Lucrarea 6 -Prelucrarea semnalelor bioelectrice

Prelucrarea semnalelor ECG

1. Consideraţii teoretice

Semnalele biologice constituie o modalitate de a transmite o cantitate de informaţie

provenită de la un organism viu sau o parte a acestuia (de exemplu, o simplă celulă) spre un
receptor biologic. De cele mai multe ori, semnalele biologice sunt de natură electrică sau
chimică.
Semnalele biologice, de natură electrică, sunt folosite în medicină, pentru monitorizarea
funcţiilor fiziologice şi diagnosticarea organelor ce le generează.
Principalele semnale biologice electrice, importante pentru diagnostic, sunt înregistrate
de de către: electrocardiograf, pentru monitorizarea activităţii cardiace sub formă de ECG,
electroencefalograf, folosit pentru monitorizarea ritmurilor cerebrale, sub formă de EEG,
electromiograf, pentru monitorizarea activităţii musculare (EMG) şi electrooculograf, pentru
măsurarea diferenţei de potenţial dintre cornee şi polul posterior al ochiului (EOG).
În mod tradiţional, aceste metode de analiză / monitorizare (ECG, EEG, EMG, EOG) se
utilizau echipamente analogice de înregistrare cu peniţă. Înregistrarea semnalelor folosind peniţa
prezintă mari dezavantaje tehnologice. Spre exemplu, există o limitare fizică a frecvenţelor
semnalelor ce pot fi măsurate în acest fel, iar analiza computerizată a unui semnal înregistrat pe
hârtie nu era posibilă. De asemenea, aceste metode, având până la 100 de ani vechime (cum este
cazul EEG), modalităţile de interpretare şi asociere a maladiilor erau în strânsă legătura cu
limitările tehnice impuse de echipamentele folosite. Astfel, acum 25 de ani, era imposibilă
identificarea ritmurilor cerebrale de 600 Hz, înregistrate în urma stimulării sistemului
somatosenzorial al maimuţei. Cu toate astea, pentru identificarea epilepsiei este suficientă
analiza semnalelor EEG înregistrate de un encefalograf cu peniţă, indicatorul epilepsiei fiind un
ritm cerebral dominant de 3 Hz, ce poate fi observat cu ochiul liber, de către un medic
experimentat (se observă gradul mare de subiectivism în astfel de metode de diagnosticare,
făcute în lipsa unei analize computerizate).
Semnalul ECG ale cărui caracteristici sunt prezentate în figura 1 este un semnal des
întâlnit în practica medicală. Achiziţia sub forma brută a semnalului ECG presupune luarea unor
măsuri de prevenire şi protecţie atât a pacientului, cât şi a elementelor sensibile ale sistemului de
achiziţie a semnalului şi se face după un protocol bine stabilit în prealabil.

1
 Lucrarea 6 -Prelucrarea semnalelor bioelectrice

Fig. 1 Semnal ECG

Fig. 2 Structura temporala normala ECG

2. Prelucrarea semnalului ECG

Metode de prelucrare a semnalului ECG sunt:

Prelucrare semiautomată:
 frecvenţa cardiacă instantanee (pulsul);
 conturografia (reprezentarea scopică a traseelor ECG în cicluri succesive, unul
sub altul, pentru o comparaţie vizuală);

2
 Lucrarea 6 -Prelucrarea semnalelor bioelectrice

 histograma intervalelor şi histograma frecvenţelor.

Prelucrare automată:
 Programe deterministe de clasificare prin compararea parametrilor semnalelor
ECG;
 Programe de analiză multivariată a semnalelor ECG;
 Programe care folosesc tehnici actuale de inteligenţă artificială (mulţimi nuanţate,
reţele neuronale, algoritmi genetici).

