LA HANUL ANCUŢEI

Grupa mare D
Prof. Negroiu Amalia

HANGIUL ŞI HANGIŢA
SÂRBI
NEMŢI
RROMI
UNGURI
MEXICAN
CHINEZOAICĂ

(Decor rustic.Prezentatorii intră în pas de dans.Fac câteva mişcări de dans, după care se
opresc şi încep prezentarea.)

HANGIŢA: -Cine sunt ? Sunt eu, Ancuţa,

Poate-aţi auzit, hangiţa!
Sunt frumoasă şi de treabă,
Muşterii mă iubesc
Hanul vin ca să îl vadă,
Banii aicea-şi cheltuiesc.

HANGIU -Tu, hangiţă, stai puţin,

Ce-i atâta zarvă-n han?
Ce oaspeţi acum îţi vin,
De munceşti cu atât elan?

HANGIŢA -Zici de forfotă, de zarvă,

Nici nu ştiu de ce s-apuc.
Vin oaspeţi din lumea-ntreagă,
Veselie ne aduc.

HANGIU: Hangiţă, frumoasă eşti,

Oaspeţii tu ţi-i serveşti
Cu vin roşu şi mâncare
Ai o vorbă bună pentru fiecare.
Zici de oaspeţi de prin lume,
Vin muşterii, aşadar,
Dară cine vine, spune,
Nu mă mai ţine pe jar!
HANGIŢĂ: -Tu, hangiu, eşti fără minte
De mă-ntrebi aşa năuc.
Nici o mie de cuvinte,
Lămurire nu-ţi aduc.

Crezi că-i zi ca orişicare

Când calcă prin bătătură,
Muşterii din lumea mare?
Ei, acu, mai dai din gură?

Dai din gură tot mereu,

Cine vine? De ce vine?
Eu pun umărul la greu,
Tu te uiţi mirat la mine.

HANGIU: - Chiar că sunt mirat, Ancuţă,

Nu m-ai lămurit deloc.
Ti-ai pus ie cu altită
Şi-ai făcut şi loc de joc.

HANGIŢA: -Hai că-ţi spun, vin azi la noi

Unguri, nemţi, ţigani, cowboy,
Mexicani, turci, spanioli
Şi va poposi la han
Chiar şi un mic mexican.

HANGIU: (dă cu căciula de pământ)

-Na, la asta n-am visat,
Nici măcar nu m-a dus gândul
Că la han s-or aduna,
Oameni de pe tot pământul!

HANGIŢA: -Muzicanţi, s-aud sorocul,

Să vadă o lume-ntreagă
Că omul sfinţeşte locul!

HANGIU: -Frunză verde de trifoi,

Bine aţi venit la noi!
INVITAT: - Bine te-am găsit, hangiu
Şi pe voi, oameni de soi,
Mândru sunt aici să fiu,
Mândru sunt să fiu cu voi!

INVITAT: -Cu cinste şi fală păstrează fiecare,

Datinile dragi, lăsate din străbuni;
Iubesc pământul ce-l calcă sub picioare
Şi toţi trăiesc în lume ca fraţii cei mai buni.

HANGIU: -Haideţi, dar, de v-arătaţi,

Straiele ce le purtaţi,
Jocul voi cum îl porniţi,
Mândrele cum le-nvârtiţi!

HANGIU: -Cine-i primul? Cine-i gata?

UNGUR -Uite cum se-nvârte fata!

(Perechile prezintă un scurt dans tradiţional.)

-Tare eu mă mai mândresc,

Ceardaşul când îl pornesc;
Când bat cu palma, piciorul,
Tare mă cuprinde dorul,
Şi de mamă, şi de casă,
Şi de mândra mea frumoasă.

UNGUROAICĂ -Ochii-mi sunt strălucitori,

Obrajii ca două flori,
Fusta-i creaţă, vaporoasă,
Toţi îmi zic că sunt frumoasă.

UNGUR: - Lumea poate-acum să spună,

Fata-i harnică şi bună
Joacă ceardaş bucuroasă,
E mândră şi e frumoasă!
Când ia brâul şi se-ncinge,
Faţa ei revarsă sânge,
 Când încinge brâuri – două,
Faţa ei revarsă rouă!

UNGUROAICĂ: -C-aşa-i fata ungurească

Ca şi cerul de frumoasă!
Faţa-i albă ca paharu’,
Gura-i dulce ca zaharu’,
Faţa-i albă ca smochina,
Gura-i dulce ca smântâna!

UNGUROAICĂ -Unguroaică ştiu că sunt,

Ozosep ştiu să vă cânt,
Ştiu şi mersul legănat,
Unguroaică-s din Banat.

HANGIU: -Pare-se, a venit la noi

Chiar şi un mândru cowboy!

