Sunteți pe pagina 1din 10

IP UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIŢANU”

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

CATEDRA DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ


ȘI IMPLANTOLOGIE ORALĂ „ARSENIE GUȚAN”

Elaborarea metodică Nr. 5

Anul II, semestrul IV


Anestezia în chirurgia OMF

Tema: Pregătirea pacienţilor către anestezie. Preanestezia (premedicaţia).

1.Pregătirea psihică:
Primul contact cu ceilalţi pacienţi din sala de aşteptare are de asemeni un rol
important. Dacă el găseşte bolnavi liniştiţi, mulţumiţi, care relatează că îngrijirea
dentară a decurs fără dureri sau incidente neplăcute, viitorul pacient va fi calm,
încrezător.
La crearea unei atmosfere de liniște, încredere, contribuie aspectul cabinetului
chirurgical sau al sălii de operaţie: (curăţenie, ordine, linişte); instrumentele şi
seringile acoperite cu un câmp steril; scuipătoarea - fără urmă de sânge, salivă sau
materiale de amprentare ; ţinuta calmă a medicului.
Anxiosul – timidul.
Bolnavul anxios va fi lăsat câteva minute în cabinetul de consultaţie, însă
obligatoriu NU în fotoliul stomatologic. Se va efectua o anamneză şi examen
general clinic blând, se va întreţine o conversaţie lejeră.
În general, pentru anxioşi se recomandă mai mult timp ca pentru pacienţii
obişnuiţi, teama crescând sau nu, direct proporţional cu indiferenţa sau înţelegerea
cu care sunt trataţi.
Histericul - teatralul.
Contrar anxiosului la care manifestarea este evidentă, histericul atrage rar atenţia
deoarece se comportă în aparenţă normal şi pare echilibrat. Conversaţia lor este
agreabilă şi au tendinţa de a fi familiari şi amicali. Dacă survine însă o dificultate
sau o complicaţie, sunt capabili să reacţioneze violent. Ei simt nevoia de a atrage
atenţia pentru o simptomatologie care de cele mai multe ori a şi trecut. Tratamentul
histericilor este foarte dificil. Cu ei nu trebuie să se discute prea mult, ci se instituie
o atitudine fermă, puternică şi energică.
Obsedatul.
Caracteristice sunt ezitarea, indecizia, preocuparea exagerată de detalii, reclamaţii
pentru cauze fără importanţă. Este important de recunoscut acest gen de pacienţi
menuțioși, preocupaţi, deoarece astfel se scutesc multe şi îndelungate neplăceri.
Paranoicul.
Este neîncrezător şi greu de tratat. Are idei bizare în legătura cu dinţii lui, cu
aspectul fizic şi este obligatoriu ca el să solicite şi sa accepte intervenţia cu inima
împăcată.
Agresivul.
Au o mare rezistenţă fizica şi suportă durerea fără premedicaţie, unii chiar fără
anestezie. Totuşi cu ocazia unor accidente reacţionează extrem de dur, producând
pagube materiale sau agresiuni fizice.

2.Pregătirea fizică:
Reprezintă un moment important al preanesteziei şi trebuie să i se acorde toată
atenţia cuvenită.
În preziua intervenţiei, pacientul este sfătuit sâ facă o baie generală, să insiste
asupra măsurilor de igienă a cavităţii bucale. Eventualele focare de infecţie
cutanată,nazofaringiană, etc., se asanează obligatoriu înaintea tratamentului
chirurgical.
Regiunea în care se execută intervenţia, este rasă în dimineaţa operaţiei şi nu în
ziua precedentă deoarece acest lucru ar putea favoriza suprainfectarea
microleziunilor, pe care uneori le produce lama de bărbierit. După ce regiunea a
fost rasă, se badijoneazâ de obicei cu soluţie antiseptică - alcool 70° pentru
tegumentele faciale, alcool iodat 2% urmat de alcool 70°, pentru regiunile
acoperite cu păr.
Pacienţii cu bronhopatii cronice sunt pregătiţi prin gimnastică respiratorie,
stimularea reflexului de tuse, administrarea de expectorante şi fluidifiante ale
sputei.
Pacienţii cu afecţiuni cardio-vasculare impun un tratament de compensare a
deficitelor funcţionale. Tratamentul stomatologic să nu survinâ într-un moment
favorabil unei decompensări deoarece în acest fel poate să sporească riscul
anestezic.
Pacienţilor cu afecţiuni digestive li se prescrie un regim de cruţare. Ei nu trebuie sâ
ajungă pe fotoliul dentar cu stomacul plin, cu diaree sau după o perioadă
îndelungată de constipaţie.
Pacienţii cu proteze dentare sau oculare trebuiesc atenţi depistaţi preoperator şi
sfătuiţi să le scoată.
Este recomandabil ca pacientul sâ fie cu vezica urinara golita şi nemâncat cu cel
puţin 5-6 ore înaintea anesteziei generale, dar nu în stare de foame înaintea
anesteziei loco-regionale.
Cu toate aceste condiţii respectate, aşezăm bolnavul în poziţie corectă şi comodă
în fotoliul stomatologic sau pe masa de operaţie, cu capul bine fixat în tetieră, cu
hainele desfăcute la gât, cu obiectele care ar putea jena respiraţia îndepărtate
(cravată, cordoane, centuri, etc.)

