarea a două sau mai multe profile metalice în
beton, prin cofrare, sau chiar prin folosirea unor ţevi largi, executate
din table sudate (vezi figura e).
 Secţiunile compuse ale stâlpilor de mai sus sunt toate simetrice. De

multe ori însă, secţiunile compuse nesimetrice nu pot fi evitate. Spre
exemplu, atunci când este cerut ca anumite conducte sau servicii
tehnologice să treacă prin interiorul betonului stâlpilor compuşi, sau în
condiţiile în care secţiunea metalică trebuie poziţionată într-o anumită
parte a secţiunii compuse (vezi figura f).

METODE DE PROIECTARE A STÂLPILOR CU

SECŢIUNE COMPUSĂ OŢEL-BETON
 Eurocode 4 prezintă 2 metode de calcul a stâlpilor:
 O metodă generală, valabilă pentru toate tipurile de stâlpi,
inclusiv cei cu secţiune variabilă pe înălţime. Această metodă
ia în calcul efectele de flambaj de ordinul doi,
imperfecţiunile, comportamentul neliniar al materialelor etc.
Metoda generală de calcul necesită însă resurse de calcul
importante şi se face de obicei cu ajutorul elementelor finite
şi a programelor de calcul automat.
 O metodă simplificată, care este folosită în calculul uzual
al stâlpilor cu secţiune compusă, aplicabilă secţiunilor de
stâlpi cu simetrie dublă şi cu secţiune uniformă pe înălţimea
stâlpului. Această metodă foloseşte curbele europene de
flambaj date în Eurocode 3.

DIAGRAMA DE INTERACȚIUNE N-M
 Pentru calculul unei unui stâlp cu secţiune compusă la acţiunea
combinată a momentului încovoietor cu forţă axială, este necesară
evaluarea diagramei de interacţiune N-M (forţă axială-moment
încovoietor) a întregii secţiuni compuse.
 Această diagramă oferă condiţiile de cedare a acţiunii combinate a
momentului încovoietor cu forţă axială şi reprezintă baza de proiectare
pentru stâlpii cu secţiune compusă.
N
Npl,Rd
Curba de interacţiune
forţă axială – moment
încovoietor pentru
secţiunile compuse oţel- Validity area
beton
Mpl,Rd M
DIAGRAMA DE INTERACȚIUNE N-M
Rezistența la compresiune
 Dacă voalarea elementului din oţel este împiedecată, astfel încât
oţelul ajunge la efortul maxim, rezistenţa la compresiune a unei
secţiuni compuse este calculată cu: N pl , Rd  Aa f y /  a   Ac f ck /  c  As f sk /  s
 Notaţiile folosite în formula de mai sus:
 A – aria secţiunii, f – rezistenţa de calcul a materialului;
 indicii a, c şi s se referă la oţel, beton, respectiv armătură;
 α – factor care se aplică betonului, care se ia:
 α = 1.0 pentru ţevile umplute cu beton,
 α = 0.85 pentru secţiuni înglobate în beton (pentru
deteriorarea betonului la acţiunea mediului şi a fisurării).
Rezistența la încovoiere Mpl
 Determinarea rezistenței plastice la încovoiere se bazează pe
ipoteza că secțiunea este supusă la forță axială nulă și se face prin
calculul rezultantelor eforturilor axiale pe secțiune și integrarea
momentului încovoietor.
§ 4.4 Planșee compuse
 Planşeele compuse sunt rapide în instalare şi constituie o alternativă

economică pentru planşeele convenţionale turnate pe şantier, sau a
planşeelor cu predale. În plus, tabla profilată formează o platformă de
lucru cu instalare rapidă.
 Multe profile pot fi împachetate prin suprapunere. Suprafeţe largi de
planşee, până la 1500m2 pot fi transportate cu un singur transport.
 Odată ce tabla profilată este fixată şi marginile debitate la lungime,
tabla profilată formează cofrajul dalei din beton.
 În funcţie de deschiderea plăcii din beton şi de înălţimea tablei profilate
pot fi necesare sau nu reazeme intermediare. Aceasta poate însă încetini
procesul de construcţie.
 Tabla profilată acţionează ca armătură inferioară pentru planşeul
compus. În multe cazuri, planşeul nu are nevoie de armătură inferioară
suplimentară pentru momentele pozitive.
 Tabla profilată are înălţimea normală între 45 şi 80 mm, având cutele

