Întâmplare petrecută în timpul unui joc

Mergeam deseori cu tata sau bunicul la meciurile de fotbal desfășurate pe

stadionul din localitatea nostra,deși nu sunt dedicat acestui sport,dar îmi place
atmosfera de pe stadion,alinierea echipelor,salutul către tribune,salutul căpitanilor
celor două echipe adverse.Tata îmi explica regulile de joc,completat ,bineînțeles,
de bunicul.Îmi povestea că a început să joace pe stradă cu prietenii-vecini.
Incepem actiunea petrecuta acum cativa ani la care am luat parte:
  Astăzi suntem anunțați că vom desfășura ora de educație fizică pe ternul de
fotbal mare,acolo unde se desfășoară meciuri adevărate.Ajungem și pe teren,
vedem băieți de vârsta noastră în tricouri galbene jucând fotbal.Sunt juniorii
clubului,ni se explică.Profesorul nostru vorbește cu antrenorul și se formează două
echipe:șase băieți din clasa noastră,printre care și eu și șase din echipa juniorilor.Ei
cu tricouri galbene,noi cu tricouri roșii.Vom juca o miuță-30 minute în reprize de
câte un sfert de oră fiecare repriză.Avantajul este că ei au deja încălzirea făcută,noi
facem câteva exerciții ca la orice oră de sport și un arbitru adevărat ne invită în
mijlocul terenului,ne aliniem,ne salutăm și auzim fluierul de începerea
meciului.Mingea este una adevărată.
    Mingea curge ca pe aţă, cautăm încă aşezarea optimă, şi eu culeg o minge la
centrul terenului şi paralizez întreaga apărare a gazdelor cu o pasă în adâncime
pentru unul dintre colegi.Și deodată o pasă puternică a unui junior lovește poarta
noastră și...gol.Suntem dezamăgiți,unul dintre noi cade,lovit de un adversar și-
atunci un băiat de pe margine cere voie să intre în echipa noastră.Arbitrul este de
acord și ,,intrusul”aleargă,mingea parcă este legată de picioarele lui,driblează pe
toți care-i ies în cale...golul lui este de neevitat.Juniorii sunt derutați,aleargă,dar
mingea rămâne numai la noi.Rezultatul ne este favorabil..Juniorii sunt uimiți,nu
înțeleg cum niște,,nimeni”i-au învins.Iar noi ne îmbrățișăm cu băiatul străin și-l
aplaudăm,recunoscându-l:un fost elev al școlii noastre care joacă undeva într-o
,,țară caldă”.Bineînțeles că ne-a invitat la o prăjitură și ne-a povestit despre
meciurile lui din Premier League.
L-am privit cu admirație,fiecare gândind că am vrea să fim în locul lui.
Anii cei mai minunati fie ca sunt cei de liceu sau facultate,nu se pot uita,sunt
cei mai minunati, in special etapele pe care le reprezinta si visele pe care le creaza.

Va multumesc, sper ca va placut experienta mea!

Daniel