3.Pregătirea medicamentoasă:
Pregătirea medicamentoasă este complexă şi adecvată patologiei specifice,
particularităţilor individuale, amploarei intervenţiei şi locului unde se
intervine - ambulatoriu sau în spital. Pregătirea medicamentoasă este
combinaţia de droguri care combate starea de nelinişte, agitaţie şi teamă
preoperatorie, dar previne şi accidentele care pot apare la pacientul cu un teren
specific (alergic, cardio-vascular, neuropsihic, etc.). reechilibrarea pacienţilor
cu teren cardio-vascular, neuropsihic, hemoragipar, etc., face parte din
pregătirea preanestezică.
Bolnavii cu patologie cardiacă, în special cei cu risc de aritmii ventriculare,
primesc în schema de pregătire medicamentoasă lidocaină 1%, injectată fie
intramuscular, fie în perfuzie intra-venoasă, lentă.
Bolnavii aflaţi în tratament cronic pentru unele maladii, necesită medicaţia
obişnuită dar în doze moderat crescute. În pregătire este inclusă obligatoriu
administrarea de Fenobarbital injectabil.
Pacienţilor cunoscuţi cu teren alergic, li se recomandă în pregătirea
medicamentoasă un antihistaminic de tip Dimedrol, per oral sau parenteral,
completat cu injectarea intravenoasâ de Hemisuccinat de hidrocortizon, Calciu
gluconic, chiar înainte de începerea anesteziei.
Utilizarea Atropinei în premedicaţie este obligatorie la pacienţii cu
bradicardie, pe un teren predispus la vagotonie, şi în unele tehnici anestezice -
caracterizate prin creşterea considerabilă a tonusului parasimpatic: anestezii
generale cu Ketalar, Barbiturice, etc.

4.Medicamente utilizate în premedicaţie (barbiturice, analgetice,


vagolitice, tranchilizante):

· PREMEDICAŢIA - reprezintă combinaţia de medicamente care se administrează


cu 40-60 minute înaintea anesteziei. Ea are un rol bine stabilit în administrarea
anesteziei loco-regionale şi generale.
Este recomandată chiar la pacienţii calmi, echilibraţi, deoarece aduce un factor de
confort apreciabil.
Conduita moderna impune şedinţe de lucru lungi, dar mai puţin numeroase. În
aceste şedinţe de lucru lungi, este indicată obligatoriu premedicaţia.
O premedicaţie eficace în principiu trebuie sa asigure o triplă acţiune: anxiolitică şi
amnezică, vagolitică şi analgezică.
Acţiunea anxiolitică oferă calmul necesar pacientului înaintea intervenţiei. Este
sigur că sentimentul de anxietate există frecvent, indiferent daca se administreaza
anestezia loco-regională sau
generala.
Acţiunea vagolitică previne hipersialoreea şi tendinţa la greţuri şi lipotimie.
A treia, trebuie sa ţină locul în momentul dispariţiei efectului analgezic, al
anesteziei loco-resionale sau generale.
· Scopurile unei premedicaţii complete sunt următoarele:
1.Anxioliza.
2.Coborârea nivelului metabolic.
3.Deprimarea activităţii reflexe.
4.Scăderea secreţiilor.
5. Protecţia faţă de efectele toxice ale unor anestezice locale sau generale.
6.Favorizează potenţializarea agenţilor anestezici, determinând o narcoză mai puţin
toxică.
7.Efect analgezic prelungit.
8.Acţiune antiedematoasă, antiflogistică, antihistaminică
· Medicamente utilizate în premedicaţie.
1.Barbiturice.
· Sunt substanţe cu acţiune hipnotică şi sedativă, anticonvulsivantă, dar nu
analgetică. Se deosebesc:
· barbiturice cu acţiune lungă de 8-10 ore;
· barbiturice cu acţiune medie, cu efect de 4-8 ore;
· barbiturice cu acţiune scurtă de 2-3 ore.
2. Analgetice opiacee.
-MORFINA. Drogul de referinţă pentru analgeticele majore, este extrasă din
alcaloizii de opiu.Acţiunea analgetică a Morfinei este de un tip special: ea nu se
însoţeşte de pierderea cunoştinţei, pacientul îşi păstrează funcţiile senzoriale.
Stimulul dureros este recunoscut, dar făcut suportabil.