2.1 . Filtrarea semnalului ECG

Sistemul de achiziţie a semnalului electrocardiografic permite culegerea semnalului ECG
pe derivaţia I din planul frontal, adică între mâna dreaptă şi mâna stângă, având ca electrod de
referinţă piciorul drept. După culegerea semnalului în condiţii optime (interferenţe de electrod
identice şi stabile, echilibrare corectă a potenţialelor de ecran pentru cablurile de pacient,
legături corecte la masă), atunci zgomotul suprapus peste semnalul util este redus la minim.
Acest zgomot numit şi brum de reţea, se datorează în esenţă tensiunilor induse de cablurile
electrice ale reţelei de alimentare în curent alternativ şi are frecvenţa de 50 Hz.
În figura următoare sunt evidenţiate aproape 4 perioade dintr-un semnal ECG normal,
cules cu un sistem de achiziţie în condiţii optime. Se observă zgomotul suprapus peste semnalul
util şi eliminarea lui printr-un procedeu de filtrare (din păcate, filtrarea are uneori şi un efect de
distorsionare a semnalului cules, prin micşorarea vârfurilor complexului QRS). Se poate observa
un trend descrescător datorat interferenţele de electrod nu sunt încă stabilizate.

Fig. 3. Semnalul ECG înainte şi după filtrare

În continuare sunt prezentate câteva metode moderne de filtrare a semnalelor.
2.1.1. Filtrare on-line prin tehnici de filtrare adaptivă cu anularea zgomotului

3
 Lucrarea 6 -Prelucrarea semnalelor bioelectrice

Filtrele adaptive îşi modifică automat parametrii printr-un algoritm adaptiv de eroare
pătratică medie minimă, care să minimizeze puterea totală la ieşirea semnalului.

s+ n0 + z
s(t) ∑
-

s- ysursa de semnal
n1
n(t) Filtru n- sursa de zgomot
adaptiv s+n0- intrarea primară alcătuită din semnale necorel
n1- zgomot corelat cu n0

Fig. 4. Principiul anulatorului de zgomot adaptiv

Semnalul de ieşire sistemului este:
z=s+n 0− y , care se mai poate scrie sub forma:
2
z 2=s 2 + ( n 0− y ) +2 s ( n0 − y )
.
Puterea semnalului la ieşirea din sistem este dată prin următoarea relaţie:
E [ z2 ] =E [ s2 ] + E ( n 0− y ) 2 + 2 E [ s ( n 0 − y ) ] =E [ s 2 ] + E ( n0 − y )2
[ ] [ ]
Puterea semnalului E [ s 2 ] nu este afectată de procesul de adaptare, deci:

min E [ z 2 ] =E [ s 2 ] +min E ( n0 − y ) 2
[ ]
E ( n0 − y )2 =0 ,
[ ] y=n 0 şi z=s .
Puterea minimă la ieşire se obţine pentru adică pentru
Dacă intrarea de referinţă este complet necorelată cu intrarea primară, atunci filtru este
autodeconectat şi zgomotul la ieşire nu creşte:
E [ z2 ]=E ( s +n0 )2 + E [ y 2 ]
[ ]
Minimizarea la ieşire se face pentru E [ y 2 ] minim, condiţie impusă când E [ y 2 ]=0 .

2.1.2. Filtrare off-line prin tehnici de filtrare adaptivă cu anularea zgomotului

4
 Lucrarea 6 -Prelucrarea semnalelor bioelectrice

Principiul filtrării constă în medierea fiecărui eșantion de semnal cu eșantioanele vecine, cărora
li se atribuie ponderi diferite, funcție de poziția lor față de eșantiomul curent.
Eșantionul curent de pondere 1 capătă o npuă valoare, egală cu media ponderară a eșantioanelor
vecine.
Numărul de eșantioane vecine luat în calcul la fiecare pas este stabilit prin lățimea unei ferestre.
Pentru o fereastră cu diemensiune n=5, vectorul de filtrare este [a 2 a 1 a a2], unde a (0,1) este
ponderea de filtrare. Dacă vectorul eșanttioanelor de semnal este [v 1 v2 v3 v4 v5……], atunci
filtrarea se poate aplica începând cu elemental v3, noua valoare fiind:
a2 ( v 5 +v 1 ) +a ( v 2 +v 4 ) +1
v3 =
2a 2+ 2a+ 1

Fig. 5. Filtrarea semnalului ECG pentru n=11 și a =0,8

Alegerea parametrului a este esențială: exemplul din figura anterioară oferă un semnal bine
filtrat, dar vîrfurile Q, R, S sunt atenuate substanțial.