distanţate la 150-300mm.
 Tablele profilate pot fi de două tipuri:
 Re-entrante (cunoscute şi sub denumirea de coadă de porumbel) şi
 trapezoidale.
 Profilele sunt formate la rece din table din oţel de 0,9-1,5mm grosime
cu limita de curgere între 280 şi 350 N/mm2.
 Pentru cele mai multe aplicaţii, în cazul în care riscul de coroziune
este limitat, se foloseşte de obicei o galvanizare de 275 g/m2.
 În multe cazuri, deschiderea maximă între reazeme este determinată
de rezistenţa tablei profilate la încărcările din faza de construcţie. De
aceea, deseori este avantajos să se specifice un beton uşor (densitate
medie în stare proaspătă de 1850-1950 kg/m3).
 Deschiderile uzuale pentru tablele profilate curente sunt între 3 şi 4 m;
tablele profilate înalte pot fi dispuse pe deschideri mai mari de 6m.
Figura:
Table
profilate
uzuale

Comportamentul în fază de cofraj
 În timpul fazei de construcţie, tabla profilată trebuie să reziste greutăţii

betonului proaspăt şi a încărcărilor de montaj. În cazul planşeelor
nerezemate, aceasta reprezintă adesea condiţia critică de încărcare
pentru tabla profilată.
 Tabla profilată este supusă la încovoiere şi forfecare, şi datorită
zvelteţii caracteristice a secţiunii transversale este predispusă voalării.
 Canelurile de laminare şi amprentările rigidizează tălpile şi inimile
profilelor, însă cu toate acestea voalarea se va produce înainte de
curgerea materialului. Aceasta reduce rezistenţa şi rigiditatea tablei.
 În general producătorii efectuează teste experimentale pentru
evaluarea corectă a performanţelor tablelor profilate proprii.

Comportamentul în faza compusă
 Odată cu întărirea betonului, tabla profilată şi betonul din planşeu
formează o singură unitate structurală – planşeul compus.
 Comportamentul unui planşeu compus la încărcări este similar cu cel
al unui planşeu convenţional din b.a. cu o clauză suplimentară: legătura
care există între beton şi tabla profilată poate să nu fie complet eficace și
poate conduce la alunecări longitudinale înainte de curgerea oţelului. Prin
urmare, un planşeu compus poate prezenta două moduri de cedare:
 cedare la încovoiere;
 cedare prin pierderea adeziunii.
 Modul de cedare rezultă prin intermediul unei verificări
experimentale simple: un planşeu compus este sprijinit pe două
reazeme externe şi este încărcat simetric prin intermediul a două forţe
P, aplicate la ¼ şi ¾ din deschidere. O curbă caracteristică de
comportament P-d; este ilustrată în figura de mai jos.
 Comportamentul planşeului depinde de eficacitatea conexiunii dintre
oţel şi beton, aceasta fiind funcţie de profilul tablei, caneluri şi
amprentări. Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III
Planşee cu înălţime redusă
 În anii 1980 s-a observat o utilizare masivă a sistemelor structurale
metalice în cadre pentru clădirile multietajate de birouri. Aceasta s-a
datorat şi dezvoltării sistemelor de planşee care conţineau grinzile
structurale în grosimea planşeului din beton.
 Aceste sisteme de planşee oferă numeroase avantaje faţă de
sistemele compuse obişnuite:
 Reducerea înălţimii planşeului structural reduce înălţimea totală a
structurii, permiţând construcţia unor etaje suplimentare pentru o
înălţime dată.
 De multe ori, acest sistem poate reduce costul global al planşeului.
 Sistemul de planşee cu înălţime redusă permite montajul şi înlocuirea
ulterioară a instalaţiilor mult mai uşor.
 Rezistenţa la foc a planşeelor cu înălţime redusă este în mod
semnificativ mărită, prin faptul că numai talpa inferioară a secţiunii din
oţel este expusă şi, în funcţie de cerinţa (perioada) de rezistenţă la foc,
altă protejare la foc poate să nu fie necesară.
 Iniţial au fost folosite grinzi cu secţiune transversală de tip . Ulterior
au fost folosite grinzi metalice reconstituite, asimetrice, prin folosirea la
partea superioară a unei jumătăţi de profil I şi o placă metalică sudată la
partea inferioară (ARBED integrated floor beam) sau a unui profil H cu o
placă metalică inferioară suplimentară (British Steel Slidor beam).
 În fiecare caz placa de planşeu a fost de tip prefabricat (hollow-core)
sau turnată pe şantier pe predale.
 Datorită faptului că predalele erau grele şi dificil de fabricat, compania
Precision Metal Forming Ltd. a dezvoltat o alternativă metalică, capabilă
să preia încărcări (nerezemate) pe 6m.
 În anul 1995, British Steel a dezvoltat o grindă laminată asimetrică,
dedicată folosirii împreună cu o tablă profilată înaltă, realizând sistemul
denumit Slimdeck (vezi figura de mai jos).