-FENTANYL. Este cel mai utilizat analgetic major în anesteziologie. Acţiunea


analgetică este de aproximativ 100 ori mai mare decât a Morfinei, maximă după 2-
3 minute dar relativ scurtă, de cca 30 minute. Dozele variază între 15-20
micrograme kg/corp până la 40-50 micrograme kg/corp în inducţie i.v., cu
reinjectare la 20-30 minute în funcţie de tehnică.
3.Vagolitice sau parasimpaticolitice.
-ATROPINA este utilizată în premedicaţie deoarece blochează efectele vagale
asupra inimii, inhibă secreţiile salivare şi bronşice, relaxează musculatura netedă,
previne spasmul laringian, faringian şi bronşic.
Atropină se administrează numai injectabil, de obicei i.m., în doză de 0,3-0,5 mg,
cu 30 minute înainte de intervenţie.
4.Tranchilizante.
Cunoscute şi sub numele de anxiolitice sau ataractice, medicamentele cuprinse în
această categorie se caracterizează prin scăderea agitaţiei psiho-motorii, reducerea
tensiunii psihice, îmbunătăţirea reacţiilor comportamentale, într-un cuvânt,
calmarea pacientului.
Tranchilizantele se împart în 2 grupe: tranchilizante minore, si tranchilizante
majore.
-TRANCHILIZANTELE MAJORE (Neuroleptice)
Tranchilizantele majore, corect indicate şi mai ales în doze strict individualizate,
sunt un mijloc eficace de combatere a reacţiei postagresive. Principalele
tranchilizante majore care sunt utilizate în anesteziologie fac parte din doua grupe
medicamentoase: fenotiazinele şi benzomorfonii.
1. FENOTIAZINE
CLORPROMAZINA este unul dintre cele mai utilizate tranchilizante majore, cu
efect sedativ şi ataractic foarte important.
Scade agresivitatea şi capacitatea de reacţie, diminua activitatea psihomotorie,
reduce intensitatea tulburărilor emoţionale. Prezintă efecte anticonvulsivante,
hipotermizante, antipiretice, dar este un slab antihistaminic.
Pentru premedicaţie se utilizează numai pentru intervenţiile chirurgicale de durată,
traumatizante, în spital.
2.BENZOMORFONI
DROPERIDOL (Dehidrobenzperidol). Este un neuroleptic caracterizat prin efecte
importante antipsihotice, sedative şi de diminuare netă a activităţii motorii.
Tensiunea emoţională este anihilată, pacientul manifestă o stare de indiferenţă faţă
de mediul înconjurător; parasimpaticoliza este minimă iar proprietăţile
ganglioplegice nule.
Asupra aparatului cardio-vascular Droperidolul are acţiune de stabilizare
miocardică şi antiaritmică, de aceea are indicaţii în pregătirea medicamentoasă a
bolnavilor cu tulburări de ritm cardiac.
TRANCHILIZANTE MINORE.
BENZODIAZEPINE. Descoperite în anul 1957, Benzodiazepinele constituie o
etapă importantă în tratamentul anxietăţii. Acţiunea lor este anxiolitică, sedativă,
hipnotică, antiagresivă, miorelaxantă şi anticonvulsivantă.
Familia benzodiazepinelor corespunde cel mai bine dintre medicamentele actuale,
cerinţelelor unei premedicaţii complete şi corecte. Ele se deosebesc unele de altele
prin acţiunea mai lungă sau mai scurtă.
DIAZEPAM (Valium, Seduxen) a devenit unul dintre cele mai cunoscute
medicamente din premedicaţie, având un puternic efect anxiolitic. Are acţiune
sedativă şi anticonvulsivantă dar nu analgetică. Scade reflexivitatea şi atenţia, fără
a influenţa în dozele care nu produc somnul, procesele de cunoaştere. Diazepamul
este considerat un tranchilizant minor numai dacă se administrează per oral,
deoarece injectat i.m. sau i.v., devine un tranchilizant major.
Căile de administrare sunt per os, intramuscular sau intravenos. Se evită calea i.v.
deoarece produce uneori hipotensiune severă şi dintr-un tranchilizant minor se
transformă într-un tranchilizant major.
ALEGEREA PREMEDICAŢIEI - se face întotdeauna în funcţie de:
Vârsta şi terenul pacientului.
Metoda de anestezie care va fi folosită, anestezie generală sau loco-regională.
Circumstanţele operatorii (durata şi gravitatea intervenţiei),
Locul intervenţiei: ambulator sau staţionar.
La pacienţii ambulatori se urmăreşte o premedicaţie slabă, uşoară, pentru ca starea
de somnolenţa şi diminuarea reflexelor să nu fie prea accentuată, evitând
expunerea la accidente dupâ părăsirea cabinetului stomatologic. Se preferă
tranchilizantele minore nehipnotice, de tipul DIAZEPAM, administrate per oral cu
60 minute înaintea începerii intervenţiei stomatologice.
La pacienţii spitalizaţi se urmăreşte o premedicaţie "forte", proporţională cu
importanţa şi durata intervenţiei, şi clasic, ea se realizează prin administrarea
unui barbituric, opiaceu şi vagolitic pe cale orală sau i.m., cu 60 respectiv 20
minute preoperator.
Neurolept-analgezia (NLA)
De Castro şi Mundeleer au realizat NLA prin amestecul a 2 droguri: Neuroleptic
(Droperidol) şi Analgetic (Fentanyl). Ea oferă o stare de relaxare psihică
accentuată, însoţită de analgezie generală puternică.
Droperidolul este un neuroleptic cu o acţiune puternică, de scurtă durată. Efectul
său se manifestă prin sedare centrală, concretizată prin indiferenţă psihomotorie
netă dar cu păstrarea relativă a cunoştinţei.
Fentanylul este un analgetic cu acţiune similară Morfinei. Acest medicament poate
induce uneori o depresiune respiratorie centrală moderată, fenomenul de "a uita să
respiri" fiind bine cunoscut. Diminuă secreţiile salivare şi bronşice, nu este toxic;
unele efecte secundare ca hipotensiunea, bradicardia, spasmul bronşic, pot fi rapid
suprimate prin administrarea de Atropină, antagonist al Fentanylului.
TEHNICA. Droperidolul şi Fentanylul în cantităţi egale întotdeauna, se
administrează i.v. cu 10-15 minute preoperator, împreună cu 0,5ml de 0,1%
Atropină, doze calculate după vîrstâ, greutate, starea generală şi psihică a
pacientului, natura şi durata intervenţiei. În general se injectează 2-4-6 ml, la
interval de 20 minute, repetabil de 2-3 ori. NLA se completează cu anestezie loco-
regională (anestezie locală potenţializată).