COWBOY: -Eu sunt cow-boy-ul vestit,

În toată lumea pomenit.
Calul şi pistolul meu,
Mă vor însoţi mereu.
Cu lasoul meu, din şa,
Prind viţeii, uite-aşa!
Îi prind şi îi îmblânzesc
Şi viaţă frumoasă îmi clădesc.

HANGIU: -Ai cântat, bine-ai jucat,

Pe la noi, cine-a mai dat?

(Perechile prezintă un scurt dans tradiţional)

SÂRB: -Asta-i sârba de demult, 

De copil mic mi-a plăcut.
Hai să facem roata, roată,
Să jucăm ca altădată.
SÂRB: Unde-i joc şi voie bună,
Acolo lumea se-adună.
Unde-i joc si veselie,
Acolo mi-e drag şi mie
Dă, Doamne, la om noroc
Şi la muncă şi la joc!

SÂRB: -La voi cu drag am venit

Şi cu drag v-am întâlnit.
Noi avem flori parfumate,
Minunate, colorate.

SÂRB: - Bine-I să fim împreună,

Să-mpletim mândră cunună,
Să miroase-a romaniţă
Şi a flori de garofiţă.

SÂRB: -De la un capăt la altul,

Frumos este tot Banatul.
Sârbul e la el acasă,
Viaţa lui este frumoasă.
Sunt sârboaică, ştiu să joc
Şi nu pot să stau deloc.

SÂRBOAICĂ Dansul plin de veselie

Şi în munţi, şi la câmpie.
Muzica când o aude,
Iute-n horă el se prinde
Şi joaca cu voioşie,
Sârbu-i om de omenie.

HANGIŢA: -Frumos spus, bine gândit,

La noi cine-a mai venit?

( intră mexicanul)

MEXICAN: -Sunt micuţul Mexican,

 Şi-am venit aici, la han,
Cu prietena mea, chitara,
Să-mi fac cunoscută ţara.
Şi-am venit cu bucurie
În frumoasa Românie.
C-a mers vestea-n lumea toată
Că-I o ţară minunată.

HANGIU: - Frunză verde de bostan,

Cine-a mai venit la han?

(intră turcul şi turcoaicele)

TURC: -Eu sunt turc şi sunt vestit,

Din Istambul am venit.
Am venit la voi, la han,
Căci sunt mândru de-al meu neam.
Dar să ştiţi, nu sunt vreun crai
Ca-n”Răpirea din Serai”.
Am perină şi lulea,
Beau adesea o cafea.

TURCOIACA: -Sunt turcoaică din Ankara

Şi-am venit la Timişoara,
În şalvari şi fără-un ban,
Dar am poposit la han.
Mereu cu turcul meu mă cert,
Că toată ziua bea cafea
Şi fumează din lulea.
Când sunt necăjită foc,
Cu turcul mă prind la joc.

TURCOIACA: -Mă numesc Raira şi am 6 ani,

Fac parte din neam de musulmani.
Străbunii demult au plecat,
Prin toată lumea s-au împrăştiat.
Sunt turcoiacă mititică,
De nimica nu am frică.
Când şalvarii-n dans îi port,
Istambulu-l uimesc tot.

( perechile pleacă la loc pe muzică)

HANGIU: -Văd şi fuste colorate,
Cine cântă mai departe?

(intră ţiganii pe muzică)

RROM -În palate ori în cort,

Numele mândru mi-l port.
Că-s Ursar sau Căldărar,
Lingurar sau Aurar;
Îmi duc viaţa în Banat
Şi bat lumea-n lung şi-n lat,
Dar acasă mă întorc,
Mândru sunt de al meu port.

RROM: -Mustaţa mi-e de abanos,

Fetele-mi spun că-s frumos.
Joc desculţ, eu, în tărână,
Cu mândruţa mea de mână.

ROMANCĂ:
- La o margine de drum am aprins focul
Si in jurul focului am incins jocul
Noaptea e cu luna plina, fermecata,
Seara cu tiganii n-o uiti niciodata.
Caii pasc la iarba verde linistiti,
Iar tiganii canta si sunt fericiti

ROMANCĂ: -Joc desculţă în tărână

Şi cosiţele-mi atârnă,
Galbena-i salba la gât,
Fusta-i până la pământ.
Fusta saltă-n joc nebun,
Eu în poală banii adun.

RROM: -In carute colorate trec tiganii

Si-o tiganca-n parul ei si-aduna banii
Alta sade intr-un colt, da cu ghiocul
Sa-i ghiceasca unei fete mari norocul
 Un tigan canta cu foc dintr-o vioara
De cu zori si pana cand se lasa seara

ROMANCĂ: -Sunt frumoasă şi înaltă

Cum stă bine la ţigancă.
Şi-am adus şi cărţi de joc
Să vă ghicesc de noroc.

