Structura și proprietățile

acizilor nucleici

Olga Tagadiuc
dr. hab., șef catedră
 Acizii Nucleici – definiție
1. macromolecule
2. formate din nucleotide (monomer)
3. asociate în lanțuri polinucleotidice
(polimeri)
4. prin legături 3´,5´-fosfodiesterice.
 Acizii Nucleici
Tipurile :

• ADN – acid dezoxiribonucleic

• ARN – acid ribonucleic
 Rolul acizilor nucleici :
1. păstrarea
2. transmiterea și
3. expresia
informației genetice
 Rolul acizilor nucleici :

ADN - păstrarea și transmiterea informației

genetice

ARN - expresia informației genetice în formă

de proteine
Conținutul de acizi nucleici în celulă

Din masa celulei (100%)

• ARN – 5-10%, poate varia în corelație cu
starea funcțională a celulei
• ADN – cca 1%, practic constantă
Localizarea acizilor nucleici în celulă

ADN ARN
 97-99% - nucleu  10% - nucleu
 1-3% - mitocondrii  15% - mitocondrii
 50% - ribozomi
 25% - citoplasmă
 Formele de ADN
I – Formele majore
 ARN mesager – ARNm – forma de transport a
informației referitor la succesiunea aminoacizilor în
proteine
 ARN de transport – ARNt – transportă aminoacizi
utilizați la sinteza proteinelor
 ARN ribozomal – ARNr – în asociație cu proteinele
formează ribozomii – organite celulare, implicate în
biosinteza proteinelor.
II – Formele minore
 ARN-urile nucleare mici (small nuclear RNAs – snRNAs)
implicate în splising-ul ARN
 micro ARN-urile (miRNAs) implicate în modularea
expresiei genelor
 Monomerii acizilor nucleici

Nucleotidele,
formate din:
 bază azotată
 pentoză
 rest de acid fosforic.
 Tipurile de baze azotate
 Purinice  Pirimidinice

6 4
3 5
1 5 7
8 2 6
1
2 4 9
3

purina pirimidina
Bazele azotate purinice majore
ADENINA GUANINA
 Bazele azotate pirimidinice majore

citozina uracilul timina

Repartizarea bazelor azotate majore

ADN ARN
Adenina – A Adenina – A
Guanina – G Guanina – G
Citozina – C Citozina – C
Timina – T Uracilul – U
Bazele azotate purinice minore –
derivate ale celor majore
Bazele azotate pirimidinice minore
 Pentozele
RIBOZA DEZOXIRIBOZA
prezentă în ARN prezentă în ADN
 Nucleozidele
Nucleozidul este un compus complex ce se formează
la atașarea bazei azotate la pentoză printr-o legătură
N-glicozidică

Nucleozid = baza azotată + pentoza

Deosebim:
1. ribonucleozide
2. dezoxiribonucleozide
 Legătura N-glicozidică este formată la
interacțiunea N9 al purinei cu C1´ al pentozei
Legătura N-glicozidică este formată la interacțiunea
N1 al pirimidinei cu C1´ al pentozei
 Nomenclatura nucleozidelor
RIBONUCLEOZIDELOR
 Adenozina
 Guanozina DEZOXIRIBONUCLEOZIDELOR
 Citidina  Dezoxiadenozina
 Uridina  Dezoxiguanozina
 Dezoxicitidina
 Dezoxitimidina sau
timidina
 Nucleotidele
Nucleotidele sunt nucleozide fosforilate
Nucleotid = baza azotată + pentoza + rest fosfat
Restul fosfat este atașat la C5´ prin legătură
esterică
 Nucleotidele
Pot atașa 1, 2 sau 3 resturi fosfat, formând
nucleozid mono-, di- sau trifosfații
 Nomenclatura ribonucleotidelor
 Adenozin-monofosfat (AMP), -difosfat (ADP),
-trifosfat (ATP)
 Guanozin-monofosfat (GMP), -difosfat (GDP),
-trifosfat (GTP)
 Citidin-monofosfat (CMP), -difosfat (CDP), -
trifosfat (CTP)
 Uridin-monofosfat (UMP), -difosfat (UDP), -
trifosfat (UTP)
 Nomenclatura
dezoxiribonucleotidelor
 DezoxiAdenozin-monofosfat (dAMP), -difosfat
(dADP), -trifosfat (dATP)
 DezoxiGuanozin-monofosfat (dGMP), -difosfat
(dGDP), -trifosfat (dGTP)
 DezoxiCitidin-monofosfat (dCMP), -difosfat
(dCDP), -trifosfat (dCTP)
 DezoxiTimidin-monofosfat (dTMP), -difosfat
(dTDP), -trifosfat (dTTP)
 Catenele polinucleotidice
 În catene nucleotidele
sunt unite printr-o
legături 3’,5’-
fosfodiesterice
 Formarea legăturii
fosfodiesterice:
fosfatul din poziția C5‘
al unui nucleotid
formează o legătură
esterică cu hidroxilul
din poziția C3' a altui
nucleotid.
 Catenele
polinucleotidice
Au același
principiu de
formare și
structură
similară în
ADN și ARN
 STRUCTURA PRIMARĂ

Structură primară
a acizilor nucleici (ADN și
ARN) este secvența de
nucleotide în catena
polinucleotidică

Diferențele între structura primară a

ADN și a ARN:
1. Componența bazelor azotate:
în ADN – timina, în ARN – uracilul
2. pentozele:
în ADN – dezoxiriboza, în ARN - riboza
 Dublul helix de ADN