5.Anestezia locală potenţializată:


combină tehnicile de anestezie loco-regională cu administrarea unui "cocktail
litic", compus cel mai frecvent dintr-un amestec de Fentanyl (analgetic),
Midazolam (tranchilizant minor de scurtă durată) şi Suprastin (antihistaminic).
Pacientul se află în stare de calm în faţa actului stomatologic, sedare somnolentă şi
relativa - analgezie. Amestecul litic se poate administra intramuscular sau în
perfuzie lentă, intravenos, într-o singură doză sau fracţionat.
Exista mai multe metode de realizare a anesteziei locale potenţializate, dar toate
necesită spaţiu de spitalizare, supravegherea continuă a pacientului, o anumită
pregătire şi experienţă clinică, dotare tehnică cu sursă de oxigen, aparatura şi
analeptice moderne de resuscitare respiratorie şi cardiacă, personal calificat.

Bibliografia

1. Materialele lecțiilor.
2. Burlibaşa C. Chirurgie orală şi maxilo-facială. Bucureşti: Editura Medicală, 1997.
3. Voroneanu M., Vicol C., Gogălniceanu D., Barna M. Chirurgie orală şi maxilo-facială.
Vol.1. Iaşi: Editura Cariatide, 1994.
4. Бернадский Ю. И. Основы челюстно-лицевой хирургии и хирургической
стоматологии, 3-e изд. Перераб. и доп. Москва: Медицинская литература, 2007.
5. Кулакова А. А., Робустова Т. Г., Неробеева А. И. Хирургическая стоматология и
челюстно-лицевой хирургия. Москва: Гэотар Медия, 2010.
6. Тимофеев А. А. Челюстно-лицевой хирургия. Киев: Медицина, 2015.
7. Hupp James R., Ellis III Edward, Tucker Myron R. Contemporary Oral and Maxillofacial
Surgery. Fifth Edition. Mosby Elsevier, 2008.
8. Moore U. J. Principles of Oral and Maxillofacial Surgery. Sixth Edition, Wiley-
Blackwell, 2011.
9. Peterson Larry. Principles of Oral and Maxillofacial Surgery. Second Edition, BC Decker
Inc, 2004.

