Capitolul 8

Imagistică medicală

8.1. Principii generale

• se referă la obţinerea de informaţii asupra stării fiziologice sau

patologice a unui organ, pe baza interpretării imaginii unei
porţiuni din acesta

• imaginile obţinute sunt "construite" folosind mijloace tehnice

adecvate, pe baza răspunsului organismului la interacţiunea cu
diverşi factori fizici

• imaginile obţinute prin diverse tehnici diferă între ele, funcţie

de:
- factorul fizic şi parametrii lui
- mecanismul de interacţiune cu materialul biologic
- mijloacele tehnice folosite
- modul de construire a imaginii

• factorii fizici utilizaţi în prezent:

- radiaţiile X (Röntgen) - radiologie, tomografie X
- ultrasunetele - ecografie, tomografie cu ultrasunete
- radiaţii ionizante emise de substanţe radioactive fixate pe
trasori specifici ţesutului investigat - scintigrafie, tomografie de
emise, tomoscintigrafie
- câmpul electromagnetic - tomografie RMN

• tomografia - vizualizarea unui strat subţire dintr-un corp

tridimensional (tomi (gr.) = secţiune)
1
EM 12
 8.2. Imagistică folosind radiaţii X

• radiaţiile X se obţin prin frânarea electronilor emişi de catod de

către atomii anodului, într-un tub cu vid
• lungimea de undă minimă a radiaţiei:
c
e ⋅ U = h ⋅ f max = h ⋅
λmin
h ⋅ c 12400
λmin = = [A ] , unde U = 25 - 140 KV
e ⋅ U U [ V]
−4
• unitatea de măsură este Röntgenul: 1R = 2 ,58 ⋅ 10 C / Kg , sau
radul: 1R = 0,88 rad (aer) şi 1R = 0,93 rad (ţesut)
• la trecerea radiaţiei prin ţesut are loc o atenuare exponenţială a
intensităţii ei, conform legii lui Lambert:
I ( x ) = I (0) ⋅ e − µ ⋅ x ,
unde µ - coeficientul de absorbţie al mediului, presupus omogen
• imaginea radiologică
- corespunde intensităţii radiaţiei transmise şi neabsorbite de
ţesutul străbătut
- diverse organe, amplasate la adâncimi diferite apar în
acelaşi plan (se pot pierde informaţii importante)
- tipuri: radiografie standard, radioscopie, radiografie digitală

A cameră TV

amplificator
monitor TV
de imagine sistem optic

K pacient casetă cu film radiografic

Fig. 8.1 Schema bloc a sistemului radiografic

2
EM 12
• tomografia de raze X:

Fig 8.2 Scanarea structurii de examinat

• problema centrală este interpretarea măsurătorilor, adică

calcularea coeficienţilor de atenuare locală
• din legea lui Lambert, pentru un mediu omogen, rezultă:
1 I ( 0)
µ= ⋅ ln
x I ( x) ,
dar ţesuturile din organe nu formează un mediu omogen, deci:
I ( 0)
x

∫0 µ ⋅ dx = ln I ( x )
η y
detector
E(x,y)
ζ

ϕ
x

sursă

Fig 8.3 Reprezentarea explorării în coordonatele (x,y) şi (ξ,η)

3
EM 12
• admitem că elementele E(x,y) care se înşiră pe linia de
explorare de unghi ϕ sunt definite de funcţia µ(ξ,η). Intensitatea
emergentă se poate scrie ca I(ϕ,η).

I (0)
∫ µ (ξ ,η) ⋅ dξ = ln I (ϕ ,η )

• pentru simplificarea reprezentării, elementul E(x,y) din matricea

N × N se va localiza pe rândul i în coloana j: E ( x , y ) → Eij .
Coeficientul de absorbţie din elementul Eij va fi µij

• se defineşte o lungime echivalentă caracteristică fiecărui

element Eij , determinată de direcţia ϕ şi cota η a fasciculului
explorator, notată cu aij (ϕ , η )
N N
I (0)
∑ ∑ µij ⋅ aij (ϕ ,η) = ln
i =1 j =1 I (ϕ , η )
= F (ϕ , η )

• F (ϕ , η ) se calculează fără probleme din măsurările efectuate,

valorile aij (ϕ , η ) s-au calculat anterior şi se memorează în
memoria calculatorului, deci se calculează coeficienţii µij
2
rezolvând sistemul de N ecuaţii

• rezolvarea sistemului de ecuaţii se poate face prin metode

algebrice iterative sau prin calculul transformatei Fourier a
imaginii şi inversarea ei.

