Principiile controlului financiar

În orice stat democratic controlul financiar trebuie să răspundă unor principii de bază care vizează
transparența finanțelor publice, cum ar fi eficacitatea, eficiența dar și economicitatea guvernării.
Utilizarea cu eficiență a resurselor publice dar și private este permisă prin realizarea nemijlocită în
practică a activității de control financiar, bazându-se pe o serie de principii și funcții de maximă
generalitate care, indiferent de modificările obiective pe care le suportă această activitate în condiții
politice, economice, sociale existente la un moment dat.

I. Principiul integrării controlului financiar în structura organizatorică și de conducere a economiei

naționale. Desfășurarea activității economice și sociale în mod rațional presupune organizarea în
mod științific a instituțiilor și organismelor din componența autorităților și instituțiilor publice și din
afara acestora, care să corespundă mai bine suprastructurii generate de baza economică.1 Principiul
integrării asigură, în cadrul instituțional, organizarea și exercitarea unui control suplu, operativ și
eficient, de la bază până la nivelul economiei naționale. Prin organizarea controlului se urmărește
realizarea obiectivului acestuia, adică apărarea, dezvoltarea și întărirea proprietății unităților
administrativ-teritoriale în interesul comunității dar și apărarea proprietăților private. Întărirea și
respectarea gestiunii economice de cei care o au în administrare, dar și de cei care răspund de
aceasta la nivelul administrației publice locale și de stat. Exercitarea sarcinelor la toate nivelurile,
creșterea eficienței activității economice în toate domeniile adică de la microeconomic la
macroeconomic, indiferent de agenții economici publici sau privați. Organizarea controlului
financiar are la bază principiul integrării, asigurând instituirea formelor organizatorice ale acestuia,
prin care se pune în practicăuna dintre prerogativele de bază 1 Constantin Roman, Vasile Tabără,
Aureliana Geta Roman, Control financiar și audit public, Editura Economică, București, 2007, p.109
11 ale statului de drept. Acest principiu admite că nu orice activitate întocmește subiect al
controlului, ci doar activitatea care a fost stabilită anticipat de drept.