IP UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE


„NICOLAE TESTEMIŢANU”

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

CATEDRA DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ


ȘI IMPLANTOLOGIE ORALĂ „ARSENIE GUȚAN”

Elaborarea metodică Nr. 6

Anul II, semestrul IV


Anestezia în chirurgia OMF
Tema:Anestezia loco-regională în chirurgia OMF. Definiţie. Clasificare.
Avantaje, indicaţii, contraindicaţii.
Întrebări de control:

· Definiţie. Clasificarea metodelor de anestezie loco-regională.


Anestezia loco-regionala realizeaza cu ajutorul unor substante chimice,prin
agenti fizici sau curent electric lipsa de sensibilitate temporara a regiunii
anatomice respective.
Clasificarea metodelor de anestezia loco-regionala:
A---Anestezia locala numita si anestezia terminala,deoarece actioneaza asupra
terminatiilor nervoase sau a filetelor terminale.
1)anestezia prin refrigeratie.
2)anestezia de contact.
3)anestezia prin injectie:infiltratie locala,plexului alveolar,intra papilara si
intraligamentara.
B---Anestezia regionala sau tronculara este o anestezie de conducere, solutia
anestezica actioneaza pe traiectul unui nerv intrerupind conductibilitatea si
determinind anestezie in zona de distributie a nervului respectiv.

· Avantajele anesteziei loco-regionale.


1) poate fi efectuata de orice medic in cabinetul stomatologic sau spital.
2)limiteaza anestezia la campul operator.
3)tehnica de administrare este simpla,dar trebuie sa fie precisa.
4)expune la cele mai putine riscuri vitale.
5)nu suprima efectul de deglutitie.
· Indicaţiile anesteziei loco-regionale.
Anestezia loco-regionala reprezinta metoda cea mai fiziologica de anestezie si
are cele mai largi indicatii pentru executarea majoritatii interventiilor
stomatologice.
· Contraindicaţiile anesteziei loco-regionale.
Anestezia loco-regionala nu prezinta contraindicatii absolute,trebuie insa sa se
tina seama de:
1)varsta la copii sub 9-10 ani are indicatii mai restrinse.
2)starea fiziologica.
3)starea psihica.
4)stari patologice(diabet,cardiopatii,decompensate,hiper sau hipo
tensiunea,epilepsie etc.)
· Soluţii anestezice utilizate în stomatologie, generalităţi.
Solutii anestezice utilizate in stomatologia sunt:
tetracaina(pantocaina)1-2%.
xilina 5-10%.
benzocaina,cocaina(5% pentru examinare si 10% pentru interventii).

Bibliografia

1. Materialele lecțiilor.
2. Burlibaşa C. Chirurgie orală şi maxilo-facială. Bucureşti: Editura Medicală, 1997.
3. Voroneanu M., Vicol C., Gogălniceanu D., Barna M. Chirurgie orală şi maxilo-facială.
Vol.1. Iaşi: Editura Cariatide, 1994.
4. Бернадский Ю. И. Основы челюстно-лицевой хирургии и хирургической
стоматологии, 3-e изд. Перераб. и доп. Москва: Медицинская литература, 2007.
5. Кулакова А. А., Робустова Т. Г., Неробеева А. И. Хирургическая стоматология и
челюстно-лицевой хирургия. Москва: Гэотар Медия, 2010.
6. Тимофеев А. А. Челюстно-лицевой хирургия. Киев: Медицина, 2015.
7. Hupp James R., Ellis III Edward, Tucker Myron R. Contemporary Oral and Maxillofacial
Surgery. Fifth Edition. Mosby Elsevier, 2008.
8. Moore U. J. Principles of Oral and Maxillofacial Surgery. Sixth Edition, Wiley-
Blackwell, 2011.
9. Peterson Larry. Principles of Oral and Maxillofacial Surgery. Second Edition, BC Decker
Inc, 2004.