• rezoluţia este limitată la dimensiunea unui element de volum

(voxel), cuprins între 0,5 şi 1,5 mm.

4
EM 12
 8.3. Imagistică folosind ultrasunete

• ultrasunetele sunt generate cu traductoare electro-mecanice

bazate pe efectul piezoelectric
• ultrasunetele folosite în aplicaţii medicale au frecvenţe cuprinse
între 2 - 20 MHz şi intensităţi de ordinul 10 −2 W / cm 2 care produc
efecte neglijabile asupra ţesuturilor
• intensităţi mai mari ale ultrasunetelor produc efecte termice,
chimice, electrice, optice, biologice sau de cavitaţie
• la interacţiunea ultrasunetelor cu ţesuturile apar fenomene de
absorbţie, reflexie, refracţie, difuzie, interferenţă şi difracţie
• aplicaţiile ultrasunetelor în diagnostic:
- informaţii asupra unor organe/particule aflate în mişcare
- vizualizarea unor ţesuturi moi (ecografie, tomografie)

Amplificator
Traductor Oscilator
de putere

Amplificator
Amplificator Mixer frecvenţă
audio

Fig 8.4 Informaţii audio asupra unor organe/particule în mişcare

Funcţionarea se bazează pe efectul Doppler: diferenţa de
frecvenţă între semnalul emis şi cel recepţionat este:
2 ⋅ v ⋅ f osc
∆f = ⋅ cosθ ,
c
unde v - viteza structurii, c - viteza undei sonore, θ - unghiul v-c.
- detector de puls fetal cu ultrasunete ( f osc = 1,5..2,5 MHz )
- detector de flux sanguin cu ultrasunete ( f osc = 6..12 MHz )
5
EM 12
• ecografia în impulsuri: se transmit ţesutului impulsuri de scurtă
durată (0,2..2 µs şi frecvenţă de repetiţie de 480..1200 Hz), iar în
intervalul dintre impulsuri se înregistrează ecoul produs de
structurile reflectorizante
• imaginile obţinute sunt date de diferenţele dintre coeficienţii de
reflexie, care sunt dependenţi de impedanţele acustice ale
ţesuturilor explorate
• traductorul este compus dintr-un şir de cristale amplasate liniar,
care sunt focalizate mecanic şi electronic
• sisteme de explorare:
Emiţător/
Traductor Amplificator
receptor semnal 1D
Comandă amplificare
Generator pentru compensarea
impulsuri atenuărilor în ţesuturi Y

Bloc de Generator distanţă

control TLV X

Generator
markeri Y
Fig 8.5 Schema bloc simplificată a reprezentării de tip A (A-scan)

Emiţător/ Amplificator strălucire semnale 1D

Traductor
receptor axa Z
distanţă
Generator Generator Z
impulsuri markeri Y

Bloc de Generator timp

control rampă lentă X

Generator
rampă rapidă

Fig 8.6 Schema bloc simplificată a reprezentării de tip TM

6
EM 12
 Traductor Emiţător/ strălucire semnale 2D
şi sistem Amplificator
de scanare receptor axa Z Amplificator
comandat
Generator Z distanţă
impulsuri Y

Bloc de Amplificator distanţă

control comandat X

Bloc detecţie
poziţie traductor
( x,y sau R, θ )

Fig 8.7 Schema bloc simplificată a reprezentării de tip B (B-scan)

• reprezentarea de tip C (C-scan) realizează cu un traductor care

execută automat o mişcare de rastru o imagine tridimensională
(a treia dimensiune este intensitatea spotului luminos)

• tomografia ultrasonoră:
- foloseşte acelaşi principiu de reconstituire a imaginii ca şi
tomografia cu raze X
- fenomenele de refracţie afectează calitatea imaginii
- prin folosirea cateterelor ultrasonice se pot obţine imagini
ale stratului de aterom de pe pereţii interiori ai vaselor de sânge,
cu rezoluţii microscopice, prin folosirea unor frecvenţe mari ale
ultrasunetelor (100..600 MHz)
- s-a realizat prototipul unui traductor activ cu diametrul de
2 mm, la frecvenţa de 20 MHz, care oferă imagini cu rezoluţie de
0,1 mm (blocul electronic de măsură conţine un receptor cu
banda 0,5..30 MHz (la 0,5 dB) şi zgomot mic ( < 3nV / Hz );
semnalul analogic cules este eşantionat la 50 MHz şi cuantizat pe
8 biţi; datele curente sunt stocate într-o memorie de 300 Kbytes)

7
EM 12