In 1962 Watson, Crick și Wilkins au primit Premiul Nobel

pentru Fiziologie sau Medicină pentru determinarea în 1953 a
structurii acidului dezoxiribonucleic (ADN).
Dublul helix de ADN
• constă din două catene antiparalele și
complementare de acid
dezoxiribonucleic
• este un dublu helix rotit spre dreapta
• partea externă hidrofilă a dublului helix
este constituită din scheletul
dezoxiriboză-fosfat
• partea internă hidrofobă este alcătuită
din baze azotate: Adenină, Timină,
Guanină, Citozină
• o spiră include 10.5 perechi de baze și
are înălțimea de 3,4 nm

• diametrul dublului helix – 2.0 nm

 Dublul helix de ADN

Ambele catene a direcția 5‘→3',

dar sunt aranjate antiparalel
Bazele azotate sunt Dublul helix de ADN
complementare:
A cu T
G cu C

• Între A şi T se formează
două legături de hidrogen
• Între G şi – trei
• Interacțiunea G-C este mai
puternică (cu circa 30%)
decât cea A-T
• Legăturile de hidrogen
dintre bazele
complementare stabilizează
spirala dublă de ADN
Tipurile de dublu helix:
Dublul helix de ADN
ADN tip B – dublu helix de dreapta, 10,5 perechi de baze într-o spiră, cel mai stabil tip,
predomină în condiții fiziologice.

ADN tip A – dublu helix de dreapta, 11 perechi de baze într-o spiră, apare în rezultatul
dehidratării moleculei de ADN

ADN tip Z – dublu helix de stânga, 12 perechi de baze într-o spiră, implicat în reglarea
expresiei genelor.
 Nucleozomul
Modalitate de compactizare a moleculei de ADN
Se formează la interaciunea dublului helic de ADN cu proteiine specifice
– HISTONE.
Histonele sunt clasa majoră de DNA-binding proteins implicate în
menținerea structurii compactizate a cromatinei.
Se deosebesc H1, H2A, H2B, H3 și H4.
Histonele - proteine bazice deoarece conțin o cantitate mare de
aminoacizi bazici – arginină și lizină.
 Nucleozomul
Nucleozomul este un element structural al cromatinei
Conține:
• fragment de ADN supraspiralizat -146 pb
• miez din 8 proteine histone – câte 2 H2A, H2B, H3 și H4,
formând astfel un octamer histonic
Nucleozomii sunt uniți între ei prin ADN-linker
 Nucleozomul
ADN-linker:
– 20-200 pb
– Locul atașării proteinelor: H1 sau proteine
nehistonice.
 Solenoidul
• nivel ulterior de compactizare a ADN
• structură helicoidală
• fibrilă de cromatină de 30 nm
Compactizarea moleculei
de ADN
solenoid (6 nuleozomi)
↓
bucle (50 solenoizi)
↓
Rozete (18 bucle)
↓
cromozomul
 Cromatina
compactizată
complet –
cromozom
metafazic

Total –
23 perechi
cromozomi,
cca 3 bilioane pb
Cromozomii umani
 Tipurile de ARN

Sunt 3 tipuri de ARN:

•ARNr (ARN ribozomal )
•ARNt (ARN de transport)
•ARNm (ARN mesager )
 Funcțiile ARN

ARNm - transferul informației genetice de la gena ADN ce

codifică proteina la ribozomi unde ea se va sintetiza
ARNt – furnizarea aminoacizilor pentru sinteza proteinelor și
decodificarea informației referitor la structura proteinei ce se
conține în succesiunea de codoni ai ARNm
ARNr – sunt prate componentă a structurii ribozomilor

Toate funcțile ARN-ului asigură expresia informației genetice

conținute în AND prin sinteza proteinelor.
 STRUCTURA ARNt
• ARNt transportă 20 de aminoacizi codificați spre ribozomi, locul de sinteză a
proteinelor.
• Fiecare din cei 20 de aminoacizi are cel puțin o moleculă de ARNt specifică.

• ARNt – este constituit

din 74-93 nucleotide;
• ARNt – conține
nucleotide modificate –
dihidrouridina și
pseudouridină;

• ARNt posedă :
1. brațul acceptor
2. bucla D
(dihidrouridilică)
3. bucla TψC
(pseudouridinică)
 STRUCTURA ARNt
• Brațul acceptor este locul de unire specifică a aminoacizilor la
capătul 3‘ este o succesiune CCA terminus cu o grupă -OH liberă,
la care se atașează aminoacidul.
• Anticodonul interacționează
complementar cu codonul din
ARNm

• Bucla D (dihidrouridilică) –
responsabilă pentru
interacțiunea cu enzima
aminoacil-ANRt-sintetaza

• Bucla TΨC
(pseudouridinică)-
interacționează cu ribozomul
STRUCTURA ARNt
 Structura și funcțiile ANRm
ARNm – ARN mesager este o copie a informației genetice,
conținute în gena din ADN.
Rolul ARNm este de a aduce informația conținută în gena din
ADN spre locul de sinteză a proteinelor (ribozomi).
Regiunea 5´ netranslată –
asigură fixarea corectă la
ribozom
Regiunea 3´ netranslată –
asigură stabilitatea moleculei
Regiunea codificatoare a
proteinei – formată din
triplete de nucleotide ce
codifică succesiunea
aminoacizilor în catena
polipeptidică
Structura ARNr
 Structura ribozomilor
Structura ribozomilor
Structura ribozomilor