Fotografia: Instalarea tablei cu cute

adânci (a se observa elementele de
închidere fixate pe tălpile grinzilor)
TABLE PROFILATE PENTRU
PLANŞEE CU ÎNĂLŢIME
REDUSĂ
 Tablele profilate pentru planşeele cu
înălţime redusă au înălţimi de 200-225
mm şi grosimi de 1,0-1,25mm.
 De obicei sunt formate la rece din fâşii
galvanizate şi au lăţimi finale de 600mm.
 Fiecare fâşie are un singur profil şi se
îmbină cu celelalte fâşii, formând o
platformă completă.
Figura: Secţiune transversală prin tabla profilată cu cute înalte

 Capetele inferioare sunt fixate pe talpa inferioară a grinzii metalice.
Prin aceasta se stabilizează tabla profilată şi se previne scurgerea
betonului la turnare.
 În cazul în care se foloseşte beton uşor, greutatea planşeului cu
înălţime redusă poate ajunge la jumătate din greutatea unui planşeu
obişnuit cu aceeaşi înălţime.
 În cazul în care sunt folosite reazeme pentru faza de turnare, este
posibilă realizarea planşeelor cu deschideri de până la 9m.

PS 3 - Curs 13 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PS 3 - Curs 13 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Politehnica Timişoara

PROIECTAREA STRUCTURILOR III

Elemente compuse oțel-beton (2)

Prof.dr.ing Adrian CIUTINA

Departamentul de Căi de Comunicație

 Grinzile Compuse sunt definite ca “elemente care pot

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 Grinzile compuse diferă în comportament, de la situaţia în

Obs: Un alt aspect critic în comportamentul grinzilor compuse este şi comportamentul

 Forma generală a grinzilor compuse include combinaţia

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 Conexiunea dintre oţel şi beton trebuie să fie suficientă

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 Planșeul din beton poate fi la rândul său compus. În acest

 Un comportament compus al grinzilor se poate înregistra şi

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 La realizarea construcţiilor compuse se pot distinge două

 Faza de construcţie reprezintă stadiul în care profilul

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 Momentul plastic rezistent pozitiv se

 Momentul plastic rezistent negativ se

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

de mai sus, se consideră ca

mijlocul înălţimii dalei.

În cazul marginilor libere, această distanţă se consideră între

DETERMINAREA NUMĂRULUI DE CONECTORI

 Numărul necesar de conectori N, pe o travee de forfecare se

 Stâlpii cu secţiune compusă oferă multiple avantaje în comparaţie

 Stâlpii cu secţiune compusă sunt realizabili în diferite tipuri de

 Între aceste tipologii, secţiunea metalică înglobată în beton (fig. a)

 În timpurile moderne, datorită aspectului dar şi a faptului că

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

d: Tube in tube e: Multiple steel sections f: Unsymmetrical sections

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 În cazul în care încărcarea aplicată este în mod particular mare,

 Secţiunile compuse ale stâlpilor de mai sus sunt toate simetrice. De

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

METODE DE PROIECTARE A STÂLPILOR CU

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 Planşeele compuse sunt rapide în instalare şi constituie o alternativă

 Tabla profilată are înălţimea normală între 45 şi 80 mm, având cutele

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

 În timpul fazei de construcţie, tabla profilată trebuie să reziste greutăţii

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

Adrian Ciutina, Proiectarea Structurilor III

Fotografia: Instalarea tablei cu cute

Figura: Secţiune transversală prin tabla profilată cu cute înalte

S-ar putea să vă placă și