RROM: -Hai, ghiceşte cu ghiocul,

Să-mi surâdă acum norocul.
Dansează ţigăncile
Şi le saltă fustele.

ROMANCĂ: -Dansatoare-s de renume,

Nimeni nu-I ca mine-n lume,
Dansul este viaţa mea
Şi dansez mereu aşa:

(Perechile prezintă un scurt dans tradiţional)

HANGIU: - Vreau acum un dans domol,

Ce ziceţi, un spaniol?

SPANIOLOAICĂ: -Părul negru, mătăsos,

Am ochi mari şi mers duios,
Trupul zvelt şi mlădios,
Lumea spune că-I frumos.
De soare să mă bucur eu,
De fiecare adiere,
Să mă întrec în jocul meu
Şi să-mi doresc s-ajung la stele.

SPANIOL: -
-De-ale lumii să nu-mi pese,
Să zburd, să râd, mereu să cant,
Să nu am alte interese,
Să fie pace pe pământ.
Şi să mă lupt eu doar cu tauri,
Cu oamenii să mă-nţeleg,
Să nu alerg eu după lauri
 Şi sufletu să-mi fie-ntreg!

HANGIU: -Ce să zic? E minunat!

-Unde-s şvabii din Banat?

ŞVAB Chiar aici!

Am aşteptat,
Rândul nostru la jucat.

(Perechile prezintă un dans tradiţional)

ŞVAB -Şvabii din Banat, se ştie,

Pun preţ pe gospodarie.
Sunt harnici şi pricepuţi,
Şi de alţii neîntrecuţi.

ŞVAB: -Tare mult mă mai mândresc,

Polka, eu când o pornesc.
Haide, joacă lângă mine
Şi-ai să vezi cât e de bine!

ŞVAB -Sunt nemţoaică frumuşică,

Nu-s nici mare, nu-s nici mică.
Ochii sunt ca de cicoare,
Buzele ca macu-n floare.
Pielea-I albă, mătăsoasă,
Ca o perlă de frumoasă.
Părul – ca de spice coapte,
Împletit în cozi pe spate.

ŞVAB: -Nu contează limba ce-o vorbim,

E important ca buni să fim;
Şi nu contează cât de bogat eşti,
Ori cât de mic sau cât de mare,
Pământul tu să-l ocroteşti.
Cât eşti de slab sau cât de tare.
ŞVAB :-Vântule ce zbori în zare,
Paşii peste ape du-mi-I,
Azi e zi de sărbătoare,
Pentru toţi oamenii lumii.
-Azi pământul înfloreşte,
Vrăbiuţa ciripeşte,
Toţi cântă de bucuirie
Şi miroase a iasomie.

ŞVAB: -Râurile cristaline

Clipocesc de bucurie.
Sus în cer şi jos în vale,
Peste tot e sărbătoare.
Mă bucur că ne-am întâlnit,
Prin lume am călătorit,
Cu atâţia oameni noi ne-am întâlnit,
Ca alte obiceiuri să aflăm
Şi alte dansuri să-nvăţăm.

HANGIU: -Ei, acu mai dau un ban,

Cine-a mai venit la han?

CHINEZOAICĂ: -Eu, hangiu, sunt Cio-Cio-San!

Mândră azi m-am îmbrăcat
Şi spre voi m-am îndreptat,
În costumul chinezesc,
Cu care eu mă mândresc.
Sunt micuţă, ruşinoasă,
Ca o floare de gingaşă.
Am costum original
Şi mă cheamă CI-Cio-San.
Şi acuma, la plecare,
Vă sarut pe fiecare!
CHINEZOAICĂ: -Suntem mici şi delicate,
Gingaşe şi ordonate.
Cu pas mic când eu păşesc,
Lumea toată o uimesc.
Sufletul nostrum e pur,
Răul nu vreau să îl spun.
Când zâmbesc, soarele râde,
Iar când plâng, el se ascunde.

CHINEZ: -Sunt micuţa Ling, ce zici?

Sunt chinezoaică cu ochii mici.
Fiecare-n astă lume,
Are al lui rost , anume.
Şi orice popor în parte,
Are rostul lui aparte.
Noi avem tradiţii multe,
Ne prcepem la amănunte.
Cultura ne e bogată,
Pentru unii, fascinantă.

HANGIU: -Cu fală purtaţi voi straiul stămoşesc

Şi voi cu toţii vă iubiţi glia,
Dar mândru e pământul românesc
Şi mândră ţară este România!

INVITAT: - Haideţi, fraţilor, din astă lume,

Să jucăm noi hora la români,
Fiecare-şi poartă cu drag al său nume,
Căci mare lucru-I să fim oameni buni!

DANS: “ HORA”